Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Familia. Gusturi, mirosuri, sunete

dreamstime_s_29842320

Vorbeam recent despre familie și despre nenumăratele feluri în care poate fi ea definită. Nu voi abandona subiectul, pentru că mai are multe de dezvăluit. Prietenii mei au acceptat, de exemplu, să îmi vorbească despre familie evocând gusturi, mirosuri și sunete. Iată ce a ieșit:

Pâine cu unt, brânză și o ceașcă de ceai de tei. Sarmale. Cozonac cumpărat de la o cofetărie de supermarket și mâncat la un maraton de filme. Albă-ca-Zăpada mamei, că atât îi iese wow și ei. 😆 Bradul de Crăciun. Cafeaua care scoate aburi, în espressor. Chițăieli de papagali. Râsete. Sunetul apei care curge în cadă. Sforăituri amuzante. (E.)

***

Ciocolata amăruie cu sare grunjoasă. Lavandă și citrice. Râsul cristalin al mamei, sunetul violoncelului, cântecul greierilor. (N.)

 ***

Pește prăjit. Ciorbe de legume cu păstăi. Ceaiul de tei. Sarmale. Pâinea cu cașcaval și chimen la cuptor. Mâncare de cartofi fără carne. Zmeura. Avea bunica în spatele casei niște tufe. Și strugurii aceia tămâioși, parfumați. negri. Mirosul casei bunicii mele. Ușor mucegai, un miros umed al bucătăriei neîncălzite în care mama tatălui meu gătea, foarte în grabă, mâncărici rapide, foarte apreciate. (A.)

 ***

 Dulce – parfumat e gustul familiei, precum cafeaua cu cardamom, pe care o bea soţul meu dimineaţa. Iute precum tonele de ardei jalapeno pe care fiul meu le-a pus, săptămâna trecută, pe o pizza pregătită cu mare măiestrie. Acru ca sucul de lămâie combinat cu albastru de metil pe care mă forţa bunică-mea să îl înghit, atunci când mă durea în gât. Sărat – bocnă – rece – sifonat ca zeama de varză pe care tata, pe vremea când eram copii, ne punea să o vânturăm în butoiul cel mare de stejar din pivniţă, duminică de duminică, iarnă de iarnă. Şi ar mai fi un gust făcut din toate gusturile cele bune: cel de sărbătoare, nu contează care anume, petrecută cu toţi ai tăi, familie şi prieteni deopotrivă.

 Mirosuri? Maia, străbunica mea maternă, avea pe masa de toaletă o cutie cu pudră Caron – mirosea a cuconet, a fineţuri vechi, a lumi dispărute. Bunica folosea “Cabochard” şi, la zile mari, dacă eram cuminţi, ne dădea şi nouă câte un strop, aşa, după ureche. Acum mi se pare un parfum greu, însă atunci eram în al nouălea cer. Îl ţin minte pe frate-meu, mic de câţiva anişori şi gătit pentru vizită, care alerga în jurul mesei şi ţipa stăruitor: “Dă-ne şi pe noi cu “Toboşar”, te roooog!”.

Tot cu un parfum, “Fidji” al mamei, am o amintire oarecum dureroasă. Trona într-o sticlă masivă de cristal, în dulapul ei. Eu aveam o păpuşă multiubită, Rozalia cea cu părul lung şi roşu! Grijulie nevoie mare, am spălat-o pe cap, am coafat-o – vai de ea, săraca!, apoi i-am turnat pe cap jumătate de sticlonț de “Fidji”. Mirosea în casă ca la drogherie. Bunică-mea mă tot avertiza, dând din cap a resemnare disperată: “Las’că vine ea, mă-ta, şi vezi tu atunci!” Eu, bravă, îi scoteam limba de după fotoliul verde din sufragerie. Mama, precum ursul din poveste, a intrat pe uşă, a adulmecat şi a strigat: “Cine a umblat la parfumul meu?”. Bine ascunsă, nici nu îndrăzneam să respir. Efluviile din pletele Rozaliei m-au dat de gol. Şi aşa s-a făcut că a trebuit să scriu de 50 de ori, pe caiet dictando, o frază memorabilă: “Păpuşa pute a parfum, iar eu sunt pedepsită.”

