Oameni despre care nu se vorbește
Vara asta, am mâncat chintale de afine, sub formă de cheesecake care nu îngrașă. Se pun 2 biscuiți digestivi pisați într-un pahar mare, deasupra un iaurt grecesc mic, peste iaurt, o linguriță de dulceață fără zahăr (de fructe de pădure, de afine sau de cireșe negre), iar, peste toate cele, muuuuuuulte afine. Se mănâncă doar asta, în loc de orice altceva, uneori și de trei ori pe zi, până dă frigul și dispar afinele din piață. Mi-am tot cumpărat, așadar, afine din piață cu kilogramul, până s-a instalat toamna asta rece. Mereu, din același loc, de la o doamnă drăguță, care ținea taraba împreună cu soțul. De câteva ori, m-au servit chiar câte unul dintre cei trei copii ai cuplului: o fată adolescentă, un băiat adolescent și un puști de vreo 8-9 ani. Erau în training, îi lăsa maică-sa să mai vândă, în timp ce îi supraveghea discret, de la distanță. Mai intervenea doar din când în când, îndepărtând cu grijă vreo afină mai stâlcită din casoleta în care-mi era cântărită marfa sau ca să-i ajute cu niște mărunt pentru rest.
În ultimele luni, prin forța împrejurărilor, am vizitat mult și magazinele de pe lângă bloc. Așa am ajuns să apreciez un mic magazinaș cu “de toate”, de unde am tot luat legume, unele fructe, uneori și înghețată. Într-o seară, m-am dus după înghețată, fără portofel. Când să plătesc, mi-am dat seama că n-aveam cu ce, m-am scuzat și am dat s-o returnez și să plec. M-a văzut însă patronul, un tânăr la vreo 30-35, care tocmai muta niște lăzi prin magazin. A plătit înghețata din buzunar și mi-a zis să-i aduc eu banii când o să pot. Nu mă cunoștea, nu mă mai văzuse pe-acolo, pur și simplu a avut încredere.
Din buticul cu materiale de construcții, șuruburi și alte articole care țin de meștereală de la parterul blocului, mi-am luat, la un moment dat, becuri, niște bandă adezivă și o veioză. Proprietari: doi bătrânei. M-am întrebat de multe ori de ce nu vând spațiul, ca să-și vadă liniștiți de bătrâneți, fără să mai muncească. Probabil că le face bine mica lor afacere. Îi ajută să aibă unde merge în fiecare zi, să aibă o treabă, o preocupare, un sens.
Mai am și o farmacie la bloc. Mă știu farmacistele ca pe un cal breaz. Uneori, când cumpăr mai multe și mai voluminoase, mi le dau pe la ușa din spate a farmaciei, care e chiar lângă ușa scării mele, ca să nu le car. La fel mă știu și fetele de la coaforul de cartier, unde mă vopsesc. Iar doamnele care coc pâinea la Mega mă întreabă imediat ce mă văd, dacă vreau să-mi pună un pave cu maia și nucă la cuptor sau mai am încă acasă din cea de ieri.
***
Sunt oameni despre care nu prea vorbim. În jurul lor și-a construit portofoliul o bancă din România. Patria Bank se definește ca fiind o bancă a românilor simpli, care își câștigă pâinea prin meserii care nu sunt musai la modă, a micilor fermieri care cresc legume cu mâinile lor, a micilor comercianți de prin piețe sau de prin cartierele României, a tuturor românilor obișnuiți.
Ce produse oferă Patria Bank:
Clasicele produse pentru persoane fizice, care sunt simple, nesofisticate și accesibile chiar și celor cu venituri mici. Creditul de nevoi personale se acordă, de exemplu, și celor cu venituri de doar 500 de lei; depozitele sunt în câștig, cu dobânzi bune sau promoții cu premii. Chiar acum există o promoție cu peste 5000 de premii;
Pentru companii, oferta e foarte diversă:
– Microcredite rurale, agro sau „urbane”, destinate celor care au nevoie nu doar nevoie de finanțare, ci și de încredere pentru a crește: legumicultori organizați în mici întreprinderi familiale sau mici afaceri de și pentru familie, mici comercianți;
– Finanțare agricolă, pentru ferme mari sau mici;
– Credite fără garanții (creditul EaSi), credite punte sau credite pentru finanțare europeană.
Banca mai susține și Asociația Creștem România Împreună, ale cărui proiecte, “Mall Țărănesc” și “Adoptă un țăran”, sunt ajutate să crească și să fie cunoscute.
