Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cele 30 de minute dintre viață și moarte

“Povestește-mi 30 de minute din munca ta de azi, dacă se poate, chiar pe cele mai intense”.

 Așa a sunat rugămintea pe care am adresat-o mai multor prieteni, din domenii diferite.

 

Ședință, salată de broccoli, total cost of ownership

Primul răspuns a venit de la Marketing Managerul unei mari corporații:

“Sunt într-o ședință și lucrăm la un plan de marketing regional, pentru un medicament. În ultimele 30 de minute, am prezentat un proiect local, legat de medicamentul respectiv, am urmarit alte două prezentări de câte 5 minute și am răspuns la câteva mail-uri urgente, încluzându-l pe al tău”.

Urmează 30 de minute din munca unui (atenție, pregătiți-vă pentru o denumire foarte complicată) Key Account & Business Partnership Development Manager la o firmă de leasing:

“Am lucrat, pentru o licitație, la o comparație de TCO (total cost of ownership) pentru diferite branduri de mașini din aceeași clasă, cu motorizări similare și același nivel de echipare. Am mai facut o analiză a consumului de combustibil și, în baza numărului de kilometri cuprinși în contract, o estimare a costurilor cu combustibilul pe perioada contractuală. Acu’ ling la niște termeni contractuali pe închideri anticipate de contract, penalizări în cazul devierilor de kilometraj și termene de plată.”

M-a cam înjurat, nu? :)) Să trecem mai departe, căci, pentru un redactor-șef de revistă, lucrurile par să arate ceva mai boem:

“Am mâncat o salată de broccoli cu ardei iute, usturoi și fulgi de migdale, am căutat un coleg prin birou (nu l-am găsit :D), am editat un material pentru online, am stabilit câteva deadline-uri pentru niște materiale, am spălat niște piersici, am citit și răspuns la mailuri”.

 

Prăjitură cu Marsala, MBA, analiză statistică, creativitate

Un amic s-a lăsat, acum vreun an, de management în presă și și-a făcut site de vinuri. În calitate de patron, îi dă ordin directorului de vânzări să-l trimită pe băiatul de la livrări să ducă o comandă. Băiatul se duce, dar ajutat de un șofer, că nu poate singur. Singura chestie puțin mai neobișnuită e că toți ăștia sunt tot el, amicul meu:)):

“Am avut o livrare. Un client care voia trei sticle de Marsala și care stă în Pipera. E un bucatar expat (nu-mi sau seama exact ce naționalitate, vorbea engleza bine, dar cu accent) care gătește, printre altele, pentru un restaurant din Ploiești. Omul cauta disperat Marsala pentru o reteta de prajitură și a găsit site-ul meu. Nu prea înțelegea cum e cu RON-ii și era un pic circumspect. Până la urmă, când și-a dat seama că 55 de RON sticla înseamnă un pic peste 10 euro,d s-a entuziasmat și mi-a promis că o să mai tot cumpere, dacă prajitura va avea succes printre clienții lui din Ploiești.

D. face un  MBA la Stanford, dar la ora la care i-am scris, era în vacanță, ocupându-se cu un internship în Sillicon Valley. Iată cu ce cuvinte m-a înjurat și el, când l-am întrebat despre munca lui:

“Deschid STATA, un software deștept pentru analiză statistică. Am stat săptămâna trecută o jumătate de oră cu un tip din San Francisco care-l folosește și care mi-a arătat ce și cum. A fost doar un crash course, acum trebuie chiar să-l folosesc. Mi-a plăcut că seamănă foarte mult cu un limbaj de programare și la astea mă mai pricep puțin. Așa că n-o fi prea greu, îmi zic. Descopăr curând că m-am înșelat. E o idee mai greu decât am crezut. Cel mai ușor e să calculezi ecuațiile de regresie, scopul meu final. Dar cel mai complicat e să prelucrezi datele de intrare. Constat, cu această ocazie, că ce am primit de la clienții pentru care lucrez (e un proiect școlar pentru cursul Data & Decisions) sunt date destul de neatent prelucrate. Așa că încep să caut pe forumuri comenzi de prelucrare în STATA, mai sun un prieten, care are un master în matematici aplicate, mai îmi prind urechile, mai răzbesc. Avansez, dar în ritm de melc. You know, the works. Dar la urmă, peste vreo 20 de ore de lucru neîntrerupt, știu că voi adormi victorios cu capul pe tastatură.”

M., copywriter, s-a ocupat în ultimele 30 de minute de niște flyere:

“Le iau pe rând, fac slalom (“măr-tab, măr-tab”) între documente. Ceva nu se leagă, nu-mi dau seama ce, dar lucrez frenetic. Editez, tai, copy-paste, font colorat albastru pe porțiunile care par a nu fi la locul lor. După vreo 20 de minute în care textele refuză să se așeze la locul lor, nervii mă lasă, închid documentul fără “save” și dau print e-mailului. Cu el pe masă, în stânga ecranului, o iau de la capăt, punct cu punct. Merge ușor, totul e clar, termin în 5 minute. Ce se întâmplase la prima încercare? Încurcasem între ele cele două flyere și, după ce făcusem pe al doilea modificările destinate primului, produsesem un mic haos care, pe măsură ce lucram la el, se adâncea cuvânt cu cuvânt… Nu-s așa prost de obicei, dar acum m-a tâmpit căldura…”

A. e tot Marketing Manager, ca și primul respondent. Iată cum și-a trăit cele 30 de minute de poveste:

“Am muncit la o prezentare pentru acționari, am făcut pipi, am verificat mailul personal și am văzut mesaj de la Tache, l-am închis ca și cum nu era, că aveam treabă. M-am întrerupt din prezentare ca să mă duc la producție să fac niște lucru manual: aveam de ajutat niște colegi la un concurs intern de creativitate. Așa că am luat o foarfecă și am decupat și cașerat Arcul de triumf, Intercontinentalul și Ateneul. Asta a fost partea fun a celor 30 de minute. Am băgat o țigară (dezgustator obicei!) și m-am întors la birou, unde mi-am lipit fundul de scaun și nu m-am mai ridicat până când n-am terminat marea prezentare”.

 

Facturi, forma unei urechi, mulțumiri pentru confirmare

Antreprenor în domeniul HoReCa (mai exact, patron de cafenea), D. a făcut, în ultima jumătate de oră, aprovizionarea și puțin PR pe Facebook. A plătit câteva facturi prin Internet Banking, a pregătit propunerea de meniu pentru o petrecere și a ridicat moralul trupelor. Toate acestea în timp ce – hmm! – savura un Mojito rece.

Dar oare cum arată 30 de minute din munca unui artist plastic? Îmi explică prietena D., alta decât patroana de cafenea:

“30 de minute în ceea ce fac eu înseamna nimic sau înseamnă tot. 30 de minute pot să mă uit la ceea ce am făcut, fără să ating hârtia sau pânza. Sau mă pot concentra pe un singur detaliu – conturul unui obraz, umbra nasului sau forma unei urechi… Ori, după ce, zile întregi, m-am gândit, am studiat, am făcut schițe, în 30 de minute se poate închega o întreagă lucrare, indiferent dacă este vorba de desen sau de pictură. 30 de minute sunt foarte relative, asa cum este si timpul în sine”.