Cât despre sunete, hai să vedem. Ar fi respiraţia copilului meu, care se prefăcea că a adormit ca un îngeraş, seara la culcare. Eu învăţasem că atunci când începe să respire aşa liniştit pe nas, doarme tun. Dar şi el învăţase că eu am învăţat! Aşa că simula, dacă vă puteţi imagina aşa ceva. Şi, cum încercam să mă ridic de pe marginea scârțâietoare a patului, mă întreba cu o voce mică şi hotărâtă, din întuneric: “Mami, unde te duci?!” Vai mie, asta însemna Scufiţa Rosie de la început, a mia oară!

 Sunete iubite, care înseamnă “acasă”? Bărbatul meu, fredonând fragmentul lui preferat din “The Final Cut” al lui Pink Floyd, cel cu “And if I open my heart to you / And show you my weak side / What would you do? / Would you sell your story to Rolling Stone?”. Eu, complet afonă, detest cântatul în public. El mă tot întreabă, de 25 de ani încoace, de ce urăsc muzica. Nu o urăsc deloc, ba din contră. Deh, o fi vreo idiosincrasie moştenită! 🙂 (S.)

 ***

 Coltunașii și plăcinta de cartofi făcute de bunica din partea tatălui, mustul făcut de bunicul din aceeași parte, langoșii bunicii din partea mamei, drobul și fursecurile cu nucă ale mamei. Și cafeaua ei. Orice marcă ar folosi, cafeaua mamei are un gust aparte și super bun. De tata mi se leagă gustul de piure cu șnițel. E felul lui preferat, pe care îl și gătește.

 Mirosul de benzină, când mergeam cu părinții în concediu și făcea tata plinul la Dacia 1310. Eram cu toții gata de o aventură care ne bucura mult. Parfumul mamei mele. Orice parfum își punea, era ceva distinct de plăcut. Mirosul de cafea, atunci când vin în vizită la părinți. Micii familii pe care o am cu soțul meu îi asociez mirosul de cărți, de tipăritură. Uneori citim în aceeași încăpere, e o intimitate frumoasă în această activitate pe care o avem împreună, dar, în același timp, separat.

 Sunetul ceasului vechi cu pendulă din casa bunicilor mei. Clopotul de la biserica din apropiere, duminica dimineața, când ne îmbrăca bunica frumos, cu hainele “alea bune”, să mergem să ne rugăm și să mulțumim pentru sănătate. Zgomotul raftului de oale care pică, atunci când eu, o neîndemânatică, încerc să fac ceva de mâncare, un zgomot la care soțul meu reacționează mereu cu umor. (C.C.)

 ***

Mămăliga cu unt și cu telemea. Puiul cu mujdei – prânzul nostru duminical, de când am amintiri. Primele amintiri sunt de pe la 4-5 ani, și asta mâncam în fiecare duminică. Fără excepție. Adevărata mea madlenă este însă muzica clasică. O asociez iubirii materne. Iarna, în ciclul primar, după ce veneam de la școală, mâncam ceva, îmi făceam repede temele și mă bagam în pat, la căldură, împreună cu mama, nu înainte de a da drumul la radio, unde era un program de muzică clasică. Adormeam cu capul la subsuoara mamei, ascultând muzică clasică. Rai! Îmi mai amintesc și zumzetul dimineților de sâmbătă, când mama și tata găteau împreună în bucătărie, iar eu și soră-mea făceam curățenie în casă. Totul se întâmpla cu programele de la radio date tare, iar, prin geamurile deschise, ajungeau la noi și sunetele vecinilor. (R.)

 ***

Dulceața de cireșe amară. Mirosul plăcintelor cu brânză scoase proaspăt din cuptor. Orăcăitul racateților verzi și crichetul cosașilor. Și acum îmi amintesc nopțile de vară, când stăteam întinsă pe iarbă, în livadă ascultam orăcăitul racateților și priveam stelele. E una dintre amintirile mele preferate din copilărie. Pentru cine nu știe, racateții sunt niște broscuțe mici, verzi și foarte drăgălașe. (C.M.)

