Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Povestea unei paciente cu schizofrenie, spusă de ea însăși

Printre cărțile care-mi hrănesc interesele de psiholog și viitor psihoterapeut, s-a numărat de curând și aceasta:

E povestea lui Elyn R. Saks, profesoară de legislație și psihiatrie la Facultatea de Drept a Universității California de Sud, doctor în psihanaliză și “deținătoare” a unui diagnostic de schizofrenie. Boala lui Elyn a debutat la douăzeci și un pic de ani, deci înainte ca ea să-și fi construit mai mult decât strălucita carieră academică. În timp ce era studentă la Oxford, în Anglia, Elyn a fost inclusiv izolată, legată de pat și strivită sub o plasă metalică, într-un spital de profil. Cunoaște iadul psihozei, dar și pe cel al încarcerării într-o instituție psihiatrică. Cu toate astea, azi, are nu doar o supercarieră academică, ci și o căsnicie bună și liniștită.

Elyn a decis să facă publică “povestea nebuniei ei”, prin această carte, din câteva motive: ca să ne arate cum se vede boala și din pielea pacientului, ca să îi convingă pe cei diagnosticați cu schizofrenie că, sub medicație și psihoterapie și cu ajutor din partea familiei, a colegilor și a prietenilor, se poate trăi o viață care seamănă mai mult cu cea normală decât cu ce știm din “Zbor deasupra unui cuib de cuci” și, nu în ultimul rând, ca să pledeze împotriva a torturilor la care sunt supuși pacienții psihiatrici în unele centre medicale din toată lumea.

Ca avocat, Elyn a luptat mult pentru drepturile pacienților psihiatrici, fără ca nimeni să știe că ea însăși era unul dintre ei, și a și obținut rezultate notabile. Ca autor al cărții, mută lupta pe terenul comunicării, dintr-o perspectivă la care nu avem acces în fiecare zi: aceea a omului care a trăit psihoza.

Întâmplarea face ca, zilele astea, să se deruleze și la noi o campanie de informare despre schizofrenie, inițiată de Janssen România, Asociația ARIPI și Inomedica și intitulată Ascultă și vorbește. Profit de această coincidență, ca să vă împărtășesc și eu mai multe. Așadar…

Ce este schizofrenia și cum arată ea, văzută din afară:

Iată cum vorbește însăși Elyn Saks despre boală, în cartea ei:

“Schizofrenia este o boală psihică, care impune o pierdere profundă a contactului cu realitatea. Este deseori însoțită de elemente delirante, care sunt credințe fixe, dar false – precum că ai omorât mii de oameni – și halucinații, care sunt percepții senzoriale false – cum ar fi că tocmai ai văzut un bărbat cu un cuțit. Adesea, vorbirea și gândirea devin dezordonate până la incoerență.

(…)

O percepție greșită comună este că persoanele cu schizofrenie sunt extrem de psihotice tot timpul. Cele mai multe, ca și mine, nu sunt. Când sunt simptomatică, sufăr de delir și halucinații, iar gândirea îmi devine confuză și dezorganizată. Deși nu am des halucinații – uneori văd lucruri, alteori aud lucruri – deseori devin vădit delirantă. Gândirea dezorganizată de care sufăr e și ea un element-nucleu al schizofreniei.

Aceste simptome sunt exemple de simptome “pozitive”, anume lucruri pe care le ai, dar pe care nu le vrei. Multe persoane cu schizofrenie au și elemente negative, un tip de deficite sau lipsuri, cum ar fi apatia sau retragerea, o “nepăsare” profundă sau mai ales o nepăsare de faptul că nu-ți pasă.”

Practic, schizofrenia afectează modul în care o persoană gândește, simte și acționează. Pacientul nu mai face diferența între real și imaginar, are halucinații, delirează, e catatonic sau agitat psihomotor (Elyn Saks a cântat și a dansat pe acoperișul facultății, la un moment dat), aplatizat emoțional, lent în vorbire și gândire, cu memoria și atenția afectate grav.

