Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Spune NU abuzurilor! Nu îți vor muri copilașii de foame, promit!

screen-shot-2016-11-29-at-14-57-30

Dacă ați ratat-o, urmăriți, vă rog, înregistrarea în care un manager de spital zbiară la angajate, le înjură ca pe șantier, le jignește în ultimul hal, după care trece chiar la violență, aruncând cu pahare după ele. Pregătiți-vă pentru ceva ce, în principiu, nu ar avea cum să se întâmple în 2016, nici măcar într-o țară ca România.

Bun. Ce vi se pare mai șocant? Faptul că un șef de instituțue își permite astfel de abuzuri sau acela că există oameni care acceptă nu doar să fie umiliți și agresați emoțional și fizic, ci și să comită ilegalități la ordinul șefului dictator? Faptul că există oameni care se lasă abuzați în asemenea hal, nu-i așa?

Întrebarea care ne chinuie pe toți e “Cum s-a ajuns aici?”.

Păi, eu cred că s-a ajuns foarte simplu. La început, în preistoria democrației noastre timide, a fost șefulețul care a împins lucrurile doar un pic dincolo de limitele profesionale. Să zicem că și-a trimis subalternul după țigări. Iar subalternul s-a dus, fără să comenteze. Șefulețului i-a plăcut asta, l-a făcut să se simtă important, așa că l-a mai trimis o dată, și apoi încă o dată. Data următoare i-a cerut ca, după ce ia țigări, să-i facă și piața, iar data următoare l-a trimis să-i ducă și cumpărăturile acasă, oprindu-se un pic în drum, ca să-i ia și copilul de la grădiniță. Apoi, vorbind foarte urât și foarte de sus, eventual, jignindu-l și aruncând cu niște dosare, i-a cerut, în sfârșit, să semneze și niște acte false.

Nimic din toate cele de mai sus nu s-ar fi întâmplat dacă subalternul nu ar fi acceptat primul abuz, dacă ar fi refuzat politicos, dar ferm, să meargă prima dată după țigări.

De ce nu a refuzat politicos?

Păi, ca să nu-și piardă serviciul, că avea copilași de crescut și rate la bancă, nu-și permitea să rămână pe drumuri. Acesta este argumentul la care apelează cei mai mulți români, atunci când justifică faptul că sunt cârpele celor aflați în poziție de autoritate. Frica. Frica de consecințe. Nimeni dintre cei abuzați nu pare să se fi  întrebat vreodată ceva elementar: “Oare, dacă îți refuzi politicos șeful care-ți cere să-i cumperi țigări, te dă afară instantaneu? Ajungi să zgârmi în tomberon, de a doua zi, ca să faci rost de mâncare pentru copilași?”. Dacă s-ar fi întrebat, ar fi aflat că răspunsul e, evident, “NU!”. Nimeni nu poate da pe nimeni afară pentru așa ceva. A refuza un prim abuz nu înseamnă decât să le împiedici pe următoarele. Un șef căruia i se taie macaroana de la prima tentativă nu va trece la următoarele. Domnul director de la Malaxa a devenit acel monstru pe care îl auzim în înregistrări doar pentru că i s-a permis să ajungă acolo. Cine i-a permis? Chiar cei cu care șterge acum pe jos. De ce? Din frica irațională și absurdă a unor consecințe dezastruoase.

Nu, dragi români care vă lăsați abuzați, nu vă vor muri copilașii de foame dacă o să vă opuneți tendințelor abuzive ale șefului, împiedicându-l să ajungă un descreierat care aruncă cu pahare după voi sau vă cere să furați pentru el. Maximum ce poate să vi se întâmple e să aveți o viață ceva mai incomodă. Să vă șicaneze, să vă persecute, d-astea… Poate o să fiți nevoiți, într-o zi, să vă dați demisia și să vă căutați alt job, dar nu moare niciun copilaș din cauză că mămica sau tăticu își schimbă serviciul, vă dați seama, nu? Foarte probabil însă, dacă vă veți opune abuzurilor încă de la primele tentative, ele vor înceta. Niciun șef din lumea asta nu poate deveni un dictator dement, dacă subalternii lui nu îi permit asta.

“Vai, dar o să fiu singur dacă mă opun, ceilalți au și ei copii acasă și se tem să reacționeze”. Aud asta foarte des, o auzim cu toții. În momentul în care vor conștientiza și ceilalți că nu moare niciun copilaș de foame pentru că unui om aflat în poziție de putere i s-a comunicat că a depășit limitele profesionale, nu se vor mai teme.

Mulți români au, în momentul ăsta, șefi ca cel de la Malaxa. Din discuțiile cu mulți medici, de exemplu, aflăm mereu că domeniul sănătății, în România, e unul bazat pe bullying și abuz. Și că nu se mai poate face nimic, pentru că “așa e sistemul”. Ba da, se poate face ceva, chiar dacă lucrurile au ajuns departe. Ceva foarte simplu: Începând de azi, de acum, oameni buni care sunteți în situația asta, începeți să spuneți “NU!”. Nu vi se poate întâmpla nimic atât de grav încât să nu merite să vă asumați o poziție incomodă. De murit nu veți muri nici voi, nici copilașii voștri. Nici nu o să ajungeți pe stradă, în cartoane. Maximum, cum ziceam, o să aveți o perioadă mai grea, asta în cazul în care atitudinea de preșuleț pe care o aveți azi vi se pare că înseamnă ceva bun.

Uitați-vă în jurul vostru la cei care au curaj și au luat atitudine. Vi se pare că a murit vreunul?

Recent, o actriță care făcea un master a denunțat public abuzul unui profesor de la UNATC, care o dăduse afară din clasă pentru că, la ea la serviciu, la un teatru din Brașov, îndrăznise să protesteze la adresa unui prieten al abuzatorului. Credeți că a reușit, între timp, profesorul acela să o dea afară din teatrul românesc? Că stă acum într-un parc, cerșind, cu copilașii de gât? Nu. Ba chiar, la câteva luni după denunțul cu pricina, a luat premiul UNITER. Ia te uită, a luat premiul UNITER, da??? Nu a reușit dom’ profesor nici măcar să influențeze juriul unor premii, darămite să o distrugă pe tânăra actriță.

Alt exemplu: V-am povestit, recent, despre doctorul în silvicultură Mihail Hanzu, care, cât a fost angajat al unui ocol silvic, s-a opus singur unui întreg lanț al crimei organizate din domeniul exploatării forestiere. La vremea aceea, Mihail Hanzu a fost amenințat cu moartea de două ori pe zi. Nu l-a omorât nimeni, totuși, iar între timp s-a mutat la București, i-a ajutat jurnaliștii de la Rise Project să dezvăluie toată povestea și își vede de viață și de cercetările lui de om de știință.

Pe doamnele contabile de la Malaxa, în care aruncă șefu’ cu pahare, nici măcar nu le-a amenințat nimeni cu moartea și totuși stau acolo, de ani de zile, falsificând acte și hrănind delirul grandoman al celui care le abuzează. De frică că… ce? Că nu își vor mai găsi alt job?

“Le-a fost mai ușor să accepte decât să se opună, au ales calea călduță și comodă”, o să ziceți mulți. Pe bune? O fi călduț să arunce un dement cu pahare în tine, în timp ce te face “p**** proastă” de 200 de ori pe zi și te dă în aia a lui, decât să respingi abuzul, să îl denunți și, eventual, să îți cauți alt job???

Dar să merg mai departe cu poveștile despre oameni care nu au murit de foame pentru că au spus NU abuzurilor. Îmi povestea o amică corporatistă că șeful ei de departament ajunsese, la un moment dat, să își terorizeze echipa. A durat mult teroarea, pentru că echipa și-a găsit greu curajul să riposteze. De frică, dap. Într-o zi însă, a decis să facă front comun împotriva abuzurilor șefului, ceea ce i-a și comunicat oficial. Ce să vezi, din acel moment, omul și-a schimbat radical atitudinea.

O altă poveste pe care am aflat-o recent vine tot dintr-o corporație. Un șef de divizie, de data asta, care se comporta dictatorial, a fost reclamat, într-un târziu, conducerii superioare. A urmat o anchetă internă, în urma căreia, omul, deși era foarte bine pregătit profesional, a fost demis, cu scuzele de rigoare ale board-ului față de angajați. Nu a murit nimeni de foame, nu locuiește nimeni în canal acum, toată lumea își plătește în continuare ratele.

Nu în ultimul rând, vă garantez personal că nu se moare din așa ceva. Am experimentat eu însămi, de mai multe ori, poziția angajatului care spune NU abuzurilor șefilor. Le-am spus mereu ce am avut de spus, atunci când au depășit limitele, chiar dacă știam că asta n-o să le gâdile urechile în mod plăcut, și, iată-mă, sunt întreagă. Da, am experimentat și situația de a fi singura care se opunea abuzului, în timp ce ceilalți colegi nu doar că nu mă susțineau, dar îmi spuneau de față cu șeful că exagerez. Nu m-a dat nimeni afară a doua zi. Am plecat din acel job mult mai târziu, pentru că am vrut eu.

Dacă mai aveți și voi astfel de exemple, vă rog mult să le postați la comentarii, se pare că avem mare nevoie de ele, ca să ieșim, ca popor, din bucla asta irațională a fricii oarbe de autoritate. O să le adun într-o postare separată, poate își vor găsi, astfel, și alții curajul.

Să nu uităm nici de copilașii în numele cărora părinții acceptă abuzuri peste abuzuri. Părinții care se fac preșuleț la serviciu, se fac preșuleț și la școlică, încurajând abuzurile profesorilor asupra propriilor odrasle, cumpărându-le bunăvoința cu cadouri și cerându-le să facă oameni din cei mici și să-i învețe respectul, pe baza autorității discreționare și a non-dialogului.

I-aș întreba pe acești părinți, privindu-i în ochi: Dragilor, asta e lumea pe care vreți să le-o lăsați copiilor voștri? Așa vreți să trăiască și ei, cum trăiți voi?

