Povestea splendidei reviste Sindroms

Câți știți revista Sindroms? Câți știți că e făcută de o tânără româncă?

Ei bine, da, Sindroms, care astăzi se vinde în 27 de țări (predominant în Europa dar și în Statele Unite, Asia, Orientul Mijlociu și Noua Zeelandă, Japonia și China fiind cele mai interesate piețe), dar despre care în România nu se vorbește aproape deloc, este fondată de românca Miruna Sorescu, acum 6 ani, pe vremea când era încă studentă în Copenhaga.

Am rugat-o pe Miruna să-mi spună toată povestea, în ideea că vă va plăcea să o aflați. Iat-o, mai jos:

“Povestea Sindroms începe, probabil, odată cu mutarea mea în Copenhaga acum 6 ani, pentru a studia design. Venind din România, o cultură foarte “colorata”, mutându-mă din casa mamei mele (o casă și mai colorată) și cu un bagaj plin de haine colorate, mutarea în Scandinavia și ajustarea la cromatica alb/negru/gri a fost un mare șoc cultural pentru mine. Azi, Copenhaga nu mai e chiar la fel de monocromatică, dar acum 6 ani lucrurile erau foarte diferite. Toată lumea purta negru din cap până în picioare, puteai să identifici turiștii, pe stradă, doar uitându-te după oamenii cu geci colorate. Am auzit rapid despre Jante Law (Janteloven), un principiu danez care promovează egalitatea și faptul ca nimeni nu e mai special sau mai presus decat altcineva, prin urmare nu ar trebui să ne diferențiem între noi în vreun fel. Conformitatea era (și încă este!) destul de importantă în Scandinavia.

Cum se întamplă când absorbi o cultură noua, am început destul de rapid să mă îndrăgostesc de minimalismul scandinav și chiar să port mult negru. Când veneam în Bucuresti în vacanță, începusem să fiu constant întrebată dacă țin ‘doliu’. Un alt moment de care îmi amintesc zâmbind, e când le-am arătat colegilor mei danezi poze cu casa mamei din București. Au fost efectiv șocați. Aici apartamentele sunt foarte minimaliste, predominant albe sau în culori inchise/neutre, iar casa mamei li se părea, practic, un circ. Mă întrebau cum putem trăi așa.

Lucrurile s-au schimbat mult, între timp, culorile nu mai sunt la fel de temute aici, dar, la vremea mutării mele, le simțeam puternic absența din viața mea, așa că, inconștient am căutat moduri de a le reintroduce. Uitându-mă înapoi, la proiectele din facultate, observ că mă axam destul de mult pe uzul culorilor puternice. Chiar am avut un proiect fotografic, numit ‘Denmark in the pink’, în care, împreună cu câțiva colegi, expați și ei, am ‘pictat’ cu roz peste estetica scandinavă.

Așa că, atunci când am decis, împreună cu o colegă, să facem o revistă, ideea de a dedica fiecare număr explorării unei singuri culori mi-a venit foarte natural. La facultatea din Copenhaga, unde am studiat design, studenții au opțiunea ca, în loc de internship într-o companie, să își deschidă propria firmă. Practic, licența poate fi un proiect de antreprenoriat. Eu și colega mea,  fane înfocate ale printului și mai ales ale industriei de independent publishing (reviste mai puțin cunoscute, lansate de oameni creativi cu o pasiune anume, și nu de mari agenții de media) am decis să facem Sindroms.

Am început prin a face o groază de research despre industrie și despre ce înseamnă să lansezi o revistă, am vorbit cu diferiți oameni din industria de media din Copenhaga, iar eu am făcut chiar și un internship la una dintre cele mai cunoscute reviste independente, Kinfolk, care recent își mutase sediul din Portland în Copenhaga. Am format apoi o mică echipa și ne-am apucat de primul număr Sindroms, numărul roșu, care a fost cel mai dificil. “Facerea” lui a durat aproape 2 ani. După ce am înțeles cu ce se mănâncă industria, am adunat mica echipă și am deschides compania în Copenhaga, a trebuit să producem tot contentul ediției singure. Neputând să plătim pentru conținut și nici să arătăm un produs deja finit, ca să convingem, ne-a fost imposibil să găsim colaboratori care să ne ajute (fotografi, jurnaliști, artiști etc.). Privind înapoi, mă bucur că a fost așa, fiindcă asta a dus la o primă ediție Sindroms care reflectă exact viziunea noastră.

Primul număr a fost sponsorizat de către mine și Ana, românca și ea, împreună cu care înființasem și compania. Am sponsorizat un tiraj de 1000 de bucăți, din economiile personale. Le-am printat în Bucuresti, unde costurile sunt mai mici decât aici. Numărul roșu a fost foarte bine primit, în ciuda tuturor temerilor noastre de a face o revistă despre culoare fix în Scandinavia. 

Am reușit să expunem Sindroms în mai multe magazine din Copenhaga, inclusiv în faimosul muzeu de arta Louisiana, și apoi, destul de repede, în din ce în ce mai multe țări. Cum? Pur și simplu scriind multe emailuri către diverse magazine din Europa și prezentându-le revista. Am ajuns să fim contactate de magazine din China și Japonia, ca să o vindem și acolo.