C. are o firmă de traduceri. Nu le face el, le intermediază. Are avantajul că poate lucra de oriunde vrea mușchiul lui:

“Am trimis 9 e-mailuri: 3 cu lucrările cele noi, 3 confirmări pentru lucrările primite, 1 de mulţumire pentru extensie, 1 cu problema semnalată, 1 de mulţumire pentru o confirmare. Am înregistrat cele 3 lucrări noi în tabelul meu de evidenţă. Am observat că trebuia să predau o lucrare la ora 14:00. Era 13:51. SMS către traducător. Apare pe messenger şi îmi spune că i-am confirmat o extensie până luni. Verific. Are dreptate. Îi trimit emoticonul care se şterge pe frunte şi îmi cer scuze. Filtrez coloana cu banii din tabelul cu evidenţa şi fac totalul. Obicei de vinerea. Mă uit la ceas. Am ratat 11:11. Asta e de bine, pentru că înseamnă că e mai târziu. Şi mai e şi vineri.”

 

Când 30 de minute înseamnă diferența dintre viață și moarte

Buuun. Obișnuim, va să zică, să credem că ceea ce facem, zilnic, la serviciu, e foarte important. Și chiar e. Că în 30 de minute, facem ce fac alții în 3 zile. Și, uneori, chiar facem. Ne stresăm, ne dăm peste cap să iasă bine, să ne iasă perfect. Și chiar ne iese. Cu toate astea, dacă n-ar ieși perfect, n-ar muri nimeni. Avem voie să fim imperfecți. Cei mai mulți dintre noi. Dar există și meserii în care n-ai voie așa ceva. Pentru că, dacă-ți greșești treaba cu un milimetru, chiar poate să moară cineva. La propriu. Și poate să moară chiar și dacă nu greșești. Despre acești profesioniști e vorba în cele ce urmează. Și despre cum cele 30 de minute de care vorbeam mai sus pot face diferența dintre viață și moarte.

În cadrul programului Împreună pentru fiecare, Rompetrol finanțează, la spitalul județean din Oradea, construcția unui heliport ce va reduce cu 30 de minute durata transportului cazurilor grave, de la Oradea la Cluj sau Timișoara, sau, din zonele limitrofe ale județului Bihor, direct la spitalul din Oradea, crescând șansele de intervenție în timp util la pacienții aflați în stare foarte critică. Va fi al doilea heliport autorizat din România (mai sunt spitale la care elicopterul aterizează în parcări), primul fiind la Spitalul Județean Târgu Mureș, încă din 2002-2003.

În jur de 1000-1200 de pacienți/anual ar câștiga, astfel, minutele care pot să însemne viață.

Proiectul aparține SMURD Bihor și a fost selectat pentru finanțare, în urma unui concurs. De realizarea lui se ocupă Hadrian Borcea, medic-șef la SMURD Bihor, care mi-a povestit, acum câteva seri, pe terasă la Cărturești, cum arată 30 de minute foarte intense dintr-o zi de lucru a unui medic SMURD:

“Totul începe atunci când dispecerul ne anunță. În 10-20 de secunde, ne urcăm în ambulanță și pornim. Deplasarea către locul incidentului este cea care ne introduce în mediul de adrenalină, pentru că se face cu viteză foarte mare, în condiții de trafic foarte dificil. Nici participanții la trafic nu ne ajută întotdeauna, ceea ce crește nivelul de adrenalină. Pe tot parcursul deplasării, dispecerul continuă să ne furnizeze informații. Începe o procesare a informațiilor, deseori trebuie să luăm legătura cu echipajele de sprijin. Cu cei de la descarcerare, cu cei de la salvamont… Poliția, de regulă, se alertează din oficiu. Ajungem la locul intervenției, unde deja modul de reacție trebuie să fie bine extrem de bine adaptat. Noi obișnuim să glumim despre noi, spunând că întâi reacționăm și de-abia după aceea gândim. Pentru că așa și e.

La fața locului, începe, practic, procesarea medicală. Observăm starea bolnavilor și luăm deciziile de tratament. Dacă este o situație mai complexă, cu victime multiple, ne ocupăm de toți pacienții concomitent, nu favorizăm pe unul sau pe celălalt. După ce am acordat prim-ajutorul de urgență, realizăm deplasarea la spital”.

Cea mai mică intervenție va depăși binișor 30 de minute. Media este undeva la o oră. Intervențiile speciale durează cam 2-3 ore. Cea mai lungă intervenție a SMURD Bihor a fost de 42 de ore și a avut loc într-o peșteră, pacientul fiind un speolog maghiar.

Pentru genul ăsta de situații, SMURD are echipe de medici antrenate să se deplaseze pe coarde și să facă față condițiilor speciale de pe munte. Altele sunt specializate pe salvare aeriană, lucrează pe elicopter.

Ce se întâmplă dacă au loc mai multe incidente în același timp?

“Am avut recent de-a face cu 3 incidente care s-au petrecut într-o oră, la distanță de 60 km între ele. Un medic a reușit să le acopere pe toate trei. A pregătit victimele pentru transport, le-a pus în ambulanță, a dat indicații echipei de prim ajutor, a calculat riscurile care puteau apărea, a văzut că nu sunt foarte mari și a fugit mai departe, la următorul incident”.

Anul trecut au fost înregistrați, la SMURD Bihor, 5.800 pacienți, dintre care 2300 în stare foarte critică. Asta înseamnă o medie de 6 vieți salvate într-o zi. Numărul maxim de vieți salvate într-o zi?

“Recordul, anul acesta, este al meu, cu 21 de pacienți. A fost un accident de microbuz la care am intervenit”.

Ce simte un medic care a salvat 21 de vieți într-o zi? “Doarme foarte bine noaptea… Sunt nopți în care pui capul pe pernă liniștit și nopți în care dormi agitat și îți revin în vise anumite imagini”.

Doctorul Borcea are 44 de ani și lucrează în serviciul de urgență de 17 ani. În Oradea e de 12 ani. E și expert NATO pe domeniul lui de activitate.

Ca medic-șef, nu prea poate pleca acasă după o tură de 24 de ore în care a fost doar salvator de vieți. Trebuie să rămână la lucru, ca să-și facă și treaba de șef. Nu și-a dorit funcția, a fost aproape obligat s-o accepte. Așteaptă momentul în care o va preda altcuiva, ca să rămână doar medic pe ambulanță și-atât. Consideră momentele de așteptare dintr-o gardă mai obositoare decât intervențiile în sine.

L-am întrebat cât câștigă (off the record, da’ uite că vă spun și vouă, sunt sigură că n-o să se supere) și mi-a spus că puțin mai mult decât salariul standard, dar doar pentru că face ore mai multe. La SMURD nu se primesc atenții din partea pacienților, bănuiesc că știați. Cu toate astea, nu și-a pus vreodată problema să plece nici în vreun spital românesc, nici în străinătate. De la SMURD Bihor au plecat în străinătate, din ’90 până azi, doar trei persoane, dintre care una de-abia venise de-o lună, deci era oarecum în trecere. Asta înseamnă că, practic, au plecat doar două.

Anul ăsta a mai câștigat finanțare pentru încă un proiect, la fel și anul trecut, și acum doi ani. Unul dintre ele e un sistem informatic de asistare decizională pentru echipajele de descarcerare. Pe tablete sunt încărcate baze de date cu toate autovehiculele produse după 1970 (și datele lor tehnice), astfel încât, până ajunge la locul intervenției, echipa de descarcerare să poată decide unde e mai eficient să taie automobilul pe care urmează să intervină. Și heliportul a fost tot ideea lui.

