Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Bomba pe patru roți

Pe 24 iulie 2008, o mașină încărcată cu butelii mergea în zig-zag dinspre Galați spre Brăila. Cineva a sunat la 112 și a pus poliția pe urmele ei. “Suflați aici”, i-a cerut polițistul șoferului, după ce l-a tras pe dreapta. Fiola a indicat 1,86‰ în aerul expirat. Asta însemna vreo 3,60‰ în sânge, alcoolemie la care nu s-a mai întâlnit om viu. “Nțț, e stricată fiola, n-are cum să fie adevărat”. Polițistul a aruncat-o și a luat alta. Același rezultat. Pentru că nu, nu fusese stricată nici prima. Omul de la volan chiar avea în sânge o concentrație de alcool la care ar fi trebuit să fie mort. Băuse un litru de vodcă și mai multe beri, dar era pe picioare și făcea glume cu reporterițele de la Antena 1 și PRO TV.

– Unde ați băut?, întrebau acestea alarmate.

– În gură, unde să beau? Hahahaha…

Știrea a fost difuzată de mai multe ori, cu titlul “Bomba pe roți” și a fost momentul în care, pentru prima oară, personajul nostru (o să-i spunem ASIDO) a admis că s-ar putea să aibă o problemă cu băutura.

 

 Câte sarmale, atâtea pahare…

Povestea de dragoste dintre alcool și ASIDO a început undeva, în copilăria celui de-al doilea. Tatăl și bunicul lui erau mari consumatori. Din când în când, îi mai dădeau și lui câte-un pahar. Prima oară, s-a îmbătat pe la 12 ani: “M-am dus la o nuntă și cineva de-acolo mi-a zis «Băi, câte sarmale mănânci, atâtea pahare de vin îți dau să bei. Erau sarmalele micuțe și-am mâncat vreo 10-12»”.

Când avea 16 ani, venise deja revoluția, iar părinții își pierduseră joburile și nu mai aveau cu ce să-și întrețină cei șase copii. ASIDO a plecat la oraș, să fie pe picioarele lui și să-și termine liceul. Era în clasa a X-a când și-a luat viața în mâini. Ziua se ducea la școală, iar seara muncea pe unde găsea. Spărgea lemne, curăța WC-uri și strângea un bănuț să-și plătească chiria. A fost o perioadă frumoasă, liniștită. A terminat liceul, iar cu banii pe care-i strânsese a făcut și armata. După armată, a început să cânte pe la nunți, vocal și la chitară. Muzică ușoară, folk… Mai și bea, cu aceste ocazii festive, dar încă ocazional…

Într-o zi, cineva i-a dăruit un aparat foto. A devenit pasionat de fotografie, drept care, încă vreo doi-trei ani, a trăit din asta. Nu mai cânta la nunți, scotea bani frumoși din poze. Spre sfârșitul lui ’95, n-a mai mers.

S-a angajat mai întâi salahor în construcții, la Brăila, după care vânzător la pompă într-o benzinărie. Fiindcă era deșteptuț și în școală îi plăcuse cartea, într-un an de zile, a ajuns gestionar. Tot acolo, în benzinărie, și-a cunoscut soția. S-au căsătorit și au făcut, repede, două fetițe. ASIDO devenise deja administrator al firmei și câștiga foarte mulți bani.

 

Dimineața, vodca taie greața și dă curaj

În calitate de șef de stație, umbla des prin restaurante, cu tot felul de șmecheri, ceea ce i-a consolidat și relația cu alcoolul. A început să bea în fiecare seară și să îi placă mult. Curând, a început să scârțâie treaba în firmă și s-a trezit implicat în diverse meciuri cu patronul. Într-o dimineață, ca să aibă mai mult tupeu pentru “confruntare”, a luat la bord niște vodcă. Și i-a plăcut și mai mult, pentru că l-a făcut să se simtă mai bine.

Apoi, a părăsit stația de benzină. Și-a făcut afacerea lui și a început să prospere. Vindea butelii, a deschis și o pizzerie. Alcoolul îi devenise partener de nădejde. Îl însoțea, de-acuma, pe tot parcursul zilei. La sărbători, ajungea să dea gata și trei sticle de Alexandrion. Cu ocazia unui meci România-Slovenia, a băut atâta, în drum spre stadion, încât s-a trezit de-abia în a doua repriză, când l-a luat în brațe un jandarm, de bucurie că egalase România. A început să golească sticle și la volan.

Prin octombrie 2007, aștepta un prieten în fața blocului, ca să plece împreună la București. Și pentru că omul întârzia, s-a pornit să claxoneze isteric. Nu s-a oprit, până n-a venit poliția. Urmarea: analize, alcoolemie de 1,37‰ în sânge, dosar penal, 6 luni cu suspendare.

Tot în 2007, afacerile i-au luat-o la vale. În vara 2008, pierduse deja apartamentul, pizzeria și o mare parte din biznisul cu butelii.

Bea minimum un litru de vodcă pe zi. Până într-o dimineață, când i s-a făcut rău și n-a mai putut să bea. Frisoane, căldură, transpirație și tremur: “Am crezut că am ceva la plămâni. M-am dus la urgență. Doctorița s-a uitat atent la mine: «Scoate limba, întinde mâinile. Să știi că nu-i de la plămâni. E consum cronic de alcool. Mai exact sevraj. Trebuie să mergi la psihiatrie»”. A plecat indignat, trântind ușa, dar peste câteva ore chema salvarea. La spital, i s-a propus internarea la psihiatrie, pentru alcoolism cronic. A negat vehement consumul și a plecat iar acasă, supărat. La 3 noaptea era înapoi și s-a lăsat internat pentru două săptămâni, timp în care a adunat, de curiozitate, cât băuse doar în ultimele 6 -7 luni. Rezultatul? 400 de milioane, în lei vechi.

 

Alcoolismul e o boală

Întors acasă, a reluat consumul, iar în iulie 2008 era la televizor, sub numele de “Bomba pe patru roți”, de l-au văzut toți cunoscuții și toate rudele. Momentul în care a văzut el însuși știrea a fost decisiv: “Atunci mi-am dat seama că ceva e în neregulă cu mine. Că am o problemă cu alcoolul. M-am apucat să caut pe internet o soluție. Am găsit Așezământul Nazaret Șura Mică, la Sibiu. Un centru rezidențial pentru dependenții de alcool. Am rugat un prieten să mă ducă. Ca să rezist până la Sibiu, am băut tot drumul. Ultima sticlă de vodcă mi-am luat-o în Mediaș. Am stat internat o lună de zile. Acolo mi s-a spus, pentru prima oară, clar, că ALCOOLISMUL E O BOALĂ și am aflat că nu trebuie să mai beau niciodată nici măcar o picătură de alcool. Dar nu eram atât de convins că n-o să pot, totuși, ajunge, la un moment dat în viață, la un consum controlat, de om normal”.

După ce-a revenit la Sibiu, a trecut tot ce mai rămăsese din afaceri pe numele nevestei și a plecat în Spania, la muncă. Acolo, a rezistat 3 săptămâni fără să bea. Dar cine trăgea la măsea whiskey combinat cu cola, dintr-o sticlă mare de 2 litri, în autocar, pe drumul înapoi spre România? Exact: ASIDO.

În scurt timp, a ajuns la 2 litri de vodcă pe zi: “Lucram cu doze de 200 ml. Din 3 în trei ore, mă duceam să-mi cumpăr altă sticluță de vodcă. Mă îmbătam, mă culcam, mă trezeam, mai beam o sticluță și mă culcam la loc. Mă trezeam și noaptea, să beau, din 3 în 3 ore. Nevasta îmi ascundea cheia de la poartă, eu săream gardul, îmi încuia ușa casei, eu ieșeam pe geam, mă percheziționa la intrarea în casă, eu îmi ascundeam sticluța de vodcă în chiloți, că aveam burta mare și tricoul peste și nu vedea ea că eu am ceva în chiloți. Intram țanțoș, treceam de percheziție și mă duceam și mi-o ascundeam undeva”.

 

“De azi, nu mai beau”…

Au urmat sevraje peste sevraje, din nou internări și din nou reveniri la vodca de toate zilele. I s-a declanșat și un diabet. A ajuns la spital în comă diabetică combinată cu comă alcoolică. După ce și-a revenit, și-a scos perfuzia și a fugit acasă, la sticla de vodcă. Fetițele sufereau în tăcere. În perioadele în care bea, îl evitau, când nu mai bea, se apropiau și erau superfericite. Soția era aproape decisă să divorțeze, iar dosarul “Bomba pe patru roți” mergea înainte.

În septembrie 2009, s-a apucat să facă zacuscă, gemuri, compoturi, conserve pentru iarnă. O mai veche pasiune de-a lui. L-a găsit nevasta căzut în bucătărie, în timp ce oalele clocoteau pe foc: “În momentul ăla, și-a luat mâna de pe mine. Nu m-a mai controlat, nu mi-a mai încuiat ușa și poarta, nu mi-a mai zis absolut nimic. Îmi lăsa bani, îmi lăsa mâncare. Din când în când, mai deschidea ușa la mine și mă întreba dacă mai trăiesc. Am fost șocat de reacția ei, dar am băut în zilele alea cum nu mai băusem niciodată”.

Pe 21 septembrie 2009, noaptea, iarăși rău: “Am chemat-o pe soție și am început să plâng. Mi-a luat capul la ea-n poală și am plâns amândoi toată noaptea. Dimineață, când m-am trezit, am simțit o hotărâre pe care n-o mai simțisem niciodată. Am zis «Eu de azi nu mai beau». S-a uitat soția la mine, m-am uitat și eu la ea și a plecat la muncă. După atâția ani de chin, și să fi vrut, săraca, nu mai putea să creadă. Dar nu mi-a zis că nu crede. Și n-am băut. N-am băut pe 22 septembrie, n-am băut pe 23, n-am băut pe 24…”

 

Dimineața, forumul taie greața și îți dă curaj…

N-a băut nici pe 25 și, de fapt, n-a mai băut niciodată, până-n ziua de azi. În decembrie 2009, a căutat din nou ajutor pe internet și a descoperit platforma ALCOHELP  a Alianței pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor (ALIAT). Platforma conține:

– un chestionar de evaluare a consumului;

–  un program online, de 10 sedințe, menit să ajute la tratarea consumului problematic

– un pachet de e-mailuri motivaționale pe care le primesc toți cei înscriși în program

–  o hartă națională a serviciilor de sănătate din domeniul tratamentului dependenței de alcool;

– posibilitatea de a contacta un specialist;

– un forum.

Totul la adăpostul perfect al anonimatului. Pentru ASIDO a fost un sprijin extraordinar: “Am făcut cele 10 ședințe online. Nu aveam răbdare, voiam să le fac rapid, dar nu te lasă nici să sari vreuna, nici să le faci una după alta. Trebuie să aștepți 12 ore între o ședință și următoarea. Mi-aduc aminte perfect momentul în care am ajuns la ședința a patra, cu situațiile de risc. Mi-am pus pe hârtie care erau situațiile mele de risc. Și am decis că voi evita niște magazine din care obișnuisem să îmi cumpăr băutură și niște persoane. Am concediat inclusiv un angajat care bea de rupea. Foarte mult m-au ajutat ședințele astea. Am intrat și pe forumul ALCOHELP. Și am început să vorbesc cu oameni cu aceeași problemă ca mine. M-au ajutat enorm. Aflam și explicații științifice, și povești de viață, și multe. Forumul a început să fie modul meu de viață. Dimineață mă trezeam, citeam ce scriseseră ei, le povesteam și eu, ne mai încurajam unul pe altul și tot așa…”.