În același timp, am început să fim contactate și de diversi fotografi, artiști sau scriitori care voiau să colaboreze cu noi. Chiar și dintre cei care, înainte să vada primul număr, ne refuzaseră. A urmat numărul galben Sindroms, la doar 8 luni de la lansarea roșie. Pentru a-l finanța, înființasem o campanie Kickstarter de crowdfunding, cu ajutorul căreia strânsesem în doar 10 zile peste 10.000 EUR. Am printat astfel 2.000 de exemplare galbene, dublu decât la primul număr. De atunci, revista se autosusține: am lansat următoarele ediții – alb și roz – din veniturile provenite din vânzări și din precomenzi, fără să mai investim din buzunar sau să mai facem crowdfunding. La ora asta, o vindem în 27 de țări: predominant în Europa, dar și în Statele Unite, Asia, Orientul Mijlociu și Noua Zeelandă. Japonia și China sunt piețele unde vindem cel mai mult. Avem și un distributor, care se ocupă cu vânzarea în magazinele din Europa, iar noi ne focusăm pe a creste piața din Asia.

Chinezii și japonezii apreciază foarte mult designul scandinav. Am fost chiar invitate să îl discutăm în populara revistă chineză Design 360, împreună cu unele dintre cele mai renumite branduri scandinave: Normann Copenhagen, HAY și Jesper von Wieding. 

Ne-au căutat și multe facultăți de design, pentru a le vorbi studenților. Renumitul London College of Fashion, parte din University of the Arts London, ne-a chemat la Londra, să fim partenerul lor pentru proiectul semestrial trans-disciplinar, care împarte studenții în echipe mixte (fotografi, jurnaliști, designeri, stiliști) și îi invită să ducă la capăt o idee. În cazul parteneriatului nostru, munca lor a constat în realizarea unui editorial pentru ediția roz. Am petrecut o zi cu studenții, le-am prezentat  Sindroms și i-am ghidat pentru ce-și propuseseră să facă, apoi am plecat și i-am lăsat să lucreze. La finalul semestrului, am ales câteva dintre proiectele lor pentru a le publica în ediția roz.

Am pornit Sindroms cu ideea de a crea ceea ce numim “monochrome states of mind”, dar pe parcurs am realizat că asta poate însemna mult mai mult decât doar revista printată. Încă de la primul eveniment de lansare a numarului roșu, am oferit o experiență, prezentând conținutul revistei înăuntrul unor cutii atârnate din tavan, în care participanții erau invitați să intre cu capul.

Vazând că oamenii apreciază abordarea noastră și că putem folosi evenimentele pentru a face oamenii să experimenteze cu culoarea în sine, am continuat asta la fiecare eveniment. Pentru numărul galben, am realizat o instalație ‘vie’, angajând două modele pe care le-am pictat și îmbrăcat complet în galben, punându-le să se plimbe printre oameni sau să citească revista, din care parcă se ‘scurgea’ conținut galben.

 Pentru numărul alb am creat o galerie, unde am adus la viață conținut din revistă și l-am transformat în exponate, oamenii putând să vadă sau să atingă diferite obiecte folosite în editorialele din revistă sau să citească drafturi nepublicate. Pentru numărul roz am oferit o experiență a celor 5 simțuri, invitând oamenii să vadă, sa audă, să miroasă, să atingă și să guste culoarea roz. A fost cel mai de succes eveniment de lansare de până acum.

Am dus însă conceptul de evenimente experiențiale și mai departe, organizând, odată cu ediția galbenă, și o cină galbenă monocromatică. Colaborând cu un studio creativ focusat pe mâncare din Copenhaga și cu un Chef din Germania, am creat un meniu în care fiecare fel de mâncare interpreta o nuanță diferită de galben. De exemplu, pentru galben neon, participanții au gustat muguri Szechuan, care au un efect de explozie și anestezie temporară a papilelor gustative.

O alta experiență monocromatică pe care am lansat-o recent, odată cu numarul roz, sunt cutiile Omakase: Pink. Acest proiect, pentru care am colaborat cu mama mea, vine din dorința noastra de a aduce oamenii talentați cu care lucrăm mai aproape de audiența noastra, dar și de conceptul japonez Omakase. Omakase se traduce prin ‘mă las pe mâna ta’. Atunci când comanzi Omakase într-un restaurant japonez, te lași practic pe mâna chef-ului. Cutiile noastre Omakase merg pe același concept de mister, având conținutul secret: nu poți ști ce este în cutie până nu o cumperi. Cutia conține 7 obiecte sau produse de design, inclusiv o copie a ediției Sindroms roz, jumătate dintre obiecte fiind alese de noi de la branduri de design pe care le admirăm și promovăm în revistă, iar cealaltă jumatate fiind create exclusiv pentru cutii, în colaborare cu artiștii și designerii talentați cu care colaborăm constant. Cutia se vinde la un preț de 250 EURO, obiectele având o valoare de 500 EUR. Ediția e limitată la 30 de cutii. 

Cum e structurată revista? Fiecare număr explorează amănunțit culoarea aleasă. Începem prin a alege 5-6 emoții sau teme principale care sunt universal asociate cu culoarea respectivă, iar acestea devin capitolele ediției. Odată ce știm capitolele, explorăm și discutăm idei de conținut, până când ajungem la un cuprins al numărului. 

Apoi, decidem ce editoriale sau articole vrem să realizăm noi, personal, iar restul le împărțim către contributori, cărora le trimitem un brief despre subiectul articolului/editorialului și ce ne dorim de la ei, după care colaborăm cu ei destul de îndeaproape, ca să ne asigurăm că rezultatul se va potrivi perfect cu Sindroms.

Sperăm să vă placă ce facem.”

Miruna Sorescu

În România, revista poate fi cumparată doar de la Dispozitiv Books sau online, de pe www.sindroms.com.