Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Bubico, gaițele și o competiție cu premii consistente

Când eram în școala generală, am jucat teatru. Împreună cu trei colegi de clasă și sub oblăduirea învățătoarei, am “pus în scenă” Bubico al lui Caragiale. Eu eram “mamița” lui Bubico, o colegă era “domnul nevricos”, iar un coleg, Valerică, era… hmm… Bubico, în sensul că stătea ascuns într-un boschet și lătra pițigăiat, când era nevoie. Într-un boschet, pentru că am jucat “spectacolul” într-o excursie, undeva lângă un gard oarecare. Fără decoruri, fără costume, fără nimic… Cea mai nefericită a fost mama lui Valerică. Îi spusese copilul că joacă într-o “piesă” și s-a trezit femeia că tot ce făcea era bietul ei odor era să latre…

În liceu, am jucat iarăși teatru. Împreună cu mai mulți colegi, de data asta, am “montat” chiar o piesă: Gaițele lui Nicolae Chirițescu. Deși eram mai degrabă potrivită pentru un rol comic, mi-am ales un personaj tragic, pe Margareta Aldea, femeia înșelată de soț, care ajunge să se sinucidă. Din nefericire, spectacolul pentru care am repetat luni de zile nu s-a jucat niciodată. Nu aveam un loc unde să-l jucăm, nu aveam bani de decoruri și costume, nu aveam nimic, așa că am repetat ce am repetat, până ne-am plictisit și am lăsat-o baltă.

Și uite-așa mi s-a dus de râpă, înainte să înceapă, o frumoasă carieră de actriță. 😛

Pentru cei ca mine, cea de acum… 80 de ani, care au mare poftă să facă “lucruri” extrașcolare, dar nu au cu ce, s-a lansat – atenție, citiți mai departe, că e vorba de superfinanțări de proiecte școlare! – campania Olimpiadele Kaufland, în parteneriat cu Școala de Valori și Ministerul Educației. Elevi și profesori, organizați în echipe și implicați în proiecte pe mediu, sport și sănătate, creativitate (aici intră și teatrul 😀 ) sau știință și cultură, sunt invitați să își înscrie proiectele pe site, de unde vor afla și toate detaliile concursului. OlimpiadeleK e o competiție la nivel național la care pot participa toate instituțiile de învățământ public din România – grădinițe, școli primare și gimnaziale, licee – iar premiile sunt multe și mari:

– locul 1 – un premiu de 40.000 de euro

– locul 2 – un premiu de 30.000 de euro

– locurile 3-103 – 101 premii a câte 20.000 de euro fiecare

kaufland

Poate chiar copiii voștri fac chestii mișto extrașcolare, împreună cu profesorii lor (sau cu educatorii, dacă-s la grădiniță). Fac? Dacă da, transmiteți profesorilor vestea despre competiția asta cu premii babane, nu înainte de a ne povesti și nouă ce lucruri frumoase fac, ca să citim cu toții și să ne crească inimile. 🙂

Voi, pe persoană fizică, ce preocupări extrașcolare ați avut când erați mici?

36 comentarii

  1. Ce chestie frumoasa! Daca ar fi fost de astea si pe vremea mea, ehei…
    Deci io, pa persoana fizica, faceam asa: cantam la mandolina si mergeam la desen.
    Caietul de muzica de cele mai multe ori il uitam la liceul de arta la profesoara..deci o saptamana intreaga repetat ioc 😛 Dar tot s-a lipit ceva de mine, ca mai cantam pe la diverse evenimente (ziua liceului, concert de Mos Nicolae la galeria de arta, nu mai stiu ce alt eveniment prin cls a 4-a-pe mine m-au invitat, iar pe preferatele invatatoarei, care cica cantau la pian, ioc 😈 )
    La desen era frumos, pictam tot felul de chestii-natura moarta, dar si fantezii ce ne treceau noua prin cap (vreun basm sau povestire, desene animate). Evident ca si aici mi-am dat in petec: era toamna si trebuia sa aducem frunze de toate culorile. Eu am adunat frunzele, dar am uitat acuarelele 😛 Dar asta a fost nimic fata de ziua in care m-am incaierat cu o colega pe motiv de cine a desenat mai frumos pomul de Craciun..cu chiu cu vai a reusit sa ne desparta profesorul cand a venit alertat de zgomot 👿

    • @ametist:
      Cand ajung acasa, bag cu acordeonul … e de ras pe saturate, pe bune!