Îi spun că am rămas așa… “oau”… vizavi de tot ce fac el și colegii lui. Și că toți oamenii pe care-i știu vorbesc despre SMURD cu admirație și recunoștință. Îmi mulțumește și, cu reală modestie, îmi mărturisește că nu-nțelege de unde atâta uluială vizavi de munca lor. Nu i-am mai spus că mi se pare… așa, ceva mai mult decât uriaș, să salvezi în fiecare zi vieți. Nu m-ar fi înțeles:).

Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea celor 30 de minute care pot să despartă un profesionist de întâlnirea cu moartea. Poate aveți și voi povești de spus. Vi s-a întâmplat vreodată să fiți în ipostaza pacientului acestor oameni extraordinari? I s-a întâmplat cuiva drag?

Despre alte proiecte susținute de Rompetrol puteți citi aici și aici. Iar aici puteți da tradiționalul LIKE. Iar, dacă aveți idei pentru comunitate, puteți să aplicați și voi pentru vreo finanțare, la anul.

143 comentarii

  1. Sunt oameni care pur şi simplu sunt atât de de devotaţi muncii, încât refuză oricare alt loc de muncă similar, dar mai bine plătit. Şi asta fiindcă au o satisfacţie a muncii atât de mare, încât nici un alt salariu din lume, cât ar fi de mare, nu o poate înlocui.
    Aceşti oameni merită (şi ar face bine să) trăiască 150 de ani.

  2. Și pe lângă toate activitățile de care zici tu, mai vine și pe la Salvamont și pe la cursurile facultății de medicină să povestească cu voluntarii și cu studenții să le mai dea sfaturi și să îi mai învețe una alta. Mă bucur să văd că se aude de Hadi și dincolo de Oradea. Mersi de articol, Simona. 🙂

  3. Ma pregatesc de o noua sesiune de terapie cu pacienti cu psihoza. Ma gandesc cine va participa azi. Aranjez locul in care ne vom intalni, ma duc la ei in camera, ii invit la ora de terapie, le spun despre ce este vorba. Sesiunea incepe, mai departe e prea complicat sa explic in cuvinte pt ca depinde de cei care au ales sa participe.

    Daca am fost pacient. Da, dar in alta tara. Cred ca m-au scos din masina, din apa. M-am trezit la spital.

    Am semnat cu XYZ, pt ca prefer sa raman asa pt acest comentariu.

  4. @cccornel:… (Edit Admin: comentariu sters, din respect pentru oamenii despre care e vorba in text)

  5. Foarte interesant. Respect pentru medicii de la SMURD.

  6. @Bogdan Pater: foarte tare. 😉

  7. Toate ca toate, dar de unde pot cumpara si eu “salată de broccoli cu ardei iute, usturoi și fulgi de migdale”? 🙂 Serios!

  8. Pe mama mea au salvat-o de la moarte. Nu am cuvinte să-mi exprim recunoștința, sincer.

  9. @Florian: cred că era făcută în bucătăria redacției 😛

  10. cand tatal meu a facut stop, au venit in cateva minute si s-au chinuit sa-l resusciteze mai bine de juma de ora. n-au reusit. cred ca e greu tare pentru ei cand nu reusesc. simona, ce bine ca mai scrie cineva si despre lucrurile care functioneaza in tara asta, alea de care nu tre’ sa-ti fie rusine, ba dimpotriva. un unghi interesant ai ales. bravo:D

  11. Bunicul meu. Barbat de fier, longeviv pt ca asa era toata familia pe ramura aia. In accident de masina cu dacia lui 1310, noaptea pe sosea nationala. In timpul asta noi eram in buc, acasa. Am ajuns de urgenta in galati la spital si dupa-amiaza am decoperit si masina care descria un accident ingrozitor din care chiar nu-mi venea sa cred ca bunicul meu era in viata. Am aflat ca Smurdul a fost implicat si desi inainte aveam respect enorm, acum am ajuns la divinizare. De la ei am aflat si cauza accidentului( remorca in care era infipta masina nu avea nici un fel de semnalizare, nici macar un amarat de ochi de pisica). Ne-au mai povestit ca l-au adus in spitalul din galati unde doctorii ar fi trebuit sa-l bage in sala de operatii. Ar fi trebuit, insa odata iesit din mana Smurdului si intrat pe mana spitalului(adica de la starea de prioritate maxima la “lasa d-le ca merge si asa, dar cand om avea noi chef”) , bunicului i-a tot fost amanata operatia, desi am stat pe capul medicului asignat. s-a stins la 2 saptamani. hemoragie interna.
    Mi-as dori din suflet ca Smurdul sa aiba si spital, macar unu, pentru ca stiu ca nu poate sa dezamageasca, si astfel sigur vor mai aparea si altele. Omul sfinteste locul si Smurdul e un astfel de exemplu.

  12. @Simona: arghhhhhh, ce tristă întâmplare. pffff… 😥

  13. Simona, în cursul lunilor ianuarie-februarie, iată ce spunea o bloggeriţă portocalie, înfierbîntată şi transpirată despre SMURD:
    NU VA MAI LASATI TÂRâTI DE INTERESELE ARAFATESTILOR. In ceea ce-l priveste pe dl Arafat: SMURD nu e Fundatia SMURD. Noua lege prevedea sponsorizarea SMURD fara intermedierea obligatorie a fundatiei stangistului Arafat. […] Faptul ca nu ai vazut indoieli si ca iti imaginezi ca manipularile tale de trei lei pentru prosti pot face valuri, nu e vina mea. In ce priveste analiza de profit&loss de la Fundatia SMURD ma indoiesc ca stii sa citesti vreo cifra, pentru ca tu nici cuvintele nu le citesti decat cum vrei tu. In ceea ce priveste cei 2% – papagalule – este vorba despre 2% pe venit, din veniturile ca angajat! Pe vremea aia castigam bani frumosi, din munca silnica, la KODAK, papagalule, si nu la vreun mogul dintr-aia la care ai fost si esti tu arondat ideologic: Vantu sau Patriciu! Fiti-ar rusine sa-ti fie, de magar!
    După nici cîteva zile, în clipa în care Arafat s-a întors, ciocu’ mic! Ciudată e realitatea.
    În ceea ce mă priveşte, am apelat o singură dată la SMURD, nu pentru mine, iar serviciul s-a pus în mişcare imediat.

  14. Si eu am trecut printr-o experienta Smurd.. din fericire pentru mine, desi la momentul respectiv nu parea, fost o chestie minora. N-am sa uit niciodata ochii aia albastri carora incercam sa le raspund din priviri, pentru ca nu puteam sa vorbesc..

  15. @diana: eu n-am trecut niciodată și sper să nici nu trec, dar îi respect pe oamenii ăștia până la Dumnezeu

  16. @Florin Iaru: al cui este blogul sa citeasca si ochiul meu magic pe acolo, sa-mi dau seama ce se intampla cand iti sta mintea-n loc …

  17. Ce oameni si medicii de la Smurd! Zici ca sint de pe alta planeta, zau asa.

  18. @Vio: și eu m-am întrebat dacă or fi de pe aici sau sunt veniți din alte părți 🙄

  19. În faţă apă multă, calmă, plată, fără lămâie. Stânga şi dreapta, peisaj identic… Nu ai văzut o pasăre de trei, sau parcă patru, zile. Redefineşti, a suta oară, termenul “no limit”, încercând să foloseşti alte cuvinte. Nu-ţi iese. Motorul toarce şi el enervant de monoton. Numai spre pupa, o dâră alburie pare desenată cu scopul precis de a strica un echilibru care, uneori, te doare.
    Ca astea 30 de minute, urmează alte 7 x alte 30, la fel de intense, şi-apoi îţi predai cartul.

