Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Statul român e deosebit de amabil cu bolnavii de cancer

Screen Shot 2017-06-14 at 11.05.13

Nu există boală mai crâncenă decât cancerul. Psihologic vorbind, să te lupți cu așa ceva este devastator. Odată ce ai căpătat acest diagnostic sau odată ce l-a căpătat cineva drag, e ca și cum ți-ar intra moartea în casă și ți-ar spune: “Uite, eu o să stau aici cu voi, de azi încolo. O să locuim împreună, o să fac parte din familie. Și poate plec într-o zi însoțită. Sau poate plec singură și nu mă mai întorc prea curând. Vedem”.

Urmează un roller coaster pe care nu îl poți pune niciodată pe hold. Un coșmar de la care nu iei niciodată vacanță. Sunt zile în care te târăști ca râma, zdrobit de angoasă, în așteptarea rezultatului unor analize, zile în care ești euforic și îți vine să iei lumea în brațe pe stradă, pentru că… “de data asta e bine”. Îți crește în burtă un organ nou al cărui rol e să producă zi și noapte oftaturi. Te duci să cumperi pâine și oftezi în timp ce vorbești cu vânzătoarea. Arunci gunoiul la ghenă și oftezi. Respiri și oftezi. Dormi și oftezi. Tragi zilnic, ca de o ciungă, de o leșinată de speranță. Trăiești ca și cum cineva te-ar izbi alternativ când de tavan, când de podea. Tavanul e binele, podeaua e răul și dor amândouă de te ia dracu. Până la un moment dat, când începi să fii izbit doar de podea… Fix când te așteptai mai puțin, fix când credeai mai tare că “e bine”, fix când întindeai mai tare de amărâta aia de ciungă.

“Gata, plecăm. Încalță-te și hai!”, îți zice scârba de moarte, tolănită de ani pe canapeaua din living. “De fapt, hai că mai stăm un pic”, adaugă imediat și se tolănește la loc. Îți vine s-o ridici de-acolo pe nesimțită și să o târăști tu afară cu japca, în șuturi, ca să se termine naibii totul, înainte să apuci să și înnebunești. Cancerul e capcana perfectă care îți lasă mereu senzația că poți să scapi. Doar senzația.

La tortura psihică, se adaugă schingiuiala la care te supun boala și tratamentele. La care se adaugă marele nenoroc de a trăi în România. Imaginați-vă că pe un om care e în filmul ăsta îl anunță medicul, într-o zi, că spitalul (un spital din Europa anului 2017) nu mai are cu ce să îl trateze. Că lipsesc pur și simplu, luna asta, citostaticele care îi prăjesc venele pe dinăuntru, în schimbul unor nenorocite de zile. După care îi spune cineva “Hei, oare nu ai putea beneficia de imunoterapie? Am citit tot felul de știri pe tema asta în ultima vreme.” Și începe, săracul, să se documenteze. Și află că da, chiar există un tratament care i-ar putea prelungi viața. E deja aprobat și în România. Dar… nu e decontat. Așa că nu va avea acces la el. Punct.

Este cazul bolnavilor de cancer pulmonar metastatic, de exemplu.

Imuno-oncologia e cea mai nouă ramură a oncologiei și dinspre ea vin multe promisiuni și multe speranțe. Practic, cancerul se extinde în corpul uman prin păcălirea sistemului imunitar. Celulele canceroase se deghizează în așa fel încât să nu fie recunoscute ca fiind străine și să nu fie eliminate. Ce face imunoterapia e să trezeasca raspunsul imunitar al organismului, în așa fel încât acesta să lupte cu cancerul.

1 din 5 pacienți cu cancer de piele poate trăi deja 10 ani din momentul diagnosticului, cu ajutorul imunoterapiei. 40% dintre pacienți trăiesc 3 ani, 33% trăiesc 5 ani. Rata de supraviețuire, în cazul tratamentelor clasice, este de doar câteva luni.