 

 La pensiunea c-o margaretă

Pe 24 februarie 2010, ASIDO a împlinit 6 luni de abstinență, dar a aflat și sentința finală în dosarul “Bomba pe patru roți”: un an jumate, cu executare. A căzut cerul pe el: “Toată noaptea am stat pe forum, mi-am povestit necazul și am primit încurajări. Dimineața, i-am zis nevestei “Nevastă, hai să cumpărăm schimburi și conserve și să mă pregătesc”. Am dat niște telefoane, că mai aveam și eu niște cunoștințe, și am rugat să nu vină să mă ia de-acasă. Le-am zis că mă prezint singur, cu bocceluța, la poarta închisorii. Nu mi-a fost ușor. Am slăbit în prima lună de închisoare 20 și ceva de kilograme. Dar nici clipă nu m-am gândit să beau. Nu mă gândeam decât la cât rău îmi făcuse alcoolul. Și la cât de bine îmi era de când redevenisem tată și soț”.

Dintr-un an jumate, a executat doar 11 luni, în care nici măcar n-a dus-o tocmai rău: “I-am cucerit repede. Mi-am amintit că știu să cânt, le-am arătat și m-au băgat imediat și în formație, și în cor. Au aflat că sunt bun bucătar, m-au băgat și la bucătărie. Ieșeam și cu corul, la biserică, ieșeam și cu formația, iar de 1 iunie am fost și la teatru, cu familia, că era regim de pușcărie semideschis. A fost ca la pensiune c-o margaretă, la închisoare”.

În camera în care stătea, se distila însă alcool: “Din marmeladă, mere stricate și ce se mai găsea. Le puneau în sticle de plastic, să fiarbă, aveau grijă să mai desfacă capacul din când în când, ca să nu explodeze. După aia, se turna boasca aia într-o găleată și se fierbea cu fierbătoarele. Se punea un celofan pe găleată, iar aburii care se ridicau pe capac se prelingeau, sub formă de picătură, pe celofan, de unde erau colectați. Au tras de mine de multe ori “colegii” și m-au invitat să beau. Dar le-am explicat «Oameni buni, uite așa, așa, eu nu mai am voie să beau toată viața». Și m-au înțeles. M-au lăsat în pace, nu m-au mai îmbiat”.

Când a ieșit din închisoare, nu se mai punea problema de consum. Le-a povestit vechilor parteneri de afaceri ce problemă a avut și, iar oamenii l-au înțeles. I-au dat din nou marfă și l-au ajutat să-și revigoreze cât de cât afacerile. A dat din nou examen, pentru permis, dar de data asta la categoria profesioniști. E deja moderator al forumului ALCOHELP și are o nouă vorbă preferată: “Ce mult îmi place că nu mai îmi place să beau!”.

Primele trei chestii pe care le recomandă ASIDO celor cu consum problematic?

1. Să conștientizeze, să înțeleagă că au o BOALĂ;

2. Să-și dorească să nu mai bea;

3. Să caute un grup de suport sau asistență specializată.

 

Nu e o rușine să fii bolnav și te poți vindeca

Din câte am înțeles eu, din discuțiile cu specialiști și foști alcoolici, primul pas, acela al acceptării, e cel mai greu. Prin urmare, dacă ești alcoolic și ai citit povestea de mai sus, vreau să-ți spun un singur lucru: ești bolnav, dar vestea bună e că ai una dintre bolile care se pot vindeca pentru totdeauna. Cu condiția să nu mai bei niciodată, nici măcar o linguriță de alcool. Nu e o rușine să fii bolnav. Cere ajutor și va fi OK.

Dacă ai în viața ta alcoolici și ai citit cele de mai sus, de asemenea vreau să-ți spun ceva: s-ar putea să-i ajute povestea lui ASIDO. Fă în așa fel încât să le pice sub nas și să o citească. Apoi, poți căuta chiar tu sprijin pe platforma ALCOHELP. Ea nu se adresează doar persoanelor cu consum problematic, ci și familiilor acestora.

Iar, dacă nu ești în niciuna dintre situațiile de mai sus, nu înseamnă că nu vreau să te rog ceva. Fă în așa fel încât această poveste sau vestea existenței platformei ALCOHELP să circule cât mai mult. Niciodată nu știi pe cine vei ajuta dând pur și simplu mai departe o informație.

AlcoHelp a fost creat în 2009 și implementat cu sprijinul transparent, necondiționat și pe termen lung al HEINEKEN Romania. Specialiștii ALIAT își asumă în totalitate și garantează probitatea științifică a proiectului Alcohelp. Aproximativ 45.000 de români din peste 70 de țări au accesat platforma Alcohelp din 2009 până acum. Pe forumul Alcohelp sunt, astăzi, 1800 de membri și peste 9000 de mesaje.

LATER EDIT: Pe 22 septembrie 2018, s-au împlinit 9 ani de când ASIDO nu mai bea deloc. Și-a recuperat, între timp, familia și afacerile, a terminat o facultate, s-a înscris la un master și a devenit profesor de economie la un liceu. Deci se poate. 🙂

121 comentarii

  1. @Simona: il respect foarte mult pe acest om, pentru ca a reusit sa isi dea seama ca esti bolnav daca esti alcoolic.
    Pe cine intereseaza si are nevoie de ajutor pentru alcoolism, pot apela cu incredere si la comunitatea AA, de la spitalul Obregia. Cine merge acolo este aproape imposibil sa nu renunte, conteaza foarte mult vointa si sprijinul familiei.

  2. @Narcis: să punem celor care vor citi comentariul tău ce înseamnă AA. înseamnă Alcoolicii Anonimi 😉 și da, pot apela și la AA, împortant e să ceară și să accepte ajutor 🙂

  3. @Simona: corect, eu personal am participat la cateva sedinte acolo, nu era pentru mine. Dar va spun ca este o atmosfera creata in cadrul grupului propice pentru a te incuraja sa renunti la bautura. Nu pot sa va spun ce se discuta acolo pentru ca nu am dreptul si am promis ca nu o sa spun.

  4. Mi-ai tras fix în moalele capului. Nu cred însă să am suficient curaj să vorbesc despre asta, oricum lumea de pe aici are o părere suficient de proastă despe mine. :mrgreen: şi nu ştiu dacă ar fi cazul să îi “ajut” pe nehotărâţi. Pot însă să confirm că da, alcoolismul este o boală din care fără ajutor de specialitate şi fără suport afectiv nu poţi ieşi neam.

  5. @Bogdan: omul a cărui poveste ai citit-o mai sus a avut acest curaj, timp de vreo 3 ore. și mi-a spus povestea lui privindu-mă în ochi. și nu am avut o părere proastă despre el, ci dimpotrivă, l-am admirat pentru puterea de a ieși întreg dintr-o boală cruntă. hai să nu mai promovăm ideea că e rușinos să fii alcoolic. ce, să ai ulcer e rușinos? nu e.

  6. @Narcis: iti multumesc pentru ca ai adus aminte de AA (Alcoolicii Anonimi) care fac o treaba minunata oferind servicii de suport pentru consumatorii problematici de alcool:D .
    Platforma AlcoHelp implica o interventie terapeutica, fiind un program de auto-ajutor destinat persoanelor care au un consum problematic de alcool. Informatiile si exercitiile sunt cuprinse in 10 sedinte, fiecare sedinta are o tema care ofera posibilitati din ce in ce mai mari de a recastiga controlul asupra consumului abuziv de alcool.
    Pe langa cele 10 sedinte, platforma mai dispune si de : forum-ul utilizatorilor AlcoHelp, posibilitatea de a trimite un e-mail unui consilier specializat in problemele legate de consumul de alcool si e-mail-uri de motivare.

  7. Simona, te-ar suprinde să afli că atitudinea majorităţii faţă de alcoolici este cu mult, mult mai intolerantă decât faţă de bolnavii de SIDA ? Probabil că nu ! Nimeni nu face diferenţa între un individ care comite unul, două sau mai multe fapte reprobabile după un consum ocazional, şi un alcoolic numit în literatura de specialitate şi “funcţional” care, dacă “nu-şi ia jocul la planetare” de la prima oră a dimineţii, intră într-un sevraj urât care poate duce şi la deces.

  8. din pacate, Bogdan are dreptate. insa consider ca scopul programelor de genul asta este tocmai acela de constientizare a faptului ca “alcoolismul” este o boala.

  9. Galati. Am avut un vecin (uşă-n-uşă) care lucra pe o maşină de butelii şi care se urca la volan mangă. Era cam scandalagiu dar personal n-am avut probleme cu el…

  10. Va pot confirma , ca aceasta poveste este 100% adevarata! Si stiti de ce ? Este povestea mea! Bogdane , asa este la ineput nu eram atat de deschis sa-mi spun povestea , aveam teama si anumite retineri. Ma gandeam ce vor spune ceilalti. Dar , in timp , am vazut ce inseamna sa nu mai beau, am vazut ca din nou , pot fi om , pot fi tata si sot! Am vazut , ca nu imi mai este teama sa traiesc fara a consuma alcool , am vazut ca pot trai liber. Astazi am fost cu copii la scoala , am vazut rasaritul , am simtit aerul de toamna. Familia se bazeaza pe mine , si ce e cel mai important , eu am incredere in mine!
    Acum cand va scriu , ma pregatesc si de o mica sarbatoare , si anume , sambata pe 22 septembrie 2012 , fac exact 3 ani , de cand nu mai beau.
    Acest forum m-a ajutat enorm : http://www.alcohelp.ro/ . Tot aici : http://www.alcohelp.ro/forum/viewtopic.php?f=5&t=96 , gasiti povestea mea , iar cei care vreti , va puteti convinge ca se poate.
    Multumesc , Simona ! Ai scris un articol minunat. Am invatat multe si de la tine. Esti un om extraordinar , si multumesc inca o data!

  11. emotionanta povestea. Am parul ridicat pe miini.
    Cu urcusuri si coborasuri, dar asta e fix o poveste de roman care a reusit.

    Felicitari pt articol!

    Simona, te provoc, cauta si scrie un articol pereche, povestita de un copil cu tata care consuma alcool.

  12. @arakelian: este mai greu :), are nevoie de acordul parintilor sa-i ia interviul chiar si sub forma de anonimat. Crezi ca o sa vrea tatal? Sau mama sa stie ce se intampla in familie?. Romanii sunt mai conservatori din fire si prevera majoritatea sa taca. 😥

  13. Bravo lui !!!!!!! Deci se poate ….

  14. @Bogdan: știu că sunt stigmatizați, tocmai de aceea insist pe cuvântul BOALĂ.

  15. @arakelian: f greu de realizat ce spui, însă voi scrie, la un moment dat, povestea unui adult care trăiește lângă un alcoolic.