    • ahahahahaaaaaaaa, ce cute tre’ să fi fost, totuși, bătaia! :)))

    • Da, era destul de cute : P ne tavaleam pe jos, fiecare cu mainile in parul celeilalte, cred ca eu am scos mai multe fire pana la urma 👿 mai departe nu stiu, ca a venit proful si ne-a ridicat de cate-o aripa, ca lui nu prea i se parea cute :))

    • ‘ai ca va zic, dar in scris, cu acordeonu’.

      @Ametist!
      Artisti e cat cuprinde! I-auzi:
      Var-miu incepuse de cateva luni lectii de acordeon, avea si instrument (NB). Serenada II, marca de Timisoara, cu muzicuta Hohner!
      Tata a preferat sa ia mai intai televizor. Nu apucase sa plateasca toate ratele (cu mobila inclus, fonctia, fonctie, mica, dupa buget, famelie mica, mare noroc!). Asa ca am ratat cu peste 6 luni, dupa care am avut si eu acordeon, aceeasi marca, doar Serenada, fara II .
      Doamna Ionescu Olga preda dupa METODA : Misu Iancu si Petre Romea, decenta, simplificata si pe inteles (-ul meu).
      Merge tata cu mine la lectia-test. Doamna Olga (refugiata, cu sora in Basarabia), intre calit ceapa de rantas si pus carnea bucatita la tocanita, imi pune in brate un acordeon cu sase randuri de basi (inclus septima micsorata, zau daca mint! DG-ul stie!), cam hodorogit, dealtfel. Prima testare era legata de simtul tactil, pipait, sa inteleaga si DG-ul. Trei basi de tonica (ma scuzati!) erau marcati cu niste striatii specifice. Mi-a luat Doamna Ionescu degeteul inelar de la stanga si mi l-a asezat pe primul buton de bas (LA bemol major, in speta). Mi-a cerut sa “urc” in sus, pe gama basilor si sa incerc sa le recunosc pe urmatoarele doua. Urmau DO si MI, la intervale consistente, de 4 si , respectiv 8 basi de tonica (de asta aflasem mai tarziu care sunt, important era sa simt EU unde sunt striatiile in cauza), Nenorocul meu a fost ca basul de SI bemol avea un defect, o basicuta sparta , nicidecum o striatie in relief, cum am si specificat. Ei bine, fix acolo mi s-a oprit glorios degetelul. Doamna s-a enervat (uitase de butonil defect) si s-a intors catre tata, concluziv: cu nataraul asta nu facem muzica in veci. Dar m-a admis la lectii, ca aveam viers si ureche.
      Hai sa ma si laud, ca am vazut ca da bine la sticla roz. Var-miu era la vremea aia cam la pagina 20 din METODA amintita mai sus. Peste un an eu parcursesem toata teoria, imi mai ramasesera ultimile 20-30 de pagini cu scripturi adaptate pentru acordeon (valsuri de Johann Strauss, e.g.), var-miu inota pe la jumatatea teoriei. Metoda avea in total cam 300 de pagini, format usor >A4. Dupa clasa a 7-a am abandonat lectiile (2/sapt.). Urma examenul la liceu si am ales sa respect dorinta tatalui. Cine stie ce artist zace(a) in mine! Dar un chef de blog tot as putea sustine. si cu note, nu numai (sa va ascult!) cu urechea. Transmite si doctoritei Quinn! 😆

    • @matrix-superb 🙂
      Apoi nici eu n-am mai cantat mare lucru la mandoflau de prin liceu, dar ceva-ceva tot om incropi pentru cheful de blog 😎 In primul pentru ca stiu pe unde mai zace obiectul :))

    • ooopppaaaaaa
      deci vine si smurdu la petrecere?
      calumea… adica super, gen.
      io ma apuc sa repet celebra mea melodie la pahare… da imi trebuie si o gurista care sa le aibe cu vocea.
      io n-am avut parinti asa melomani ca voi.
      de aia m-am pus si io pa capu la cineva din famiglie sa invete un instrument.
      o facut meditatii acasa la pianu ala electric cateva luni, profa a zis ca tipu chiar avea talent ca avea deshtele lungi taman bune pt pian…
      baaa, invatasem o gramada, cantam si la patru maini bolerou lu ravel, o gramada de dastea inteligente.
      pana intro zi cand a venit la mine si mi-a spus:
      ba tata, tie nu ti-e mila de banii tai?
      tu nu pricepi ca nu-mi place, ca fac asta numai ca sa ma lasati in pace?
      si l-am lasat, ce era sa facem.
      si uite asa nici eu n-am ajuns un maestrul al pianului.
      da la pahare sunt bun.
      mai ales la golit.
      mi-e teama ca va fi o reuniune de ratati.
      muzicali, desigur.