La cancerul pulmonar, imunoterapia a fost deja aprobată și în România, ca medicament de primă linie, pentru că performanța ei e de două ori mai mare decât a chimioterapiei. 28% dintre pacienții cu cancer pulmonar scuamos care au urmat tratament cu agenți imuno-oncologici au supraviețuit 18 luni, mai mult decât dublul ratei de supraviețuire oferite de terapia convențională (13% pacienți), conform studiilor clinice. 39% e rata de supraviețuire la 18 luni a pacienților cu cancer pulmonar non-scuamos care au urmat terapie imuno-oncologică. Doar 23% dintre pacienții tratați cu chimioterapie supraviețuiesc 18 luni.

Acum să ne imaginăm din nou că avem cancer și trăim schingiuiala fizică și psihică despre care vorbeam mai sus. Iar, într-o zi, aflăm brusc nu doar că nu mai sunt citostatice în farmacia spitalului, ci și că există un medicament care ne-ar dubla timpul rămas de trăit. Un medicament care a fost aprobat și la noi, dar nu poate fi decontat… Practic, aflăm că statul român nu e în stare să ne asigure tratamentul curent, dar în același timp e foarte drăguț și ne dă voie, totuși, să ne cumpărăm niște viață. Doar că ea costă câteva mii de euro pe lună. Pe care nu îi avem.

Cam cum ne-am simți?

Foto Leblond Catherine | Dreamstime.com

31 comentarii

  1. In familie la mine scorul cu aia neagra si cu coasa e de 3 la 1 pe terenul cancerului. Adicalea numai mamaie a trecut peste.
    Boala are o componenta psihologica (nu stiu daca e cauza, dar sigur corelare). Iar tratamentul oncologic garanteaza o sansa de supravietuire de sub 50% dar pricopsirea cu efecte secundare care cauzeaza…moartea.
    In conditiile date mai sus, adaugam bataia de joc a unora din cadrele medicale (realmente bataie de joc!!! pacient trimis la cchimioterapie fara biopsie, apoi dupa o sedinta de chimioterapie oprit si trimis la operatie), asistente care se poarta in scarba, mai rau decat cu sclavii,

    Pe langa astea, am mai trecut ca apartinator si apoi pacient pe la pneumolog, si prin spitale. Rata de supravietuire de e sub 5% la cancerul pulmonar, iar cu plamanii pe jumatate (atat functioneaza ai mei: la 55%-60%) e un handicap. Dar TOTI pacientii de acolo erau fumatori (un cadru medical mi-as pus ca ar fi epste 90%, iar cei nefumatori sunt fumatori pasivi). Asa ca as imputa costurile astea fumatorilor si sa plateasca dublu asigurarea medicala, cum se intampla prin alte tari.

    • este un mare bullshit ăla cu componenta psihologică.

    • Vorba aia,viciosii fumeaza si pe urma ne f..t la cap ca s-a luat cancerul de ei si mai vor si tratament! Sa ramana p’acilea numa oameni virtuosi care trag pe nas numai parfumul bio din tzeava de esapament a jdemiilor de masini care strabat orasele in lung si in lat. Ala e inofensiv.

    • Din pacate tocmai neglijenta arata dezechilibrul psihologic. Un om cu suflet suferind va neglija semnalele corpului si va: manca compulsiv, nu se poate lasa de fumat, dependenta de alcool sau de zahar o vedem toti la cei din jur, irascibilitatea si nervozitatea continua iar, etc. Ba mai trist, am cunoscut un dependent de iarba …dupa ceva ani si discutii cu el … vai de sufletul lui!

      Sa nu uitam, 60% din cauzele mortalitatii in romania reprezinta bolile cardiovasculare prevenibile prin igiena vietii (alimentatie, miscare, somn, relatia cu sapunul).

      Dincolo de prezentarea dogmatica, am remarcat singura pe pielea mea ca in perioadele de examene ma imbolnaveam (din neglijenta ajungeam la somn mai putin). Apoi simtome agravate si dr mi-a zis: stresul. Apoi copilul mi s-a imbolnavit in momente cheie (eu nu cred in coincidente). Am invatat din asta….

    • Oamneni buni hai sa fim rationali. in ziua de azi exista o groaza de motive din care sa te imbolnavesti de cancer. De la fumat, de la ceeace mancam, respiram, de la hainele cu care ne imbracam (da da chiar si de la haine, pt ca acestea pot contine o groaza de substante nocive), chiar si de la unele medicamente.