Dacă cumva nu vă doriți asta pentru ei, dacă cumva visați să trăiască întregi și demni, atunci începeți de azi să schimbați lumea pe care tot voi ați creat-o. Începeți de azi să-i spuneți NU șefului vostru, atunci când încalcă limitele fișei postului. Spuneți-i NU administratorului de la bloc, dacă încalcă limitele jobului lui. Spuneți-i NU medicului vostru, dacă vă încalcă vreun drept (la a doua opinie, la tratament gratuit, la a vă vedea analizele sau mai știu eu la ce). Spuneți-i NU funcționarului de stat, dacă comite un abuz. Spuneți-i NU polițistului, dacă aveți motive să o faceți. Și așa mai departe.

Spuneți NU abuzurilor. Nu veți muri din asta, vă promit și vă garantez. Dimpotrivă, vă va fi mai bine, chiar dacă nu pe moment.

Și nu vreau să spun că e ușor. Nu e. Dar nici insuportabil de greu. E mai greu, de fapt, să înduri abuzuri în fiecare zi decât să le spui NU.

Dacă, de mâine, frica irațională de autoritate va dispărea din România, se va schimba TOT. În bine.

Later edit: E valabil și pentru jurnaliștii care mint pe bani la televizor sau în ziare. Am tot auzit scuza că nu au încotro, că, dacă n-ar face asta, ar muri de foame. Nu este așa, nu moare nimeni de foame a doua zi după ce refuză să mai mintă la televizor. Există opțiunea schimbării domeniului, există soluții. Ticăloșia nu este o fatalitate, este o alegere. Da, sigur, nu e ușor să îți lași salariul bun pe care îl primești ca să minți, pentru unul mai prost în PR, de exemplu. Dar e o alegere. Nu există “Nu am ce să fac, unde în altă parte să mă duc?”. Întotdeauna ai ce să faci. Cine stă să mănânce căcat pe bani, în loc să o ia de la capăt pe un alt drum, chiar dacă e greu, alege să fie ticălos.

Foto Mellimage | Dreamstime.com

139 comentarii

  1. Am putea pune textul asta in piata publica? Am putea sa il facem materie obligatorie pentru bac?
    Ce pot sa spun cu sinceritate e ca viata cu spatele drept nu e usoara. Dar e oricum mai isoara decat indoit mereu.
    Si as mai vrea sa adaug ca, de cele mai multe ori, “seful” are si el un sef caruia ii cara diplomatul, ii accepta “mustrarile”, situatie care il frustreaza peste masura si il face sa devina si mai abuziv.

  2. Uite, chiar si Klaus o are pe Carmenus :))

  3. Iobaga din educatie, am schimbat cateva joburi. Nu am avut niciodata un sef sa tipe asa, nu a fost nimeni sa ma injure, mi-am gasit mereu alt job unde sa ma simt demna uman. Am avut si rate, am avut si copil, am fost si singurul venit din casa.
    Eu m-as descurca si in codru daca e musai.

    Tacerea si inghititul si ascunsul e o si mai mare magarie!!! orice contabil stie legea ca daca e prins ca a facut act fals face inchisoare!!! iar daca e prins ca a stiut si ca a tagaduit e la fel de mare. Toti cei care stiau ca sefu’ se crede boier fanariot cu biciul in mana au dreptul si sa ceara, si sa vorbeasca, nu doar sa plece.

    • Genul asta de oameni nu e tipul care sa se ia de mana si sa faca ceva. Nu e genul care sa actioneze, nici macar sa reactioneze nu poate. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.

  4. “I-aș întreba pe acești părinți, privindu-i în ochi: Dragilor, asta e lumea pe care vreți să le-o lăsați copiilor voștri? Așa vreți să trăiască și ei, cum trăiți voi?” – Simona, tare mi-e teama ca raspunsul multora va fi “DA, atât timp cât o vor duce bine”. Părerea mea proprie si personala de trădător de neam și patrie 😀 e că sunt mult mai mulți români care se fac preș din slugarnicie și comoditate decât de frică. Cu riscul de a repeta ce-am zis la postarea de ieri, dacă nu mai suporți sistemul și nici n-ai gene de sacrificiu să mori cu el de gât există încâ din 1990 varianta emigrării … dar e greu printre străini, nu-ți dă nimeni o cană cu apă, de la job nu mai poți sa pleci in mijlocul programului sa faci piața etc.
    ps : da, ai mei așa m-au crescut, să nu fac valuri, să stau în banca mea, capul plecat sabia nu-l taie etc., noroc că nu s-a prins nimic de mine

  5. Din pacate lucrurile sunt mult mai complexe. Stii desigur experimentul lui Stanley Milgram. Cel in care subiectii au acceptat sa faca rau unei alte persoane (sa-i administreze socuri electrice puternice – ma rog, asa stiau ei, totul era regizat) doar pentru ca o autoritate le cerea sa faca asta. A socat pe bune dreptate lumea. Si mai stii cate controverse au starnit procesele criminalilor nazisti care se aparau spunand ca au executat ordine. Culmea e ca in Germania nazista inclusiv populatia de rand a devenit complice, in cea mai mare parte a ei, la toate grozaviile.
    Se pare ca in structura interna a majoritatii oamenilor exista o gena a obedientei. Nu stiu de unde vine, pot doar sa speculez ca undeva in trecut in triburile de vanatori era mai comod si poate mai sigur sa dai cu sulita in mamut doar cand iti comanda asta cineva care se pricepea, nu mai devreme, cand fiara putea replica. Tinea poate chiar de supravietuire. Habar n-am. Si in lumea animala exista in randul animalelor care traiesc in grupuri mari ierarhii foarte clare, cu un mascul alfa si o femela dominanta. Probabil asa e lumea facuta.
    Deci va fi greu de trecut peste impulsul obedientei, care asigura liniste, stabilitate si caldurica. Nu inseamna ca nu merita incercat, din contra, dar probabil ca intotdeauna se vor gasi yesmeni care sa aprobe si sa execute orice le cere seful. Din pacate…

    • Nu stiu daca e doar obedienta. Daca mie imi zice cineva DO IT, as face-o daca si mi-a trecut prin cap 😀 😀 . Cand e ceva in afara sferei mele rationale as sari ca arsa.
      E musai sa fie si mintea murdara sa accept injuraturi si mizerii in jur.

    • gena aia a obedienței se manifestă cu preponderență la români?
      suntem un popor bolnav de frică și abrutizat de abuzuri, din motive care țin mai mult de istoria noastră decât de istoria speciei, cred eu. ne trebuie doar să aflăm că nu, nu e călduț să îți arunce șeful cu pahare-n cap și să ne punem întrebarea “Ce se poate întâmpla cel mai rău dacă spun NU?”, precum și alte întrebări raționale de felul ăsta.
      mulți dintre români nici nu știu care le sunt drepturile, e nevoie să afle întâi că le au, după care să afle și care sunt. și așa mai departe. educație și terapie de grup… of…

    • Nici experimentul Milgram, nici ororile nazistilor nu au avut ca subiecti romani. Tocmai ce ti-am zis. S-au intamplat in alte zone.

    • e putin altfel experimentul Milgram decat situatia contabilelor de la Malaxa. acolo subiectii pusi in pozitie de putere au fost introdusi intr-o conventie in care autoritatea in halat alb le cerea sa apese butonul care trimitea electrosocuri catre subiectii pusi in pozitie de victime. cei mai multi au ales sa nu considere ca au vreo responsabilitate si ca ea apartine in totalitate celor care le cereau sa apese pe buton. tot asa se explica si de ce, atunci cand cineva e agresat pe strada, daca sunt multi martori, nu il salveaza nimeni, sansele sa intervina cineva fiind mai mari daca acel cineva e singurul care asista. delegarea responsabilitatii e explicatia. de-asta tortionarii ca visinescu zic ca nu a fost vina lor ca au omorat oameni, ci a celor care le-au cerut.
      in cazul contabilelor de la malaxa, paharele se spargeau direct la ele in cap, iar autoritatea le abuza pe ele, personal. ele erau victimele, ca sa zic asa, nu stateau la caldurica, manevrand un buton care le facea rau altora. era vorba de a se salva pe ele insele de abuzuri.

    • Cumva cum in societatile totalitare (de care n-au avut parte doar romanii in istorie) cetatenii acceptau abuzul indreptat impotriva lor pentru ca se temeau ca altfel consecintele puteau fi mult mai grave decat acel abuz pe care il puteau suporta. Din nou, nu e o exclusivitate romaneasca.
      Fara indoiala ca exista factori politici, culturali, spirituali, economici, care determina o anumita reactie a unui grup de oameni. Si fara indoiala ca toti acesti factori au actionat in cazul nostru nefast, dand un produs de proasta calitate. Se vede asta. Dar nu e vreo fatalitate si nici vreo exclusivitate. Putem depasi momentul si o facem incet (inainte nici nu se discuta in public despre astfel de lucruri desi ele existau, daramite sa vedem demiteri) si altii au avut si ei momentele lor de ratacire sau de lasitate. Ca popor, vreau sa zic, nu ca individ. Exemplul clasic cu poporul german, creator al unei mari culturi si civilizatii, dar intr-un moment al istoriei complice la dementa lui Hitler si a acolitilor sai.
      Pot sa fiu de acord cu orice cu exceptia ideii ca “asta-i romanul” si toti ceilalti sunt mai buni ca noi. Sau dimpotriva, ca exista si adeptii teoriei opuse, anume ca suntem cei mai cei si cei mai cei. Totul e sa constientizam ce avem de reparat si s-o facem. Nici nu mai conteaza acum, de fapt, de ce au lasat cei abuzati ca abuzul sa se intample. Decat pentru a vedea ce s-a gresit atunci si ce trebuie facut pentru a nu repeta greseala. Au fost momente in istorie cand am evoluat, cand ne-am depasit conditia. In vremea primilor doi regi. Contrar opiniei majoritare nu odata cu comunismul am inceput noi sa acumulam tarele care ne-au adus aici, ci odata cu Carol al II-lea. Dar in cei peste 60 de ani dintre 1866 si 1930 Romania s-a schimbat foarte mult. Enorm. Eu sunt mult mai optimist, DESI sunt dezamagit de faptul ca lucrurile nu se intampla mai repede.