  2. Eu am jucat, printr-a treia, în ”Vânzătoarea de iluzii”. Pentru că eram comandantă de detașament și tovarășa învățătoare avea mare încredere în deciziile mele (sau, pur și simplu, un mare sictir vis-a-vis de organizat o serbare), m-a lăsat să-mi aleg singură textul pentru piesă și colegii care să interpreteze personajele, să conduc repetițiile, să-mi pregătesc regia, decorul, recuzita etc.

    Iar eu, pentru că niciodată n-am agreat să lucrez în echipă și n-am vrut să împart cu nimeni gloria variilor mele talente, am găsit nici nu mai știu cum, piesa asta… în două personaje, aleluia! – eu fiind vânzătoarea cu mai toate replicile importante, iar colega mea de bancă fiind clienta, cu câteva replici obscure, bâlbâite.

    Am strălucit. Chit că am plictisit pe toată lumea, de la cei 34 de colegi ce n-au avut niciun aport în piesa mea și au rămas să aștepte pe lângă pereții clasei, înghesuiți, să-mi fac eu numărul, până la părinții celor 34 de păgubiți de glorie, care cred că m-au pomenit o grămadă de vreme, amintindu-și cum am eclipsat jumătate de serbare de una singură, iar odraslele lor n-au avut nici măcar un rol de figurație, pentru care să fie furtunos aplaudați de mama, tata, matușa, bunica și tot pomelnicul de invitați la serbare.

    A fost doar începutul unei fulminante cariere în lumina reflectoarelor. Apogeul l-am atins la ”Sercul de satiră și umor”, de la Palatul Copiilor, acolo unde ne-am adunat toți cei insuficient dotați vocal pentru canto și insuficient de expresivi pentru teatru. 😀

    Nu știu cât umor am, dar satiră și mai ales cinism pur am dobândit grămadă.

    p.s. Mișto inițiativa celor de la Kaufland. O să dau vestea mai departe!

  3. Foarte frumoasa initiativa- o dam mai departe !
    Am fost 4 ani la Scoala populara de arta sectia teatruu.. 😎 unde am invata muulte chestii care mi-au folosit- cum ar fi sa vorbesc in public ; pentru serbarea de sf de liceu am “pus in scena” poezia lui Toparceanu ” In jurul unui divort” Succes total, delir :mrgreen: Apogeul carierei, ce mai! si acum o stiu pe de rost. Partenerea mea – ca eram doar noi doua, a cazut pe scena din greseala si toata lumea a crezut ca sa era scena; era mortala fata, un deliciu da’ s-a facut profa de mate :).
    Am facut vioara fo 2 ani dar am urat-o organic si anorganic (doar ca mi-era rusine sa le spun alor mei; dupa doi ani am reusit sa clachez si sa le spun ca de fapt nu imi place)
    Am facut sport fo 6 ani ( ba volei , ba handbal)
    De restul: adunam frunze de dud pentru viermii de matase, strangeam sticle , hartie samd pentru ca aveam norma de reciclabile, maturam bulevardul de frunze in fiecare toamna, mergeam in practica agricola la greu ( si munceam de rupeam insa era si distractiv);
    A, si Sanitarii priceputi – concursuri, chestii- foarte folositoare experienta.
    Prin clasele primare mergeam foaret des la o batrana din vecini ( peste 90 de ani) care ne spunea povesti din tineretea ei si ne invata sa crosetam (asta era prin clasele primare)- frumoase amintiri.