  16. @asido: La mulți ani, omule! Să ne-auzim la sărbătoarea de 50 de ani. 😉

  17. Stiu si eu cel putin doi oameni care ar avea nevoie de ajutor… O sa dau mai departe, poate ajunge si la ei…

  18. Şi be) povestea expusă este pe alocuri forţată, prin unele părţi incorectă şi prin altele romanţată de exagerări. No offence. Lucrurile sunt mult mai simple. Un şir de evenimente, un anturaj nu tocmai fericit sau pur şi simplu o predispoziţie (nu toată lumea face boala) mută consumul de alcool din sfera ocazionalului în cea a “obişnuinţei”. Problema e că, odată factorii externi înlăturaţi, organismul refuză să renunţe la adicţie, pentru că despre adicţie vorbim aici. Starea de rău este îngrozitoare şi, credeţi sau nu, de nedepăşit fără supraveghere medicală. Astfel ajungi alcoolic “funcţional” , nedepistabil la o privire superficială dar suferind atunci când doza periodică “întârzie”. “Povestea” mea nu este una spectaculoasă. “Doar” un minor accident de circulaţie şpăguit corespunzător. Ştiu însă perfect despre ce este vorba şi îmi permit unele observaţii :
    1. nu conştientizarea faptului că eşti alcoolic este cea care contează. Toţi cei care beau constant şi în mod obişnuit realizează cu suficientă acurateţe asta. Contează să ai curaj să le spui în faţă celorlalţi că ştii asta despre tine şi că, ai nevoie şi le ceri ajutorul pentru că, singur nu poţi face nimic.
    2. niciun alcoolic “adevărat” nu se trezeşte dimineaţa şi spune “De azi nu mai beau”. Am mai spus-o, sevrajul trebuie monitorizat medical putând lejer fi chiar fatal (a fost chiar şi un caz la “Doctor G”)
    3. asociaţiile de sprijin sunt de folos doar “post-operatoriu”. Fără internare în spital, fără control medical şi medicaţie de specialitate (îngrozitor de ieftină şi la îndemână, nimic complicat, nimic de origine extraterestră, doar o serie de perfuzii comune) nu ai ce căuta nici la AA şi nici în alte locaţii sau grupuri destinate alcoolicilor.
    4. fără a înlătura cauzele care te-au transformat într-un alcoolic, recidivele sunt mai mult decât probabile.
    5. suportul celor foarte apropiaţi este esenţial dar, din nefericire, contează şi “calitatea” lor. O minimă pricepere şi înţelegere a modului în care trebuie să se comporte este obligatorie.
    6. alcoolismul, din păcate, nu este o boală vindecabilă. Aşa cum probabil aţi văzut în filmele americane sau de pe-aiurea, într-un grup AA discursul începe cu : “Mă numesc X, sunt alcoolic, şi nu mai beau de Y luni/ani.” Se recunoaşte deci, permanenta existenţă a “virusului”. Pe un alcoolic care nu a mai băut o perioadă îndelungată de timp, un singur pahar de alcool, indiferent de cantitate, îl întoarce nemilos la diagnostic. Fumătorii care s-au lăsat şi şi-au aprins după o perioadă o ţigară, ştiu despre ce vorbesc. Aşa că pot să spun doar că, “Salut, sunt Bogdan, sunt alcoolic şi nu am mai băut de 7 ani. Şi două luni.” 😆

  19. Da, e greu sa accepti ca ai o problema, daca o ai. Si e al naibii de greu sa realizezi care e granita intre “social drinker”si alcoolism. Poate depasesti granita atunci cand bautura provoaca suferinta, a ta si a celor din jur, nu stiu. Cand pierzi afaceri, bani, oameni, libertate.
    Oricum, bravo personajului povestii tale, respectul meu!

  20. Şi f) arakelian, o provoc şi eu pe Simona, tocmai pentru a-i demonstra că am avut dreptate… Simona, scrie povestea unui copil al cărui tată este bolnav de ulcer. 😉

  21. @simona nu cred ca e asa de greu de realizat ce spune @arakelian.
    Pe scurt vine cam asa.

    La inceput nu intelegi, apoi apare frica. Mai cresti si frica se dubleaza cu rusine. Apoi langa rusine si frica vine si tristete. Apoi frica se transforma in scarba si ura, rusinea ramane. La final daca ai noroc pleci si ierti iar scarba se transforma in mila.
    daca nu ai noroc… aia e, n-ai avut noroc.

  22. @Bogdan: 1. Salut, sunt Simona, sunt fumătoare și nu am mai fumat de vreo lună. Vor mai urma niște articole care vor nuanța ceea ce am scris deja aici, inclusiv partea cu “vindecarea”; 2. Dacă nu se poate la toată lumea fără ajutor medical, nu înseamnă că nu sunt unii la care se poate. Dacă la o alcoolemie de 3,60‰ majoritatea sunt morți, nu înseamnă că nu sunt și unii care rămân vii. tocmai am auzit de o tipă care nu avea nici o șansă să rămână însărcinată. Și a rămas. Cu gemeni. Nu, nu e o minciună, nici poveste romanțată. Hai să nu mai considerăm experiențele personale ca fiind reprezentative pentru TOATĂ lumea. 3. Bravo, Bogdan, felicitări sincere! O dată pentru cei 7 ani și a doua oară pentru curaj.

  23. @vreauultimulloc: cunosc povestea pe care ai spus-o mult (MULT!) mai bine decât crezi. o să încerc să o spun, într-o zi, dar mi-e f greu să scot copilul ăla la lumină.

  24. @Bogdan: eu înțeleg foarte bine ce spui tu, dar asta nu schimbă faptul că e o boală. și nici p-ăla că abordarea asta – corectă, de altfel – îi poate ajuta pe mulți să accepte ideea de tratament.

  25. Simona : Eeeeei, nu-mi sări în cap… Doar că se vede că articolul e scris de o “neprestatoare”. E ca şi cum m-aş apuca eu să croşetez ciorapi.
    Şi, just for the record,
    http://www.antena3.ro/romania/alcoolemie-record-la-o-femeie-de-63-de-ani-din-iasi-7-55-la-mie-video-92009.html

  26. @Bogdan: Articolul are un mesaj. Care mesaj, mă ierți, nu ți se adresează ție… Poate te-ar fi ajutat acum 8 ani, acuma nu mai e cazul, slavă Domnului. Ce poți face acum e să nu vii să tragi gloanțe în acest mesaj. Mai bine gândește-te la cei pentru care am scris. Și spune-le lucruri care chiar i-ar ajuta. E mai important decât să mă corectezi pe mine la nuanțe. 😉

  27. @ Bogdan – pare ca si cum nu vrei ca si altii sa reuseasca, are dreptate Simona T. Felicitari pentru abstinenta dar spune-le si altora cum ai reusit

  28. Doamne, Sergiu, habar nu am de unde ai ajuns la concluzia asta! Doar că, probabil, am insistat asupra ajutorului medical de specialitate, pe care îl consider absolut obligatoriu, fapt ce posibil să fi dus şi la concluzia absolut greşită că nu cred în eficienţa grupurilor suport sau a altor forme de ajutor complementare. Iarăşi se va supăra Simona dar, boală= mers la doctor.

  29. @Bogdan: e o diferență între a insista asupra ajutorului medical și a spune că fără nu se poate și punct, deci povestea lui Asido e “pe alocuri forţată, prin unele părţi incorectă şi prin altele romanţată de exagerări”. Sau că nu există oameni care au spus, într-o dimineață, “De azi nu mai beau”, iar a 100-a oară când au zis-o, chiar le-a reușit…
    Da, sunt foarte de acord, ajutorul medical e de neprețuit, dar experiența ta nu este experiența lumii întregi:-) . Vreau de mult să-ți spun că poate nu ar fi rău să lucrezi un pic asupra felului olecuță cam abrupt în care comunici unele lucruri și nu ți-am spus. E, iată că îți spun acum: poate n-ar fi rău… 🙂

  30. Eu nu prea sunt de acord cu “boala”. Lucrurile sunt mult mai complicate. Iti recomand sa citesti Setea de iubire a Cristinei Grof.

  31. @M: zi-ne mai multe, nu ne ațâța, ca să ne lași apoi cu gura căscată de curiozitate 🙂

  32. Uite şi mortu’ care a hotărât că se poate lăsa abrupt, într-o dimineaţă, cu sfaturi pertinente de final :
    [youtube http://www.youtube.com/watch?v=YIXCfKAxbZA&w=420&h=315%5D
    Şi gata, end of story.
    be) trebuia să-mi fi spus mai demult. Oricum, bine că ştiu şi-acum. 💡

  33. @Viorel: mamă, mamă, mamăăăăăă. cum e clipul ăsta 😥 😥 😥

  34. @Bogdan: păi, de ce end of story, când ar mai fi, poate, atâtea de împărtășit din experiența ta? 🙄

  35. @Bogdan – Pai asta reiesea si din articol Bogdan:
    “Primele trei chestii pe care le recomandă ASIDO celor cu consum problematic?
    1. Să conștientizeze, să înțeleagă că au o BOALĂ;
    2. Să-și dorească să nu mai bea;
    3. Să caute un grup de suport sau asistență specializată.”

  36. io termin de râs și după aia citesc mai departe„ A terminat liceul, iar cu banii pe care-i strânsese a făcut și armata!!!!”
    -doamne simona ce cioace..copy paste ă?

  37. @john: adică a strâns niște bani, care i-au ajuns de buzunar cât a fost în armată. am vrut să specific asta (pentru că și eu am cerut lămuriri, atunci când am stat de vorbă), dar mi s-a părut de prisos, în cele din urmă, și am renunțat. bine am făcut, că, uite, ai avut tu de ce să râzi :mrgreen:

  38. f tare povestea si frumos scrisa ❗

  39. @Simona : Articolul are un mesaj…Din pacate cei care au nevoie de acel mesaj nu citesc aceste randuri…Imi pare rau !…Hai sa-ti spun cum sta treaba cu bautura ! …Cica odata un evreu se duce la mentorul sau :-Rabinule, nu mai pot ! Copiii sunt galagiosi, nevasta-mea ma cearta, patronul nu e multumit de mine. Nu mai pot, nu mai rezist ! Ce ma sfatuiesti sa fac ?…Rabinul il priveste lung si il intreaba : -Ai animale in curte ? -Bineinteles, ii raspunde barbatul.-Baga-le in casa, il sfatuieste rabinul. Dupa o saptamana barbatul se intoarce la rabin : – Rabinule, am facut asa cum mi-ai spus tu insa acum viata mea este un infern. -Scoate animalele din casa ! ii spuse rabinul. Omul ii asculta sfatul si zambi fericit….Asa-i si cu bautura : esti nefericit, te duci intr-un club si te spargi in figuri…A doua zi ti-e rau de nu mai poti (se cheama ca tocmai ti-ai bagat animalele in casa) apoi iti trece…Si iti dai seama ca viata este frumoasa….The end.

  40. mi se pare de un ghertoism desavarsit interventia ta draga john. adica un om isi deschide sufletul, altul se chinuie sa ii scrie povestea, subiectul e cat se poate de serios si de grav, iar tot ce gasesti tu de facut e sa cauti cu lumanarea cioace. imi cer scuze ca-ti zic adevarul, dar e de prost gust rau……

  41. @RAIN: nu se reduce la asta cercul vicios. că mai ajungi, uite, să conduci mașina beat și să te ia poliția și câte și mai câte. drept care, există mulți oameni ajunși în faza în care au depășit povestea din bancul tău și au conștientizat că e nasol și ar vrea să se oprească, doar că nu știu cum și încotro să caute un liman…

  42. O poveste destul de adevarata (nu imi dau numele si nici adresa de mail, poate ma recunoaste amicul despre care vb).
    Deci bea de cadea sub masa. Pana cand intr-o zi cand s-a ajuns la probleme medicale. S-a dus la doctor si ala i-a zis scurt: “Daca mai pui gura pe alcool. mori”. Cea mai buna campanie antialcool, amicul nu a mai pus gura de ani de zile.

  43. @ John – Cati ani ai ?

  44. A ! Păi nu e un banc…E o pilda evreiască …Am transformat-o eu incercând să găsesc o explicaţie …pt mine. Cât priveşte oamenii care se urcă băuţi la volan :http://www.youtube.com/watch?v=afxLGJ54ycQ&feature=player_detailpage#t=111s …Si ajungem la vorba : ,,Cine ne păzeşte de păzitori ?????”