    • nici eu nu cred că așa-i românul, cred că sunt urmările unor traume istorice. și da, e bine că, în sfârșit, vorbim liber despre ele.

    • @Adi
      Deci tu zici ca cei care s-au facut pres in fata lui Secureanu au fost pusi in aceeasi situatie cu soldatii germani din lagarele din WW2 care daca nu executau ordinele primeau si ei un bon de ordine la firing squad ? Like, really ?!?

    • @ canadianu’

      Desi e ingrozitor de frustrant sa explici chestii atat de evidente, o fac: spun ca simplii cetateni germani, care nu doar ca au preferat sa taca, ci au colaborat cu autoritatile naziste in identificarea evreilor, comunistilor, homosexualilor, etc., au fost incredibil de multi. De fapt au fost marea majoritate. Atentie, nu doar au tacut, au acordat un ajutor activ.
      Ai o problema de comprehensibilitate, care tine strict de prejudecatile tale. Nu stii daca ai observat dar ai o marota: tot ce e rau e rau doar in Romania si doar din cauza calitatii proaste a romanilor. Cel putin eu nu reusesc sa desprind o alta idee din replicile pe care mi le dai. La un moment dat devine obositor sa regasesti aceeasi idee previzibila spusa in atatea feluri.

    • Nu e din cauza românilor ca indivizi, oricât urlã unii români verzi cã genele boborului (ştiu ei ca existã aşa ceva) îl fac mai inteligent decât altele :))))
      Individual, la naştere nu existã nici o diferenţã între un român şi un canadian, e sistemul, religia, “tradiţiile”, cutumele etc. care fac diferenţa. Eu când “înjur” România de fapt nu înjur ţara (care e doar o bucatã de pãmânt ca oricare alta de pe planetã, cuprinsã între nişte graniţe stabilite arbitrar de oameni), injur sistemul si modul de gandire si comportament al locuitorilor. Greu, aşa-i ?

    • Mai exista un experiment celebru care poate fi introdus în dezbaterea voastră rafinata pe lângă experienta lui milgram – cel cu maimutele stropite cu apa. Ăsta http://www.accelera.ro/maimutele-si-politica-de-companie/
      Poate angajații respectivi nici nu-s în vreun pericol real de a fi stropiți… Aaa… adică am vrut sa spun sancționați… Insă asta e cultura locala.

    • @ martianul

      Intr-adevar, super tare si experimentul cu maimutele. Doar ca aici nu e cazul. Cei din jur nu i-au oprit pe cei abuzati de la o eventuala replica adresata agresorului. Sau o impotrivire. Posibil insa ca cel abuzat, stiind ca nu va fi sustinut de nimeni din colectiv, a preferat sa taca si din acest motiv. Nu stiu ce sa zic.

    • @ Canadianul

      Eu iti spun ca in conceptia ta tot ce-i rau e rau doar in Romania si doar din cauza calitatii proaste a romanilor si tu incepi sa-mi explici de ce crezi ca romanii sunt de proasta calitate. WTF??? Cred ca nu intelegi subiectul. Eu spun ca nu doar calitatea proasta e cauza problemelor iar tu imi explici de ce e calitatea proasta. Nu e simplu, totusi? Chiar putin mai sus ii spuneam Simonei ca un complex nefast de factori a dus la un produs de proasta calitate.
      Pe urma vad ca si cand discut de “populatia de rand” a Germaniei naziste sau de “poporul german … complice” tu ii dai cu soldatii germani din lagare. Deci “populatia de rand” si “poporul german” sunt pentru tine in mod exclusiv soldatii din lagare?
      Imi pare foarte dar sau nu citesti atent si te apuci sa dai replici pripite neprovocat sau esti put si simplu analfabet functional. Probabil e vorba de prima varianta pentru ca am mai remarcat o data chestia asta la articolul Simonei despre alegerea lui Trump. Am spus ceva despre cei din industria constructoare de masini si ai sarit imediat sa ma corectezi desi nu era cazul (cum ai si recunoscut imediat). In sfarsit, e treaba ta, eu o sa te ignor cu osardie de acum incolo pentru ca pur si simplu nu spui nimic nou sau interesant. Din punctul meu de vedere, desigur.
      PS Eu cred ca orice macac ce se scarpina in cur are senzatia in acel moment sublim ca e regele lumii. Toti avem astfel de momente, important e sa ne dam seama si sa ne revenim.

  6. Neaparat sa va povestesc una de acum 10 ani. Un vecin de-al meu contabil de nu stiu care nivel de expertiza in preaviz, merge la un interviu la un patron cu magazin si desfacere, angajati, ce mai – o afacere marisoara. Il accepta si ii fac oferta de 20 mil.salariu atunci (marisor) si masina. Bate palma, el zice ca vine sambata sa preia ce se poate prelua si sa inteleaga ce e acolo. Sta in acte toata ziua. Sambata asa pe seara il cheama pe patron sa vina de acasa ca e groasa: i-a aratat facturi lipsa, incomplete, lipsa in acte, rupturi de stoc desi in acte erau.
    I zice ca el asta nu se unge, nu are cum drege oalele sparte. Patronul ii zice ca ii da salariu dublu doar sa vina si sa o dreaga. Vecinul nu si nu, ii da cateva sfaturi ce sa faca – acolo el nu sta. Si-a gasit alt job curand.

    • ia te uită, n-a murit de foame, nu s-a mutat cu copilașii în parc, în cutii de televizor? 🙄

    • Nu. Un contabil bun si muncitor isi gaseste de munca. De fapt, in Bucuresti un om muncitor isi gaseste de lucru.

      ( Tocmai am intrebat pe fb cat primeste o bona si 1400-1800 lei sunt sume date pt bone cu program 9 ore, inclusiv masa).

    • La negru sau cu acte ? Doar intreb 😀

    • Si eu amavut un sef care maconcedia cam de 2 ori pe saptamana, cand il contraziceam profesional, dar, ce sa vezi, in maxim 2 ore ma chema inapoi, ca el habar n-avea ce si cum. Si exact cum se zice pe aici, restul din firma ma aplauda in particular, dar public mucles. Culmea,pe multi din ei i-a dat afara, fara repercursiuni, si eu tot acolo eram. Deci, cum e vorba aia: better bend than broke! Nu e cazul. Cine stie meserie (ca e chelner, tinichigiu (ghici cine a zis asta) sau specialist in calculatoare) nu ramane pe drumuri. Cei care se plang ca slujba, banii, ratele,etc sunt incompetentii!

    • Canadianule, la negru. Se pot plati independent contributiile la stat, minimele sunt pe la 300 lei lunar (pensie si casmb).
      Dar cazurile care mi-au raspuns o sa intreb daca le-au facut si contract de munca.

    • Contributiile ca contributiile, da’ cu impozitul pe venit ce facem ? Se poate plati si ala separat, stiu, da’ când tragi linie nu mai rãmân 1400-1800 …

  7. Uite ca l-au dat afara azi Pe ala de la malaxa 😛 😛 😛

  8. Acum vreo 20 de ani eram cadru militar intr-o unitate in care comandantul se credea dumnezeu. Din “labagii” si alte apelative nu ne scotea. Colegii mai in varsta, obisnuiti ca pe vremea lui Ceausescu taceau, desi erau mai mari ca varsta ca el, noi tinerii nu aveam cuvant de spus. Dar in 1998 au iesti cu ordonanta cei batrani. Si surpriza: la prima sedinta ne-am ridicat cativa in picioare si i-am spus comandantului sa ne zica pe cine a prins facand laba de ne tot zice asa, ba mai mult sa-i fie rusine ca mai sunt si femei printre noi. I s-a inrosit chelia de nervi, dar de atunci a vorbit cum se cuvenea. A fost nevoie insa sa plece cei obedienti, cei speriati ca o sa le fie rau ( desi din armata nu te dadea nimeni afara).

  9. Eu mai adaug: spuneti NU invatatoarei care va cere bani pentru nspe caiete, fise speciale sau concursuri stupide. Spuneti NU comitetului de parinti-presuleti dornici sa cumpere cadouri-spaga oricui numa sa nu cumva sa fie plodu nevoit sa invete!

  10. Un articol foarte necesar. Am patit-o si eu anul trecut si, pentru ca am fost pur si simplu naucita de ce se intampla, n-am reusit sa ma extrag prea repede din contextul ala. Lucram la o agentie de PR foarte premiata si cu o reputatie de chibut, doar ca eu nu mi-am facut research-ul cum trebuie inainte sa accept job-ul. In primele luni n-am avut probleme, pentru ca sunt o fire impaciuitoare si rabdatoare. Lucrurile au luat-o insa razna brusc si a urmat un lung sir de intamplari absolut incredibile: urlete, istericale, umilinte de fata cu colegii si parteneri din exterior. Din nefericire, ma socau atat de tare incat pur si simplu paralizam si nu puteam riposta. Tin minte ca ajunsesem sa ma tem ca o sa am o reactie extrema daca ies din paralizia aia. Am incercat sa imi dau demisia- a durat mai mult de o luna sa le fac sa inteleaga ca o sa plec. Demisia era tabuul suprem in agentie, pentru ca pleaca oamenii non-stop de acolo cu povesti foarte urate. Imi aduc aminte de o ultima discutie in biroul sefelor, in care n-am putut sa spun nimic. Au trecut in 2 ore prin: “tu oricum esti o proasta”, “am crezut ca angajam un super profesionist si ne-am fript”, “din cauza ta o sa pierdem clientul”, dar stii ce ma enerveaza cel ma tare, ma? ca tu esti un super profesionist, dar ai prea mult bun simt si clientul profita” “de ce n-ai venit la noi sa ne spui ca nu esti happy” “aaaaaa, stiu ce faci, incerci sa ne santajezi sa ramai cu clientul care iti place” etc. Dupa care m-au lasat sa ma gandesc peste week-end daca vreau sa plec si chiar vreau sa imi dau demisia :). Am reusit sa plec de-acolo, am fost la psiholog, mi-am revenit si acum nu imi pot imagina cum am lasat discutiile astea sa se intample. Si, pentru ca reputatia de angajabuzator ii impiedica sa isi gaseasca pana si interni, s-au gandit sa rupa piata: au facut o campanie pe Cocor in care isi felicitau angajatii pentru ca sunt cei mai buni din piata (ceea ce s-ar putea sa fie destul de aproape de adevar, ca pe spinarea lor merge business-ul si se castiga premii; oricum cei mai rabdatori sunt cu siguranta). Ma gandesc serios sa fac o campanie de crowdfunding printre fostii angajati sa le punem si pe sefe pe Cocor, pentru ca sunt cele mai bune stapane de sclavi din piata. Morala e: daca ai intrat intr-un rahat de genul ala, pleaca naibii pana nu se ajunge la manipulare de tipul iti-ridic-la-propriu-statuie-ca-sa-te-abuzez-la-zesfarsit.