  4. Eu mergeam la Casa pionierilor..pe rand , la mai multe cercuri..asa se zicea prin anii 85. Am fost la cerc de desen, de chitara si cerc de electronica!! Nu stiu cum de m-am inscris la ceva ce nu-mi placea deloc si nu aveam talent..poate doar ca s-a inscris si frate miu, mai are, asa ca sa merg cu el. Oricum,a fost greseala copilariei mele:
    1. Pt ca erau doar baieti inscrisi, nu intelegeam niciodata nimic..dar ma incapatanam sa merg in fiecare saptamana
    2. Fratele meu nici nu ma baga in seama..el statea cu baietii mai mari, nu cu sora sa pitica!!

  5. Prezent!
    Clasa I, niste motologi si tot atatea mototoale, sub privirea rabdatoare si calda a invatatoarei Cati Mateescu (apoi Ene) ne-am trezit in formatia de dansuri pentru serbarea scolara de sfarsit de an. Si nu unul, doua … ci patru dansuri. 1. Dans popular (Alunelul), 2. dans german, 3. dans tiganesc si 4. inca unul , cu schimbare de partenera si replici de genul: Foaie verde si-o aluna / Fugi de-aici ca esti batrana!
    Duduia scena cu noi, iar parintii invitati la serbare radeau in hohote. Notorii au fost costumele, pentru dansurile populare (1 si 4) am avut costum national incropit de mama (fara opinci, insa 🙁 ), la cel tiganesc a fost simplu (trebuia sa cam curga zdrentele pe noi, sa avem mustata – o suvita de catifea neagra lipita sub nas si ten oaches, pe care l-am scos cu funingine si ulei de par + un tuci de aluminiu la spinare), iar la cel german mamele si-au dat examenul de croitorie: pantalonasi scurti, de culoare verde, sustinuti cu cozondroace (un soi de bretele) in X, incheiate cu nasturi la spate + palarie verde cu pana (am avut pana de la un cocos din batatura.
    Ce Oleg Danovski! 😆

    Doamna Cati avea o singura mana, stanga. Dreapta o pierduse, fiindu-i amputata din cauza unui accident nefericit (electrocutare) , pe care l-a suferit la 9 ani. Dar scris mai rond si mai cursiv ca al dansei, mai rar. (Tatal ii fusese notar la primaria din comuna. Actele scrise de el sunt adevarate opere caligrafice). In prezent Doamna Cati traieste la Paulesti, Prahova. Sarut-mana, doamna Cati!

    • Mi-au dat lacrimile la postarea asta,zau! MI-am amintit de serbarea cu ,,Pui de greer” unde interpretam ,,magistral” rolul de fluture care… nu mai stiu ce facea. Am o poza in costumul de fluture, cu aripi si antene care aratau de parca tocmai cazusem in cap. In poza sunt alaturi de colegul si vecinul meu care era un pitic. Pitic in costum roz de satin, imi aduc aminte perfect. Eram in clasa a I a. Am gasit poza in vara si am crezut ca lesina fiica-mea de ras cand a vazut-o. Si acum imi zice mami-fluturas cand o bat la cap. Ce frumosi eram!

    • ce de povesti frumoase …………….
      eu am fost la yanke oscar number nine kilo papa ontario YO 9 KPO .
      radio amator ,cercul radio amator, casa pionierilor

      si apoi la carting 😎

      de la cor m-a dat afara din prima zi 😛

    • @marna:
      Fatoooo, sa-mi cada rimelul de la lacrimi, tu te joci cu imaginea mea? Pai ce sa faca si fluturasul, sireacu’ … tu, adica, in speta!? Ce altceva decat sa zboare din floare in floare? Si nu-ti mai bate fetita la cap, ii strici frumusete de antene? Mami=fluturas, ‘ai ca ti-a gasit polecra! 😉
      … auzi la ea, cu aripioare si antene! Si cate antene, 3? Bravos, natiune! Opea Presedinte! 😆 Pardon, Oprescu presedinte! 😎 Mircea, fa-te, mah, si tu ca lucrezi! Radu Tudor, e valabil? E lavabil? 😳 Cazul, gen! Sau necazul, o inghitim si asa! Curat murdal! 🙁 Fug in piata Endependenti sa nu pierd startul la cel mai lung (sic!) maraton … de peste 25 de ani particip si tot primul ies! Yesssssss!