***

Cine n-ar mânca acum de la pâine cu unt la sarmale, de la langoși la pui cu racateți… ăăă, asta… cu mujdei, să ridice două degete. Mda… nu văd niciun deget ridicat.

De-abia aștept să-mi spuneți și voi ce gusturi, sunete și mirosuri asociați ideii de familie. Îmi spuneți? 🙂

***

Textul a fost scris la invitația Hochland, care sărbătorește 90 de ani de activitate de top în domeniul brânzeturilor, sub sloganul Suntem o familie. Hochland chiar este o afacere de familie, fondată în 1927, în Germania, și ajunsă acum la a patra generație. Portofoliul lor de produse e împărțit tot pe familii (cașcaval, creme de brânză, telemea, Delicii Calde și altele). În România, Hochland este liderul pieței de brânzeturi.

Foto Jaka Vukotič | Dreamstime

36 comentarii

  1. Mie îmi vin în memorie saramurile de peşte delicioase pregătite de mama… cu mult, mult usturoi.
    Atât de mult încât soţia, la una dintre primele vizite, a propus să i se schimbe denumirea (saramurii, nu … 😆 ) din “saramură de peşte” în “ciorbă de usturoi”.
    Eventual cu peşte. 😆 😆 😆
    Lăsând gluma la o parte, face o saramură delicioasă. Care te protejează şi de ţânţari. Că după ce mâncai, dacă suflai spre ei, se mai zvârcoleau doar puţin, nu se chinuiau… 😆 😆 😉
    Dar nu la fel de delicioasă precum o făcea un vecin de la Medgidia (nea Petrică, Dumnezeu să-l ierte) la care stăteam cât părinţii construiau socialismul, ca să aibă ăştia de-alde Dragnea ce fura…
    Şi făcea nea Petrică o saramură pescărească, din peşte prins chiar de el pe Canalul Dunărea – Marea Neagră, cu roşii rupte în mână, parcă şi uşor fripte pe o tablă … ai-ai-ai! te lingeai pe degete… staţi un pic să îmi şterg balele… 😈

    • Şi mai îmi aduc aminte de piersicile mari, coapte, zemoase, pe care le scoteau oamenii la poartă, la vânzare… mmm!
      Sau de roşiile “tip pară” pe care le cultivau bunicii la Feteşti, în Ialomiţa, cum mergeam şi rupeam câte o roşie, o spălam la cişmeaua de la siloz şi cu câtă plăcere o mâncam… câţi mai ştiu azi cum se simte şi ce gust are o legumă adevărată, vie, culeasă de tine?
      Sau merii din curtea bunicii, cu nişte mere ca din poveşti, roşii pe o parte şi verzi pe alta, mari, parfumate, acrişoare… fructe adevărate, pe care trebuia să le mănânci cu grijă pentru că, uneori, erau şi “locuite”, semn că nu erau otrăvitpare… 😈 😆 😆

    • @Catalin:
      Cum intri pe Stirbei spre DNA (puteam zice si spre Sala Palatului), de fapt nici nu intri, e suficient sa arunci (usor) capul spre stanga si vezi, pe coltul cu Berzei, o intrare pe al carei frontispic scrie SERV-CONEX 2000, dar pe caserole scrie Elena Foods. Cum n-am zis de caserole? Pai vrei sa mananci direct din oale? Daca esti informat, primesti si tacamuri gratis, sigilate, sarea si piperul incluse. Intri, zici sarumana fetei de la casa (Simona, zici ca vi din partea mea), iei un cos din plastic rosu sau albastru (galbene n-am vazut) si te infiintezi la tejgheaua din dotare, plina cu cate si mai cate. Nu lipseste gratarul (pui, porc, peste), cuptorul (pui, porc), garnituri, salate, tocanite, chestii care fac sa-ti ploua-n gura. Ciorba de burta si borsul pescaresc fac ravagii printre corporatiste (dupa 11:30 prinzi tot “bancul” lor, sa vezi ploaie de renuntari la cure de ti-e mai mare dragul (dar si lor pofta). E prapad ca la americance, cand se vand dimineata rochiile de mireasa la solduri.
      Bonus sarmale si ecler cu nes, must-ul cotidian.
      Daca aveau mese, mutam acolo H-ul.

