Mrs Brățări vă salută
Jumătate din viața mea nu am purtat bijuterii. Zero, nada, nimic. Nici inele, nici brățări, nici perle, lănțișoare sau coliere. De câțiva ani, port TOT, dar mai ales brățări. Dețin undeva la 1 kg de brățări. În fiecare dimineață, în timp ce îmi beau cafeluța, îmi înfășor tacticos pe încheieturile mâinilor câte 200 de grame.
Nu există să plec din casă fără ele. Nu există nici să neglijez vreo mână. Am brățări de piele, de metal, din diverse pietre, mărgele sau perle și le port pe ambele mâini.
Uneori le combin cu o manichiură colorată.
Alteori cu o mânecă de dantelă.
Pot să le combin în nenumărate feluri. Uneori fotografiez combinația, ca să nu o uit.
Cel mai rar port inele, iar, dintre ele, am unul singur preferat, cumpărat acum mulți ani într-o vacanță din Grecia. Îl port pe degetul arătător.
După brățări, cel mai mult iubesc chestiile de agățat la gât. Preferatul meu din acest moment e un nor de argint.
De câțiva ani, am descoperit perlele. Pe primele mi le-am cumpărat în lockdown, o să îmi amintesc mereu cum am desfăcut înfrigurată coletul și câtă bucurie mi-au adus.
Apoi au apărut în viața mea perlele mari, rotunde.
Le port non-stop vara, toamna, primăvara și iarna.
Singure sau în alte combinații.
Special între toate e acest lănțișor care a fost făcut, pentru mine, din două verighete topite.
Îmi mai place și o planetă translucidă, legată cu un șnur lung de piele.
Dar am și cercei. Deși nu port des, sunt câțiva pe care îi ador. Foștii preferați sunt din porțelan alb.
Ghiciți din ce sunt noii preferați. Ei bine, tot din porțelan alb. Două aripi albe de înger.
Mai am și niște flori verzi minunate.
Și frumoșii ăștia, luați tot din Grecia, acum foarte mulți ani.
Cu ăștia am vorbit la TED.
Iar ăștia sunt cea mai nouă achiziție.
Desigur, am și broșe, de toate felurile. De exemplu cu pisici.
Sau în formă de frunză.
Și multe, multe altele. Și toate mă fac fericită. Uite-așa de fericită.
Voi? Cum stați cu bijuteriile?
Acest text este parte dintr-un parteneriat cu EMAG.
Port doar verigheta. Imi amintesc însă că odată demult am purtat un lănțișor de aur.
Am receptat salutările… Slavă brățărilor. Cam era cazul… pentru că se făcuse exagerat de lugubru silențiumul de prin zonă… Mă bucur să aud că măcar una dintre Simonele noastre faimoase a găsit ingrediente potrivite pentru o rețetă a fericirii… care nu e nici ilegală, nici imorală si nici nu îngrașă. In plus, după cum reiese cu generozitate din poze, toate îți vin fabulos…