Patria Bank se adresează compatrioților noștri care se trezesc înainte de zorii zilei ca să meargă la muncă, unde construiesc casele în care vom locui mâine, coc covrigii pe care îi luăm în fugă spre birou sau pâinea pe care o luăm în drum spre casă, ne repară mașina cu care ne pregătim bucuroși să plecăm în vacanță sau ne redau confortul de acasă, rezolvându-ne cine știe ce alte defecțiuni.
Dacă știți astfel de români, dați-le vestea că există o bancă care s-a construit avându-i în vedere doar pe ei, oamenii despre care nu se prea vorbește. 🙂
vorba reclamei : ”…e timpul să vezi ce poate face Patria pentru tine!”
dacă tot suntem la capitolul istorie americană le sugerez și ” in Patria we trust”
Simona,
E reclama pe Romania TV, fara gluma
imi fac diseara cheesecake d-ala….. merge si cu alte fructe?
eu am mai mâncat și cu piersici sau zmeură, dar, până la urmă, poți să încerci cu orice și vezi dacă-i bun. iaurt recomand de la Olympus, ăla grecesc e superb.
da unde-i cheesu din cakeu ăsta?
… cu bere o merge? 😁
… cheesebergenbier, pentru dg, zic…😁
@andu YY: nu e. pt că îngrașă
o banca e o intreprindere financiara care are o singura ratiune de existenta – maximizarea propriului profit!
restul sint povesti de adormit copii…
orice organizație care nu este non-profit are drept scop cîștiguri…iar în titulatura lu’ Patria asta se egzistă cuvîntul “bancă”…
care cîștiguri însă pot fi de genul “tun/păcăleală” sau d’astea, mai mici și multe…
eu personal cunosc un fost director de bancă (una dintre cele mari) care a dat credite pentru investiții “pe barba lui” unora care nu se calificau prin hîrtii (balanțe, bilanțuri, indicatori financiari) salvînd astfel citeva (bune) afaceri/locuri de muncă și care tot “pe barba proprie” a refuzat creditarea unor societăți cu management slab…actualmente omul a plecat din sistemul bancar și lucrează consultant independent, salvînd sau crescînd business-uri…
nu-i merge rău!
ori poate în urma articolului ăsta (P) poimîine ne salută ST din Maldive, unde s-a mutat definitiv, ce zici?
@costica
da, n-am nimica impotriva publicitatii, si da, mi-a fost clar ca e publicitate. n-am nimic impotriva ST. ceea ce m-a deranjat e felul in care banca si-a facut publicitate, nu faptul ca ST face texte publicitate., chestie la care e cu totul indreptatita.
banca isi face publicitate mizind pe un nationalism ieftin si care duhneste combinat cu un populism jegos. ca orice publicitate e fraiereala, e iarasi clar pentru toata lumea, nu asta e problema. problema e ca nu poti sa vi si sa zici “ma gindac mic roman, ma jerpelitule roman, in sfirsit am aparut noi pentru tine singurii care ne gindim numa la tine, complet altruisti pentru inflorirea plebei romanesti, NOI PATRIA TA!”
mie mi-a venit sa borasc.
@tobi: de-acuma o să borăști în altă parte, promit. n-am nimic cu părerile diverse, n-am nimic cu comentariile neflatante, dar tu ai niște intervenții mult prea… cum să zic… intense. nu prea am chef să calc în vome p-aici, prin urmare, așa cum te-am anunțat și la postarea următoare, o să intri un pic în moderare. ia te uită, vorbesc în versuri.
Mi-a povestit o prietena cum e cand NU te cunoaste lumea. Savuros!
E o captura luata cu lopata copy-paste de pe FB, de la:
Fifi Știe
1 hr ·
Din seria, dragi patroni angajati oameni, nu roboti!
Sun la un coafor din Pipera ( de fitze, dar foarte aproape de birou )
– Buna ziua, as vrea sa fac si eu o programare pentru ora 14.00, vreau sa ma spele cineva pe cap si sa imi intinda parul
– Sunteti clienta noastra?
– Nu
– Aveti un abonament corporate?
– Nu
– Am notat numarul de telefon, va asteptam la ora 14.00
Peste o ora suna telefonul:
– Buna ziua, aveti o programare la noi la ora 14.00 si voiam sa va spun ca e imposbil sa va faca Diana
– Care Diana?
– N-ati cerut la Diana?
– Nu
– Sunteti clienta noastra?
– Nu
– Aveti un abonament corporate?