  45. Îți mulțumesc și ție și lui în cazu ăsta.
    Nu mă prinsesem că-i „interviu”. Mi se păruse că am mai citit chestia asta în o mie de „articole ”de gen.
    Ca și fapt divers,de-a lungu(și latu) vremii am constat că alcoolismul e o boală întâlnită și în păturile socuale superioare. Între un profesor alcoolic și un birjar alcoolic nu-i nicio diferență. Mai mult. Birjarul poate să-și dea mai iute seama că are o problemă cu alcoolul. Și să fie mai deschis-înclinat să și-o rezolve. Nici sexul nu-i o barieră pentru boala asta.
    sexul -gender pt cei cu facebook.

  46. @RAIN: corect, pildă. circula, la un moment dat și ca banc 😆

  47. Intotdeauna zic ca realitatea bate filmul, in orice circumstanta, oricand si oriunde. De aceea povestea de viata a lui Asido m-a zguduit. E mare lucru sa te vezi pe tine insuti ca o epava, sa nu te mai recunosti ca fiinta umana si sa recunosti ca ai nevoie de ajutor, dar si mai mare lucru e sa iei masuri. Bravo Asido! Multumesc Simona pentru inca o lectie de viata pe care o citim la tine. Saru`-mana.

  48. @john: nu e interviu, căci, după cum vezi, nu e cu Întrebare-Răspuns, e un material scris în urma unei întâlniri pe viu. be) nici vârsta nu mai e o barieră, consumul începe la vârste din ce în ce mai mici.

  49. Ei, hai, mai aveti un pic si va luati de par. Calm!!!
    Sa va explica IO cum sta problema, din experienta proprie plus a altora.

    Exista vreo 5 soiuri de oameni, in raport cu alcoolul:
    1. Abstinentii. Sincer sa fiu habar nu am ce e cu acesti extraterestri, dar am auzit ca sunt pe cale de disparitie, deci nu va ingrijorati prea tare.
    2. Baietii veseli. Cei care consuma la veselie, de veselie, pentru veselie. Plus altele, cititi mai departe.
    3. Betivanii haiosi si reversibili. Ha? 😯
    4. Cei care consuma la suparare, de suparare, pentru suparare. Cei mai periculosi.
    5. Alcoolicii bolnavi, drojdierii.

    Cei din categoria 2. pot ajunge usor la 3. iar cei de la 4. la 5.

    Uite, eu sunt mai mult genul 2., cu inclinatii catre 3. Pot sa, daca am chef, sau pot sa nu, daca am chef sa nu. Sau beau o bere de sete. Sau beau apa de sete. Sau degust un vin de calitate (altminteri nu se merita). Sau particip la fiertul palincii la cazan, am ceva experienta in domeniu, plus aia de degustator-sef. Sau, cum am facut odata – ho, nu ba grabiti cu telefoanele, e mai veche – deci am dus lupte cu o sticla de wisky in speranta ca o sa-mi scada libidoul. Nu mi-a scazut, in schimb mi-a prelungit perioada pana la ejaculare, ceea ce a facut-o pe preopinenta sa-mi promita cate o sticla de wisky in fiecare seara, pe cheltuiala ei! 😆

    E usor de ajuns la categoria 3 din 2, dar e la fel de usor sa renunti, partial sau total. Multumesc lui Dumnezeu ca sunt asa, altminteri nu stiu, zau, ce ma faceam daca intram la 4 sau 5. Si chiar nu stiu cu cine seman, pentru ca tatal meu era…

    Categoria 4. Niciodata nu am sa-i inteleg pe cei care consuma alcool la necaz. NU AJUTA DELOC. Si totusi acestia exista. Din pacate din ei se racoleaza cei care ajung la categoria 5. Ei sunt cei bolnavi, care au nevoie de tratament, asa cum spune Bogdan. Aici nu merge cu vraji de la Alcoolicii Anonimi, cu chestii de educare a vointei, bla-bla-bla. Aici trebuie tratament, e exact ca la drogati.
    Bine, viata ne ofera si chestii de rasu-plansu`, cum a fost cazul la mine. Tatal meu s-a tratat oarecum, chestia cu vointa il tinea cam o saptamana, apoi a a murit perfect treaz, pe la 7 dimineata, atunci cand a traversat neatent prin loc nepermis, mergand la serviciu. :mrgreen:

    Cruela, ai legatura (de indata ce scoti polonicul din ciorba aia de dovlecei, zic). 🙄

  50. Multumesc , dongabone!
    @RAIN, asa cum a spus si Simona , cercul vicios nu se reduce doar la atat. Pe langa mine , la vremea respectiva au suferit mult mai multi. Familia in primul rand , si cei din jurul meu. Daca , boala ar afecta doar pe alcoolic ar fi ok , dar nu este asa. Asta a fost si unul din motivele pentru care , am facut povestea mea publica. In primul rand , sa arat ca se poate , apoi imi doresc ca cei ce trec prin ce am trecut eu , sa constientizeze, ca nu sufera doar ei , ci si cei de langa ei.

  51. ce nu inteleg eu este de ce incercam sa facem niste standarde ale bolii asteia, de ce incercam sa o incadram intr-o tipologie sau alta.
    Hipertensiunea arteriala se manifesta la fel la toti? fiecare “pacient” are simptomatologia lui si modul propriu si personal de reactie a corpului

  52. @asido : din pacate nu toti cei cu probleme au sansa de a beneficia de intelegerea si rabdarea celor din jur, tu ai fost norocos. Cei mai multi sfarsesc intr-un subsol, intr-o magazie,etc, SINGURI, iar decizia de a spune “stop” e infinit mai dificila.
    Felicitari, continua sa te implici, exemplul personal cred ca este mai important decat o suta de sfaturi venite de la “specialisti”, in fond tu esti specialistul nr 1 😉

  53. asido
    „suferă” și ceilalți e sofism
    suferă dacă ai diabet sau măsele cariate
    alcoolic fiind ești nociv pt cei din jur
    e dur da asta e părerea mea asido

  54. @john: o părere de om de 22 de ani. 😉 la spirit chiar mai tânăr…

  55. Pfuu…din pacate, desi eu nu sunt medic, astfel incat sa pot sa pun diagnostice, pot sa spun ca eu cred ca am si am avut alcoolici in familie, si eu nu prea ii inteleg…adica, in mintea mea, ei ( cei din familia mea ) se ascund in alcool din slabiciune si frustrare. Inteleg ca este o boala, si mie, neavand tangente cu alcoolul, decat sporadic si in cantitati absolut neglijabile, imi e greu sa inteleg de ce nu se pot lasa.Stiu ca totul este mult mai complex, decat modul in care inteleg eu sau nu, de aceea pe mine de ex m-a ajutat acest articol.

  56. @Anamaria: o să râzi, dar chiar și pe mine m-a ajutat. când ești în filmul ăsta e mai greu să înțelegi: https://www.simonatache.ro/2012/09/17/bomba-patru-roti/#comment-305614
    se întâmplă mai târziu înțelegerea asta. dacă se întâmplă.

  57. Da, pt ca suntem genul de oameni care vad mai departe de “curtea” lor, chiar daca nu ne implica in mod direct.
    Incerc in ultmii ani (dehh, ma maturizez si io, ce naiba ) sa fac tot posibilul sa nu judec ceea ce fac, sau modul in care aleg unii sau altii sa isi traiasca viata 🙂

  58. Anamaria, ai prin casa o sticla de whisky si vrei sa scapi de ea ? 🙄

  59. @simona, eu prefer sa nu mai scot nimic de nicaieri. Mintea are mecanismele sale de a te proteja de traume psihice. Iar memoria mea simpatica a blurat masiv toata acea perioada, asa ca acum mi se pare ca de fapt nici nu era vorba de mine. Ma bucur ca am scapat de starea de ura si de amaraciune. Atat timp cat nu mai am nici un resentiment sau suparare prefer sa nu mai zgandar… zatul la cafea =)).

    don’t fix it if it ain’t broke :D.

  60. @John daca crezi ca aici e locul pentru teoria sofismelor, te inseli. Da, sufera si cei din jur, sunt co-dependenti. Tatal meu a fosl alcoolic, ca si unchii mei de altfel. Si am cunoscut alti copii ai caror parinti au fost alcolici si carora le era foarte rusine de parinti lor.. Am cunoscut si copii care nu se jucau cu mine pt ca tatal meu era alcoolic, asta le spusese parintii lor. Si nu doar din frustrari se apuca de baut oamenii,, ci si din lipsa de iubire, de acceptare, de intelegere etc. Tatal meu a fost batut de mic copil si nedorit de nimeni. Asa ca subiectul e dureros.

    Prefer sa ma semenz cu XYZ, Simona

  61. Salut , sunt Mihai iar in trecutul apropiat am avut grave probleme cu consumul de alcool .
    La fel ca pe asido , forumul alcohelp m a ajutat enorm sa pot inceta bautul definitiv , povestea mea o puteti gasi pe alcohelp la topicul ,, eu fac , am inteles ”.
    Toata povestea lui asido e adevarata ,eu il cunosc personal si pot spune ca e un om deosebit.
    Cartea Cristinei Groh se numeste setea de intregire si costa 35 de lei la diverta .

  62. simona
    e, n-am mă 22;
    …să-l speriu pe sergiu
    am 24 împliniți ieri(ceea ce-ți doresc și ție la mulți ani înțelesei)
    xyz
    :))
    -să mă lași să mă semnez mirela simona

  63. Da, Setea de intregire. Am zis Setea de iubire, pt ca se vorbeste si de lipsa iubirii in ea. Merci Mihai.
    M

  64. Deci despre sete era vorba. Aha.

  65. @asido : Îmi pare rău ! Eu văd întotdeauna partea plină a paharului…Oricum ar fi viaţa eu văd partea plină (şi acum o să vină Cindarella şi o să spună că mă sparg în figuri ),…

  66. God, Asido, bravo omule! Felicitari pt taria de a-ti recunoaste boala, felicitari pt ambitia de a renunta la alcool! N-am avut de-a face cu persoane dependente de alcool sau de alte substante (dupa parerea mea este vorba despre “aceeasi Marie cu alta palarie”), asadar nu-mi pot da cu parerea despre cum ar trebui sau ar fi bine sa se procedeze in astfel de situatii. Eu pot spune doar ca am fost fumatoare timp de 15 ani, iar de 5 ani nu mai fumez. Nu dintr-un motiv anume, ci doar pt faptul ca am constientizat cat rau imi fac. Acum ii compatimesc pe cei ce (inca) nu au renuntat la acest viciu si ma amuz teribil cand aud replica: “dar mie imi place sa fumez, eu fumez de placere…” 😀

  67. In primul rand, felicitari pentru articol. In Romania traim intr-o groaznica ignoranta legata de ce inseamna alcoolismul. Dupa mine, chiar mai grav decat cei in cauza, care nu recunosc ca au o problema, este cazul rudelor care trateaza de multe ori acest fenomen ca NORMAL. In satele patriei este epidemica o forma de alcoolism in care individul ramane intr-o masura functional. Adica bea de stinge de dimineata pana seara, dar reuseste sa se tina pe picioare si sa-si faca (macar cat de cat) treaba in gospodarie si la camp. Ei bine, comunitatea locala va zice cu multa indulgenta ca omul are “darul betiei”.
    Sa nu exageram cu “boala” in sensul de fatalitate, totusi. Da, e boala, dar trebuie sa INSISTI foarte mult ca sa ajungi sa o ai. E o MARE deosebire fata de, sa zicem, atunci cand te trezesti cu un cancer sau cu o boala neuronala degenrativa.

  68. offf…topic.
    dar care e parerea cruelei, specialista (autodeclarata) in domeniu???