Halucinațiile pot fi auditive (preponderente în schizofrenie), vizuale, olfactive, gustative, tactile. Cele auditive sunt imperative și comentative. Pacientul aude voci care îi spun lucruri rele sau îi dictează diverse. Boala lui Elyn a debutat când, foarte tânără fiind, mergea spre casă, de la școală, și auzea casele vorbind urât despre ea.

Ideile delirante sunt convingeri false la care pacientul nu renunță, în ciuda dovezilor celor din jur. Persoana se poate simți amenințată, persecutată, urmărită, spionată, poate crede că anumite lucruri auzite la radio sau TV îi sunt adresate în mod special, că are puteri speciale, că e un geniu, o persoană faimoasă și foarte bogată sau chiar Dumnezeu. Sau poate crede că îi lipsește inima sau alt organ, ori că cineva îi fură sau controlează gândurile sau acțiunile.

Ce simte un bolnav de schizofrenie, cum percepe el psihoza, dinăuntrul ei

O las tot pe Elyn să vă povestească:

“În acest moment, indiferent unde sunteți – în camera voastră, într-o bibliotecă, pe o bancă din parc, în autobuz, – sute de lucruri, la propriu, vă reclamă atenția. În exterior, sunt imagini, sunete și mirosuri; în interior, sunt gândurile, sentimentele, amintirile, dorințele, visele și fricile voastre. Și toate aceste lucruri, din afară și dinăuntru, vă bat la ușă, toate odată.

Dar aveți capacitatea de a alege căruia dintre lucruri sau cărei combinații dintre ele să le acordați atenția. Poate senzației tactile a cărții pe care o aveți în mâini sau temperaturii din încăpere. Vă schimbați poziția și vă rearanjați perna la spate. Recitiți ultimul paragraf din pagină, apoi treceți la pagina următoare, iar apoi la următoarea. Vă gândiți să vă ridicați și să mergeți în bucătărie, poate ca să vă pregătiți o gustare. Chiar dacă aceste acțiuni ocupă doar o mică părticică din ce se întâmplă în mintea sau în jurul vostru, aveți capacitatea de a le alege și de a le împinge pe celelalte în fundal.

Iar acum gândiți-vă așa: aparatul de reglaj care filtrează anumite informații și elimină alte informații se închide brusc. Deodată, toate imaginile, toate sunetele, toate mirosurile care vă înconjoară au aceeași greutate; fiecare gând, sentiment, amintire și idee vi se prezintă cu o intensitate la fel de puternică și de exigentă. Primiți zeci de mesaje diferite, din zeci de medii diferite – telefon, e-mail, televizor, CD-player, un prieten care vă bate la ușă, ideile pe care le aveți în minte – și nu aveți posibilitatea de a alege pe care să le aduceți în față și pe care să le amânați pentru “mai târziu”. E ca și cum ați fi în mijlocul unei tribune, la Campionatul Național de Fotbal, și toată lumea ar urla în direcția voastră.

Sau încercați așa: așezați-vă în mijlocul unei încăperi. Dați drumul la muzică, la televizor și la un joc video care bipăie continuu, apoi aduceți în cameră câțiva copii mici care mănâncă înghețată. Dați volumul la maximum la fiecare aparat și apoi luați-le copiilor înghețata. Imaginați-vă acest context ca fiind unul permanent, în fiecare zi, și în fiecare noapte a vieții voastre. Ce ați face?”

Ce e de făcut? Poate avea un bolnav de schizofrenie o viață bună?

Elyn Saks a reușit să își construiască o viață bună și o carieră academică senzațională. Și nu e singura.

Să nu vă imaginați că i-a fost ușor. Cel mai greu i-a fost să își accepte boala și să accepte că nu poate trăi nici măcar o zi fără medicație. A avut nenumărate încercări de a renunța la tratamentul medicamentos, toate s-au sfârșit invariabil cu ea psihotică, delirând, dansând pe acoperișuri, vorbind singură pe stradă, nespălată și cu hainele murdare, ascunsă sub pat sau sub biroul terapeutului. Două s-au lăsat chiar cu internare, iar unul cu ea legată de un pat dintr-o secție de psihiatrie.