    • costicămusulmanu

      daaaa, pitic…da’ io eream verde, tot satin! am o fotografie în șorțuleț de grădiniță cu fundă (ca saint bernardu’) la gît;
      cercul de electrotehnică…n-am reușit să ard nimic; în schimb am vrut pe la 11 ani să repar un deșteptător Slava, parcă și totul a mers bine pînă am atins arcul ăla “păr de cal”…după care a mers cu mătura…să fi văzut fața ceasornicarului cînd m-am prezentat cu vraful de pinioane & stuff…
      mai tîrziu, montaj poetic pentru cîntarea româniei…
      draaagii noștri, dragi păăriiinți
      terminîndu-și viața loooor
      dintre noi se duc și moooor

      he, he, păunescu, tată

    • Aplicatii de genul “Maini indemanatice” ati facut acasa?
      Eu am facut.
      Atat de tare ma incita cuvantul electroliza de mi se urcau timolul si tensiunea la valoari de glicemie.
      De unde luam curent? Pai e simplu, zic.
      Stiam ca fierul de calcat al mamei avea o mufa cu doua borne care se conectau cu capatul cablului de alimentare. Zona de capat a cablului continea un izolator ceramic, pe care l-am indepartat, asa ca mi-au ramas bornele de la cablu libere. Una am conectat-o la borna de pe fierul de calcat, iar pe cealalta am deformat-o astfel incat sa pot sa inseriez, prin ea si prin cea de-a doua borna a fierului, cei doi electrozi cufundati in paharul cu electrolit (apa chioara si doua lingurite de sare de bucatarie), uffffffff … gata. Bornele erau doua bare de carbune pe care le recuperasem de la niste baterii consumate.
      Stecher in priza si intors cu spatele, macar sa-mi feresc ochii. Ce-a urmat e de Kanal D, rubrica “Asta nu faceti acasa!” O efervescenta nebuna, cu timbru gutural-tabagic, parca si niste luminite … de la contactele imperfecte ale carbunilor cu sarmele de legatura.
      Mainile la spate si scoateti o foaie de hartie. Si tu, aia mica!
      Bilantul estimat:
      2NaCl + H_2 O –> 2NaOH + H_2 + Cl_2

      Planul comercial era simplu: Mama primea soda caustica (pentru sapun de casa) si clorul (pentru baie). Cu hidrogenul urma sa fac niste pocnitori de Craciun. plus gloria experimentului, care-mi revenea in totalitate
      Totul s-a destramat cand a venit mama si m-a gasit cu matele insirate prin casa, in zgomotul electrolizei mele precum grohaitul unei turme de porci mistreti.
      S-a lasat c-o saramura la poponet!
      Mai tarziu am aflat cauza esecului: curentul alternativ!
      Andu yy, completari la cauze?

    • 😆 😆 😆
      sunteti comali! rad ca nebuna, aparent singura; pana la urma tot ma trezesc eu ca ma ridica astia sa ma verifice daca n-am o cadere nervoasa
      (DG, daca nu razi nici de data asta – incep sa imi fac griji pentru tine)

    • eva
      cum sa rad fata de nebunu ala?
      pai ala face hirosima si focusima si mihailesti la un loc in apartament, sa cada blocu si cartieru si tu vrei sa rad???
      ma chinui si acum sa vad unde e greseala in formula aia ce o pus-o omu aici…
      io aminte imi aduc ca aveau ai mei un recamier frumoooos, cu laterale din lemn cu nu stiu ce model, si iar nu stiu ca draq am cautat io cu un ciocan si am dat una la recamieru ala…
      mi-a placut cum om sunat zgomotu de cand s-a spart furniru si lacu de pe furniru recamierului, ca pana nu l-am facut zdrentze nu m-am lasat.
      suna frumos, pa bune… facea … POK! si POK… si tot asa.
      sa nu razi ca nu-i de ras.

    • matrixe
      daca te gandeai putin rezolvai problema.
      nu aveai decat sa inversezi legaturilii doar decat de vreo 50 de ori pa secunda si aveai curent si anume continuu.
      io asa am auzit ca se redreseaza curentu.
      sa vedem cum ne redresam noi dupa viitoarea fatidica zi de joi 12 , 18 . H.
      cre ca tre sa vina si un savant, nik de examplu, sa ne numere daca mai traieste vreunul dupa ce vom muri de ras.