  69. Simona, cand povestesti de lasatul de fumat? De fapt ar fi trebuit sa incep cu: Salut, sunt Irina, sunt fumatoare, si n-am fumat de 3 saptamani.
    Dar nu cred ca am depasit problema, sau ca o voi depasi vreodata complet. Once a smoker, always a smoker.
    Ma ajuta sa citesc cum si-au depasit altii dependentele, fie ele de tigari, acool, droguri sau altceva (da, mai sunt si-altele).

  70. Ultimul comentariu “abrupt” şi îmi iau jucăriile şi plec :
    S-a stabilit în postare cu suficientă acurateţe că vorbim despre alcoolism ca despre ceea ce şi este, adică o boală. Atât din perspectiva unui “virusat”, bolnav vreme de vreo doi anişori, dar şi din cea pe care o altă “boală”, cea a cititului în neştire şi-a unei, poate, exagerate nevoi de documentare, am considerat că pot exprima o opinie măcar un pic mai avizată decât a unora pe care viaţa i-a ferit, din fericire, de parcurgerea unui asemenea episod. Poziţia de victimă colaterală nu este relevantă în topic. Poate merită o postare separată dar, nu este locul ei aici. Booon… Şi să revenim la boala în sine. Ea poate duce la :
    1. pierderea respectului celor din jur. M-a ferit Dumnezeu, mă învârteam oricum printre “prestatori” şi nu este surprinzător pentru nimeni să afle că aceştia manifestă o gingaşă şi altruistă “înţelegere” pentru semenii lor. În plus, atunci când depăşeam doza necesară evitării sevrajului mă pocnea o frumuseţe de somn, adânc de puteai să mă operezi fără anestezie şi să îmi scoţi un rinichi. Ficatul era mărit şi atins de un început de steatoză care-l făcea greu de valorificat pe piaţa de organe. În concluzie, nu deranjam pe nimeni.
    2. pierderea locului de muncă. Sunt foarte rare cazurile în care, cineva care te cunoaşte şi ştie că ai un fond bun vine şi te trage de mânecă să-ţi spună, părinteşte : “Tătuţu’ vii mai tot timpul băut. Ce e cu tine ? Ce ţi se întâmplă ?” . În majoritatea cazurilor eşti concediat fără preaviz. Din nou m-a ferit Dumnezeu pentru că, aşa cum am mai spus, m-am încadrat în rândul alcoolicilor “funcţionali”. În acei ani, am învăţat pentru unele examene, m-am prezentat la ele după ce în dimineaţa respectivă îndoisem zdravăn cafeaaua cu whiskey pentru că altfel nu eram în stare să pun pe hârtie nici măcar o amprentă netremurată darmite să mă semnez sau să scriu vreun rând inteligibil, şi le-am luat cu brio.
    3. pagube de ordin material. Consistente, dar iarăşi cazul meu nu este relevant. Puteam la fel de bine să am boală să-mi iau un Mercedes clasa S care să-mi fie furat din parcare. Paguba ar fi fost mai însemnată. Dacă însă consumul de alcool m-ar fi adus în situaţia de a pune în pericol situaţia materială a familiei, probabil că aş fi luat în calcul, la modul serios varianta sinuciderii. Mă ştiu cum sunt şi, de cele mai multe ori cei din jur au contat mai mult pentru mine decât propria persoană. Asta nu e o laudă, mi-am luat ţepe cât Casa Poporului pe considerentul ăsta.
    4. Răul fizic. Pe lângă stările evidente şi imposibil de ascuns determinate de sevraj, are loc şi un “consum” rapid şi ireversibil la nivelul celulelor nervoase la nivelul creierului. Se instaurează pierderi de memorie şi o capacitate din ce în ce mai redusă de aţi folosi mintea aşa cum o făceai odată. Mi-ar place să cred că mie mi-au fost “mâncate” doar celulele ineficiente sau cele leneşe şi inactive dar nu este deloc aşa. Am recitit, într-o nouă “primă” lectură, cărţi despre care ştiam sigur că le mai citisem. Nici ăsta nu ar fi un lucru rău dar, din păcate, există şi alte episoade încă învăluite în ceaţă şi, Doamne, câte or fi şi definitiv pierdute.
    Or mi fi şi alte aspecte, nu mai insist. Numai acestea şi sunt, cred eu, suficiente ca şi gravitate pentru a înţelege că această boală trebuie tratată. Am insistat asupra tratamentului strict medical, ca punct de pornire. Am pus şi acel link, parte a unei emisiuni având ca protagonist un medic foarte bun, recunoscut ca atare de un canal tv cum este Discovery care i-a asigurat un “parcurs” de câteva sezoane. Cam de pe la minutul 5, doamna în cauză explică destul de clar cum trebuie să te laşi de băut. Nu încercaţi aşa ceva singuri acasă, pare a spune dânsa, ca nu cumva să ajungeţi ca mortu’ pe care tocmai l-am tranşat aici. Suficient de clar avertismentul ? Unora pare să nu le fi părut din moment ce insistă asupra unor idei gen “se poate şi altfel”. Insist şi spun, NU, nu se poate. La început de mileniu 3 şi secol XXI, nu încercăm să tratăm boli online, în 12, 16 sau 374 de paşi. Am mai spus asta, o repet, grupurile suport, forumurile au şi ele rolul lor, dar acest rol este clar complementar, ulterior perioadei de dezintoxicare desfăşurate sub strictă supraveghere medicală. Nu poţi trece de la 2 litri de vodcă pe zi (btw, chiar nu cred că există cineva capabil; sunt oarecum invidios, abia de “rădeam” un 6-700 😥 ) la “de astăzi nu mai beau”.
    Iar sfaturile de final, Sergiu, suferă şi ele de ineficacitate.
    1. Să conştientizeze. Am mai spus, toţi conştientizează. Ce e mai greu este să meargă în faţa cunoscuţilor sau a şefilor la serviciu şi să le spună, sunt alcoolic şi am nevoie de ajutorul vostru
    2. Să-şi dorească să nu mai bea. Toţi îşi doresc. Niciunul nu poate însă să se lase, oricât şi-ar dori. Pare greu de înţeles dar aşa este. Similar adicţiei de droguri.
    3. Să caute un grup de suport sau asistenţă specializată. Dacă le vreţi neapărat pe amândouă, din dorinţa postării de a face cunoscută activitatea ONG-ului respectiv, atunci ordinea este inversă iar acel “sau” trebuie obligatoriu înlocuit cu “şi”.
    Marian S mi-a dat şi el dreptate incluzând acea a 5-a categorie (cei bolnavi) în rândul celor pentru care şuetele pe forumuri sunt frecţie cu Carmol la piciorul de lemn. Sau, dacă vreţi, grupurile suport şi de discuţii sunt ceaiul cu care îţi înghiţi pastila. Şi pot să spun asta eu, care am încercat toate variantele din lume, inclusiv cu plante şi leacuri băbeşti. Am pierdut timp, soluţia fiind una simplă şi la îndemână : o cură de dezintoxicare de doar două săptămâni, sub strictă supraveghere medicală. Dup’aia ne putem da în bărci pe forumuri cât vrem.
    Din aceste considerente recomand şi celor care au cazuri în familie, să determine “pacientul” să accepte internarea ca primă, esenţială şi obligatorie etapă în “vindecare”. Este uneori cumplit de greu, alcoolismul se tratează în spitale psihiatrice, “la nebuni”, faţă de care se manifestă uneori reticenţe de ordin medieval. Dar alcoolismul cronic este o afectiune a sistemului nervos şi, aşa cum nu îţi scoţi apendicele la stomatolog, nici de băut nu te laşi la colţ de stradă chiar dacă, sfântă ironie !, Heineken vrea să te ajute. Dixit.

  71. Doamneeee, chiar că-i abrupt, Simona. Dacă te-arunci din vârf de comentariu până către bază, sigur îţi fracturezi câteva coaste ale creierului. Deşi, dacă mă-ntrebi pe mine, mie îmi pare cel puţin la fel de abruptă şi insistenţa ta de a indica energic, ca esenţială soluţie salvatoare, un forum de sfaturi şi discuţii.
    Şi f) în final, pentru poezia textului, am vrut să scriu “nici de băut nu te laşi la colţ de tastatură” dar m-a luat gura pe dinainte. Scuze iubitorilor de procedee literare.

  72. Sunt codependenta, deci stiu cum e viata alaturi de un alcoolic. Din fericire, de doi ani, si datorita lui asido, traim o senina abstinenta.
    Bogdan, oamenii sunt diferiti. La noi a fost internare, medicatie, recadere, iar internare, medicatie, forumul si…de doi ani e abstinent. Nu exclude din start cazuri ca ale lui asido, eu mai cunosc si altele…Alcoolismul e o boala si nu are vindecare, doar abstinenta te ajuta sa traiesti omeneste!
    Felicitari, asido, pentru ca lupti pe toate fronturile pentru a fi de ajutor!

  73. @Cruela:
    Slabe speranțe să mai pupăm noi Curtea Berarilor în toamna asta … tu vezi ce ”à propos”-popouri se bat aici? Ți-am zis eu că degeaba stăm cuminți toată vara că nu se pune?

  74. @Bogdan – asa mai vii de acasa :). Cu toate astea detectez o foarte mare furie pentru aceasta perioada din viata ta. Cred ca mai trebuie sa te impaci cu tine.

  75. @Bogdan: Hai să-ți explic, că am senzația că ai probleme de înțelegere. Deci tu vii și decretezi că “povestea expusă este pe alocuri forţată, prin unele părţi incorectă şi prin altele romanţată de exagerări”, că așa ceva este imposibil și că “NU, nu se poate și altfel” decât ȘTII tu că se poate. Ce fac eu în situația asta? Păi încerc să contracarez lipsa ta de respect față de omul care mi-a spus mie povestea, pe care îl faci indirect mincinos, lăsând-o la o parte pe-aia față de mine, care “nu sunt consumatoare, deci nu mă pricep, deci am scris tâmpenii” (nu am citat textual, dar asta era ideea). Și insist, la fel cum au făcut-o și alți comentatori, cu intervenții, gen “nu toată lumea e la fel”, “oamenii sunt diferiți” etc. Asta neînsemnând în altă parte decât în capul tău că neg importanța intervenției medicale. N-o neg deloc, doar insist asupra ideii că omul despre care ai citit mai sus mi-a spus o poveste autentică, nu bălării și minciunele, cum insinuezi tu. Iar faptul că mi-a spus adevărul arată – nu-i așa? – că “nu toată lumea e la fel”.

    Vezi tu, eu și alți comentatori am încercat să-ți spunem finuț, prin “Nu toată lumea e la fel” și “Oamenii sunt diferiți”, ceea ce, abrupt, ar suna așa: Frate, e de rahat să vii și să sugerezi că ceea ce ai citit e bullshit, adevărul fiind doar ăla pe care îl deții tu. La asta mă refeream când îți spuneam – iarăși, finuț – că obișnuiești să comunici prea abrupt. De foarte multe ori intervențiile tale sunt jignitoare, iar dacă că nu ți-am spus până acum, direct și frust, a fost din politețe și jenă. Pe care tu nu te omori să mi le întorci, e drept…

    Iar dacă tot spui că îi pui mereu pe ceilalți înaintea ta, atunci fă, măcar din când în când, exercițiul de a te pune în papucii celuilalt. Încearcă să-ți imaginezi cam ce simte Asido, când vii tu și spui că ce ai citit e incorect și gonflat.