    • premiata de cine agentia aia? de vreo revista care cu asta se ocupa, premiaza agentiile si brandurile in fiecare saptamana?

  11. L-a dat afară, FIREAşte!
    Păi tocmai acu’, în plină campanie, se găsi şi „tolomacul” ăsta de Tolo să facă lumină?
    Să-şi vadă de gazeta lui, că mai sunt şi alte sporturi DECÂT ăsta cu băgatul contabilelor în aia lui ca la malaxor.
    Da-ţi-o-n gâtul mă-sii de treabă! Şi vă dau şi-un pahar în cap!

  12. Dupa ce am trecut prin cateva din situatiile corporatiste descrise de Simona risc o teorie: oamenii se complac in mizeria asta pentru ca nu au incredere in ei, pentru ca nu au pregatirea si experienta necesara pentru a fi competitivi pe piata fortei de munca. Te revolti si pui piciorul in prag atunci cand stii ca ai o anumita valoare profesionala. Si asta se obtine dupa ani de munca si efort.
    Unii nu cred ca o au (rezultatul indobitocirii scolilor romanest in care nu ti se da voie sa ai o parere), altii chiar nu o au (nivelul de mediocritate din corporatiile romanesti este foarte mare).

  13. Îți mai zic un motiv pt care trăim intr-o societate care permite abuzurile de orice fel. Educatia aia făcută cu bătaie si cu teama de autoritatea suprema – aka părinții. Generații si generații de adulți submisivi care echivalează luarea unei atitudini cu o confruntare din care nu au cum sa nu iasă călcați în picioare. O cunoștință psiholog îmi spunea ca majoritatea pacienților ei sunt submisivi. Ce surpriza ca nu luam atitudine, nu?

    • Eu am fost crescut si am trait vreo 30 de anisori in societatea aia care permite abuzurile de orice fel, si am primit educatie făcută cu bătaie (nu multa, am luat-o cu cureaua “decat” de vreo 2-3 ori) si cu teama de autoritatea suprema – aka părinții, da’ submisiv n-am fost niciodata, dimpotriva. Pai sa ma umileasca sau sa ma agreseze cineva, mor cu el de gat. De aia am si plecat din Romania, mi-era frica sa nu ajung ori la puscarie ori in sicriu 😀

    • @canadianu’
      Dvs. aveti ceea ce se numeste “resilience”. Oameni care in ciuda adversitatilor ori se rascoala impotriva lor ori duc o viata normala. Asta va face o exceptie. De asta sunteti dintre cei care au plecat. In articol e vorba despre cei care au ramas, poate si pentru ca nu au avut curajul sa plece. Nu ii judecati. Incercati sa fiti empatic. Nu vrea nimeni sa traisca o viata de rahat.

    • nope-eu am fost batuta cu dusul, si chestia asta m-a facut very warrior like-nu zic ca e bine, zic doar ca noi generatia aia sint really really tough mofos

    • Ok, am generalizat. Evident ca sunt oameni care dezvolta mecanisme diferite de supravietuire. Majoritatea celor pe care ii cunosc eu, batuti si umiliti, sunt la fel si acum. Si desi vad nedreptatile si sufera din cauza lor, isi cauta tot felul de motive ca sa nu actioneze.

      Dar raman la parerea mea ca voi doi de mai sus sunteti printre putinii pe care bataia i-a facut mai tari. Si va invidiez, in a good way.

      “Reducing the effects of significant adversity on children’s healthy development is essential to the progress and prosperity of any society. Science tells us that some children develop resilience, or the ability to overcome serious hardship, while others do not.”

    • Mie mi se pare ca tov. Canadianu este tocmai exemplul ala perfect de las/a sa nu:

      1. Decat sa lupte, a plecat/”fugit” din tara… aaa, curaj, nene…
      2. In Canada aia unde ZICE EL ca e, in loc sa lupte pentru o munca adecvata calificarii pe care se lauda ca o are, inteleg ca a “ales” sa fie manager-lopata pe santier. Iar zic, e tatal lor, sa dai la lopata printre straini, e visul oricui, se stie…

      Visul meu e sa locuiesc si sa muncesc in Londra, am dat interviuri pentru munca conform calificarii mele si au fost altii mai buni, pe bune. OK, nu am acceptat sa raman si sa imi caut de lucru in constructii, doar ca apoi in loc de Catalin sa-mi aleg ca username “englezu'”, ca sa ma basesc in fata altora ca ia uite ce pielea ursului sunt io…
      Asa ca mai usor cu canadianu’ pe scari… 🙂

    • Hopa, a aparut homofobul sa dea lectii de viata. Ia zi maestre cum te lupti tu cu sistemul, cum dai cu ei de pamant … poate lucrezi si la DNA … sa stim si noi cu cine avem onoarea sa ne frecam coatele aici pe blogul Simonei, poate nu te meritãm …

    • Ah, si incã ceva, dacã tot your middle name is Dabija : acum pe santier fac mai multi bani decat faceam ca team lead in jobul de ITist gasit dupa “decât” 4 luni de la aterizare. Si ma bate gândul sã mã fac sofer de tir, am niste ponturi si am inteles cã pot sã fac aproape dublu fata de cât câstig acum. Sau sa ma fac politist. Sau property manager, cu 80.000$/an. Sau sã mã bag în armatã. Asta înseamnã sã fii mafiot, pardon, flexibil si cu mintea deschisã. Multumim cã ne-ai dovedit încã o datã cât de român verde esti. Stai acasã cã stai bine.

    • ps : pentru incultura ta generalã, pe santier nu lucreazã doar salahori (nu cã mi-ar fi rusine sã sap si santuri, daca ar fi nevoie – am facut-o când eram doar eu si electricianul sef si trebuia sa instalãm un transformator temporar). Oricum, esti prea prost ca sa întelegi.

    • Si dacă tot am început să mă laud află ca la un moment dat am făcut si control antitero la un aeroport. Dar ai dreptate, mai bine stăteam “acasă” sa respir poluarea și praful din cacapitală în loc să fiu sclav printre străini și sa respir aerul Vancouverului … of of, măi măi.

    • @românul verde homofob Catalin
      Oricum, eu sunt un loser pe lânga ce povesti au unii dintre prietenii mei. Cum ar fi de exemplu unul care a iesit din armata in 2002 cu ordonanta si pentru ca luat niste tzepe cu o mica firma pe care o facuse si avea datorii si copil mic acasa a plecat in Irlanda cu acte false, desi nu stia o boaba de engleza. Acolo s-a angajat salahor pe santier, desi nu facuse munca fizica o singura zi in viata lui inainte. Dupa vreo 6 luni si-a adus si sotia, tot cu acte false, au lasat bebele la bunica si nu l-au mai vazut 2 ani. Din Irlanda a fost expulzat in 2005 cu catuse la maini si el si sotia dupa ce au fost dati in gat probabil de alti romani. Nu, nu facusera nimic penal. Ajunsi in Romania au inceput demersurile pentru emigrare legala in Canada, unde au ajuns in 2007. Long story short, de la fost militar (ofiter, nu plutonier) vorbitor de engleza cu mâinile cu bebe crescut de soacră care lucra salahor ilegal pe un santier in Irlanda acum a ajuns manager de proiecte pe jumatate de Canada care se trage de sireturi cu patronul (care patron e cam de 4 ori mai bogat decat Tiriac). Copilul crescut de soacră care se juca la țară in curte cu gainile acum e premiant la scoală privată de 20000$/an.
      Sa mai povestesc de alt prieten care a ajuns in Canada cu containerul si care acum are firma de amenajari interioare si viloi (asta dă bine la voi, românii verzi) ? Nu mai povestesc …
      Oricum, n-ai cum sa verifici nimic de ce-am povestit eu, despre altii sau despre mine … fiecare crede ce vrea.

    • Mda, m-ai convins.
      Stai acolo unde esti, ca pute rau.

    • Stai molcom, nu vreau sa conving pe nimeni cu nimic, doar îmi place sa le dau peste bot unora, în special din categoria românilor verzi homofobi, rasisti etc.
      Mint, mi-ar plãcea sã conving niste domnisoare sã vinã la mine acasã sã le arãt clasoarele cu colecţia de timbre, dar nu cred cã blogul Simonei e locul potrivit 😀

    • …mda, adevarata ta problema iese la suprafata din nou… si nici macar nu sunt “pisalog”, ca Simona… 🙂
      … na, pana la urma o sa iti treaca bataturile din palma daca tot nu vine niciuna sa iti vada colectia de timbre… 🙂 presupun ca si la puta tot cu lupa aia de timbre te uiti, dai zoom, doar-doar o s-o vezi mai mare decat a unui colibri-pui 🙂
      Ba, si e si pacat de cat te c..i pe tine cu Canada aia a ta, si tot nimic…
      Tu nu dispera, fa-te frumoasa ca s-o gasi cineva si pentru tine in Parcul Operei… 🙂

    • “presupun ca si la puta tot cu lupa aia de timbre te uiti, dai zoom, doar-doar o s-o vezi mai mare decat a unui colibri-pui”
      As pune o poza aici sa vezi cat de colibri-pui e, dar atunci chiar ca ma baneaza Simona.
      Oricum, fain comentariu. Si mai zice lumea ca-s nesimtit cand iti/va dau peste bot …

    • “Tu nu dispera, fa-te frumoasa ca s-o gasi cineva si pentru tine in Parcul Operei… ”
      Nu stiu ce se intampla in Parcul Operei, google imi spune ca e(ra) loc de intalnire al homosexualilor, daca la asta te refereai atunci te dezamagesc pro-fund, nu-s gay. Nici macar bi-sexual nu sunt. Daca nevasta-ta sau fiica-ta (cu conditia sa aiba peste 15 ani) arata bine pot sa-ti si demonstrez.

