Manifesting my dreams

Ador tricourile albe. Le-am numărat de curând. Am 14, asta dacă nu cumva mi-am mai cumpărat vreunul între timp. În poza de mai jos sunt doar opt dintre ele. Unele sunt simple, altele au câte o dantelă sau niște paiete, unele sunt cu anchior, altele pe lângă gât…

Le prefer pe cele cu anchior și îmi place mult să le port cu perle. În poza de mai jos aveam și bucle proaspete. Urma să alerg către o cafea bună, un prânz minunat și o companie de milioane. Ochelarii de soare au sfârșit luați de valurile unei mări, noroc că mai aveam încă o pereche de rame la fel și mi i-am refăcut, cu dioptrii și tot tacâmul. Uneori, când îmi place ceva, îmi cumpăr în 2 exemplare. Alteori îmi cumpăr în 14…

În poza următoare eram la cabinet, cu un alt tricou alb din colecție și cu aceleași perle. Dar cu alte brățări, pentru că din astea am zeci. Fără bucle, dar cu oboseala multor ore de muncă în ochi.

Și cardiganele îmi plac. Și pantalonii de piele. Am o colecție de încălțări albe, sport. Cu ce să le combin pe toate oare dacă nu cu un tricou alb anchior, care să lase să se vadă, la gât, norișorul meu de argint din care plouă cu picături de argint? Aici aveam în față un prânz bun cu o prietenă apropiată. Obișnuim să mergem la coafor amândouă, o dată la 5-6 săptămâni, iar, de acolo, mergem mereu la masă sau măcar la o cafeluță și e taaaare bine.

Tricoul alb cu pătrat de paiete negre se combină cel mai bine cu o anume fustă bleumarin și cu niște sandale bej cu platformă, care sunt foooarte comode. Așa am apucat să îl îmbrac prima oară și m-am fixat pe combinație. Îmi place să le alătur mereu o geantă galbenă, mare. Fusta parte cumințică, dar e parțial transparentă, așa că mi-a trebuit ceva curaj să mi-o cumpăr. În poza de mai jos veneam de la Oficiul de Stare Civilă al Sectorului 4, unde niște prieteni spuseseră “Da”. Eram bucuroasă pentru ei și tristă pentru mine, din niște motive care nu contează acum. Îmi amintesc și bucuria, și tristețea acelei zile ușor caniculare, dar cel mai mult feelingul ăla bun pe care ți-l dă conectarea cu oameni care ți-s dragi.

Uneori, o broșă neagră cu o pisică se strecoară între tricoul alb și fusta mea neagră cu buline, pe care o ador. Am două fuste cu buline. Una e neagră, cealaltă e bleumarin. Cea neagră e number one, o port cel mai mult dintre toate fustele mele. Cerceii albi de porțelan ocupă, de asemenea podiumul, la categoria lor, dar alături de niște aripi albe, tot de porțelan. Îmi amintesc perfect cu cine am băut cafeaua care era pe masă în poza asta. Îmi amintesc în care vară a fost, dar și tot ce am vorbit.

Uneori port pălării. Mai rar decât aș vrea, pentru că simt că mă încurcă. Geanta galbenă din poză s-a stricat, din păcate. Acum mai am doar vreo patru genți galbene, pe cea mare din poza de mai sus și trei mai micuțe. Am și o brățară galbenă, de piele, la care apelez des. Le pot purta pe toate cu pantaloni negri, o vestă neagră și… well… tricou alb, după cum se și vede.

În poza de mai jos eram la Viena, cu una din prietenele mele surori. Tocmai probam superbul cardigan verde și decisesem să mi-l cumpăr. Prietena mea și-a cumpărat unul identic, dar bej, pe care l-a pierdut, un an mai târziu, la Paris. Cu mine l-a cumpărat, cu mine l-a pierdut. Aveam un tricou alb când s-au întâlnit, foarte posibil să fi avut unul și când s-a produs trista și accidentala despărțire. Offf…

Nu mai purtasem de 10 ani pandantivul din imagine. M-am bucurat să îl redescopăr și să îl combin cu perle mici, gri. Un tricou alb cu anchior, o fustă de mătase neagră și un cardigan gri au completat o ținută în care mereu mă simt bine. În spate e liftul stației de metrou Piața Romană.

Cea mai fericită sunt în zilele de vineri când nu lucrez, afară e primăvară, beau o cafea la o terasă frumoasă, vântul îmi zburătăcește părul și port un tricou alb (cam șifonat:)), peste care atârnă medalionul meu translucid în formă de planetă. În poza de mai jos mai aveam și o fustă de geans, ciorapi negri ultramați și niște teniși gri-argintii, de piele.

Sunt și zile mai simple în care doar niște unghii turcoaz și o geantă albastră pot să scoată vag din anonimat obișnuitul tricou alb anchior. Fusta era cea de mătase neagră de care am mai povestit și mai sus… Tocmai mi-am dat seama că îmi trebuie din nou unghii turcoaz. E urgent.

Purtam tricoul alb cu paiete albastre, în ziua în care am primit un colier superb, din perle și nu numai, pe care l-am combinat cu un alt colier superb din perle și nu numai, de la mine de-acasă. A ieșit ceva frumos.

Și acum, dați-mi voie să vă prezint tricoul meu alb preferat, cel mai iubit dintre toate. Din spate arată așa.

Din față arată la fel de mișto. Are niște lănțișoare incluse în design, cărora, în foto, le-am mai adăugat eu niște accesorii.

Se vede mai bine aici, din față, purtat doar cu lanțurile lui, originale și cu mărțișoare primite de la oameni dragi.

În ultima poză, vă arăt unul din viitoarele mele tricouri preferate. Modelul din poză e gri, dar al meu o să fie alb, trebuie doar să găsesc un loc în care să îl inscripționez.

Vouă vă plac tricourile albe?

Acest text este parte dintr-un parteneriat cu EMAG.