  76. @Bogdan: Și încă ceva: dacă omul își caută ajutor pe internet și intră pe un forum, acolo dă de oameni cu povești multe și diferite. Discută cu ei, află ce posibilități are și își alege singur soluțiile: dacă se internează sau nu, de exemplu, dacă se duce la AA sau nu și așa mai departe. Asta e și ideea acestei platforme: să le ofere oamenilor, la adăpostul anonimatului, sprijinul și sfaturile pe care nu le pot obține în real life. Ce spui tu, că tre’ să te duci la șefi și la toată lumea să spui “sunt alcoolic și am nevoie de ajutor”, mi se pare – mă ierți, o să urmeze o judecată de valoare, da’ îmi dai și mie voie să fac una, după ce tu ai făcut 100 – O MARE TÂMPENIE.

    Să spui unui alcoolic că asta e soluția, să iasă în lume și să spună ce problemă are, e cel mai greșit lucru cu putință. L-ai pierdut din start, îți garantez. Vorbim de o boală “rușinoasă”, ai cărei posesori sunt stigmatizați, tocmai de aceea e mai eficient (mai ales în prima fază!!) un ajutor discret pe un forum, decât ieșirea în fața cartierului, să-și clameze drama. Cum să înveți oamenii să se ducă la șefu’????? Cum să fie ăsta primul pas pe calea atât de grea către eliberare?? Tu îți dai seama ce aberații susții, de pe poziția de expert care îi face pe alții mincinoși?

  77. 1.
    tot respectul meu pentru asido si pentru cei asemenea lui care renasc din propria cenusa.
    sa va povestesc si eu o melodrama brutala rau la care am fost mai mult decit martor. pentru ca s-ar putea sa fie un pic lunguta, sa nu plictisesc, o s-o impart in trei postari.

    PREMIZE
    tot studentul locuieste la noi in locuinte comune, adica un apartament cu 5-6 camere unde bucatatia este comuna, fiecare are o camera, si o camera este o camera comuna. eu am schimbat in mod deliberat vreo 14 asemenea locuinte comune dealungul studentiei pentru ca printre altele am vrut sa fac si pe calea asta o experienta de viata.
    eram in anul trei si locuiam cam de 4-5 luni acolo, erau studenti de la diferite discipline, trei baieti si doua fete, o socioloaga, o chimista, un medicinist, unu de la filologie si eu.
    medicinistul ne-a convocat intr-o seara la o discutie comuna pe toti. ne-am dus care va sa zica in camera comuna unde ne astepta colegul cu un boschetar. pe boschetar il stiam din vedere ca isi facea veacul pe la gara si avea o moaca aparte, era unul care mai cersea o marca, o tigara si era tot timpu afumat, jerpelit, da care ai fi pututu jura ca e reincarnarea lu hemingway inclusiv barba si privire penetranta.
    ei bine, boschetaru era tac-su ba 😆 pe bune. noa si se pune hemingway asta sa ne povesteasca din viata lui cu care n-o sa va plictisesc, da pina acolo avusese o viata ca in filme si era alcoolic in ultimu grad, unu din ala care-si ascundea sticlute prin tot locu si apoi nu le gasea precum ciinii cu oasele. avusese si mai multe cure de dezintoxicare in viata lui, chiar foarte multe, dintre care unele le clinici private, chestie care nu i-a ajutat la nimic.
    asa. si omu luase hotarirea vietii lui, sa se lase in modul cel mai brutal de alcool si pentru asta avea nevoie de ajutoru lu fii-su.
    planul lui era urmatorul: sa gasim un scaun solid, dar solid nu asa, sa-l legam de scaun bine de tot si dupa sevraj sa-l lasam liber si vindecat.
    era nevoie de acordul nostru ca cica urma sa faca probabil scandal, sa fie oaresce galagie si pentru citeva zile camera comuna ocupata. ulterior s-a demonstrat ca a trebuit sa convingem si locuintele de deasupra si dedesupt sa renunte la plingeri, noroc ca si acolo locuiau studenti.

  78. 2.
    ACTIUNEA
    scaunul a fost gasit, era unu din ala cum e in litografiile cu arderea lu doja. oricum la suferinta prea mare diferenta nu a fost. i-am legat antebratele de scaun, la fel si picioarele de la genunchi in jos si doua curele peste piept si burta.
    ce a aurmat a fost una din cele mai groaznice chestii pe care le-am vazut. urlete, miorlaieli, plinsete, tinguiri, iar urlete, si iar urlete si iar miorlaieli si tot asa. corpul ii suferea ingrozitor, spasme si chestii din astea. s-a cacat si s-a pisat pe el de multe ori. l-am schimbat toti cinci pe rind, trebuia dezlegat un picior si legat la loc si apoi celalalt, fetele spalau. ii dadeam apa si am incercat sa-i dam mincare cu lingurita. o scuipa pe noi, urla si ne injura. dormea rar si putin. a fost foarte nasol, pe de o parte vroiam sa-l ajutam, pe de alta parte ne simteam ca inchizitorii care chinuiesc vrajitoarea sa scoata diavolii din ea. omu a trecut prin toate fazele de la minie, la umilinta, a incercat de citeva ori sa faca si pe mortu ca sa-l dezlegam. iti dai seama ca de la un moment dat incolo ne era si foarte frica sa nu pateasca ceva hemingway asta. daca nu ne-ar fi spus el dinaite ce o sa urmeze si ca orice ar fi, orice ar face si orice ar spune sa nu-l dezlegam noi am fi renuntat dupa primele ore.
    patru zile incheiate a suferit cumplit omu ala, a suferit la limita, dupa patru zile a adormit adinc si a sforait ca un copil. am dormit si noi in sfirsit. cind s-a trezit era clean, dar ne-a rugat pentru mai multa siguranta sa nu-l dezlegam inca trei zile. l-am hranit cu lingura ca pe un copil.
    cind l-am dezlegat am plins toti ca la filmele indiene.

  79. 3.
    il mai vad citeodata pe hemingway prin oras. e clean, a reusit. au trecut multi ani de atunci. fii-su e ceva conferentiar la clinica universitara. citeodata ii mai vad si impreuna la o cafea. hemingway lucreaza acum pe un santier si ultima data cind l-am vazut tinea o tailandeza de mina si erau amindoi indragostiti.
    de multe ori cind mi se parea ca ce nasol e un moment sau altul mi-am adus aminte cum se perpelea ala ca doja in flacari si mi se parea floare la ureche cite un necaz.
    citeodata dezalcolizarea s epoate si asa cind altfel chiar nu merge. kids don’t try this at home, it’s only for profesionals.

  80. @papalapap: mamăăăă, ce poveste! 😯 😯 😯
    acuma ar fi momentu’ să vină Bogdan să zică că “AȘA CEVA NU SE POATE!”…

  81. Ceea ce nu vreti sa intelegeti voi este ca toata lumea are dreptate, inclusiv Bogdan.
    Ceea ce nu vrea Bogdan sa inteleaga este ca si ceilalti pot avea dreptate oarecum.

    Stiti vorba aia: nu exista boli, ci bolnavi.

    Eu am sa va povestesc alta: doi fosti colegi de-ai mei, foarte simpatici, la faza cu alcoolul eram toti trei din categoria 2, cu rare scapari catre 3 (cand gasem ceva de sarbatorit) si mai tot timpul cu categoria 1 (a se vedea mai sus)
    Da, dar la fumat… eu eram singurul nefumator. La un moment dat s-au hotarat si ei. Rezultatul? Unul s-a lasat prin simpla vointa, altul a ajuns la spital, destul de grav bolnav. Doctorul i-a zis: trebuia sa vii si sa ceri sfatul medicului, putea sa fie chiar mai grav. A stat 3 sapatamani, urmand tratament de substitutie pentru fumat, plus ca l-au “reparat“ pentru frisoanele si starile de voma si tot ce mai intampinase el de unul singur.

    Dupa cum va spuneam: exista bolnavi, nu boli. Dar nu renunt la ceea ce am spus mai sus, doar ca admit ca exista si exceptii. Cam putine, dar exista.

  82. in urma cu doi ani am descoperit forumul alcohelp,tot atunci am citit povestea lui Asido.si a altor persoane cu aceeasi dependenta ALCOOLUL.
    Il cunosc bine pe Asido,i-am urmarit cu interes toata evolutia in aceasta minunata abstinenta.
    Noi ,eu,el si multi altii cautam sa va facem cunoscuta viata noastra traita sub “robia alcoolului”,doar cel ce trece prin acest iad poate da un sfat,poate da o sugestie,
    Va rog aveti curajul si bunavointa de a recunoaste voua in primul rand,ca aveti o problema cu alcoolul si dupa aceea apelati cu incredere la orice modalitate de intrare in abstinenta.(grup AA,forum Alcohelp,biserica,centre de recuperare si nu in ultimul rand apelati la Dumnezeu),
    Multumesc SIMONA TACHE,acest subiect si multe altele trebuiesc dezbatute ,daca se face multa propaganda sigur vor fi multi oameni recuperati de acest “virus mortal”

  83. “Da este prima incercare, in care am reusit sa reusesc sa nu mai beau atata timp ! Am avut prima data probleme mari din cauza alcoolului in mai 2008 , atunci am fost prima data internat , pentru prima data am aflat ce e un sevraj si am luat contactul cu un spital de psihiatrie . De atunci , am tot incercat sa fac ceva , dar la maxim 2 luni ajungeam iar la sevraj . In total pana in septembrie 2009 , am trecut prin vreo 8 sevraje , 2 prin spital si restul acasa . In toata aceasta perioada , dupa ce trecea sevrajul , stateam fara sa beau vreo luna maxim , apoi ce incercam in mintea mea sa beau controlat cica … dar ce control !!!??? ca totul se sfarsea si mai rau . Au inceput sa se strice relatiile cu sotia si copii , relatiile de afaceri si multe altele . Asa am ajuns ca pe 22 sep.2009 , sa iau hotararea sa nu mai beau deloc , nici un miros , nici o gustare si mai ales nici un baut controlat . Pentru mine personal ,bautl controlat , este o mare tampenie . Am realizat ca am o boala , si stiu ca v-a trebui sa ma lupt cu ea , ca sunt un alcoolic , dar vreau sa devin din alcoolic dependent , un alcoolic abstinent si sa raman asa ! Partea buna e , ca nu mi-am pierdut familia ! a ramas langa mine , am pierdut in afaceri cam vreo 6 miliarde vechi , dar familia a ramas langa mine si ma sustine enorm. Am 2 fetite , una de 11 si una de 10 ani !Ce e important , ca ma simt acum foarte bine , ca problema banilor pierduti , acum gandesc ca eu i-am pierdut , dar tot eu i-am facut ! Asa ca daca voi fi bine , adica voi ramane un alcoolic abstinent , am sansa sa fac mult mai mult de-atat . Apo ce e cel mai important , ca atat sotia cat si copii , isi doresc sa fiu doar eu , cel dinainte , atat !”

    Vad ca exista diferite comentarii , am incercat tot ce am gasit sa scap de alcool. In final , am reusit cu vointa ! Ceea ce am citat mai sus , este dintr-o postare de pe un forum , de acum 2 ani si 8 luni.
    Am trecut prin toate fazele , de la baut de placere , abuziv , distructiv si in final dependenta. Bautul de placere a tinut din 1994 pana in 2000 , abuziv a tinut din 2000 , pana in 2006 , 2006-2008 cel distructiv ( sanatate , bani pierduti , afaceri pierdute , casa , anulare permis , inchisoare datorita consumului de alcool repetat) iar din mai 2008 pana in 22 sep. 2009 , a fost dependenta! In aceasta perioada , am incercat orice , dar in final am reusit prin vointa, suport din partea celor dragi , si forumul alcohelp!