    • Domnu’ canadianu’, te-ai prins în ce capcană ai căzut?

      Adică ‘mneata, un om altfel deosebit, dacă nu ţi-ar fi de sancţiune, ai fi atât de nătărău încât la prima provocare a unui idiot de pe net (căruia îi dai tu peste bot), ai fi în stare să îţi faci o poză cu microscopul electronic la puţulică doar ca să îmi dovedeşti că nu a chiar cât cea de colibri, ci mult, mult mai mare, aproape cât aia de vrăbioi rahitic?!? Ăăăă … păi ce facem, bre, nu se mai dă niciun test de inteligenţă la intrarea în Canada?!? Într-o vreme îşi selectau mai cu grijă sclavii …

      Bun, aştept un nou mesaj de la ‘mneata, întotdeauna mă amuză comentariile tale pline de înţelepciune…

    • Pai poza mi-as face-o in speranta ca o vede si nevastã-ta sau fiicã-ta si vor sa se convingã cã nu-s gay. Sau ele sar asa pe orice organ, fãrã dovezi cel putin fotografice, daca nu si de alt fel ?

    • Păi nu-ţi face probleme, că de văzut o vede oricine, până la urmă, că d-aia s-a inventat zoom-ul… 😈 40x, minim, ca să vadă aşa viermuş de sub frunza aia de arţar … 😆

      Eu nu ştiu unde ai trăit tu şi ce apucături au ai tăi, da’ m-am amuzat copios la auto-denunţul tău privind modul de “recrutare” a soţului mamei tale, să înţeleg că a trimis un “CV” care conţinea doar o poză cu “ăla micu'”?
      Bine, pe undeva trebuia să anticipez asta, aşa se explică puţina ta minte… 😆

      Şi pentru că faci o confuzie gravă între homofob şi deranjat de agresiunea anormalităţii, aş vrea să-ţi dovedesc ceva… vrei să fii prietena mea?

      Glumesc, mă, nu te repezi ca muta … 😆 😈

  14. E ușor să vorbești din poziția de freelancer. Dar unii chiar nu pot să obțină un alt loc de muncă. Poate că sa scrii pe net poți s-o faci de otiu de, dat dupa 10-11 ani de școlarizare parcă te doare sufletul să te faci vânzătoare la alimentară. Nu stiu de ce urla cel în cauză, dar gandeste-te ca ești pacientul la care a greșit ceva angajatul. Noi am avut un sef care urla. Și nu-l suporta nimeni. După care s-a calmat. Și-a dat seama că își face rău singur. Și acum face referate care te urmăresc toată cariera. Și o face cu zâmbetul pe buze. Că doar nu poți lăsa să moară pacienții. Și ne dorim să urle din nou. Asta este problema. Fiecare incompetenta trebuie taxată. Ca dacă-ți moare mama(sau poate chiar copilul) ca i-a încurcat cineva medicamentul nu e bine.

    • nu am fost freelancer dintotdeauna. o sa i se infunde si sefului tau si nu vor mai avea valoare nici referatele alea, o sa vezi.

    • Munca nu e rusine, cu facultate sau fara. Si babysitter e bine platit, stiu ca nu o sa mor de foame orice ar fi.
      Dar injosirea autodistruge, imbolnaveste, degradeaza fizic si psihic. Mi se pare crunt ca adult sa nu mai ai curaj pt schimbare 🙁 . Iar ca medic sau contabil piata e dinamica, exista solutii.

    • Cu tot respectul pt meseria dumneavoastra: nu cred ca exista un singur spital pe lumea asta, o singura sectie si ca nu puteti sa plecati in alta parte. Probabil va trebui sa faceti un efort suplimentar, sa invatati ceva nou, sa va mutati in alt oras, in alta tara, etc…Deci? De ce sunteti legat pe viata de un job cu un sef cretin? Si de ce sefului nu i se pot face reclamatii? La seful lui, la seful lui sefu si tot asa pana asculta cineva. Mai nou se pot face reclamatii si direct pe FB la ministru’.

    • “dupa 10-11 ani de școlarizare parcă te doare sufletul să te faci vânzătoare la alimentară” – atunci taci si suge-o

    • Un articol peste care am dat ieri, pe tema “dupa 10-11 ani de școlarizare parcă te doare sufletul să te faci vânzătoare la alimentară”. Cititi si comentariile.
      http://smartwoman.hotnews.ro/Am-doctorat-in-economie-Sunt-zugrav-Si-imi-place

    • daca nu pot obtine un loc de munca inseamna ca nu incearca destul-hai sa fim seriosi

    • Sau alegi sa profesezi in alta țara, acolo unde colegii se ajuta, șeful te susține (chiar dacă Votează cu frontul național) pentru simplu fapt ca ești angajat si toți împreuna reprezentați serviciu (imaginea contează). Jignirile lipsesc. E drept însă, ca e tare greu printre străini…mai ales acum de 1 Decembrie….cu gândul de România

    • Corect, e greu printre straini, nu-ti da nimeni o cana cu apa … mergea si-o dedicatie, acum de 1 Decembrie …

  15. Dar inregistrarea cine a facut-o ? Nu una din aceste angajate careia i-a ajuns cutitul la os?

  16. Eu am plecat pentru ca nu mai suportam tracasarile ( nu tipa, a încercat să imi taie din salariu si am ajuns cu contestația in Consiliul de Administratie unde am cistigat). Cînd ajungeam aproape de sediul firmei începea sa ma doară capul si peste 2 ore stomacul. M-am angajat la alta firma care in timp m-a relocat la București, mi-am cumpărat casă si imi este mult mai bine.
    S-ar putea spune ca mi-a făcut un bine
    Dar evit cit pot sa mai lucrez in firme pur romanesti si sa mai am sefi romani.

  17. Primul meu job “serios”, după facultate, a fost în sectorul bugetar. M-am pomenit într-un colectiv format din pile și relații, și mi s-a spus clar că am fost angajată doar pentru că eram singura care vorbea engleză la nivel de translator. Șeful de secție venea dimineața la 8, până pe la 11 își rezolva treburile (timp în care mai și urla la noi “Mișcați-vă mai repede, băga-mi-aș p….”), apoi pleca în trombă, împreună cu amanta. Care amantă, colegă cu noi fiind, avea, teoretic, același program și aceeași fișă a postului ca restul angajaților. Dar, fiindcă în realitate duduia beneficia de program de voie, responsabilitățile ei trebuiau aruncate pe umerii cuiva.
    Și da, m-au găsit pe mine.

    Am acceptat la început (chiar dacă asta însemna ore peste program) crezând că va fi ceva temporar. Greșit. Duduia refuza să lucreze chiar și în puținul timp cât era prezentă la birou, motivând “mai bine o faci tu, că eu nu mă pricep”. Odată a luat o traducere făcută de mine și a prezentat-o șefului ca fiind munca ei. “Bravo, foarte rapidă ai fost, așa se lucrează, nu ca hahalerele astea!” (noi eram hahalerele). Asta a pus capac, și din ziua aia am început să ripostez. De una singură, pentru că niciun coleg nu îndraznea să-și îndrepte spatele și să iasă din “Da șefu’, să trăiți șefu”. Am refuzat să mai fac muncă dublă pentru a o acoperi pe duduia, am început să-i dau individului răspunsuri de genul “Vă rog să-mi vorbiți decent, nu sunt obligată să vă accept grosolăniile” și chiar am ajuns la comandantul unității, cu reclamații legate de comportamentul individului și de (dez)organizarea din secție.

    Consecințe imediate: Cam la 4-5 zile, se făceau ședințe cu toată secția (20 de persoane), în care individul îmi căuta nod în papură și urla la mine că mă dă afară, mă distruge, să plec dracului din secția LUI dacă nu-mi convine ceva etc.
    Efecte pe termen lung: niciodata nu m-am simtit așa de bine ca în momentele în care denunțam un abuz. În plus, toate neînțelegerile și conflictele cu care m-am confruntat după ce am plecat de acolo mi s-au părut floare la ureche.

    Șeful nu m-a dat afară și nici nu m-a “distrus”, așa cum amenința. Dar, cât timp am mai lucrat acolo, mi-a făcut viața un iad. Încă nu știam să-mi gestionez emoțiile, și aproape zilnic plecam acasă plângând și tremurând de nervi. Însă, când mi-am dat demisia, am plecat cu capul sus și cu spiritul intact.

  18. Ha! Ce te faci cand unii colegi se cred mai sefi ca sefii si vor musai si neaparat sa se faca remarcati? Ei sunt dintre cei care nu se dau inapoi de la nimic ca sa te faca pe tine pres, vaneaza greseala pe care un alt coleg o poate face neintentionat si care – atentie! – nu cauzeaza moartea nimanui (ca nu lucrez intr-un domeniu legat de sanatate, justitie sau finante), au dorinte demente de marire, functii si bani, care se lauda ca din cauza ca au vechime si o anumita varsta (maxim 10 ani mai mult ca tine) au merite mai mari (desi nu au realizat nimic, numai au acumulat vechime… asta te face sa crezi ca e vina ta ca te-ai nascut cu 10 ani mai tarziu)… astia sunt cu adevarat periculosi! si te pot aranja frumusel… nu stiu daca chiar ramai fara job, dar iesi serios sifonat dupa ce ai intrat in colimator… Doamne fereste sa te mai aprecieze superiorii pentru competenta si implicare, ca atunci colegii astia chiar ca te vor uri de moarte… or sa creada ca le vrei locul, ca vrei sa te bagi in seama, “de aia faci lucrurile chiar asa cum trebuie”… urata treaba! Cunosc niste exemplare…

  19. am zero toleranta pt abuzuri-am luptat toata vita cu idiotii astia si da, am 3 copii-intotdeauna iti gasesti un job mai bun-mentalitatea de sclav nu ajuta pe nimeni-lasii merita ce primesc

  20. “N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a raspuns Isus, “daca nu ti-ar fi fost data de sus. De aceea, cine Ma da in mainile tale are un mai mare pacat.”