Soluțiile pe care le oferă Elyn nu sunt deloc complicate, dar sunt obligatorii: medicația neîntreruptă (nici măcar o zi), psihoterapia, înțelegerea și sprijinul celor apropiați și o viață ordonată, cu cât mai puțin imprevizibil și cât mai multă odihnă.

Povestea ei ar fi arătat cu totul altfel, dacă nu ar fi avut câțiva terapeuți care s-o susțină permanent , prieteni și o familie care să nu o părăsească imediat ce au aflat diagnosticul și – o, da! – colegi și șefi în Universitate, care să o ajute enorm, în momentele în care a clacat. Unii dintre prietenii ei au venit de la sute de kilometri la ea, atunci când și-au dat seama la telefon că e psihotică, și au convins-o să reia tratamentul. Unii dintre profesorii ei și șefii ei, în loc să o concedieze când au văzut-o razna, i-au sunat terapeutul, ca să o convingă el să-și înghită în acel moment pastilele la care renunțase cu doar câteva zile în urmă.

Stigmatizarea împinge un pacient cu schizofrenie în afara oricărei șanse de a avea o viață bună. Raportarea celor din jur la el ca la un om, nu ca la o boală, îi crește uriaș această șansă.

Elyn Saks are acum și un soț, care o iubește mult, care nu s-a speriat niciodată de episoadele ei psihotice (deși nu i-a fost ușor, mai ales la început) și care o sprijină 100% și îi respectă rutina de care are nevoie ca să-și păstreze echilibrul. Rutină înseamnă orele de terapie din fiecare săptămână și ședințele de patinaj (un sport care se bazează pe concentrare și disciplină), casa ei, activitățile de familie, întâlnirile cu prietenii buni, dar mai ales lucrul zilnic în biroul de la Universitate. Elyn nu poate sta departe de casă și de birou mai mult de 4 zile legate. Chiar și în vacanță merge zilnic la birou, să lucreze, lucrul însuși o ordonează și îi dă stabilitate. Soțul ei plănuiește să-i genereze pe calculator un “birou virtual”, ca să poată, de exemplu, vizita Spania, simțindu-se în siguranța biroului de la Universitatea California de Sud.

Dacă vreți să o și vedeți vorbind pe Elyn Saks, iată una dintre conferințele ei TED, pe această temă:

Alte info despre schizofrenie:

– Nu se cunosc cauzele exacte ale apariţiei bolii. Se presupune că e vorba de o combinaţie între factorii genetici și cei de mediu.

– 3,7 milioane de oameni suferă de schizofrenie în Europa. La nivel global, vorbim de 1% din populația planetei,

– Boala apare, în general, între 15-35 de ani și se manifestă mai frecvent în rândul bărbaților decât în rândul femeilor. Vârsta de debut este, de asemenea, mai mică la bărbați decât la femei.

– 9% dintre persoanele care au o rudă de gradul întâi cu schizofrenie sunt diagnosticate, la rândul lor, cu această boală;

– Boala începe lent, nu poate fi vindecată, dar poate fi ținută sub control cu tratament. Tratamentele existente pot fi orale, caz în care se administrează zilnic, sau injectabile, cu eliberare prelungită, caz în care se administrează de câteva ori pe an. Numai sub tratament, cei mai mulți pacienți pot rămâne independenți și pot duce o viață aproximativ normală.

– recăderile se pot preveni prin reluarea tratamentului, dacă a fost întrerupt, sau schimbarea schemei anterioare de tratament, dacă recăderea a apărut sub tratament. Foarte importante sunt și evitarea suprasolicitărilor fizice și psihice, precum și a consumului de substanțe psihotrope;

– Tratamentele psihologice, precum terapia cognitiv comportamentală sau psihoterapia suportivă, pot reduce simptomele și pot crește nivelul de funcționare al pacientului. Elyn Saks a făcut psihanaliză, care, teoretic, nu funcționează pe schizofrenie (ba chiar dimpotrivă), dar la ea a funcționat foarte bine. Medicii recomandă însă terapiile cognitiviste, pentru că sunt bazate pe rațiune și ancorează puternic pacientul în realitate.