  84. Ce rau imi pare ca v-ati certat! Eu sunt mare fan Simona dar tb sa recunosc ca sunt fan Bogdan de asemenea . Bogdan nu a raspuns in nici un fel replicii tale, Simona , mi se pare asa de triist…
    Sau comunicarea asta de pe net e altfel decit cea din real life? 🙄

  85. @Mela: a răspuns, dar în privat, pe modelul “când suntem răi cu alții, o facem în public, dar când apare o situație mai dificilă pentru noi, discutăm în privat”… și mie îmi e simpatic Bogdan, dar sunt dezamăgită.

  86. Si eu am o problema mare cu alcoolul: nu-l suport. Ca sa fiu foarte sincer acum doua saptamani am baut de 2 ori (in zile consecutive) cate 50 ml de whiskey, fiind intr-o excursie. Inainte de asta, ultima tarie am baut-o in noaptea de 31 dec.2009/01 ian.2010. Tot whiskey, cam 100 de ml. Iar inainte de asta, nu-mi mai amintesc. Vin si bere, ce sa zic. Cam o sticla de bere si un pahar de vin … pe an. Bere fara alcool mai beau, vreo 4-5 sticle tot pe an.
    Am baut in schimb foarte mult in studentie. Beam cu prietenii, la chef. O lada (24 de sticle) de bere pe noapte. Ziceam ca tine de chef, de asta. Pana intr-o zi oarecare cand m-am trezit pe la 3 dupa-masa ca ies din camin, ma duc la o terasa si-mi comand o sticla de vin. Nu era vorba de niciun chef, de nimic, eram singur si aveam chef de bautura. A fost momentul in care s-a declansat clic-ul care m-a facut sa-mi pun intrebari. Sa-i observ mai bine pe alcoolici, inclusiv pe prietenii mei, si sa-mi dau seama ca-mi repugna ideea de a ajunge la fel (ma rog, probabil ca aratam la fel si eu cand eram beat – sigur, nu probabil). Si am renuntat. Mult mai tarziu un vechi prieten din facultate mi-a marturisit ca era convins ca voi ajunge intr-un centru de dezalcoolizare.
    PS Cu fumatul a fost mai greu. Am trecut de la tigari tari, la tigari slabe. Kent white. Doar ca am inceput sa fumez 3 pachete de tigari pe zi, in loc de un pachet. Tigara de la tigara. Din 25 martie anul acesta am renuntat si am trecut la tigari electronice. Pana pe 23 august cand am renuntat si la acestea. Sunt in a 27-a zi de cand nu mai fumez. 😉

  87. Dar m-am ingrasat 2 kg. O sa ma apuc de bicicleta. Deocamdata mi-am luat echipamentul si bicicleta. 😀

  88. Multumesc pentru raspuns, Simona! Sper sa va treaca amindurora supararea.

  89. Asido, chit că ultimii tăi ani sunt de coșmar, eu sunt gata să declar că pe Cel de Sus nu l-ai supărat. Uite și tu de câte ori ți/a dat mâna, ce frumos e prezentul și cum se profilează viitorul! Cel mai mult îți admir însă familia:într-o epocă în care puțini știu să vadă în alcoolism o boală, ei ți-au fost alături. Cinste lor.

  90. Toti cei care si-au povestit experientele merita, pe langa respect si admiratie, un pic de toleranta, mare pacat ca tocmai aici s-a terminat.

  91. @Sandman: Exact asta am cerut și eu: toleranță și, mai ales, respect pt TOȚI. Chiar și între cei care au avut experiențe din aceeași gamă.

  92. Simona, imi permiţi să dau articolul tău cuiva? Cunosc pe cineva care ar avea nevoie de ajutor. O femeie. Poate, cumva, va găsi o cale să se ajute. Sper. Ultima ispravă, după o seară de beţie cruntă, a mâzgălit gardul gazdei. Bineînţeles că a doua zi, s-a trezit după prânz şi nu mai ştia nimic. Când, o altă prietenă i-a făcut observaţie, a găsit de cuviinţă să rupă prietenia cu persoana respectivă. Mă gândesc ca, poate, dacă va citi va înţelege cât de cât că are nevoie de ajutor sau, poate, va rupe prietenia şi cu mine. Nu ştiu, ştiu doar că nu e corect să te uiţi cum se distruge un om. Partea ciudată este că soţul nu face nimic, se uită, ridică din umeri motivînd că nu el este cel care îi dă să bea. El se ocupă de copil sub toate aspectele, are un băieţel ce a început şcoala, deoarece mami se trezeşte mereu după prănz pentru că este obosită.

  93. @liliana: nu poți să nu i-l dai direct tu? să faci în așa fel încât să ajungă la ea? să îl pui pe FB sau să îl trimiți pe mail către mai mulți oameni, dintre care unul să trimită tot așa, către mai mulți, printre care și ea?

  94. Monica , multumesc mult pentru aprecieri… 🙂

  95. Acceptarea alcoolismului ca fiind o boala, e un procedeu dificil nu umai pt bolnav, ci si pt spectatori/victimele colaterale.

    E f greu sa iti privesti tatal in ochii ani de zile, sa plangi, sa il rogi, sa tipi, sa urli, sa il ameninti, sa il trezesti diineata la 5 in speranta ca nu a apucat sa se dea jos din pat si sa se impiedice de vre-o sticla, si poate e un pic mai lucid, si mai constient decat aseara. Pate o sa proceseze ce spui, si poate o sa te creada.
    Problema este ca poate sa ii spuna toata lumea orice. Atata timp cat el nu vrea, daca el nu ajunge la stadiul de a recunoaste (asa cum ati spus toti), nu conteaza cine ce face pe langa el.

    Am avut o matusa care a fost internata si la Obregia, fost mutata in alta casa, in sanul unei familii mai “normale”, avea si ea un copil, dar nimic din toate astea nu a contat. Intr-o zi copilul si-a gasit mama moarta in casa.

    Acum a ramas tata, la el problema cu bautura a intrat pe repede inainte de cand a murit mama. Asa a crezut el, atat a putut el. A avut grija de noi ( doi copii de 17 si 7 ani) asa cum a putut. Cum l-a dus capul mai bine.
    Dupa lungii discutii, mi-a promis ca nu mai bea. S-a angajat, si totul era bine si frumos, nu imi mai lipsea “nimic”. NU aveam bani, dar tata nu mai bea. NiMIC nu m-ar fi bucurat mai tare, doar daca ar fi inviat mama.

    A lucrat cateva lunii intr-un bar, nu stiti cat conta pt mine ca tata lucreaza in bar si chiar si asa nu bea, ca el pt “printesa lu’ tata” se abtine.
    Sper sa nu simtiti vreodata ce am simtit eu, cand de Sf Nicolae a intrat in casa pe 3 carari.

    Ar fi multe de povestit.

    DAR Eu recunosc ca am renuntat. Uneori am mustrari de constiinta. Uneori ii gasesc scuze, de cele mai multe ori il acuz.

    Vb la telefon, ne vedem de 1 – 2 ori pe luna, si cam atat. Cand nu sti cum sa fac sarmale il sun si il intreb. 🙂
    Si acum mi se rupe sufletul. Dar am renuntat. Mi-am luat fratele si am fugit in lume.

    Cand a murit mama, l-am luat in brate pe tata si i-am spus “sa nu ne lasi niciodata, sa nu pleci niciodata”. EU AM PLECAT SI L-AM LASAT

    da, plang….

  96. “Eu vreau”, emotionanta povestea ta , adevarata , si ce e cel mai trist , ca nu esti singurul caz. Multumesc lui Dumnezeu , ca mi-am dat seama la timp ca sunt bolnav , si ca viata mea daca mai continua asa , era un dezastru. Cand am ajuns la dependenta , fetele mele aveau 8, respectiv 9 ani. Nimci na ma facea sa ma opresc , nici ochisorii lor umezi , nici rgamintile sotiei , piedicile , absolut nimic.
    Totul s-a terminat in 22 sep 2009 , ziua cand am spus stop. “Eu vrea” sa fiu din nou sot si tata , vreau sa fiu om. Pana cand eu nu am vrut , nimic si nimeni nu m-a putut ajuta. E greu sa ajuti pe cineva , daca el nu vrea. Te inteleg perfect si iti inteleg suferinta. Singurul lucru care pot sa-l fac pentru tine , este sa intri pe acest site : http://www.alcohelp.ro , la forum. Acolo pe langa alcoolici care lupta cu boala lor , vei gasi si oameni ca tine , si anume codependenti. Sunt sigur ca acolo vei gasi o vorba buna, intelegere, si ajutor pentru sufletul tau. Cu respect si drag, asido!

  97. Multumesc “Asido”!

    Din pacate, atunci cand este vorba de bautura, tata a ramas blocat la faza “toata lumea e nebuna si are ceva cu mine”.

    Atunci cand nu bea, chiar este un om ok. Aseara am pus gogonele la murat si l-am sunat de 3 ori sa il mai intreb cate ceva… 🙂
    Mi-e dor de zilele in care ma tinea in brate, si puteam vorbi cu orele…..

  98. dg: in calitatea mea de specialista, am lipsit pt ca am avut neste chestii care m-au tinut ocupata in alta parte, si cand am avut imp de deschis blogul, am vazut subiectul, mi s-a parut unul greu si apasator si am abandonat dupa primul paragraf;eu intru aci, de obicei pt distractie; sunt in viata reala destule subiecte triste; nu vreau sa le mai caut si eu in cea virtuala;dincolo de asta, subectul nu e in aria mea de interes;am un singur (probabil) alcoolic printre cunostinte, dar il evit si ca atare nu ma ciocnesc de (eventualele) drame din viata lui; cel putin asa credeam pina azi;cand , de curiozitate am zis sa citesc si postul asta lung si trist; mai ales dupa ce am fost la locul de trolat si am constatat ca s-a lasat cu conflicte;

  99. bogdan: si mie imi simpatic, dar sunt de parerea celor ce zic ca nu esti singurul detinator al adevarului absolut;repet : nu am in preajma exemple cu alcoolici;hmmm; ba am: o pritena de vreo 40 si de ani a inceput o relatie cu tip de cam aceeasi varsta, alcolic, lucratr de altfel in ministrul de interne; nu l-am cunoscut pe tip; nici macar din vedere; stiu doar ca ea l-a internat la dezalcolizare de cateva ori, fara nici un rezultat si ulterior l-a parasit;stiu nsa povestea adevarata a unei prietene care fuma; rau; mult; sudat;etc; la un moment dat (acum vreo2-3 ani) a ajuns in cabinetul de terapie neconventionala (bioenergie? nu retin) al unei tipe; si in timp ce sedea ea pe pat cu ochii-nchisi, i-a dat asa “deodata” un gand prin cap: dar daca n-as mai fuma?deloc!s-a terminat sedinta si de atunci nu mai fumeaza; brusc, deci;la simpla decizie;(si e tot o dependenta)

  100. si be) eu am un tata cu alzheimer; radem glumim, dar situatia lui se deterioreaza si mama incepe sa nu mai faca fata traiului cu el in aceeasi casa, mai ales ca nu are informatii despre cum se manifesta si evolueaza boala, despre ce ar trebui sa faca ea;au fost la un moment dat grupuri de suport cu finantare de la UE; banii s-au terminat, grupurile au disparut;i-ar rinde bine un astfel de grup sau macar un forum; daca ele exista eu (si medicul psihiatru care il ingrijeste pe tata) n-am aflat inca (din pacate); asadar eu sunt dintre cei care cred ca forumurile ajuta;multumesc Simona!