    Sau,

    Biscaya, dacă ai mâncat “mare” când erai mic, o prinzi cu mare de grad 3-4, val veşnic din travers. De tine au avut grijă părinţii şi nu ţi-ai servit porţia de “noroc”. O prinzi la 6, după alte trei zile de bulău cu 8 spre 9. Un vuiet cumplit vine parcă de peste tot, acompaniat de sunet de metal gemând. Astăzi “acalmia” valurilor de doar până în patru metri a permis bucătarului ca pe fundul unei oale de 40 de litri, straşnic ancorată în colţurile plitei, să pună de un polonic de ciorbă. Ţi se serveşte-ntr-un borcan umplut pe sfert. Şi, timp de 30 de minute, încerci să-ţi aminteşti unde ai mai mâncat o ciorbă atât de bună şi te întrebi dacă băiatul tău şi-o fi luat astăzi pacheţel la şcoală.

  20. @Bogdan eu am citit de 3 ori astept si traducerea :))

    • Adică ține cursuri pentru voluntarii de la Salvamont și pentru studenții la medicină, școli de iarnă și vară, cum ar fi MASH-ul: Medical Adventure School in Holiday. 🙂

  21. @Bogdan Pater: era vb de alt Bogdan, care a pus niște comentarii pe care m-a rugat apoi să le șterg 🙂

  22. Exista si o varianta mai hardcorista a traversarii Biscayei, cu black out si moto pompa de avarie inecata in apa, cu un DG bucati, unul de muzeu si unul proaspat cazut in coma dupa ce bulaul a agitat tancurile de combustibil mai mult decat prevede bunul simt.
    N-au fost 30 de minute, ci vreo 60, toate foarte intense, mai ales cand “colegii” marinari si-au pus vestele asa, de incurajare.

  23. ok, am dat republish unui comentariu, pt că sunt prea multe referiri la el: https://www.simonatache.ro/2012/09/03/cele-30-minute-dintre-viata-moarte/#comment-302354

    acum îl așteptăm, totuși, pe Bogdan să ne traducă

  24. Simona, deci : nu pot să cred că îmi faci asta ! 👿 Ufff…

  25. @Bogdan: nu pot să cred că ai prefera să șterg și comentarii ale altora, numai ca să fie cum îți dorești tu… adică, eu deja am intrat să dau explicații o dată, pentru tine. nu înțeleg care e problema dacă, a doua oară, le dai personal.

  26. @Sandman: ia povestește-ne, dacă tot te-ai apucat, cum e pe mare, unde, în 30 de minute, poate să moară nu un om, ci tot echipajul, plus pasageri, dacă sunt.

  27. Sa traducem mai intai eseul colegului:

    pupa=curu’ vaporului
    cart=serviciu de 4 ore (pe nave serviciul se desfasoara in carturi)
    “mare”=kkt , aducatorul norocului.
    bulau=furtuna
    Biscaya=vezi atlas geografic, golful furtunilor
    travers=vant dintr-o parte
    3,4,6=gradul de “agitatie” al marii , un fel de Richter, sa nu intram in detalii tehnice, 10 e rau, nu-i ca la scoala 😛

  28. @Sandman: până unde e acceptabil gradul de agitație al mării? 1? 2?

  29. Depinde de stomacul fiecaruia 😛
    Nu intotdeauna raul de mare se manifesta prin stari de voma, poate fi vorba “doar” de somnolenta, o senzatie de foame teribila, o durere de cap insuportabila, nu exista o regula, oricum, moartea nu mai pare o alternativa atat de nasoala cand vomiti trei zile in sir 😈

  30. Până la 4 poţi umbla beat fără să te clatini. :mrgreen:

  31. pe bune? ziceți mai multe, nu mai dați cu țârâita.

  32. nope, să ne povestiți voi cele mai dure 30 de minute ale voastre pe mare. haaaaaai! 🙂

  33. 1. Aş fi intrat să îmi cer scuze dacă se îngroşa gluma. Că am dat cu oiştea-n gard, vrăjit atât de titlu cât şi de prima parte a textului cu referinţe marketingo-broccoliano-bahice. Am zărit şi SMURD-ul pe acolo dar am crezut că a venit să resusciteze postarea şi nu am realizat că e subiectul principal de discuţie. Asta e, şi recunosc, sunt bătrân şi nu mai am răbdare cu textele lungi. 😳
    2. Încerc să dreg busuiocul şi pot afirma că, în calitate de observator al ambelor în exerciţiul funcţiunii, între serviciile medicale de urgenţă de tip occidental şi cele abia năşite ale ţărişoarei noastre dragi, există doo mari diferenţe : primii râgâie de dotări ultraperformante de ultimă generaţie şi medicaţie stivă şi de vârf pe când ai noştri încă leagă cu sârmă elicea la elicopter şi be) primii par nişte roboţi şi tratează fiecare pacient ca pe un manechin de plastic pe când ai noştri sunt calzi şi umani şi, la o adică, deşi nimeni nu îşi doreşte asta, au în fundul trusei şi o punguţă cu lumânări, just in case.

  34. @Simona, eu mi-am scris memoriile cam demult, tre’ sa sap in gradina dupa jurnale.
    Revin mai pe seara, sa vad ce pot sa inventez pana atunci , intre timp cautati de-ale lu’ dom’ presedinte, nimeni nu cred ca ar putea sa fi patit ceva mai inspaimantator ca dansul, care inca de la’48 lupta cu banditii din bazarul de la Port Said si cu barcagii de pe Suez, negociind pretul mohairului si al blugului US TOP.

  35. @Bogdan: mie-mi zici cu textele lungi? să vezi câtă răbdare tre’ să ai ca să le scrii… :mrgreen: acuma zi-ne și despre cele mai intense 30 de minute din viața ta de marinar.

  36. @Sandman : ai uitat de carpetele cu “Răpirea din serai”. 😆
    Simona, m-a ferit bunul Dumnezeu de păţanii soră cu moartea aşa că pot spune cu mâna pe inimă că, cele mai intense 30 de minute (în fapt au fost mai multe) de pe mare, s-au consumat la cheu, într-un port din Siria, când am asistat live, prin intermediul unui telefon mobil pus pe speaker, la naşterea unei perechi de gemeni de către soţia unui timonier ucrainian. M-au trecut toate apele…

  37. Eu ma voi incadra strict in subiect, adica voi relata cea mai intensa jumatate de ora de munca de azi :D. Fiindca sunt profesoara (de matematica) si scoala inca n-a inceput, aceasta jumatate de ora nu poate fi foarte intensa. Si totusi…

    Deschid noile culegeri care tin locul manualelor de gimnaziu (nu exista manuale elaborate conform noilor programe; ultimele manuale de gimnaziu sunt concepute pe vremea lui Marga). La clasa a VIII-a, materia este structurata altfel decat anul trecut. N-ar fi niciun bai, insa e posibil sa se fi schimbat programa fara sa stim noi. Intru pe edu.ro si constat ca s-au afisat programele scolare doar pentru doua materii: cultură şi tradiţii aromâne, respectiv initiere in limba romana pentru copiii refugiatilor.

    Il sun pe inspector. Nu stie nimic despre programe. La a V-a, spune el, trebuia sa se schimbe programa de anul trecut, dar nu s-a schimbat. Probabil nu se schimba nici anul asta, dar o sa afle el si ne da un raspuns sigur zilele astea. Ma intorc la culegere. E de la o editura renumita, cu relatii la minister. N-ar fi reeditat ei culegerea fara sa stie dinainte care-i programa.