    • matrixebriane
      bine că ma bagi tu pe sens unic dinspre Sala Palatului
      noroc că e la 20 de colț, nu pe colț și avem si loc de parcare lâng fosta viitoare inexistentă Sala Radio daca venim dinsspre hăăăăăt guvern

  2. gust de cozonac, miros de cozonac. sunete de cozonac nu

  3. Eu Sint ala cu mustata, al II-Lea din stanga, dupa catel, dar fara mustata
    Furtunul ala de labirint ajunge exact la ce-mi dadea mie bunica sa mananc dupa ce venea de la padure ( coapte pe plita )

    • Pai ce creste in pădure ?
      Lupi, ursi, vulpi, bandiți, copaci nefructiferi, ciumperci otrăvitoare, peturi de plastic, buturugi, frunze moarte….
      Nu cred ca mâncai așa ceva, te păcălea, era cumpărat de la cooperativa din sat.

    • eu parcă aș zice că-s ciuperci !?

    • eu am numărat si cățelul / de aia am zis al doilea
      ăla cu cartofii e deci al treilea
      Ha 😉 !

    • @Simona:
      Ntzu! Inghetata pe plita. Stii,lui andu yy ii placea de mic munca in nisip si bunica il racorea calduros. Om serios, gusturi pe masura!

      @andu YY: Vad ca si catelul are mustata, de ce-l tai de la portie?

    • Matrux
      O ști p,aia veche cu…..
      înghețată pe băț ?

    • Desenul e gresit, ori mesenii au trecut pe la H si au incurcat labirintii, ori furtunurile s-au incolacit aiurea. Da, mai e si masa la mijloc, corect. Or fi la restaurantul chinezex, cica acolo, cum vrei sa apuci o imbucatura, cum fuge oala pe turnanta. Cred ca si d-aia sunt asa supli, n-au timp nici sa guste. 😆

    • Nu gresit dar eronat (!)
      Cum sa dai morcovi la sugari nerasi?

    • Sau cirese la pisica!
      Si-o merita sclavii, mai are dreptate si Miaela, dragostea lor, ca-i scoala cu noaptea-n cap!

    • mie imi facea bunica poftele cand eram putin racita si dormeam la ea..(cealalta bunica, nu aia care facea orez cu lapte pisicilor si nu ne dadea si noua 🙁

      Asa, si bunica cea buna imi facea cea mai gustoasa chestie ever si pe care o ceream din prima, pana sa se confime varicela, guturaiul, gripa sau galcile : ou prajit direct pe plita. Presara sare din aia mare de muraturi pe plita si spargea un ou proaspat luat din cuibar; mai frigea si o felie de mamaliga din aia taiata cu ata si ..Doamne, Doamne, Doamne! Imi trecea si febra si tot! matrixe, cum era aia ..cu u son ..d’antant?!

    • Mă Eva
      Da avea plătit impozitul la oul ăla ?
      Pt matrix întreb, ca el e mai timid, sărăcuțul de el…

  4. Gusturile familiei mele ar fi: paine tavalita prin ou si apoi prajite si insptite de ceai de menta,dimineata, uneori si cu cas de oaie pus din toamna la sare( Botosani rulz, la calitatea casului)..apoi salata boeuf a mamei(e cea mai buna pt ca mama mea se zgarceste la maioneza si nu e gretoasa) si cornuletele cu rahat si checul cu multa cacao si salamul de biscuiti…
    Apoi tochitura moldoveneasca facuta de bunul meu tata si cartofii prajiti-fierti dupa o reteta de-a lui din perioada cazona..si saramura de scrumbie sau cega…
    Si..ar mai fi Fondue-ul cu 4tipuri de branza al familiei Esser-Waldau, si cafeaua irlandeza insotita de un crepes bun dar prea scump pt.un simplu crepes..
    Ai…ar mai fi alivanca matusii Maria de la Botosani si mancarea de chiparusi cu smantana a lu’ tanti Eugenia..