    Hmmmm, cine s-ar fi gândit ca Isus ar putea fi inclus (cu mici updates și interpretari) în cursurile de management corporații și cooperative.

    Si pana una alta, pe nea secu ala cine” de sus ” l-o fi făcut șef de spital?

  21. io acu nu prea stiu ce sa zic.
    pen ca de cand ma stiu am fost sef,. din scoala generala, in aia doi ani de liceu ( sefu clasei, nu orice amarat de secretar cu propaganda…) si apoi pe unde am lucrat…
    cel mai nasol a fost cand am fost propiul meu sef, ca nu aveam cum sa ma tuf eu singur in caz de nasoale sau sa arunc vina (sau paharele ) pe altcineva pentru succesele firmei.

  22. O buna parte din bugetari (si aici ma refer la aia care lucreaza in birouri prin “institutii de stat”) nu au unde sa se duca, pentru ca au fost toti angajati pe pile. Unii sunt chiar pilele sefului abuziv. Daca ar pleca ar muri de foame pentru ca nu ar lua niciun interviu in mediul privat.
    Altii stau pentru ca sunt legati de oraselul sau satul unde locuiesc si acolo nu au nicio alta sansa de a gasi un job (sunt judete intregi unde statul e cel mai mare angajator). Daca ar pleca nu ar avea unde sa se duca. Si rabda tocmai pentru ca sunt printre putinii care au un job mai comod (a se citi “in birou”) si tin cu dintii de el.
    Altii stau si suporta seful abuziv pentru ca de fapt ei nu fac nimic la locul de munca si au activitati conexe (a se citi spagi) la care nu ar avea acces in mediul privat. Si pretul platit li se pare mic.

  23. eu cred ca e o chestie de mindrie. pe unii nu-i lasa mindria sa fie umiliti, iar altii n-au nici un fel de mindrie. nu cred ca oamenii maturi pot fi schimbati cu vorbe si argumente, oricit de mestesugute ar fi vorbele si oricit de clare si logice ar fi argumentele. sursele lipsei de mindrie sau ceea ce te face sa fi un om mindru au radacini adinci si consolidate in timp indelungat. nu poti reseta un om cu vorbe si argumente. de aia articolul imi place foarte mult si e o incercare foarte onoranta, dar in acelasi timp pur donquijotism.

  24. Sa vedeti cum e mintea umana si uituca, am avut si eu un job unde sefa tzipa la mine, imi repeta ca nu stiu sa muncesc, ca nu am experienta (primul job in Bucuresti, de la interviu am zis ca pe zona aia nu am experienta). 2 luni am stat. No ca mi-am gasit.

    Am si uitat asta.

  25. LA MULȚI ANI și-o țuică fiartă ❗
    2 JNapani șefi abuzivi rău nu au fost invitați în tribuna oficială și acum spumega fiere pe toate canalele
    aici mi-a plăcut mutulică

    • multam fain de urare
      dar tuica tre sa o refuz, ca nu se cade sa ma duc cu damfu-n nas la academie, diseara, unde avem lucruri importante de discutat si degustat.
      pe de o parte, mutulica al tau lucreaza cu doo balantze, corect cu dracnea si ponta si cariceanu,
      si incorect cu base si firea. asa se vede de aici.
      chestie de gramada de mushuroi pe care e cocotat fiecare decident.

  26. un comentariu dragaut, dar nu mai stiu unde l-am citit.
    zicea cam asa.
    cei doi procurori dna care au fost la malaxa au fost foarte draguti, intelegatori, amabili, si asa mai departe.
    seara, dupa ce au luat mii de documente, au zis zambind :
    -cu ce avem aici, singura dvs sansa e sa povestiti tot.
    tot !

  27. Teoria mea personala e ca frica se sadeste in romani inca de la gradinita. Nu stiu daca e mostenire comunista, daca e o chestie culturala, daca vine din saracie si alte frustrari, dar in Romania toata lumea tine cu dintii si abuzeaza de orice urma de putere. De la portarul spitalului la femeia de serviciu din gradinita de stat, toti isi cauta “inferiorii” si ii terorizeaza.

    Inca imi amintesc ingrijitoarele de la gradinita, a caror treaba era sa curete dupa plozi de 3-6 ani, si care gaseau ca asta le da “autoritatea” sa urle la copii dupa plac, iar de educatoare nu mai zic. Asta a continuat la scoala, cand unii invatatori (multi, prea multi) abuzau copiii verbal si chiar fizic, “conducandu-si” clasele prin frica. Nu e nevoie sa continui, nu? Sistemul educational din Romania se bazeaza, prea des, pe abilitatea profesorului de a ridica vocea mai sus decat cei 25-35 de elevi pe care ii are in fata, indiferent de varsta lor.

    Sechelele raman. Ma compar cu colegi care nu au crescut intr-o tara ca a noastra, si ceva e diferit, chiar daca am facut poate aceeasi facultate. Frica ma limiteaza de la multe oportunitati, desi o recunosc ca irationala. Frica de penibil, frica de a incurca pe altcineva, frica exagerata de perceptia celor din jor… astea raman.

    tl;dr: daca toata viata nu ai cunoscut decat frica, ajungi sa n-o mai recunosti.

    • Pai pai pai si cu olimpiadele internationale cum rãmâne ? Tz tz tz …

    • corect , foarte corect . si eu am crescut cu teama de profa de mate care avea un cablu` impletit pe catreda si nu ezita sa-l foloseasca daca nu stiai cat face 7×8 . pe atunci eram prea mic sa recunosc un abuz . da`, am ramas cu sechele si nu stiu nici acum cat face 7×8 si nici nu ma intereseaza

    • Pe noi profu de mate ne punea in cui. Efectiv, ne lua de sacoul de la uniforma si ne agata in cuier. Asta in gimnaziu. Cel din liceu in prima ora de mate din clasa a 9a ne-a facut pe toti cretini si semidocti pentru ca n-am stiut nici unul inegalitatea Cauchy–Bunyakovsky–Schwarz. Si nu, nu eram la mate-fizica.
      ps : gimnaziul l-am facut dupa 90, nu inainte
      ps2 : si generala si liceul le-am fãcut la cele mai bengoase scoli din judet, sa nu credeti ca vorbesc despre niste sate uitate de lume. Nah cã iar mã laud …

    • @Shoric: 56. Iti puteai scrie pe mana sa nu uiti.

    • @ alex
      Da de unde stii? 😛 😛 😛 😛 ❓ ❓ ❓ ❓ ❓ 😛 😛 😛 ❓

    • Pai ma gandesc ca, daca ajunsese la tabla inmultirii a invatat mai intai sa scrie, si e perfect posibil sa isi scrie pe mana pentru ca am incercat si eu. Sau care era intrebarea?

      Povestea asta imi aduce aminte de “Cismigiu & Co.”, unde proful de germana, cand voia sa incuie vreun elev il punea sa conjuge “a falfai, a germina, a coace”. Si autorul se mira cum niciunui elev nu ii trecuse prin cap sa invete fix alea 3 verbe, din moment ce proful era atat de predictibil.

  28. Problema gata rezolvata.
    Se da :
    O bere costa 7 lei
    Întrebare
    Cat face 7×8
    Va dau io rezolvarea ca văz ca este niste unu care nu știe.
    Rezolvare
    Deci, daca o bere costa 7 lei ( ce chestie, egzact atât costa la mine la academia de la colțu blocului) , poți bea 8 beri, sau mai multe daca te tine buzunaru sau picioarele.
    A fost simplu, si asta fara sa ma bata profesoru de artimetică din liceu, ca nici el nu ma prea prindea pe la ore.

  29. Legat de povestirea Alexiei,
    Eu zic ca a greșit.
    Uite,te atent la mine, cum a procedat moa.
    Prima mea perioada ca tânăr sefuletz a fost la o fabrica mare, care acum nu mai e.
    Si șefu mai mare ne aduna in fiecare zi pe toți sefuletzii din subordine, ne punea in linie in fatza lui si începea sa ne tufe pe rand, de parca doo ore nu mai aveam si altceva de făcut.
    Azi așa, mâine la fel, nu am protestat pt ca nu protesta nimeni si eram la începutul carierei.
    Dupa câteva luni mi,a sărit mustaru si am început sa țip io la el, indiferent daca avea sau nu dreptate.
    Si țipam de nu ma opreau decât colegii…
    Au fost suficiente doo săptămâni…ca omu își făcea meandrele la fel, dar când ajungea la dg…sarea la următorul.
    Puteam io si sa croșetez, sa tai la traforaj sau sa pictez in ședințe, ca nu mai avea treaba el cu mine.
    Si așa am dus,o bine 14 ani, am si avansat, fara durere de cap.
    Ma rog, era in timpul comunismului, nu putea sa ma dea afara fara motiv, ca eram si bun la ce făceam noi acolo .
    Ps. Si aveam in subordine 40 de oameni, dintre care 35 de doamne si domnișoare.

  30. E mai degrabă ceva specific ţărilor din spaţiul ex-comunist, acolo unde din 1918 (1947) s-a practicat cea mai crâncenă contraselecţie. După ce de câteva generaţii au fost vânaţi cu obstinaţie toţi cei cu spirit critic, capabili să spună nu (la noi mecanismele s-au perpetuat şi după 90, sub blânda privire a lui Ilici şi a celor care îl controlează) suntem unde suntem. Vă miră?