      Si da confirm, exista un dezinteres total al statului roman fata de bolnavii de cancer (o cunosc pe pielea mea, taicameu a murit de cancer de plamani de cateva luni…)

      Problema si mai urata este ca exista o lipsa totala de visiune si un total dezinteres in prevenire. Prevenire prin verificarea mancarii sa fie in standarde, precum si a tuturor produselor cu care luam contact: Aer, haine, unelte. etc.
      Cu preventia s-ar putea preveni o groaza de tragedii, si culmea si cu bani putini.
      Autoritatile nu inleleg ca nu doar pe noi ne loveste, ci si pe ei si pe copiii lor.

      Vorbind despre moarte, asta se cuibareste langa noi de cand ne-am nascut.
      problema nu este ca mori, ca oricum se intampla, problema este CUM mori. Nici nu stiti voi cata suferinta este traita de cel bolnav de cancer, suferinta la propriu. Si la fel de multa suferinta sufleteasca este pentru cei apropiati, nici nu stiti cum este sa-ti vezi persoana iubita (in cazul meu tatal) cum se zvarcoleste de durere groaznica, pt ca la un moment dat nici un calmant nu mai face fata. nici nu stiti cum este sa-ti moara in brate persoana la care tii.
      Asa ca prieteni, traiti-va viata, nu va faceti probleme de moarte ca vine sigur si implacabil, si face parte din noi.
      Asta nu inseamna sa va dati peste cap si sa faceti toate nebuniile posibile si imposibile pt ca nah, va traiti viata la maxim, ci bucurati-va de fiecare clipa buna din viata voastra ca trece.

    • zuzule, in spitalele de pneumologie 95% sunt fumatori. Restul, ca mine, fumatori pasivi ( eu cu parintii fumatori). Or mai fi si alte cauze, dar endoscopia bronho si biopsia pulmonara arata la fumatori tesut modificat, iar de aici la declansarea cancerului e doar o statistica (doar daca nu mor mai devreme de altele).

    • @o femeie
      Funatul nu-ti da decat o predispozitie sa faci cancer, mai mare sau mai mica, in functie de rezistenta organizmului tau. Adica-ti creste sansele, si atat. Sunt o groaza de alte motive din care te alegi cu cancer. Daca urmaresti studiile stiintifice o sa vezi ca din cauza expunerii la fum anumiti oameni au dezvoltat o rezistenta mai mare etc. Au o anumita mutatie care-i face imuni la mutatiile produse de fumul de tigara. Deci vezi si aici functioneaza evolutionizmul. Si o groaza de alte detalii legate de aceasta maladie numita cancer daca o sa te documentezi cum trebuie.

      Dar nu inteleg ce treaba are “Sula cu prefectura”, acest topic discuta despre comportamentul statului, grija si atentia pe care o acorda statul si comunitatea in general bolnavilor de cancer. Si doar marginal se discuta despre cauzele care duc la cancer. Apropos, vad in tine o teama “morbida” ironic spus de moarte. Nu te mai teme de ea, face parte din tine, imbratisazo. Numai atunci ai sa poti sa te bucuri de viata cu adevarat. Uita de moarte, concentreaza-te pe ceea ce ai acum, nu-ti face probleme de ceva ce o sa vina sigur si implacabil. Zicala: Mortii cu mortii, si vii cu vii contine un sambure mare de adevar.

  2. Am o prietena de familie depistata cu cancer pt a 2-a oara..nu stiu daca de data asta va mai supravietui!
    De multe ori, “cancerosii” sunt surse de venit pt personalul medical si auxiliar!
    Sper sa nu devin parte a “retelei citostaticelor”…:(

  3. Din pacate la noi in living s-a instalat urata. Sotul meu a fost diagnosticat cu o forma usoara de cancer limfatic….usoara pentru ei caci pentru noi e extrem de grea. Pentru ca e un grad redus de boala nu putem beneficia de imunoterapie. Pana de curand si cei cu grad redus de boala beneficiau de tratament insa CNAS a schimbat protocoalele si nu mai beneficiem. Mi-as dori sa fi facut aceste modificari de protocol pe baza unor studii clinice, dar nu cred, schimbarea a fost pe criterii pur economice…e doar parerea mea si mentionez ca nu am avut timpul necesr sa ma documentez in legatura cu studiile efectuate pentru a schimba protocolul de tratament daca acestea exista….am fost foarte ocupata sa scot musafirul nepoftit din casa, inca nu am reusit dar sper ca va pleca si vom reusi sa ne crestem fetita de 5 ani linistiti si fara musafiri nepoftiti in livingul nostru.

