About
Autoarea blogului: Simona Tache
Ocupatia: jurnalist, femeie, prietena, fiica, sora, sotie, vecina, cetatean. A, si sora medicala, ca, inainte de Facultatea de Litere, am avut grija sa fac un liceu din care se iese cu meserie.
Ce-am facut concret in viata:
- asistenta medicala la o gradinita
- coordonator Dep. Marketing la Editura Humanitas
- redactor revista Tabu
- redactor Academia Catavencu
- cronicar TV Cotidianul
Ce fac acum:
- intretin un blog (Slava Domnului ca nu costa bani intretinerea!
)
- scriu scenarii
- scriu în Academia Catavencu
- mai fac o ciorba, mai spal o rufa, mai fac un sport, mai citesc un film, mai vad o carte
Varsta: e, na, da’ ce, eu v-am intrebat pe voi cat castigati?
Numar la pantofi: 36, uneori 35, dar doar la sandale
Blogul: Despre… despre … despre ce am eu chef.
PRINCIPIILE DUPĂ CARE FUNCŢIONEAZĂ BLOGUL:
1. Acest blog a fost construit ca un spaţiu al destinderii, al neîncrâncenării, al detaşării şi al râsului. Prin urmare, încrâncenarea şi excesul de seriozitate nu sunt binevenite.
2. Raportaţi-vă la ceilalţi în termeni de Eu sunt OK – Tu eşti OK, aşa cum mă raportez şi eu la fiecare dintre voi. Sau invers: sunt rugaţi să intre aici numai cei capabili să se raporteze în termeni constructivi la ceilalţi.
3. Dătătorii de lecţii, sentinţe şi verdicte, precum şi deţinătorii dreptăţii şi ai adevărului absolut nu sunt bineveniţi.
4. Nu sunt deloc bineveniţi nici cei care se grăbesc să jignească, să înjure sau să mute discuţia într-un limbaj suburban.
5. Acest blog este unul personal. Nu este blogul tuturor ziariştilor, nu este blogul PRESEI, ci al meu, Simona Tache. Nu sunt obligată să preiau acuzaţii, reclamaţii sau aclamaţii la adresa presei, în general. Nici măcar pe-alea la adresa lui Adrian Ursu sau a lui Buşcu nu sunt obligată să le preiau. Cine are un război cu presa este rugat să înţeleagă că Simona Tache nu are un război cu el, cel care are un război cu presa, şi să se comporte ca atare.
6. Acest blog nu face propagandă politică. Singura lui relaţie cu politicul este ironia. Prin urmare, cei care au obsesii/pasiuni/convingeri arzătoare/războaie politice şi nu se pot detaşa de ele, în scopul unei discuţii hazlii şi lipsite de încrâncenare, sunt rugaţi să şi le poarte în altă parte. Insistenţele toxice, care ajung să distrugă atmosfera blogului, nu mai sunt tolerate, începând de azi, din acest moment.
7. Faptul că Simona Tache are un blog nu este echivalent cu “Simona Tache este angajata noastră, a celor care îi citim blogul”, prin urmare luările la 11 metri, pe un ton autoritar şi ţâfnos şi cu texte de genul “Băi, Simono, scrie şi tu ceva mai interesant, că numai chestii neinteresante ai scris în ultima vreme!”, sunt cel puţin deplasate.
8. Faptul că Simona Tache are un blog nu este echivalent, în general, cu nimic altceva care ar putea depăşi limitele bunului simţ.
Cam asta e. Nu în ultimul rând, nu uitaţi că acest blog este al meu şi este supus subiectivităţii mele. Şi că am dreptul să intervin aşa cum cred de cuviinţă, fără să mă justific. În fond, blogul meu e un spaţiu în care, în primul rând, eu ar trebui să mă simt bine, nu-i aşa?
Mulţumesc anticipat pentru înţelegere.
Comments are closed for this entry.