    Ia sa ma uit si la liceu, totusi. Ei, la liceu lucrurile stau cu totul altfel: exista programe pentru absolut toate disciplinele. Ce-i drept, toate din 2009, dar scrie clar ca acestea sunt inca in vigoare. La gimnaziu n-au curaj sa scrie nimic, fiindca din 2009 pana acum, conform noii legi a educatiei, ar fi trebuit sa apara alte programe, adecvate noului tip de examen de finalizare a gimnaziului (cu subiecte de sinteza intre mai multe discipline – vise, taica!).

    Reiau studiul culegerii, meditand cat de justificat de scarbos a ajuns sa sune cuvantul “reforma” in limba romana.

  38. @Marcelina: pffff… să ne spui dacă s-a schimbat. când afli și tu 🙄

  39. Apropo de ce spunea D-l Iaru mai sus : imediat ce un presedinte cam infierbantat l-a jignit pe Arafat de la SMURD la inceputul anului, EVZ a inceput sa publice (coincidenta, desigur… ) un serial inventat 100% cum ca Arafat fura la licitatii de masini de salvare etc. etc., o incropeala gretoasa de minciuni incredibile.
    Dupa ce lucrurile s-au mai asezat (acelasi presedinte a formulat un fel de scuze catre Arafat) ziarul a stopat brusc “dezvaluirile” si a tacut malc pe subiect. De atunci pur si simplu evit site-ul acelui ziar.

  40. Un articol care merge la suflet.

  41. ce-ati picat frate in melancolia asta? Abia ce se marita Eba, ce even iment mai vesel vreti. Ca doar a fost nunta secolului. Ce rochie v-a palcut cel mai mult? v-a placut de soacra mare? Cum a aratat Syda cu igrec? Astea preocupari serioase, doamnelor si domnilor. 🙂

  42. Respect pt SMURD.
    În comparaţie cu a salva oameni de la moarte, orice altă muncă pare fără importanţă, doar o joacă.

  43. Deci io mai sunt sau nu mai sunt prostul postului ? 🙄 Că taman ce văzui o tânără speranţă bătând cu buzduganul la porţile-afirmării… 😆

  44. @Bogdan: vezi ce-nseamnă să ai noroc? norocosule 😆

  45. O! 😯 Am avut parte în vara asta, numai de asfel de reprize, de 30′ ………am observat că mi se întâmplă din 2 în 2 ani probabil ca s-apuc să-mi trag sufletul și să n-o iau razna. Bine că vara s-a fârșit,…… eu așa sper……..

  46. @Rodi: cum adică “numai de asfel de reprize, de 30′”? 🙄

  47. Simona, dar ce postari lungi ai, fata.Eu mi-am petrecut 30 de minute din viata citind textul de mai sus. :mrgreen: Se pune? :mrgreen:

  48. @Adi: nu prea ne plac astea lungi, nu? mai bune alea de câteva rânduri, cu glumițe scrise din fotoliu, nu? 😛

  49. scurte şi cu multe liniuţe de dialog şi cu imagini, dacă se poate. mulţumim.

  50. @agnes: nu mai bine pun numa’ niște poze? 8)

  51. merge. numa vezi, să pui separat pentru noi şi separat pt ei, că nu ne plac aceleaşi echipe. 😆

  52. Cu dezbracate, da?

  53. ce-ţi spuneam ? 😀

  54. @agnes: unde “noi” și “ei” cine sunt? :mrgreen:

  55. @Sandman: tu nu ne-ai rămas dator c-o poveste? 🙄

  56. uită-te puţin mai sus şi te dumireşti 😉

  57. Pai ma gandeam daca s-o zic pe-aia cu doctorul (ca sa fiu aproape on topic), pe aia cu sobolanul, sau pe aia cu parcatul vaporului pe cheul oamenilor. ❓

  58. @agnes: ah, am înțeles, voi vreți poze cu îmbrăcați 😛

  59. @Sandman: pe toate trei. iuhuuuuuuuuuu!

  60. sandman
    zi-le toate trei dar la aia cu şobolan să pui bulină, să ştiu să o ocolesc.

  61. Vezi cum s-a inviorat dialogul? Se pare ca ne-am inteles. :mrgreen:

  62. 1.Cine n-are doctor….

    Dupa cum ziceam mai sus, in capitolul I, golful Biscaya e bine sa-l traversezi repede, altfel ti se pot intampla intamplari.
    Noua ni s-a intamplat sa ramanem fara curent pe sicriul plutitor pe care incercam sa castigam o painica, pe un bulau promitator si o noapte fara luna/stele.Nimic nu-i mai frumos decat sa orbecai intr-un spatiu inchis, plin de capcane la tot pasul, gen tevi incinse, gauri in pardoseala, robineti de care sa dai cu capul,etc, in timp ce vaporul de sub tine se misca brownian , in voia valurilor (aici merita sa spunem ca in caz de furtuna navele sunt puse cu prova in val, ceea ce noi nu puteam face, in lipsa de curent electric, curent ce ne parasise, tot din motive de furtuna.Rezervoarele de motorina s-au “tulburat”, filtrele de motorina s-au infundat, cauzand grav si fatal motorului diesel generator de energie electrica, lucrul cel mai nasol care i se poate intampla unei nave, exceptand bineinteles aisbergurile 😛 ).
    Alaturi de colegii de suferinta care s-au bulucit in compartimentul masini, incercam sa ne dam seama ce mama zmeilor avem de facut, pe o bezna groasa, sparta doar de cateva lanterne obosite, aruncati dintr-o parte in alta ca niste mingi de ping pong, totul intr-o liniste de-aia de film de groaza.
    Ca s-o scurtez, atunci mi-a fost cel mai teama ca am ajuns la “cap de linie”, si nu eram singurul.Aveam la bord si un medic, ce-i drept, legist, dar era totusi medic cu diploma, un om la cincizeci si ceva de ani, cu un dar al bauturii dezvoltat.Dupa ce reusim cu chiu, cu vai, sa repornim saraciile si sa aprindem luminile, i-am vazut pe cei de la punte (marinari, timonieri, ofiterii de navigatie, bucatar, ), in frunte cu bravul doctor, imbracati cu vestele de salvare si cu ochii pe barca de salvare.De bucurie ca am reusit sa repornim motoarele, doctorul ne pupa la rand, ud din cap pana in picioare.
    Cineva l-a intrebat de ce-i ud leoarca, iar el ne-a dezlegat misterul:
    -Mah copii, cand am vazut ca s-a luat lumina si eu stateam cu picioarele pe tavan, am crezut ca mor si m-a lasat vezica.M-am usurat langa pat, ca si-asa nu mai conta, doar nu era sa ma mai duc pana la baie, numai ca m-am rasturnat prin toata cabina si uite ce-a iesit !!!

    PS: Nenorocitul, mai tarziu ne-a povestit si cum a golit trusa de prim ajutor (trusa pe care trebuia s-o ia cu el in barca), in locul articolelor medicale nefericitul pusese doua sticle de Napoleon prefacut, pe motiv ca stie el mai bine de ce are nevoie omul in clipe de restriste 😛

  63. @Sandman: tragicomic de-a dreptul. o singură chestie n-am înțeles. ce-i ăla “bulau promitator”?

  64. se fac niște update-uri la blog, de-asta au dispărut emoticoanele

  65. Si noi cum naiba mai postam fara emoticoane?

  66. Urma un zambet amar la sfarsitul intrebarii de mai sus.
    La sfarsitul propozitiei acesteia urmeaza un zambet larg.
    Fac smechereste cu ochiul.