    • Uff..
      insptite=insotita
      ..si maioneza nu e gretoasa, pt ca mama mea se zgarceste si nu face salata boeuf scaldata in maioneza si maioneza nu o face cu mustar.. 🙄

  5. Ce maaaaa? Ma pui in discutia organizației de baza ?
    Mă domnule, asculta aicea la mine.
    Direct in COM te duc, ca sunt prieten cu nevasta vicelui de acolo, nu tre sa știe el…
    Ai incurcat-o.
    Nici toată apa de lângă H nu te mai salvează.
    Doar o fătucă doo de la H….
    Aia cu elena cu caserole de mancare de lângă dna e abureala, ca sa schimbi vorba…

  6. Andu
    Matrixe, ma frații mei
    Prea mult mai scrie si simona
    Faceti-mi si mie un rezumat mai scurt așa la articole, ca daca ma apuc sa citesc tot se încălzește berea si e păcat de ea.
    Dau un metru de bere pentru asta.

  7. Gustul cel mai … gogosi de cartof, dovlecei (pentru curioase, loboda) cu lapte, mate de porc fierte, scoase in mujdei, ou copt in spuza, cozonacel pe plita, splina de porc fripta pe jar, sorici + covrigi copti + tuica fiarta cu piper (la pachet, 18+);
    Mirosul cel mai … dulceata de gutui cand dadea in fiert, cozonacul in cuptor, fulgii de pe gatul cocosului (il luam in brate si-i suflam aer cald sa-l incalzesc, chipurile), floricele din porumb cultivat de bunicul;
    Sunetul cel mai … Bataia mingii pe maidan, cucul, pupaza (venise primavara) si tipatele randunicii care-si facuse cuibul in grajdul vacii. Ar mai fi cateva, dar vi le zic pe view la reuniunea de blog, poate se indura Cruella si cauta o locatie mai soft, cu pian inclus in menu. Acordeon aduc eu, iar DG vine cu metrul, cum a promis.

  8. Citii pe text “Dulceața de cireșe amară.”
    Macar bunica, dupa doua pahare de vin pelin, ma ruga sa-i cant la acordeon “Trenule, masina mica” https://www.youtube.com/watch?v=9A3FYvVxk4M
    (bunicul era deseori plecat cu saptamana, fiind brigadier sondor prin regiunea Ploiesti, Marna stie!) si “Mai tii minte, mai draga Marie”, de Latareata

    Incheia rugile cu “Pelinas, pelin amar”
    https://www.youtube.com/watch?v=S4uzO8qMnio . Redundant, stiu.
    Dar dulceata amara, asa cevaaaaaa. 😕
    V-am amarat destul, ne vedem la H sau unde-o gasi Cruella locatia aia. Sa ne dedulcim, fireste! 😆

    • “Mai tii minte, mai draga Marie” si “Inima, de dor nu stii” le ascultam obsesiv-compulsiv intr-o perioada !
      In ultimul timp ma gandesc la familie mai ales in jurul lui Sf. Dumitru – e ziua lui tata si ne mai adunam toti fratii sau ,ma rog, in diverse combinatii de 5 luati cate cati mai reusim sa ne adunam ,dar cel mai mult savurez hazul si rasul care se isca.

    • @Irinoush:
      “Inima, de dor nu stii” e cantecul Ilenei Sararoiu. Si eu tot impulsiv-combustiv il ascultam, zici ca-ti musca cineva din inima. Asta e slabiciunea noastra, a artistilor anonimi. 😆

    • Stiu, iti dai seama, cine-l canta! Ma bucur ca sunt ascultate ,alea 2-3 vorbe simple-simple cantate de asemenea voci te fac realmente sa te doara inima!