  4. Statul este deosebit de amabil cu toti bolnavii. Fereasca sfantul sa mai fie si in varsta!

  5. nu am cuvinte, la propriu.
    adica as avea dar nu ajuta la nimic.

  6. Inca o data ajungem la problema principala: CORUPTIA ! CE UCIDE LA PROPRIU !

  7. Într-adevăr, statul este “deosebit de amabil”, prin asta înțelegând că-l doare-n c.., ca de toate celelalte aspecte importante pentru poporul român! Bani pentru conducătorii noștri iubiți, să iasă!

  8. costicămusulmanu

    pe canapeaua tatei a stat 10 luni, nu 2 cum ni s-a spus inițial…
    și ar mai fi stat, cred, dacă la externarea din IRO Iași o anumită klebsiella (sau alt căcat de bacterie, n-am încă nervii atît de buni să-i recitesc biletele de externări) nu s-ar fi decis să-l însoțească acasă…
    și dacă tata, fără să anunțe, nu s-ar fi decis să renunțe la citostatice, sătul fiind să aștepte microbuzul Spital Vaslui-IRO Iași, care cînd era, cînd nu era, cînd era și n-avea locuri…
    c-așa-s bătrînii, nu vor să deranjeze…
    futu-i mama lui de stat cu toți băseii, sereiștii, grindenii, ponții și mustăcioșii mamei lor!!!!

    • costică
      ăsta nu e stat, asta e Ciordeala SRL, de sus până jos, tot
      si atunci daca ei au de scos profit cum să fie medicamente, școli, drumuri!!!
      nu trebuie semnul întrebării ci asa cum am pus , semnul exclamarii

    • Io cred ca era mai bine daca păstram la îndemână secera si ciocanul.
      Cu ciocanul le dădeam peste dește, cu secera le tăiam fuduliile.
      La figurat zic, sa nu fiu acuzat nici de violenta, nici de pro-comunism.
      Ca io n,am fost nomenclaturist din scoala generala, cu șnur de gat, ca alții…

  9. La socrul meu a stat cam 6 luni (pulmonar) cu toate cele pe care le aduce… A trecut mult de atunci ,dar ce ma face si acum să plâng sunt umerii zguduiti de plâns ai sotului meu . Desi au trecut aproape 20 de ani , nu văd nici o schimbare -lupta e la fel de inegală ! Maria, un gand bun pentru sotul tău!

  10. Este adevarat draga Simona ca se adauga o componenta psihologica. Drept este ca nu la toti pacientii dar la foarte multi. Cancerul este o boala sistemica. Asa cum scrii, se instaleaza moartea in sufragerie. Frica urmeaza. Tratamentele sunt grele. Sistemele de sanatate imperfecte. Personalul medical este uman, deci crud si nemilos. Am citit undeva ca irosim zile , luni si ani din viata si cind aflam cit de putin mai avem ne milogim pentru inca o secunda… Adevarul este ca vrem prea mult…ca dorim sa ni se dea…fara sa ne intrebam daca meritam…ca viata este o mare sansa pe care majoritatea dintre noi o risipim…