  67. Uff! S-au intors. :mrgreen: 🙄 😯 8) 😕 🙂 🙂 😀 👿 🙄 👿 😈

  68. iuhuuuuu ❗ 😳 😡 8) 😯 😮 🙁 :mrgreen: ❗ 🙄

  69. @Sandman: te așteptăm și cu șobolanul, și cu ailaltă 😉

  70. Mi-am imaginat, citind titlul articolului, ca este vorba intr-adevar despre viata si moarte. Din pacate, discutia inglobata pervers sub acest titlu este dezamagitor de futila si triviala. Pot intelege faptul ca trebuie sa existe si articole sponsorizate de Rompetrol; ca oamenii pot pierde simtul masurii atunci cand singurul lucru important in viata lor este un job cu titulatura pompoasa si o prezentare la client. Dar de ce toate acestea sub titlul de viata si moarte, asta nu pot intelege. Mi-e greu sa inteleg in special acum, cand exemplul meu despre cele 30 de minute dintre viata si moarte este acesta: la ora 8 ii spuneam buna dimineata tatalui meu iar la ora 8.30 ii pregateam inmormantarea.

  71. Asta s-a mai tradus.
    Bulău = furtună

  72. Şi 2. Sandman : şobolaaaaaaneeeee !

  73. @Ileana: job cu titulatură pompoasă? prezentare la client? nu înțeleg foarte bine ce vrei să spui cu asta. nu am nici un job cu titulatură pompoasă și nu am făcut nici o prezentare la client.

    îți pot înțelege supărarea, dat fiind că ai trecut prin experiența de care zici, dar, dacă o să încerci să te detașezi un pic, o să înțelegi că nu este nimic trivial în a vorbi despre oamenii de la SMURD folosind cuvinte ca “viață” și “moarte”. pentru că, vezi tu, ei chiar asta fac: salvează oamenii de la moarte. iar heliportul cu pricina asta face (faptul că e finanțat de Rompetrol nu are absolut nici o relevanță): reduce cu 30 de minute durata de intervenție, ceea ce poate fi egal cu distanța dintre viață și moarte. nu e nimic pervers în asta, nici futil și nici trivial, absolut nimic. și nu e nimic exagerat, asta ca să aducem în discuție și “simțul măsurii”. nu toate textele în care e vorba de viață și de moarte arată cum ți-ai imagina sau ai aștepta tu. dar, în fine, dacă pierderea ta e recentă, te înțeleg, poate așteptai o poveste care să semene cu ce ai trăit tu…
    fără această circumstanță, abordarea ta ar fi total nedreaptă (ca să nu zic jignitoare) față de niște oameni care chiar salvează vieți.

  74. dar cateva minute in care am facut pana la 120 km/ora in drumul spre sighisoara se pune?
    mai ales ca n-am avut nici o zgarietura, nu m-am ciocnit cu nimeni cand am intrat pe contrasesns de doo ori, m-am ciocnit “decat” cu parapetul din dreapta, dar, meseriash, l-am lovit cu faru din stanga si deci n-a fost nevoie de SMURD, sa le dea Dzeu sanatate si cazuri cat mai putine!
    si multumesc lui Dzeu si azi ca am masina din secolu trecut, fara air-bag=uri, ca daca aveam , eam in campul in stanga drumului cu rotile-n sus, ca n-as mai fi putut controla masina care avea traiectorii nebanuite…
    :mrgreen:

  75. @cruela: what???? când s-a întâmplat?

  76. altfel in ultimele 30 de min am fost femeie caznica:spalat vase de mana, facut paste de mana, verificat ( de mana) daca s-au uscat rufele, facut patul ( de mana), butonat lap-top-ul ( de mana)

  77. si de ce v-am povestit-o p-aia cu pana?
    eram in deplasare in interes de serVICIU!
    :mrgreen:

  78. s-a-ntamplat acum 4 ani: ma duceam la Geoagiu Bai la un frumos training! 😳

  79. Pentru Ileana, cu riscul de a parea futil inca o data:

    Intr-o zi, in mijloc de Pacific, un coleg marinar a intrat intr-un tanc de balast sa deblocheze un robinet si s-a inecat.N-a fost nevoie de 30 de minute, ci doar de cinci pentru a vedea transformarea unui sot si tata intr-un cadavru umflat de apa.L-am bagat in cambuza (frigiderul navei) pentru vreo doua saptamani, cand am ajuns in primul port unde l-am debarcat pentru a merge “acasa”.
    In tot acest timp, noi trebuia sa muncim, sa radem, sa glumim, sa ne prefacem ca langa noi nu se afla un om transformat intr-o bucata de carne.

  80. iar acum 2 week-end-uri ( sa fie fericiti si “vaporenii” am ramas fara benzina(la barca) in spatele insulei sahalin !
    exact cum zice bogdan: mare stanga, mare deapta, in fata mare, in spate mare;si la orizont soarele care va apune in curand!
    daca in masina eram singura, io centram , io dadeam cu capu ( n-am dat, rilex), in barca eram pasager si chiar intrebasem cand am pleact pe canale, daca avem benzina! :mrgreen:

  81. @cruela: slavă Domnului că a fost acum 4 ani

  82. @Sandman: cu șobolanul și cu parcatul vaporului pe “cheu” cum a fost? și be) ce-i ăla “cheu”? 🙄

  83. Cruela : genul ăla de pană are cumva şi un nume ? 😆

  84. Ileana: sa-ti traduc: fiecare dintre noi ne ducem la servici cu convingerea ca facem ceva important (altfel probabil am sta acasa);Simona a cerut unor oameni reali sa-i povesteasca despre 30 de minute din aceste munci importante; respect, pt toti!
    DAR , asa cum spui si tu, sunt meserii unde 30 de min pot face diferenta dintre viata si moarte, ca in cazul tau, ca in cazul SMURD!
    ATAT!

  85. bogdan: desigur:”bad mangement”! :mrgreen:

  86. Simona:cheul este “peronul”unde trage vaporu!
    cu sot pescar in casa si nu stii ce-i ala cheu?
    mari lacune ai!sau el? 🙄 😳
    de che(i)ul Dambovitei ai auzit?
    nici macar de al…SENEI?ca oi fi citit si tu Alexandre Dumas…alea alea…

  87. Constanta, o excursie tematica pt simona se poate? :mrgreen:

  88. păi eu știam de chei, nu de cheu…

  89. Şi Sandman a “tradus” pentru mine aşe că îi întorc serviciul :
    cheu = dană = construcţie hidrotehnică aflată în limita (incinta) porturilor destinată acostării navelor în vederea încărcării/descărcării mărfurilor. În Herăstrău, trotuarul de pe care urcă pasagerii.

  90. deci e totuna cu “chei” sau nu? 🙄

  91. simona: lectia nr 1: digul!
    :mrgreen:
    http://www.cabral.ro/recenzii/digul-de-nord-constanta
    (sper ca stii ce sunt stabilopozii)
    :mrgreen:
    macar!
    decat!
    :mrgreen:

  92. da!
    cheiu=cheu

  93. Chei este variantă de plural. Mai e şi cheiuri.

  94. fițe de marinar. parcă nu putea să zică direct varianta pe care o știe toată lumea 🙄

  95. decat sa ne certam , mai bine DEX-ul vesel sa-l cercetam:
    http://dexonline.ro/definitie/cheu

  96. Pfuuuaaaai, câtă poezie la Cabral. Numa’ că capul la digul de nord dă fix în capul la digul de sud al portului Constanţa sud, iar de acolo unde eminescian aproape zice dumnealui că eşti “înconjurat numai de mare” poţi arunca lejer chiftele în terminalul de containere.