    • Matrix B
      ce completaaaaari frateee, ca m-am aia pe mine de ras 😛 😛 😛
      cum ai facut tu la Marna -fluturas 😳
      stai un pic sa-mi treaca…
      pe masura ce citeam 😮 😮 ,voiam sa vad la ce te-a mai dus capul ca sa injghebezi experimentul acasa si ai o bifa pozitiva ca ai inseriat rezistenta susnumitului fier de calcat ,ca puteai s-o patesti rau-rau, doamne ce noroc ai avut ❗ ❗ ❗ ,
      alta bifa +, e ca ai luat electrozi de carbune de la baterie…
      si eu am facut exp ,asta dar cu tranformator si redresor, plus 2 paharute pt tuica ale lui taica-meu puse cu gura in jos peste electrozi

      da’ tot am incasat-o si eu ,ca am inhalat tot clorul colectat in paharutu negativ si am patit o chestie ca o raceala care m-a tinut 2-3 saptamani, 😡

    • DG
      daca face MB repede miscarea aia cu decat de 50 de ori pe secunda sa obtina continuu din alternativ ,eu zic sa-l propunem la premiul nobel pentru muzicologie, ca e buna miscarea asta si la acordeon

    • Ce rau imi pare ca n-o sa ma-ntalnesc cu voi in 12.11. la BH…………
      dar nu ma las, fac io un experiment de teleportare, ca am o holograma odihnita, care abia asteapta, o trimit pe ea. 💡 ➡ 💡

    • vecina
      stati linistita la locurili voastre
      beau io si portia dumneavostra…

    • … si poti sa imi dai mie daru, ca il duc io,
      sti ca sunt de incredere, ca doar traiesc in osterreich… sisi, voest alpine, omv, alea, alea…

    • N-a fost don’mle nici o electrovaza, am inventat-o asa, de umoarea artei cu tendinta, sa-l bag pe DG in sedinta cu formula de echilibru a reactiei.
      Adevarul e ca mi-ar prinde bine o frecventa ca aia nationala, as mai performa umpic si-as canta in saispatruzecimi. Merge la floricele si trilu-riluri, stie DG-ul, ca nu d-aia bate trotuarele cu flasneta!

      @marna:
      Scuze pentru lacrimi … fluturasul ala falfaia la stomac? S-a prins si aia mica, d-aia te tachineaza! 😆

      @Auzi, DG:?
      Ca sa redresez curentul trebuia sa fac precum pisicilor, ma … adica sa-l perii de peri. N-ai vazut ca daca perii pisica firele se aseaza continue, cap la cap? Asa e si curentu’, trebuie sa-l perii, dar nu invers sensului opus, ci pe direct.

    • Sa vezi ce o redresam noi paia mica daca nu vine cu clatite.
      Daca nu vine
      Daca nu
      Daca…

    • matrix Se cunoaste ca n-ai vazut poza! Sunt fix reclama la no-spa inainte de utilizare. Iar piticul arata de parca i-ar fi rupt ma-sa foaia cu tema si trebuie s-o scrie iar.
      Fiica-mea e absolut fermecata de pozele din copilaria mea si a tatalui ei, i se par descoperiri arheologice, mai ales ca sunt alb-negru. Ce sa stie ea se aparatele Smena de 2 kg, de exponometru si alte ,,utilaje”!

  6. Pe “mamița” am jucat-o si eu, stiu ca am repetat saptamani intregi piesa si cand a fost sa o jucam, ne-am uitat toti replicile si a iesit o piesa de tot rasul! Mda, halal…

  7. Eu organizam “Cantarea Romaniei” pe scara blocului 😆 cred ca eram un fel de regizor.
    “Bubico” era povestea preferata a baiatului meu pe la 5-6 ani, mereu trebuia sa i-o citesc si ma corecta la intonatie 😆
    Initiativa Kaufland este interesanta, astept rezultatele!

  8. Şi noi, în generală, l-am pus în scenă pe “Bubico”. Eu am fost chiar “domnul nevricos”. Şi acum mi-aduc aminte cu cîtă satisfacţie spuneam replica finală ” Cucoană! Eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada!”
    Mă oripila îndeosebi că stimabila cucoană bea lapte din acelaşi pahar cu Bubico, brr…
    Totuşi, acum după atîţia ani de cînd am cîine, nu aş mai avea inima aia. Însă, deşi îi dau şi lui din orice mănînc eu, totuşi nu avem farfurie comună.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green