  31. “Vin colindatorii, cum veneau odată, leru-i ler,

    Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,

    Dar li-i gura-i arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler

    Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.

    Gazdelor creştine să-i primiţi în casă, leru-i ler,

    Si cum se cuvine să-i poftiţi la masă, leru-i ler

    Ni-i trimite sfântul să ne-‘ncerce mila, leru-i ler,

    Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila, leru-i ler.

    Şovăielnic pasul, mâinile plăpânde, leru-i ler,

    Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde, leru-i ler,

    Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, leru-i ler,

    Domnilor de astăzi să v-apuce frica, leru-i ler.

    Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,

    Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară, leru-i ler,

    Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler,

    Pe la porţi străine ce ne stau închise, leru-i ler.

    Vin colindatorii cum veneau odată, leru-i ler,

    Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler,

    Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,

    Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler’

  32. “Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse” – minciuni, am vazut eu la stiri ca aveti cea mai mare crestere ieconomica din UE si ca iar cresc preturile apartamentelor, iar din reclama la noua dacia logan am aflat ca se programeaza ca-n silicon valey etc. … deci care ie adevaru adevarat ?

  33. Ăsta mai e „Jurnal roz de cazarmă” sau e „Jurnal roz de ca…nada” ? Că dacă e valabilă a doua variantă (și evidențele cam asta spun), dați-mi voie să încep să spun „Nu !” abuzurilor, dându-mi demisia din calitatea de cititoare a acestui blog, sătulă de jignirile aduse de acest individ celorlalți comentatori ce îndrăznesc să aibă o altă opinie decât a lui, jigniri ce nu-mi par a fi mai „prejos” decât ale lui Secureanu.

    • nu am apucat să citesc toate comentariile. din păcate, nu pot monitoriza discuțiile în timp real și încerc să las oamenii cât mai liberi. dacă asta duce la otrăvirea atmosferei, o să văd ce pot face. în acest moment doar bănuiesc la cine te referi, dar nu am nicio certitudine. așa că o precizare ar ajuta. mulțumesc.

    • cred ca se refera la canadianu care este foarte arogant si jigneste pe toata lumea

    • Pi toatî lumiea, bre, pi toatî lumea …
      UNII dintre voi au nevoie cel putin de un consult la oftalmolog. Oooops, iar am jignit “pi toatî lumea” …

    • e primul comentariu pe care il las aici si o fac doar ca sa intaresc ce a spus nedumerita, pana acum doar am citit blogul si am tacut. unul din motivele pentru care nu comentez sunt comentatorii agresivi precum canadianul.

    • Canadianu’ nu a reușit sa scoată ‘romanul’ pe care il disprețuieste din el cu toate ca a plecat de aici. Umbra lui e cu el. Faptul că e arogant si agresiv arată că nu a reușit să isi rezolve problemele lui psihologice. Ii doresc sa reușească să facă pace cu el insusi. Părerile lui despre români nu ma interesează. Cel mai bine e sa il ignoram.

    • Pe care “român” din mine nu l-am scos, pe cel spalat pe creier de ortodoxie, homofob, rasist, misogin, oportunist, mincinos, ipocrit etc. ?

    • @VM
      Ma simt foarte onorat ca din cauza mea ai lasat acest prim comentariu.

    • Nu ai reușit să te scoti pe tine din tine. Si nici nu o să poți. Acceptă-te asa cum ești. E bine pentru tine. Restul lumii isi va vedea de viața ei fără să ii pese de părerea ta. Si de ce ar trebui sa ii pese?

    • Sa ma scot pe mine din mine ? Ceva gen exorcistu ? Poate nu vreau sa ma scot pe mine din mine, poate sunt fericit asa cum sunt (eh, vorba vine, ar trebui sa merg oleaca la sala sa mai dau jos din burta, da’ nu mai zi la nimeni 😉 )
      Ia dezvolta matale subiectu asta, sa nu mor prost.
      Si daca tot m-ai “acuzat” de probleme pisicologice poate ma ajuta Simona sa le identific, ca tot are patalama la mânã, si dupã aia le comparãm cu cele identificate de specialistul din tine, ochei ?

    • @canadianu: prieteneste iti spun, you’re all over the place, si aici, si la petreanu, parca si la arhi, sau te-a moderat in ultima perioada. Sa pleci din tara nu e un lucru usor, si dezradacinarea nu se intampla niciodata – gandeste-te ca visezi in romana, si asa va fi mereu. Intr-un fel inteleg revolta ta, dar vine tot dintr-o dorinta de a ne deschide ochii. Ca daca nu ti-ar pasa, n-ai sta pe bloguri romanesti sa te iei “in gura” cu toti necunoscutii. Doar ca ai dus-o prea departe si ai atins o categorie, cea a oamenilor care au ramas aici pentru ca spera ca ar putea contribui la o schimbare, oricat de idealist/naiv ti s-ar parea tie. Suntem putini, dar mai speram, mai incercam, si ne arunci nisip in ochi atat de brutal ca ni se pare ca esti arogant si autosuficient. Experienta ta este de mare ajutor, daca putem discuta constructiv, oricand ajuta o viziune dintr-o societate dezvoltata, sau “best practice”, dar ne e greu sa te citim cand ne arunci ca suntem niste dobitoci, ca cei destepti au plecat deja. Cu siguranta, dintre cei care au plecat deja sunt multi, prea multi oameni valorosi, dar am mai si ramas cativa pe aici. Si incercam, speram, si credem ca ne ajuta o conversatie/dezbatere de calitate. Altfel, toata stima mea ca ai reusit sa iti construiesti o existenta in vancouver, un oras minunat, dar si f scump si din acest motiv exclusivist. Daca tot avem platforma asta sa comunicam, hai sa ne concentram pe lucrurile pozitive pe care le-am putea descurca impreuna.

    • la hipopotamul ala de arhi n-am comentat de vreo 8 ani. mai era unu ieri la petreanu care ma vedea peste tot, si la eftimie, si la zoso etc.
      cu riscul de a ma repeta, unii dintre voi au nevoie de un consult oftalmologic. doar zic.

    • “Doar ca ai dus-o prea departe si ai atins o categorie, cea a oamenilor care au ramas aici pentru ca spera ca ar putea contribui la o schimbare, oricat de idealist/naiv ti s-ar parea tie. ”
      Si tot cu riscul de a ma repeta, nu tin minte sa le fi dat peste bot decât unora, se stie ei care este. Cu cei care se lupta cu sistemul n-am nimic atata timp cat nu vin sa-mi explice ce campioni ai DNAului sunt ei si ce tradator (sau loser pentru ca lucrez pe santier) sunt eu pentru c-am plecat. Interventia homofobului catalin pr acest topic ilustreaza perfect situatia descrisa, totul era bine si frumos, se discuta on-topic, dupa care a venit el sa ne explice cum e treaba prin Londra.
      ps : sper ca-mi dati voie sa râd de reclama la noua dacia logan, sau trebuie aprobare de la Ciolos ?

    • @canadianu’: după cum vezi, toată lumea îți cere o atitudine mai constructivă și mai moderată. sunt sigură că nu o să-ți fie așa greu să nu îi mai faci de căcat pe absolut toți ăia care te contrazic. se poate să comunici cu cineva de altă părrere și fără jigniri, ba e chiar mai provocator. hai că se poate.

    • “Altfel, toata stima mea ca ai reusit sa iti construiesti o existenta in vancouver, un oras minunat, dar si f scump si din acest motiv exclusivist.”
      Nu e nimic special, pe lângã mine mai traiesc 2.5 milioane de oameni. Si dupa cum ziceam mai sus, eu sunt un “loser”care sta in chirie si merge cu metroul, sunt alti imigranti care au realizat mai multe in aceeasi perioada de timp. Bine, unii din ei au si datorii de zeci de mii de dolari, iar eu am economii, dar asta e deja alta discutie 🙂

    • “sunt sigură că nu o să-ți fie așa greu să nu îi mai faci de căcat pe absolut toți ăia care te contrazic.”
      Pai de contrazis nu m-a contrazis nimeni incă, iar de căcat i-am facut “decât” pe Catalin si Bogdan, doi români verzi homofobi. Credeam că nici tu nu-i suporți prea mult pe cei din această categorie, sau m-am înșelat ?

    • Ok ok, recunosc ca am raspuns ca din topor la comentariul “Dr. În spital”, dar atata timp cat sunt mii de medici români care nu au mai suportat jegul din România si n-au ajuns vanzatori la alimentara in Franta, ci tot medici, lamentarea ei/lui mi s-a parut o autoscuza.

    • Eu nu inţeleg de ce se simt toţi lezaţi de comentariile canadianului. Ioana si ceilalţi ca tine( in sensul bun si frumos) , nu a zis nimic de voi !
      Canadianule, eu sunt de partea ta.Dupa parerea mea nu rezolvi nimic dar ca divertisment , uneori, merge. Sa nu exageram ! ?

    • @Lixuca: daca el zice ca nu despre noi era vorba, foarte bine, eu doar invitam la moderatie, in acelasi timp recunoscand ca nu e deloc usor ce a intreprins el. Daca nu suntem toti tampiti, homofobi, ortodocsi si ipocriti, e perfect, putem purta o discutie normala

    • @canadianu: a propos de medicii care au plecat, mi-as dori sa nu fie asta singura solutie. Despre asta vb eu de fapt, ca daca plecam toti n-am rezolvat nimic, cu tot respectul, schimbarea nu poate veni decat din interior

    • @Ioana
      Nu, nu sunteti toti tampiti, homofobi, ortodocsi si ipocriti, cum nu toti canadienii sunt curați și uscați și devreme acasa (avem si noi destui tampiti, homofobi si ipocriți – cei “de dreapta”, în general), dar din păcate sunt multi, prea multi … iar fauna de pe blogul Simonei chiar nu se incadreaza in aceasta categorie, dimpotriva (de asta comentez doar la ea si la Petreanu și nu pe la altii gen arhi, zoso etc., pe unde li se pare unora că mă văd), de aceea ma mir de unde si pana unde ma acuza unii ca arunc cu insulte in stânga și-n dreapta.
      ps : n-am nimic in mod particular cu ortodocsii, toate religiile mi se par la fel de idioate :)))))

  34. Activista, si inaltatoare postare, dar se omite un mic, mic detaliu… ca in orice problema, diavolul e in detalii…

    “Eroii” si “eroinele” care accepta mizeriile din post au, din pacate, nevoie mare de jobu’ ala.