  97. Simona, termenul consacrat este de cheu. “Chei” e un fel de succesuri.

  98. Bogdan:Cabral era cu masina! :mrgreen:

  99. la filme va uitati?
    😳
    LE QUAI DES BRUMES? :mrgreen:
    ori suntem francofoni ori nu mai suntem!
    😳

  100. Cruela : Păi dac-o iei pe jos nici nu ajungi în capăt. Au grijă vreo 7-8 turme de vajnici maidanezi.

  101. Mamăăăăă… cât s-a trollat aici… 😆 😆 😆

  102. Alooo, sa zicem ca vaporul s-a tinut de mal sa nu cada, e bine asa?
    Aceeasi rapandula de vapor, de data asta la Sevilla.Ziua in amiaza mare, in timp ce din vapor se descarca ciment vrac,iar noi ne holbam la lupta cu boul (era la inceputul anilor ’90, cand inca nu ne saturam sa ne uitam la tv, indiferent ce se difuza), inecatoarea noastra incepe sa se inclineeeeeeee, pana cand ne-am trezit toti lipiti de peretele careului.
    Afara, poporul spaniol era in soc, un macaragiu sarise din cabina, iar vaporul nostru statea proptit de cheu si pe alocuri de macarale.Noroc ca eram si bine legati cu parime, altfel mai mult ca sigur ne udam rochitele.
    Misterul “benzii” (adica inclinarea fata de axa navei) de 23 de grade a fost elucidat mai tarziu, cand s-a constatat ca tancurile noastre de balast (adica sacii cu nisip ai balonului cu aer cald,da, se aude in spate ?) erau ciur, astfel ca apa care trebuia teoretic sa ne tina pe chila dreapta se plimba voioasa prin tot vaporul.
    Spaniolii s-au crucit, nu credeau ca ne mai revenim, dar ambitia romanului de a nu muri la cheu a fost mai mare, voiajul urmator nu ne-am mai tinut de cheu, in schimb le-am aruncat niste sludge (caca petrolier, cah mare, buba si puscarie pentru cine varsa o cana la balta) pe aceleasi macarale, cu ocazia unui transfer de fluide mai putin reusit.
    Ca urmare, la 3 dimineata tot echipajul cobora voios pe cheu cu galeti si carpe si spala betonul si macaraua murdara de petrol.Atunci cred ca am reusit sa oprim munca in tot portul, aveam impresia ca muncitorii si-au adus si familiile de acasa ca sa priveasca cum romanii spala portul cu burete si detergent.

  103. @Simona: Parca dai cu bobii!

    Azi am lucrat la SMURD. Cine va citi asta va intelege ca am fost angajat, incepand de azi. Nicidecum. Dupa ce am renuntat la 14 ani de a sponsoriza salarii decente in jurul meu, prin munca mea, si am ales sa parasesc colectivul care mi-a modelat bruma de cunostinte si promoroaca de caracter, asta din cauza unui noi manager numit, nu desemnat prin concurs, un adevarat cioban de capre, nu insist, nu asta e subiectu’.
    Dar sa revin la oile ontopic … scuze Simona, dar am niste draciiiiiiiiiiiiiii.
    Deci. Imi place “deci’-ul de mor, ca e concluziv, ceea ce care uneori se omite in relatari. Concluzia zic.
    Inca din visul de azi-noapte prevesteam ca o sa am ceva vesti … a propos, as scrie o carte despre intalmacirea, destalmacirea, talmacirea si rastalmacirea viselor, dar mi-e frica sa nu plagiez. Citind postul Ilenei despre ultima crunta intamplare traita alaturi de tatal ei (sincere regrete, Ileana! :(, am avut tendinta sa renunt la al meu, mi s-a parut unul din cele mai triste lucruuri posibile, dar consider ca trebuie sa continuam, cum bine zicea cookie, sa relatam si CE INCA MAI FUNCTUIONEAZA. Optimism, dara!

    Ora 8, intru pe poarta unitatii de care apartine colectivul mentionat mai sus, ala cu bruma si promoroaca. Vedeti daca nu sunteti atenti? Deci, reiau. Intalnesc si salut un vechi colaborator, hai sa-i zic chiar amic, desi amicitia la locul de munca poate fi interpretata (nu peste tot, depinde de ciobanul de capre si magarii dimprejur). Aveam treaba si cu el , amicul. Ne mai intalnim din nou, la 10, intr-o formatie mai larga, eu, el si cativa colegi de-ai lui. eram chititi sa descalcim nodul gordian al unei sarcini comune, fiind membri desemnati intr-o comisie anume, nu importa detaliile ce, unde si cum. Trabuia sa capat pe un stick de memorie niste materiale de la fiecare din ei. Infine, eu uitasem stick-ul in cutia lui, cutia se afla in pompadur, pompadurul in geanta si toate aveau fermoare. Daca sunteti atenti, intelegeti :mrgreen:
    Plec sa iau stick-ul, intarzii (prost obicei) putin retinut de cunoscuti diversi care intrebau ce dreq m-a gasit sa plec, bla-bla si ma intorc la fata locului, unde lasasem adunarea in asteptare. Ia adunarea de unde nu mai era. Amicul de care ziceam era singur, statea cu capul sprijinit de maini, care erau incrucisate pe birou. Intreb unde-s ceilaltim nu-mi raspunde. Il strig ca pe vremuri, Nea Gigiiii, scoala bre, ca avem treaba! Nimic. ‘aidrace! Pun mana pe umar si-l bat usor, precaut chiar. Reuseste sa se adune, roteste foarte incet capul spre mine si-mi spune ca nu se simpe PREA BINE. Cum adica? Nu vad, zice. Whatttttttt?
    Cum adica nu vezi?? Afara era un soare de ora 12, amiaza mare, pe romaneste … cum asta? Transpiratie rece pe brate, durere in bara, lipsa acuitate vizuala … nu era bine deloc. Sun la 112, vine rapid (15 min), relatare lapidara a imprejurarilor(ora constatarii, stare, puls etc.) … urmeaza o anamneza sumara, il ajut pe sofer sa-l urce pe amic in masina, ca acolo era toata aparatura de interventie, se inchide usa, zbang!
    Urmeaza cateva minute bune in care, prin geamul usii sau prin intredeschizatura, am vazut senzori pisi la degete, aparat de tensiune pe brat, un ac de seringa manuit rapid, o perfuzie, meserie, pe scurt. Aaaa, au pornit si aerul conditionat, ca era cam cald in incita salvarii. Rezultat? Maxim. Amicul suferise o cadere hipoglicemica, una mai usoara de calciu, un puseu de tensiune (18/6), toate astea avand la baza o afectiune renala cronica, dar severa acut … pe scurt, l-am cam “scos”. EKG-ul din final n-a confirmat nici pe departe un eveniment cardiac, slava Domnului. Si toate astea le-am trecut si trait prin simpla prezenta. Biroul lui se afla cumva asezat in mijlocul cararii, dar daca n-ai treaba cu o persoana, nu intri, chiar daca e usa deschisa. Ceea ce care si era, dar ce folos.
    L-am sunat la cateva ore dupa, fusese insotit de un coleg de-al lui la spital, aflasem ca si-a revenit. Era inca usor ametit, fara vlaga, dar in parametri. Intrase de 2 minute pe usa propriei case.
    Poat sa zic ca am lucrat azi la SMURD?