  9. Io, când am fost la grădiniță, pe care am absolvit,o cu brio si serbare
    Ne,a dat sa mâncam la prânz spanac.
    Era doar așa, ca o mocirla verde si scarboasa.
    Am borât pe toată masa aia plina cu copii.
    Unu nu rămas nebotezat.
    De atunci sa nu mai aud de spanac ca fac la fel.
    Si de nici o alta mâncare verde pe care nu poți sa o mesteci.
    Bine ca nu au inventat ăștia berea cu spanac, cu stevie , urzici sau alte buruieni d-astea, ca cred ca mi se usca gătul de tânăr.
    Nu ca acum aș fi bătrân, da asa e vorba.

  10. Desenul e fake.
    Nici un mascul de acolo nu se gândește macar la o berica ?
    Una mica, mica, fie si de 2,5 litri, la pet ?
    Ps, da pe mihaiela ați văzut,o ?
    Era gri, de supărare, ca tocmai o zgâriase simona pe bot.
    A treia din dreapta, aia care nu se gândește la nimic

  11. E concurs cu premii,da? Eu îmi amintesc din copilărie cand ma duceam seara sa iau vaca de la pășune si ea săraca venea încărcată cu brânza Hochland si ne dădea si noua mai vinde si prin sat.. făcea contrabanda dar era fata buna… adică vaca!

    • … apropo de povestea cu vaca…
      … copil fiind păduri cutreieram … a, nu asta.
      Copil fiind, trăit la oraş – oraş nu altceva, Medgidia, de! 😈 – mergeam cu plăcere la bunici la ţară, pe undeva pe la Munteni-Buzău (IL). Şi-mi plăcea să explorez lumea satului, animalele, plantele, să mă minunez de modul de viaţă şi obiceiurile locului, să fac ceea ce mi se permitea şi mie, corespunzător cu vârsta mea.
      Numai că părerea mea despre “competenţele” mele nu corespundea chiar 100% cu ale bunicii, astfel că mă trezesc într-o bună dimineaţă, lelişoară dragă, că bunica, considerând că am etatea şi calificarea necesară, îmi pune în mână un lanţ lung, de care – întâmplător! 😆 – era legată şi o vacă, şi îmi dă şi indicaţia să o duc (pe vacă, de!) la islaz. Fără GPS, Waze sau GoogleMaps.
      Eu – mască! De vacă, de, îmi era frică, dar cum eram fudul, mă fac că nu mi-e frică, dar că nu ştiu unde e islazul…
      Ţi-ai găsit… Bunica cică: “Las’ că ştie vaca, tu doar de ţii după ea”.
      Prin satul bunicii, străzile sunt foarte largi, iar între drum şi gardurile caselor e foarte mult spaţiu, poate vreo 4-5 metri pe fiecare parte, iar pe aceste terenuri s-au făcut “proprietari” fiecare, cultivând care ce-l ducea capul, ba sfeclă, ba cartofi, ba varză… mno, vaca neştiindu-mă de stăpân, se arunca extaziată ba în sfecla, ba îni varza, ba în porumbul alora, îngurgutând cantităţi impresionante.
      Eu, speriat de scandal cu vecinii, încercam să o “dirijez” cu un băţ… ţi-ai găsit… când se întorcea vaca cu faţa spre mine, imediat mă “emoţionam”… 😆 😆 😆
      Până când la un moment-dat, apropiindu-mă de islaz, vaca a “prins aripi”, rupând-o la fugă spre iarba verde din faţă… a fost prima şi ultiam dată când am făcut surf… 😆 😆 😆 😈 că vaca trăgea, nu se juca… 😈

    • Da’ cu capra, cu capra nu te-a trimis?

    • Nu, cu capra nu, că n-aveau. Doar vacă, oi, porci, raţe, gâşte şi găini.