    Din pacate, majoritatea (toti) bugetarii (si nu numai) care ajung sa inghita comportamente de genu’ respectiv sunt acolo ori din prostie, ori din cauza ca inteleg (cu instinctul animalului care isi stie nisa ecologica), ca nu ar face nici o para chioara in privat/alt job.

    E, daca se poate spune asa, acceptarea locului si scopului potrivit pregatirii…

    Mai exista o varianta, dar aia tine un pic de patologic… masochismul. Totusi, inclin sa cred in idea initiala, ca doar atata ii duce capul, si accepta gunoiul in cap ca un fapt divers al realitatii inconjuratoare…

    • Toti accepta doar din cauza propriei incompetente. Cine stie o meserie (oricare), dar nu la nivel de “bugetar” (cei mai multi), si mai are si un pic de mandrie, nu accepta. Cine tace si inghite, stie ca ar deveni o catastrofa pierderea locului care e caldut, si ce daca pute!

    • @kerehome: nu înțeleg de ce îți intră comentariile în moderare, am încercat să te scot, ca să poți comenta fără să aprob eu fiecare intervenție, nu te-am găsit consemnat nici pe bază de IP, nici pe bază de e-mail, e pur și simplu o eroare a wordpress-ului pe care nu o înțeleg. sorry 🙁

  35. Anul 2, facultatea de Info. Un Lector de vreo 60 de ani, dupa ce ca nu stia prea bine materia predata, mai si stergea pe jos cu studentii. Note mici, jicniri, etc.
    Terminam anul si il vedem pe domnul, prof la noi si anul urmatir. Si ne-am hotarat sa mergem la decan. Aproape jumatate au tremurat de spaima ca nu o sa il schimbe si ei nu vor sa fie tinuti minte de prof, ca se pun rau etc. Jumatate plus 1 am facut declaratii, semnaturi si i-am povestit decanului tot.
    S-a facut comisie si acel profesor a primit mustrare, penalizare la salariu si nu l-am mai avut in nici unul din anii urmatori. Da, se poate!

  36. eu m-am opus, m-au executat silit si acum nu am ce sa le dau copiilor de mancare, de craciun nici nu poate fi vorba….nu face sens sa fii ioana dárc fara arc….ei sunt mai multi, mai organizati, suntem pe un teritoriu mafiot, am fost amenintata cu moartea chiar cand eram in parc cu unul din copii.. asa ca daca intrati in genul asta de situatii conflictuale, vindeti casa si emigrati, putreziciunea e subcelulara, nu se mai face bine niciodata

  37. […] sub ochii stupefiați ai celor din jur, paralizați de o frică absurdă și irațională. Am scris aici mai mult despre această frică și despre cum am putea scăpa de […]

  38. Cine alege sa manance cacat pe bani alege sa fie ticalos? Pe cuvantul tau? In oglinda te-ai mai uitat in ultimul timp? Chiar as fi curios sa stiu, tu personal din ce traiesti? Cu ce platesti ratele? Din publicitatea de pe blog? Hai, serios??? Cine sponsorizeaza acest blog aservit politic? Chiar as fi curios sa stiu. Si poate nu numai eu.

  39. Am lucrat vreo 8 ani in Bulgaria… Corporatie… Majoritatea personalului, cu exceptia catorva romani, evident, bulgari. Managerita, bulgaroaica si ea, venita dintr-un domeniu pe care cu indulgenta l-as putea descrie ca si “conex”… Nu avea nici macar cea mai mica umbra din atat de cerutele “people skills”, cunostinte ioc, in schimb deborda de agresivitate… M-am contrat de cateva ori cu ea, pe chestii tehnice, eu fiind platit sa-i pregatesc pe respectivele chestii, si am fost socat de faptul ca toti se lasau agresati de ea. Intr-o seara, la o bere, i-am intrebat daca e normal sa te complaci in pasivitatea asta… Unul din ei mi-a raspuns: “Ce vrei, am fost 500 de ani sclavi?” Anii au trecut, respectiva a crescut ierarhic, CV-ul ii arata dezvoltarea impresionanta, unii din subordonatii ei inca imi mai “raporteaza” aberatiile petrecute intre timp. Aaaa, felul in care te puteai plange de un astfel de comportament era sa “pui ticket la HR”… Din ceea ce stiu, ea este singurul manager din companie care a a avut, vreodata, “ticket la HR” plasat de un subordonat. Tot eu, din cauza unei evaluari facute “ca asa a vrut ea, ca ea e manager!”

  40. Scorpia corporatista

    Aratat degetul mijlociu moral de cateva ori in campul muncii.
    Prima data cand m-am contrat cu directorul scolii, eu fiind suplinitoare. Ma certam cu cel care semna repartizarea de la inspectorat.
    Mi-a spus doar un “avem personalitate, domnisoara?”, apoi am continuat sa predau linistita.
    Am plecat de acolo cand am intrat la facultate (da, post temporar).
    Imi amintesc si acum cum le era mai frica profesorilor titulari de ce putea sa imi faca mie directorului. Eu, in inconstienta si nemernicia mea, nu ma gandeam decat ca trebuie sa rup la examenul de admitere si sa plec de acolo.
    Checked.
    Job in corporatie. Cerut cazierul la angajare. Contract initial pe 6 luni, apoi prelungire (daca le placea).
    Financiarul din tara clientului face presiuni sa transfer fonduri din contul unui client in altul, asa, sa iasa ei bine la evalurare. Suma era mica, dar nah, le statea pe creier. Refuzat. Ei amenintat. Spus literar inapoi ca daca e asa de legal si bine ceea ce cer ei, de ce se chinuie cu mine si nu il fac chiar ei?
    Rezultat? Bagat in sedinta de intimidare in care mi se bananeau niste pocnitori de parabole cu lupul in piele de oaie (sincer, eu eram pe modul ignore, plecam in concediu in nici o saptamana). Plecat de acolo in nici o luna, pe post mai mare, la bani mai buni.
    firma respectiva a ramas cu purcoaie de scandaluri dupa (HP, nah!).
    Mutat mai sus, in alta cooperativa. Ca sa se gaseasca un tap ispasitor, s-a decis ca un om din subordinea mea sa fie concediat ca asa..de kiki. Totul in sedinta mare, la sediu, cu seful centrului si directorii financiari regionali.
    Eu, mica scarba de Romania, singura femeie din sedinta, le-am spus frumos atunci ca eu nu concediez pe nimeni fara motiv iar motivul trebuie sa fie conform codului muncii. Si ca daca au probleme cu oameni din echipa mea, sa vina sa imi spuna concret, nu cu balarii. Si ca daca au probleme in a respecta codul muncii romanesc sa isi ia frumos locurile de munca din Ro si sa le reinfiinteze domestic, cu costurile aferente.
    Toata lumea a tacut. Mi.am creat reputatia de “tough cookie”, dar nimeni nu a mai avut curajul sa imi mai ceara asa ceva vreodata.
    Au inceput in schimb cu sicanarile la mine. Am avut o discutie sincera cu HR-ul si seful (Strainez) in care le-am spus ca am documentat tot, am contactat un avocat si urmatoarea discutie o vom avea in 4 sau 5.
    Potolit imediat.
    Plecat de acolo pe post si mai mare, bani si mai garla si constiinta curata.
    Dupa ce am plecat, ma tot sunau sa le fac evaluarea oamenilor. Le-am spus ca am incheiat cotnractul cu ei si daca ei nu inteleg sa protejeze confidentialitatea angajatilor, nu-i nimica, am inteles eu si pentru ei.
    Reiterat la exit interview recomandarea catre seful strainez sa reevalueze capacitatea lui de a lucra pe codul muncii romanesc. Primit privre bovina. Adaugat ca am recomadat deja avocati buni colegilor.
    Peste nici un an respectivul nu mai presta in Ro. Mutat in Rusia.
    Morala?
    Se poate. Nu doare, dar ai nevoie de stomac, ca asa ceva nu se invata mereu acasa.
    Am fost mereu asa? Nu. Dar prima data cand am luat lingurita de kko am jurat ca nu imi mai pacalesc stomacul cu asa ceva.
    Si da, am avut momente in care am mancat ketchup pe paine. Acum ma chinui sa slabesc:)

  41. in Craiova la un mare supermarket , o casiera a cerut sefei casierelor (aia cu cheita caselor de marcat) sa o inlocuiasca pana fuge la wc . Casele de marcat nu pot fi parasite sau puse in stand-by. A insistat si a fost refuzata . Rezultatul a fost ca femeia s-a pisat pe ea , acolo pe scaun.
    Stiu si am trait personal situatii extreme dar asta m-a uluit si imi revine mereu in minte.
    Haideti surioarelor ! Nu putem lasa OMUL in conditia asta . O mica investigatie ‘ alla grande ‘
    se poate ?

  42. Foarte bun articolul, însă prezentat oarecum idealist. Am lucrat în administrația publică unde astfel de mizerii se întâmplau și încă se întâmplă zi de zi, dar de o manieră ceva mai subtilă. Din experiență spun că toți cu care am discutat spuneau pe la colțuri curajoși că ei ar lua atitudine, că ar face, că ar drege. Dar eu nu cunosc pe nimeni care să fi avut curajul de a se opune șefului oricât de abuziv ar fi fost. Marea problemă în astfel de cazuri este că, dacă te-ai luat “în bețe” cu angajatorul, șansele de a-ți mai găsi un loc de muncă sunt aproape nule. Nu prea te mai angajează nimeni, indiferent câtă dreptate ai avea. Și asta nu ți-o va spune niciodată niciun avocat, în caz că prinzi curaj și te gândești să-ți ceri drepturile în instanță…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green