– În România, ne confruntăm cu o stigmatizare uriașă: 68% dintre români nu ar fi de acord să trăiască cu un pacient cu boli mintale. Sursa aici;

– mult mai multe informații găsiți pe www.schizofrenia.ro

Ce putem face fiecare dintre noi:

– Să urmărim, în săptămâna 31 octombrie-3 noiembrie, la matinalul Radio Guerrilla, interviurile cu pacienți cu schizofrenie care duc o viață aproximativ normală, din cadrul campaniei de conștientizare Ascultă și vorbește și să-i invităm și pe alții să le urmărească;

– Să luptăm împreună împotriva stigmei, dând mai departe, de exemplu, povestea lui Elyn, dar și poveștile pacienților români care au acceptat să stea de vorbă cu Radio Guerrilla;

– Să ne pronunțăm împotriva tratamentelor inumane la care sunt supuși pacienții psihiatrici, în unele instituții de profil;

– Să ducem la medic persoanele tinere din familie care încep să aibă comportamente stranii;

– Să ne purtăm cu persoanele cu schizofrenie așa cum s-au purtat prietenii și colegii cu Elyn Saks. Să nu fugim de ei, să căutăm să aflăm mai multe despre boală, înainte de a ne lăsa pradă unei frici iraționale și a începe să-i evităm. Șansele ca un pacient cu schizofrenie să comită ceva grav sunt infinit mai mari dacă cei apropiați îl părăsesc decât dacă îi rămân alături.

M-aș bucura sincer ca acest articol să vă fi fost de folos și aștept cu interes comentariile voastre vizavi de subiect.

32 comentarii

  1. Una dintre prietenele mele are schizofrenie. Ne cunoastem de 30 de ani, dinainte ca ea sa fie diagnosticata. E o tipa foarte isteata si foarte haioasa. Isi ia tratamentul si cum spui tu traieste o viata care seamana foarte mult cu cea normala. Si ca bonus este o prietena de nadejde!

  2. f. bun articolul. felicitări, Simona!
    nu am timp să văd acum şi filmuleţul, am să revin la el.
    mi-e greu să cred că doar 68% din români stigmatizează persoanele cu afecţiuni psihiatrice sau, în general, persoanele “diferite”. aş merge undeva la cel puţin 80%.
    în rest, perfect de acord. e nevoie de un pic de evoluţie ca să acceptăm şi să ne purtăm adecvat cu oamenii ăştia. toţi ar trebui să luptăm cu fricile, prejudecăţile şi limitele noastre. eu văd zilnic oameni absolut imobili în gândire şi spun că este extrem de greu de diseminat asemenea gen de informaţii printre ei. dar ce nu a fost greu vreodată?
    I’m totally in.

    • agneswood
      si eu îi văd zilnic pe ăștia imobili în gândire,
      la tv
      eu sînt parlamentari, guvernanți si în județe

    • andu,
      din păcate nu la ei mă refeream, nu duc discuţia în zona politică.
      mă refer la un imens bazin de populaţie care, din mai multe motive, nu poate ieşi dintr-un tipar rigid (ştiu, pleonasm, dar am vrut să accentuez imobilismul) de gândire. eu îi văd incapabili şi găsesc lupta asta extrem de grea. şi când spun “extrem”, I mean it. lipsiţi de empatie, de flexibilitate, de orizont, măcinaţi de viaţă (ca să nu mai detaliez) sau, dimpotrivă, atoateştiutori, sfătoşi dar baraţi în minte şi suflet de un prag dur pe care eu nu îl văd spart uşor sau prea curând. dar posibilele rezultate merită toate eforturile.
      aş vrea să am mai multă putere şi mai mult curaj.