– Nu
– Bine, va asteptam.
la 13.30 sun eu:
– Buna ziua, aveam o programare la 14.00 si nu mai ajung se poate sa vin la 15.00?
– Din pacate, Bogdan nu e disponibil la 15, doriti mai tarziu, dupa ora 16.00?
– Nu vreau la Bogdan, poate sa ma faca oricine
– N-ati cerut la Bogdan?
– Nu, poate sa ma faca oricine
– Sunteti clienta noastra?
– Nu
– Aveti un abonament corporate?
– Nu
– Bine, va asteptam.
Cred ca de aici am luat-o:
https://www.facebook.com/fifistie/?hc_ref=ARRRHlQPNDJZmDeV5w9NIxblKg2EpzvyAn9VByYSk4oze1EsiOl_lUw0I8uXiN6YPig&fref=nf
@dg:
Sa suni TU la H data viitoare, ca pe mine nu ma cunosc toate chelneritele.
da’ cînd va fi “data viitoare”?
da’ dacă sună io-s de vină, ce-are? poate are (așa ar trebui) abonament d’ăla, corporate…cred că ieșim mai ieftin! sau mai mu(l)t!
@costică:
Eldevina are abonament corporate, dar de la Polul Nord in sus. Cum sa ajungi tu acolo cu pneurile alea chelioase? Asteapta sa pina iarna, s-o gasi un 4×4 sa te traga sanie si pe tine! 😆
multam, matrixe, de aprecieri.
azi fusei pan la viena, o comuna mai mare din austria, nu stiti voi.
m-a invitat prof. rudolf winkler, dekanul de la TU, facultatea de arhitectura si urbanism.
de ce ?
pt ca aveam o gagica acolo o frumusete, care a terminat anul asta si am sponsorizat-o io, prin fundatia mea.
dupa festivitate m-a invitat omu la o carciuma de lux de acolo, de langa palatul belvedere, am mancat si am baut niste bere daia tulbure, da buna rau.
a trebuit sa platesc io, ca nu ma cunosteau chelnerii.
nu au vrut sa ma treaca pe caiet, ca cica nu aveau, iar dekanul nu avea cardul la el.
nu e prima oara, asa face mereu, un bandit.
nu-i nimic, la anu mai am un student acolo pe care il sponsorizez, si ma razbun io.
in prater il duc, stie matrixu…
il oblig sa manance tot ciolanul ala afumat.
da daca era la mine in sat… ori la H…boier eram…
Ce-am mancat eu nu era ciolan afumat sadea. Aducea, dar nu rasarea. As fi jurat ca-i spune stelzen, cum a comandat amicul meu, dar asta se traduce “picioroange”. Plastic si practic ar fi DOAR partea de sus a piciorului de porc, afumat, tavalit in mirodenii cateva ore la cuptor si inconjurat de o liota de cartofiori natur … mici, mici. Ramane ciolan afumat, vad ca oricum as intoarce picioroanga tot ca tine iese.
Nu stiu cu bancile prea bine dar stiu si eu multi oameni din acestia , unii dintre ei pe marginea soselei ce duce spre resedinta noastra de giudet au o coliba unde vand legume productie proprie , suc de rosii , bulion din ardei capia -o bunatate- ,iar anultrecut imi amintesc ca aveau pe pereti agatate desene facute de fetita lor cu care se mandreau nevoie mare.. Btw ,nu i-am intrebat daca sunt fiscalizate toate produsele! Cand ma gandesc la haosul birocratic de pe la noi nu ma pot abtine sa nu zic un “Doamne , ocroteste-i pe romani”. Am niste povesti demne de Urmuz cu fiscul !
da, of…
@irinoush:
Toate drumurile duc la resedinta de giudet, se vede clar ca pe google maps. Dar nu la geografie vreau sa te ascul, ci tot la ieconomie, fixcalizare gen. La noi in sat, dupa slujba de Inviere, drumurile duc undea vrea muschii credinciosilor. Cea mai tare provocare, printre pahare, e ciocnitul oualor, pe luatea sau pe mancatea celor sparte. Vin (verb) si zic: cine “castiga” 10 oua plateste 5 lei impozit? Carui cuibar?
Du-te si zi ce vrei tu , ca nu stiu cat impozit plateste da stiu sigur ca ajunge in statisticile de dupa Pasti ale
Ambulantei.Da daca le-a procurat prin metoda trocului ? Da un ou din zece la fisc , pe baza de declaratie pe proprie raspundere !