  101. Multumesc Simona! pt ca , asa cum ziceam, singurul caz de alcoolism pe care il stiu, e un fost coleg de facultate, cu care ma vad de 2-3 ori pe an la sindrofiile ocazionale ale gashtii; nu petrec prea mult timp cu sau linga el, tocmai pt a am auzit ca ar fi alcoolic, desi nu m-am prins care ar fi criteriile , pt ca mie mi se parea ba treaz de-a dreptul, ba ” decat baut” ( cum zicea cineva intr-un cmentariu mai sus); a fost nashpa cand mi s-a povestit cum a baut pina s-a pishat pe el, in pubic;postul asta si comentariile , m-au ajutat sa inteleg mai multe despre aceasta boala si despre felul in care se manifesta bolnavii;asa ca: Multumesc Simona!
    si MULTUMESC si voua, tuturor celor care ati avut ceva de spus;
    >:D<

  102. si nu in ultimul rand:
    FELICITARI ASIDO!ai fost in iad si ai inviat si asta nu e putin lucru!
    Felicitari si pt ca ai o familie care nu te-a lasat la greu; ai fost in rai si n-ai stiut! probabil acum stii!:)

  103. Inconstienta meltenilor + prostia televiziunilor = definitia panoramica a Romaniei

  104. On topic: Felicitari, ASIDO!

    Am insa o problema: e mai sus un comentariu cum ca alcoolicii sunt mai stigmatizati social ca cei cu SIDA. Alcoolicii sunt judecati exact ca cei care se imbolnavesc de virusul HIV si apoi il dau intregii familii, prietenilor etc si eu cred ca e normal sa fie asa. Pentru ca alcoolismul nu e o boala care ii afecteaza doar pe cei in cauza, ci si pe familiile lor si pe cei dragi. Niste copii crescuti de un alcoolic (doamne fereste sa fie ambii parinti) sunt niste copii carora li se face rau zilnic. Ca asa si pedofilii au o boala. Conteaza cata lume distrugi in timp ce esti bolnav, cu sau fara vina ta. Si cum/daca repari. De aceea, reiterez: Felicitari, ASIDO!

  105. […] Vorbeam, acum puțină vreme, despre alcoolism și insistam pe ideea că e o boală. Așa este, alcoolicii nu sunt niște cetățeni care beau că așa au ei chef, sunt niște oameni bolnavi, chinuiți cumplit de o dependență. Ceea ce poate n-ai știut, dragă cititorule (și n-am știut nici eu, până de curând), e că și ceilalți membrii ai familiei unui alcoolic ajung să se îmbolnăvească. Boala lor poartă numele de codependență. […]

  106. Draga Asido, ca de fiecare data cind citesc povestea ta pe FORUMUL ALCOHELP, sunt la fel de impresionat ca si cum as citi-o prima data, cu toate ca noi am devenit PRIETENI si ai fost un exemplu demn de urmat si iata ca astazi sunt fericitul “posesor” a aproape 10 LUNI DE ABSTINENTA.Cineva scriia aici la raspunsuri, ca nu “nu te poti cura fara ajutor de specialitate si afectivitate”Cu modestie vreau sa-i raspund, ca eu sunt exemplul viu ca se poate si nu numai ca nu am apelat la ajutor de specialitate deoarece ma aflu intr-o situatie mai deosebita(n-are importanta asta) si nimeni nu stiia de drama care ma macina zi de zi(am 54 de ani si am baut toata viata mea mult peste masura)iar afectivitatea de care cu siguranta avem nevoie, am gasit-o pe FORUMUL acesta fantastic, care prin informatiile de specialitate de la cei care sunt ca si mine, de la sfaturile din experienta lor cum si ce au facut ca sa reuseasca in a fi abstinenti, m-au transformat dintr-un betiv fara sperante, intr-un cu totul alt om care vad si pretuiesc acum tot ceea ce mi-a mai ramas.Asa ca, draga PRIETENE Asido, nu am cuvinte sa-ti multumesc si tie pentru omul liber care am devenit, dupa o vita traita subjugat de “demonul alcool.
    Cu mult drag te imbratisez,
    ilie

  107. Bravo ASIDO, Bravo SIMONA!
    In rest, ce am citit pe la comentarii… doar vorbe-n vant!

  108. Draga Simona, eu sunt unul, care asemeni lui Asido, mi-am facut praf o parte din viata mea , datorita alcoolului.Dumnezeu mi-a mai dat o sansa si a facut ca sa descopar acest Forum,Alcoohelp, care fara sa exagerez vad ca mi-a salvat viata.Efectiv, ma simteam pierdut si sunt intr-o localitate unde nu am putut avea ajutor de specialitate si abea acum am descoperit un grup AA in apropiere de mine.Eu nu inteleg, de ce persoane(nu vreau sa dau nume pentru ca nu vreau sa ma cert cu nimeni) care nu sunt in cunostinta de cauza se erijeaza in a tot cunoscatori.Uite ca “frectia asta la un picior de lemn” chiar a lucrat si lucreaza pentru mine si pentru multi altii de pe Forum si-mi iau zilnic pastila de abstinenta de acolo.Asido, pe care il si cunosc de la telefon, nu a exagerat cu nimic in povestea lui, nu vrea sa para mai destept decit este, mai cunoscator decit altii ci pur si simplu, cu o modestie si o sinceritate iesita din comun, vrea sa ajute alti oameni aflati in suferinta, care sunt in situatii similare.Eu sunt unul dintre ei si sub nici-o forma, niciodata, nu as fi recunoscut in public ca as avea o problema.Toti prietenii, oamenii din jur, colaboratorii de afaceri, chiar aveau o parere foarte buna despre mine, dar “in spatele usilor inchise” numai eu si Dumnezeu stim in ce iad am fost si in care nu vreau sa ma reintorc niciodata.Singurul lucru care m-a ajutat au fost cei de pe Forum , care sunt niste OAMENI absolut fantastici si carora le voi fi recunoscator pentru tot restul zilelor mele.
    Multumesc Asido, multumim Simona!

  109. […] a scris povestea lui ASIDO. E povestea unui alcoolic, o poveste infricosatoare pe alocuri, pentru ca, asa cum am scris si mai […]

  110. […] spus, de curând, povestea de succes a unui alcoolic, astăzi abstinent. Și mai de curând, v-am spus-o și pe aceea a unei soții de alcoolic, astăzi […]

  111. te felicit ADIDO.sunt mandru ca am auzit aceasta poveste spusa chiar de tine,dar am citit-o cu placere si acum.sa ne revedem sanatosi

  112. Salutare tuturor!
    Cineva o provoca pe simona sa gaseasca un copil cu parinte alcolic si sa ii scrie povestea….
    Nu am pretentia de a fi un bun povestitor, nici copil nu mai sunt de ceva vreme, dar tata alcolic am avut si in multe privinte ne-a marcat viata mie si fratelui meu…
    Am auzit ca sunt fel si fel de betivi, unii fac mai urat la betie, altii mai nimic, altii sunt veseli iar alta categorie dorm….
    Tatal meu era varianta 1, ceea ce ne-a facut sa traim intr-o stare de stres continuu…practic eu pe tata treaz l-am vazut doar in jurul varstei de 35-38 de ani. Ai mei, nu ai lui!
    Am avut o copilarie stressanta: tata venea doar noaptea, beat crancen, iar daca venea singur urmau 3-4 ore de cuvinte murdare, armata cu copiii(noi care a doua zi mergeam la scoala), chinuindu-ne cu tot felul de chestii. Odata m-a pus sa ii fierb ceasul de la mana, exact 3 minute sa nu fie moale, alteori trebuia sa ii cantam….toate astea erau cum erau. Mai rau era cand nu era beat mortal, doar asa…80%. Atunci dadea cu toporul dupa noi, dupa mama, si stateam mereu cu teama ca o bate pe saraca femeie. Stressul acela ca o bate pe ea, sau o loveste cu un cutit, ne-a macinat nervii. Ea ne inchidea intr-o camera, (stateam la bloc) ca sa nu vedem si sa ne speriem. Incerca sa ne protejeze. Dar faptul ca auzeam totul prin pereti , injuraturile, zgomotele, si noi nu puteam iesi sa o ajutam, ne-a terminat psihic. Alta data arunca mobilele pe geam sau spargea totul in casa, de cele mai multe ori noaptea….
    Copii amplifica totul in mintea lor, teama e mai mare si stressul indus mai puternic.
    Cand nu venea singur…era si mai grav: trebuiau toti distrati, hraniti si tata uneori le zicea celor ce ii tineu companie: – daca doriti sa va culcati cu nevasta sau fata , poftiti, luati pe care doriti!
    Slava domnului, nu s-a intamplat niciodata, dar vorbele acelea auzite ca si copil m-au marcat!
    Alta data se batea cu prietenii de pahar si imi amintesc ca pe mama a impins-o intr-o camera intunecata , (cu becul stins) , tinand un copil mic in brate(mama) , camera in care erau ascunsi cativa betivi cu cutite si asteptau sa intre tata, ca sa se bata cu el. Iar tata, a impins-o pe mama intre ei….alta data a batut-o pe bunica mea, iar toateastea de fatza cu copiii, ani la rand, fara discernamant. Militia( ca atunci era vremea lui ceasca) venea noaptea la noi , sesizati de vecini, darniciodata nu faceau nimic…decat sa bea cu tata!
    Exista totusi un Dumnezeu al betivilor: tata de 2x era sa moara gazat ( evident beat fiind) de alte dati curentata( a facut inundatie si a lasat prin apa un cablu de curent bagat in priza), alte ori a rasturnat masina, cate si mai cate!
    ne era rusine cu el, uneori cand veneam de la scoala il vedeam in sant beat, si imi era rusine sa zic ca e tatal meu. Colegii radeu si spuneau ca am tata betiv iar eu ma simteam vinovata de parca era greseala mea….
    Ficatul lui a procesat cisterne de alchool de-a lungul vietii! E sanatos, are peste. 74de ani si e in putere! Noi ceilalti….avem probleme de sanatate de multe feluri, declansate in copilarie de la stres, mama la fel, fratele e deja mort de infarct la o varsta tanara….
    La dezalcolizare nu a vrut sa mearga, ( sora si fratele lui au fost). Are un colesterol de bebelas, e sanatos tun si pentru el viata a fost frumoasa.
    Ce vreau sa spun, este ca probabil cei ce consuma alchool nu realizeaza ce traume produc in copii , ce teama declanseaza in ei, ce afectati sunt acestia!
    Exista si un lucru bun in toata treaba asta: eu si fratele nu am pus niciodata gura pe alchool! Probabil am facut reactie inversa probabil am asociat alchoolul cu toate fricile noastre si comportamentul tatalui, cert este ca nu am vrut sa auzim de asa ceva! Pretul cred a fostcam mare….
    Cam atat.

  113. Interesant.Si eu am aproape trei ani de cand nu consum alcool.Nu spun ca inainte as fi consumat in exces,ci doar la unele ocazii.Doar ca intr-o dimineata insorita de duminica am analizat lucrurile si am ajuns la concluzia ca alcoolul nu aduce nimic bun.Am vrut ca indiferent ce se intampla in viata mea,fie bine fie rau,eu sa fiu prezent acolo 100%,fara alte influente…

  114. 22 sep.2009-22sep.2014 , 5 ani!

    22 sep.2009 , fara permis, casa pierduta , in prag de divort, relatia distruse cu familia.
    22 sep.2014 , permis din nou , ultimul an la facultate, o relatie frumoasa cu familia si multe vise implinite.
    Merita traita viata in abstinenta.
    Te salut Simona cu drag!

  115. […] Și la fumat e tot ca la alcool. O singură țigară, un singur fum și ai luat-o de la-nceput. E o altă chestie importantă pe […]

  116. […] a cărui poveste v-am spus-o pe larg acum vreo 6 ani a mers cu consumul de alcool până la a-și pierde nu doar […]

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green