  3. ” * Sau încercați așa: așezați-vă în mijlocul unei încăperi. Dați drumul la muzică, la televizor și la un joc video care bipăie continuu, apoi aduceți în cameră câțiva copii mici care mănâncă înghețată. Dați volumul la maximum la fiecare aparat și apoi luați-le copiilor înghețata. Imaginați-vă acest context ca fiind unul permanent, în fiecare zi, și în fiecare noapte a vieții voastre. Ce ați face?”
    -eu le-as trage câte un șut electronicelor si le-as da îngheța înapoi copiilor și aș mânca si eu o inghețată ( cu rom)

    • inghetata nu e buna pentru copii.
      face rosu in gat.
      as manca-o eu pe toata, pe copii i-as trimite afara , la joaca la aer curat sau mai bine la lectii, la studiat manualul de sport.

  4. Iar ma doare…suntem o societate asa de bolnava…orice diagnostic am avea , pentru multi dintre noi acesta este agravat de slaba accesibilitate la sistemul medical-incepand cu nr mare de pac alocati unui medic pe toate palierele si terminand cu… ce vreti voi, incluzand obligatoriu nivelul de educatie scazut -iarasi pe orice palier al societatii (incluzand , da, acoperirea in valoare reala a multor diplome).
    Iar bolile psihice ..ce sa mai vorbim..multumim , Simona ca ne mai aduci aminte !

  5. Eu am dus copilul la un spital de psihiatrie sa-l internez (are alt diagnostic ).Psihiatra,de acolo, cum i-a vazut, mi-a spus ca l-am adus prea tarziu si ce mai vreau acum, ca nu poate sa-l interneze singur-sa stau cu el ca nu era ”cuminte”,iar pe el l-a amenintat apoi ca o sa-i faca niste chestii urate daca nu isi ia pastilele.Degeaba restul personalului s-a purtat frumos.Cum as putea eu sa-l conving acum sa-si ia tratamentul si ca nu toate psihiatrele sunt rele ?

  6. Sunt generalizari si sunt si particularizari.
    Ma fascineaza psihiatria si am avut in jurul meu oameni diagnosticati cu o boala psihica si chiar cu schizofrenie sau cu alta tulburare dar cu accente schizoide. Generalizarile nu fac bine si mai ales in domeniul psihiatriei care e cea mai inefabila ramura a medicinei. Nu se pot reproduce emotii veritabile in laborator ca sa le dimensionezi si studiezi pentru ca mai apoi sa le introduci in niste sabloane pe care sa le aplici oricui. De aceea, cred ca generalizarea cu medicatia psihotropa neintrerupta e prima la care ar trebui sa se renunte.
    Au fost cazuri documentate stiintific cand schizofrenia a fost declansata de un parazit, Toxocara – diferite variante, care induce modificari la nivelul neurotransmitatorilor iar tratamentul infectiei cu parazitul respectiv, deci nu medicatie psihotropa, a dus la remiterea simptomelor de schizofrenie.
    Alta particularizare: genialul matematician John Nash, s-ar fi vindecat de schizofrenie doar prin o enorma vointa si, mai ales, fara medicatie. Sunt anumiti factori care l-au ajutat si i-au fost favorabili, dar nu ma apuc acum sa ii descriu.

    • Da, lăsați, am văzut si noi filmul “A beautiful mind”…

    • Diagnosticele îm psihiatrie sunt de excludere – stabilești cu certitudine un diagnostic psihiatric (în cazul acesta cel de schizofrenie) după ce pacientul a fost bine investigat și au fost excluse afecțiunile care ar putea avea simptome psihiatrice. În plus diagnosticul de schizofrenie se stabilește după minim 6 luni de persistență a simptomelor.
      Iar John Nash din păcate nu s-a vindecat ci a avut, ca majoritatea pacienților cu schizofrenie, perioade de remisie.