  11. Noi stăm cu nemernica în sufragerie de fix 2 ani, 2 luni și 16 zile. Îl așteaptă pe tata, dar bătrânul i-a cam dat bătăi de cap. Bătrân pe naiba, are 61 de ani și avea 59 când a primit diagnosticul. Dar a îmbătrânit în ăștia 2 ani cât ar fi îmbătrânit în 10 dacă era sănătos. Și noi odată cu el. Carcinom scuamos sublingual. 3 intervenții chirurgicale, 30 de ședințe de radioterapie și chimioterapie în curs. Toate în spitale de stat. Boala i-a furat multe. Somnul, liniștea, puterea de muncă și, mai nou, capacitatea de a mânca. I-a fost montată o stomă prin care este alimentat direct în stomac, ca să protejăm zona afectată. Nu simte gustul mâncării, simte doar senzația de foame. Boala i-a cam furat tot ce poate să facă un om cu o gură sănătoasă. Mai puțin zâmbetul. Încă mai poate să zâmbească, chiar și în zilele alea mai puțin bune. Și de-asta nenorocita cred că stă pe canapea în sufragerie și își roade unghiile de ciudă. Mâine împlinim 2 ani, 2 luni și 17 zile și parcă mi-o închipui pe nemernică dându-și ochii peste cap. 🙄 Și orice-ar fi de-acum înainte, suntem niște învingători, știu eu 🙂

    Mulțumim, Simona, pentru că ai descris ceva tare greu de descris! 🙂

    • costicămusulmanu

      bravo! vouă și lui;
      .utu-i! urîtei…

    • S-a dus tata. Sunt 8 luni de cand a plecat. Si nu, nu e ca in filme sau carti, nu m-a lasat cu un curaj debordant, cu puterea de a trece peste orice, cu sufletul impacat. M-a lasat cu o teama teribila de moarte si cu o gramada de regrete. Moartea vine la pachet cu o cantitate apreciabila de umilinta, din partea bolii, din partea statului. Am pierdut un parinte, am pierdut o lupta.

      Inca nu a trecut si nici nu cred ca o sa treaca vreodata de tot. Imi place sa fac lucruri care imi amintec de perioada aia, in care orice zi castigata, orice zi in care imi spunea ca ii e mai bine, ca a reusit sa manance un cubulet de branza fara sa tresara de durere ma facea sa ma simt mai aproape de victorie. Am citit articolul asta gandindu-ma la el. Si la miile de oameni, mai ales la cele din tara asta amarata, care au de infruntat o boala atat de grea, intr-un sistem de tot rahatu’.

  12. La mama a mers repede…9 luni. Aia de la Nasta voiau sa o opereze (la stadiul IV), cei de la Amethyst mi-au spus ca murea pe masa sau ramanea in scaun cu rotile…nu am mai apucat sa fac nimic, a ajuns la 38 kg si AVC-uri, mi s-a spus ca ajunsesera metastazele la creier… intre ea si un copil de un an si jumatate a fost…crancen. De abia anul asta, dupa 3 ani de la moartea ei, am inceput sa o plang…

  13. am discutat pe tema asta si in real -live. Si mi-a adus aminte cineva, de un lucru care il uitasem. Deci la spitalul cu sectie pneumologie, bolnavii coborau pe scari cu chiu cu vai sa se ascunda dupa coltul spitalului sa fumeze!!!

    Mi s-a parut absurd atunci, absurd mi se pare si acum. Stiu ca pt cancerul pulmonar sansa de supravietuire e mica, dar auto distrugerea ma enerveaza. E alegerea lor, ok, dar statul (adica noi) platim tratamente scumpe si experimentale care carpesc ce ei distrug. Din aceste motive sunt pro eutanasiere asistata…unde sinucigasii sa o faca linistit, fara sa fumeze/bea si sa omoare si pe altii din jur din cauza asta.

  14. Simona poate esti surprinsa, sau nu, de cat de praf e sistemul nostru medical in privinta bolnavior de cancer, nu prea avem medici, nu prea avem medicamente, iar daca ai si o forma rara de cancer, cum este cazul meu, nu ai nici bani sa te tratezi, sau mai rau ai bani, dar in Romania nu ai unde sa te tratezi. Deja mi-am propus sa scriu o carte despre toata experienta asta, nu vreau sa scot negativul in evidenta, ci doar sa motivez bolnavii de cancer si apartinatorii sa lupte cu nenorocita asta de boala. Sanatate la toata lumea!

  15. da, asa e. si nu numau cu bolnavii de cancer. si cu cei care au ajuns intr o situatie grea https://www.facebook.com/Frauda-107772956682296/

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green

bijuterii argint bijuterii argint