      Da’ am o poveste şi cu capra: tot aşa, fiind io mai ărişor un pic, mă trezesc dis-de-dimineaţă într-o mare zarvă, o hărmălaie de nedescris auzită de afară.
      Intrigat, ies şi eu, lume ca la clacă, toate babele roşii în obraz, cu spume la gură, dezbăteau de zor.
      Io nu pricepeam dăcât nimic… 😯
      Întreb io care-i treaba, babele nu mă băgau în seamă.
      Întreb io iar, tot nu mă băgau în seamă… 🙄
      Am plecat la ale mele, îmbufnat.
      Peste vreo 2 ore se mai linişteşte treaba, se apucă fiecare de treaba lui, nimeresc pe lângă bunică-mea şi o întreb aşa, între 4 ochi, ce s-a-ntâmplat… bunica se cam codea… măi să fie, mă gândeam io … întreb iar ce s-a-ntâmplat…
      Bunica, cam fâstâcită, nu ştia cum să-mi spună…
      -Păi nu ştii?
      – Ce să ştiu? Că dacă ştiam, nu te întrebam…
      – A lu’ Onin … (“Onin” ăsta era un vecin, e numele de familie, şi omul avea 2 copii, unul cam de seama mea)
      – Aşa … a lu’ Onin ce?
      – Păi …
      – Ce-a făcut, bre, spune!
      – Păi … a făcut capra de ruşine …

      😆 😆 😆 când am auzit, am fugit de acolo, că nu mai puteam de râs, deja mi-l imaginam pe Onin ăla micu’ plătind pensie alimentară caprei în contul iezilor … 😆 😆 😆 😈

  12. Piersici!!! Si struguri Cardinal care pocneau in dinti, mancati direct din vie, noaptea, dupa ce sariseram toti verisorii pe fereastra in pijamale. Telemea de oi proaspata, adusa de colegul lui tata pe care toata lumea il striga Mache. Must cu nuci noi, deliciul (si chinul uneori 😀 ) ultimei duminici inainte sa inceapa scoala. Rosiile din gradina de la Murfatlar, Basarabi si acum iar Murfatlar unde ne petreceam toate vacantele. Si tot-tot-tot ce gatea tanti Georgeta. Baclavale si minuni de la tanti Ghiuner. Gemul de gutui cu nuci facut de tanti batrana. Dulceata de cirese amare, duceata de soc si pepenii murati de la bunicii din Moldova la care ajungeam rar, dar care ne trimiteau pachet inainte de Craciun care continea si pastramuri de casa, de veneam de la posta complet high din cauza mirosului pe care-l emana coletul.
    Miros de carti citite, cu fundul pe o scara, in depozitul bibliotecii in care lucra mama. Mirosul casei lui tanti batrana pe care l-am regasit intr-un mic hotel vechi din Paris. Mirosul de Impulse folosit cu parcimonie la zilele bune. Miros de sapun ascuns printre prosoape in sifonier. Miros de gutui puse la copt pe sifonier. Miros de placinte proaspat scoase din cuptor inainte sa ne asezam la masa de Revelion. Miros de lana cand ne asezam cuminti la claca in jurul mormanului care trebuia scarmanat. Mirosul de gaz in lungile ore fara curent electric, in care ne adunam in jurul lampei cu oglinjoara.
    Sunet de voci amestecate in curtea de la Basarabi, cand se aduna toata familia la cate un eveniment, dar cel mai des la cate un praznic. Explozia de ras care a urmat dupa ce matusa noastra din Bulgaria, a carei limba romana era destul de aproximativa, a intrebat inocent “Ce e aia aia?” cand cineva exclamase tare “Ia mai da-l in aia a ma-sii!” Sunetul vocii lui tanti batrana strigandu-ma prin curte Aaaliiinaaa! in timp ce eu cu frate-meu ne furisam pe dupa celalalt colt de casa. Tot vocea ei susotind un fel de mantra in fiecare seara, in timpul unui ritual de care noi, dracii, radeam pe infundate, in care ea verifica incuietorile la usi si geamuri, butelia si aragazul sa fie bine inchise. Sunetul masinii de cusut cu care tanti Georgeta isi exersa cel de-al doilea talent dupa cel de a pregati cea mai buna mancare, cele mai bune prajituri si un cozonac inegalabil. Strigatul de la cate un balcon “A-nceput Sandy Beeelle!”, de nu mai ramanea nici un suflet pe terenul de joaca din fata blocului.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green