    • @Vmo Un prim pas, accesibil si rapid, in a citit despre John Nash, ar fi wikipedia, varianta in engleza. Are o intreaga sectiune dedicata bolii lui psihice. Dupa aia, se poate continua cu bibliografia care a stat la baza articolului. Filmul, la sfarsit, asa, de relaxare. Succes! 🙂
      @Sorin Am spus ca am in jurul meu persoane cu schizofrenie. Nu li s-a facut niciodata teste pentru Toxocara. Nici macar la vitamina D, a carei defici

    • Mda, am avut o eroare pe telefon si raspunsul a plecat incomplet. Spuneam de deficienta de vitamina D care are printre efecte si stari depresive. Doar la insistentele mele, unul din ei si-a facut testul pentru vitamina D si a reiesit ca are deficit grav. Dupa ce a inceput sa ia 4000 ui pe zi, unele aspecte s-au imbunatatit simtitor. E frumoasa teoria, dar din pacate, de prea multe ori, in psihiatria romaneasca, nu se aplica. Multumesc! 🙂

  7. japitzele si jigodiile astea
    care vor sa bage prag pentru furat
    vor sa bage acum prag si pentru viol
    cica daca e sub 4 centimetri nu se pune.
    pentru ei o fi misto, ca o au de doar dekat 3 centimetri
    da io ce ma fac ?

    • … tai 1 centimetru?

      😁😁😁

    • am masurat.
      egzagt 22 tre sa tai.

    • Câââââât ?!? 😈
      … şi pe urmă rămâi pe minus?!? 😆 😆 😆
      -18, -19… 😆 😆 😆

      … Lucica ştie mai multe… da’ nu poa’ să spună dăcât după 16…
      16 beri… 🙄 😆 😆 😆

      Ştii bancul cu “- Dacă aveam 10 cm în plus eram rege…”
      “-Da’ dacă aveai 10 cm în minus, erai regină…” 😆 😆 😆 💡

    • PîSî: Uite şi dovada, uite, până chiar şi duamna Elyn îl cunoaşte pe digi şi arată fără echivoc cam cât e ÎNAINTE de a tăia cei 22 de cm… 😈 😆 😆 😆

  8. Foarte bun articolul și clipul. Felicitări, Simona : )
    Am dat și mai departe.

  9. Una din Bucuresti

    Am crezut ca-i Cristi Minculescu, pina am citit titlul si m-am prins ca nu e el in poza

  10. Ooo Simona… ce bine ca scrii articolele astea. In Ro stigma e generalizata… o spune o probabila anxios depresiva. Dupa o deziluzie sentimentala mi-a debutat boala – ei de atunci familia ma respinge, mama mea ma acuza ca sunt egoista si nu ma straduiesc deloc sa trec peste asta, ca i distrug si ei viata etc.., alti membrii ai familiei zic da’ las-o-n pace ca se saturade jucat teatru si si revine. Daca nu munceste destul ii vin idei – apropo am
    servici full time totusi. La dr am ajuns o singura data, nu am spus exact cum era aa cum mi-a cerut mama si medicatie nu iau. Traiesc, ma prefac vesela cand ma vad cunoscuti sau familia in rest ma tarasc pe ici pe colo. nu mai simt nicio bucurie din nicio activitate, am insomnii.

    Ei bine, daca eu nu am primit absolut niciun sprijin de la familie de la cine as putea sa sper ca voi primi vreodata?

  11. ce ne facem cu cei care au o problema psihica dar refuza sa consulte un specialist, spunand ca nu au nicio problema? Cum ii ajutam? Sora mea este in situatia asta…

    • Trebuie sa ajungeți cu ea la medic. Noi am ajuns cicu cineva din famile cu forta, am chemat salvarea si politia in criza, initial nu au vrut sa se bage, persoana s-a infipt intr-un politist si am reusit internarea. Dupa 15 ani de rugaminti, încercări etc. Dacă ne mobiliza mai devreme ar fi fost mai usor pentru bolnav. E greu, dar trebuie sa gasiti o modalitate de a ajunge la medic!

  12. Frățilă Gheorghe

    Aveam un vecin bolnav. Se credea Jezsucska ( Iezuska , adică Isus cel mic ) . Nu se temea de nimeni. Spunea că a fost omorât de 15 ori , prima dată în ziua de 6 a 6-a 2006 , la ora 6 , 6minute și 6 secunde. El a înviat de 15 ori.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green