    @Simona: Serios, acu’, stii pe cineva la SMURD? :mrgreen:

  104. @Sandman: bine că n-ați spălat portul cu periuțele de dinți 😆

  105. @matrixbrain: felicitări, bine că n-a fost mai rău, pfuiiii ce emoții am avut 🙄

  106. @Simona:
    Alta data voi fi mai scurt in relatare. Dar sper sa nu mai fie cazul. Avusi tu emotii? Eu tremur tot pentru Cruela, n-auzi unde e? Ceva e totusi suspect cu ea. Ca n-are benzina, fie, adica nu tinea de ea benzina. Dar cum de-o tine bateria de la Laptop. Vezi de Bogdan pe ce meridian se afla, poate face o escala sa ne-o aduca (hai ca n-am zis pescuiasca, ca-i stiu pe amandoi dex-isti :mrgreen: )

  107. @Bogdan:
    excala?

  108. Deja mi-a fugit somnu’ … era sa zic linul :mrgreen: … rimeaza cu Sahalinul … si ma tot bate la cap memoria, raul si RAM-ul oglindite de Eminescu in “Lacul” (precis nu pare a fi Sahalin, dar parca poti fi sigur?) … bataia de cap (a pestelui care sunt, dupa zodie) suna cam asa:

    Si sa scap din mâna cârma,
    Si lopetile sa-mi scape …

    Cruellllaaaaaa, esti bine, fata? :mrgreen:

  109. da fataaaaaa!
    sunt perfecta!
    😳 😳 😳
    am mancat prune, dupa care am baut bere!
    :mrgreen:
    sau invers?
    🙄 🙄 🙄
    sa cheeeeeeem SMURDU, sa nu-l cheeeeem?
    🙄 🙄

  110. si be) putem merge linistiti la B.R. ca si io mi-am bagat picioarele in acelasi loc ca tine, din aceleasi motive de cioban!
    :mrgreen:

  111. si TREI ROMAN: lactopu e cu carbuni! :mrgreen:
    sh’un pic de maniVELA!
    😉

  112. Dorm lish, gata. Vezi sa nu te auda Neamtu ca i-ai mancat prunele, ca jar mananci. Dadaaa, iar ramai fara energie lalac_top!

  113. MATRIX:AI LAV IU, DA’ DAI SI TU B.R.-A AIAAAAAAA? :mrgreen:
    dca nu vrei sa (re)simti diferenta dintre viata si moarte? :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  114. Bre … uiti ca io lucrez la SMURD? Tacerea Simonei e deja raspuns. Discutam maine dimineata. Sa nu uiti sa-mi aduci aminte sa iau benzina 😳

  115. “si pentru intors, scuze :mrgreen:

  116. Ce sa spun, Rompetrolul dat pe gratis lui Patriciu si care are grija sa-i arda pe romani la buzunar, arunca firmituri la prosti. Mai mult ca sigur “generoasa” oferta e facuta pentru a scapa de niste impozite, ca altfel se pisa ei pe comunitate.

  117. Am mai povestit, da poate ati uitat, oricum o s-o fac cu alte cuvinte.
    Eram de vro doua luni in Ge, munceam la negru, de fapt patronu era blond. Era ziua de nastere a nefestii, patronu chiar ne invitase la un gratar, oricum nu ma prea platea.
    Munceam in pivnita unui muzeu, trebuia sa instalam o usa din otel, din aia de trezor, cintarea vro tona, unde se tineau tablourile, era f. ingust, nu era loc de bagat macarale, scripeti, totu se facea manual, cu niste rangi. Usa se blocheaza intr-un colt, unu, din partea opusa mie, forteaza, usa cade peste mine, ma prinde sub ea, norocu a fost ca un colt a ramas blocat intr-un lemn, daca ma prindea sub ea ma facea plat, trebuia sa ma ia cu spaclu si sa ma umfle cu paiu, mi-a prins numa picioru drept.
    S-au caznit sa ma scoata de acolo, a durat ceva, mi-au schimbat hainele de munca, m-au scos sus, de abia mai apoi au dat telefon la salvare, nu trebuia sa se stie ca am muncit la negru, patronu ar fi patit-o nasol. Picioru era frint intre genunchi si laba, operatie, suruburi bagate, tija, politie, declaratii… facut la meserie, picioru operat e mai sanatos decit cel sanatos.

  118. ce mijto ți-ai bibilit blogu…(blog-u pt terente)
    oată e pozele tale, o dată apare netty sandu și o dată adriana bahmuțean

  119. neamtzule:ce-nseamna o sanatate de fier! :mrgreen:

  120. mai bine zi-ne ce faci la lucru in 30 de minute nemtzeshti!;)

  121. Din fericire, nu am avut nici eu si nici cineva apropiat, nevoie de SMURD. Insa, oradeanca fiind, tin sa atest fatpul ca dl Borcea este foarte respectat de catre oradeni, si SMURD-ul in general (lucreaza in stransa apropiere cu ISU Crisana-pomiperii, si Politia Oradea].

  122. Cruela, acum pauza e pe sfirsite, nu ma duc la cantina desi avem o cantina exceptionala, la nivel de restaurant si f. ieftin, e sustinuta de sindicat.

    In pauza, cind e timp frumos, si azi e o vreme splendida, ies la plimbare, zona e plina de parcuri si de verdeata.

    Acum trebe sa raspund la niste E-mailuri, mai apoi va trebui sa-ncerc sa instalez un aparat pe computer si sa ma pun la punct cu manipularea, imi trebe miine si poimiine cind ma duc sa fac niste incercari.

    Voi pleca f. devreme, am destule ore suplimentare, ma duc la gradina, cu bicicleta, nefasta zice sa facem gratar, mai avem niste mici de duminica, duminica am avut niste preteni in vizita, vroiam sa-i aruncam, sunt cam vechi, pa mici, nu pa preteni, da ii facem totusi.

    Azi a fost o zi linistita, miine si poimiine va fi nasol. de dimineata pina seara, plus drumuri.

  123. @neamtu: ai avut noroc, slavă Domnului 🙂

  124. @john: care e bahmuțeanu? 😆

  125. @Anamaria: e f tare domnul doctor și extraordinar de modest, în același timp. 🙂

  126. Mda. Şi pe mine mă cam sperie puţin poza aia “roşie” în care te cam uiţi de sus la noi… 👿

  127. E bună ideea cu heliporturile. Uite, în Bucureşti, la Urgenţă Floreasca, se mai aterizează pe Dinamo. Nu ştiu, zău, de ce nu-l fac heliport permanent? Se mai joacă fotbal acolo? :mrgreen:

    @ Bogdan, @ Sandman: mă, voi povestiţi aşa de frumos chestii marinăreşti, că mă întreb dacă nu cumva vă pregătiţi să candidaţi la preşedinţie. 😯

  128. Marian S : Ai vrea tu… Ce funcţie vizezi ? 😆

  129. aia în sarafanu ăla anii 60 mișto
    roșu

  130. Simona@: nu e cazul să detaliez 😕 ….destul c-am avut doar eu parte de ele…. 🙁

  131. […] 3310. Bune pentru apărare. Și pentru jucat Snake.ca sa moara fetili e marcă înregistrată acum.Ce înseamnă 30 de minute.Există specialişti în social media?loads.in – vezi cât de repede se încarcă un site din […]

  132. […] susținute de Rompetrol puteți citi aici, aici și aici. V-am mai povestit și eu, pe larg, despre proiectul heliportului de la Oradea, făcut de Smurd. Iar, dacă aveți idei și sunteți genul care face, în loc să aștepte să i se facă, puteți […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green