Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Nu știu ce să mai zic cu PR-ul ăsta…

M-am trezit acum câteva zile cu un domn la ușă, care mi-a adus din partea unui brand (nu zic care, că nu vreau să-l umplu de sânge) un copăcel. Avea rădăcina înfășurată într-o pungă în care bănuiesc că o fi fost vreun burete îmbibat cu apă. Cică “primăvara e anotimpul renașterii”, iar brandul cu pricina “mă vrea mai veselă”, prin urmare “acum e momentul să sădesc în curtea casei mele un copăcel”, pe care apoi “să-l ud, să-l cresc și să-l îngrijesc, iar peste ani și ani să mă bucur de roadele muncii mele”.

Problema numărul 1 e că stau la bloc, deci “curtea casei mele” nu există, prin urmare, probabil, ar fi trebuit să mă duc să-l sădesc în spatele blocului. Iar aici intervine problema numărul 2: că poate n-am chef și timp să sădesc& ud & îngrijesc un copăcel. Și nici instrumente cu care s-o fac și nici chef și timp să mă duc să mi le cumpăr. Da, poate sunt o nesimțită cinică, care nu vrea să sădească un copăcel. Ce ne facem în această situație? Ce se întâmplă cu copăcelul? Se usucă și îl arunc? N-aș vrea, că mi-e milă de el, dar pe de altă parte, nu reușesc să înțeleg de ce agenția de PR care a avut această idee nu s-a gândit la toate problemele astea.

Da, o fi arătat foarte drăguț ideea în Power Point-ul ăla pe care l-au arătat ei clientului. Vai, ce frumos!, o fi suspinat clientul. Și înălțător pe deasupra!, or fi adăugat creativii.

Într-adevăr: Ce poate fi mai frumos și mai înălțător decât să inviți omul să-și sădească un copăcel în curtea casei lui pe care n-o are? Păi, vă zic eu: să nu-l inviți să-și sădească un copăcel. Pentru că, dacă-l inviți, s-ar putea să-l încurci. Rău. Și să te înjure.

Când trimiți un obiect d-ăsta de PR, exact ca și atunci când faci un cadou unui prieten, trebuie să te gândești în primul rând la cel căruia i-l trimiți. Îl pune obiectul ăla într-o situație ciudată? Îl încurcă? Dacă răspunsul e “Da”, renunți la idee și găsești alta, la fel de înălțătoare, dar care să nu-l încurce. Să trimiți un copăcel e aproape ca și cum ai trimite un câine. Un cățeluș drăgălaș, foarte  scump și foarte dulce. Toată lumea adoră cățelușii drăgălași, scumpi și dulci, deci destinatarul nu are cum să nu cadă-n fund de fericire, nu-i așa? Ei, bine, surpriză, are cum. Pentru că, dacă voia un cățeluș, și-l lua singur. Mai mult ca sigur, dacă nu are deja unul, e pentru că nu vrea. Așa e el, un om cinic și rău și fără inimă, care nu vrea să îngrijească cățeluși scumpi și dulci. Sau poate are alte motive pentru care nu vrea s-o facă.

Am scris toate astea nu ca să i-o trag în bot agenției care mi-a trimis copăcelul. De-asta nici nu am numit brandul în numele căruia s-a făcut livrarea, pentru că ideea nu e să fac rău, ci să-mi exprim o-ngrijorare, trăgând în același timp un mic semnal de alarmă. Oameni buni din agenții, nu e OK să trimiteți copăcei. Nu e OK să trimiteți lucruri care încurcă. Poate omul e cu bagajele la ușă, în drum spre aeroport, în momentul în care primește copăcelul. Ce-o să facă? N-o să aibă timp nici măcar să-l plaseze altcuiva, spre plantare. O să-l lase să se usuce și o să-l aibă după aia pe conștiință. Tocmai ați pus un copăcel mort pe conștiința cuiva. Vi se pare OK?

Eu am dat copăcelul unui prieten care are curte. Am avut noroc că stă pe-aproape și a venit singur și și l-a luat, dar gândiți-vă de două ori înainte de a vă mai opri la idei de-astea. Ăsta e mesajul pe care am încercat să vi-l transmit. Sper să-l înțelegeți.

P.S.1. Un alt exemplu de situație care m-a încurcat a fost când am primit un obiect mare de mobilier, pentru care nu aveam loc în casă. Am fost nevoită să-l ofer, la rândul meu, altcuiva, să caut soluții pentru transport și așa mai departe.

P.S.2. Nici bebeluși în coșuleț nu e OK să trimiteți oamenilor. Zic pentru că, de la copăcei la bebeluși, pe direcția în care ați pornit-o voi, nu pare să mai fie enorm de mult. Întorceți-vă de pe drumul ăsta, nu e cel mai bun, OK?

75 comentarii

  1. Bine ca nu ai primit un pui de ciobanesc romanesc

  2. ufffff… sunt foarte curios cum reactionezi atunci cand iubitul tau iti aduce o floare….

  3. Ma ofer sa te scap de el….zic 😉

  4. copacelul e ok. te opresti la prima casa din drum si oricine zice “sarmna” pentru asa ceva. catelusul scump, nu e chiar asa de ok 😀

  5. @constantin: îmi aduce foarte des, da’ nu mă pune să le plantez în fața blocului:))

  6. @belami: uite, ideea asta nu cred că mi-ar fi venit… da, și dacă-mi venea, nu cred că m-ai fi văzut umblând cu copăcelul în brațe, printre maidanezii de pe mărțișor. sunt răi și mulți, frate

  7. Silvia Piscupescu via Facebook

    si nu se putea refuza cadoul?

  8. Mă gândesc cu groază la momentul în care îmi va suna la ușă un nene d-ăsta, cu niște araci la purtător, îndemnându-mă să sădesc o viță nobilă în sufragerie…

  9. Daca citesti comentariile in ordine, s-ar putea intelege ca Dana se ofera sa te scape de iubitul- problema care iti aduce flori, conform situatiei semnalate de Constantin. Adevarul este ca nicio problema nu e insurmontabila, daca ai prieteni indatoritori :).

  10. și dacă primeai un animal de companie? ah ce blond sunt. a fost o campanie anul trecut în care au trimis animale ):-

  11. Poate n-ar fi trebuit sa-l primesti de la bun inceput… Te scutea si de toate “problemele” pe care ti le-a creat si de timpul petrecut la scrierea acestui post.

  12. Ce faceai daca primeai un copilas, cat incurcatura. Trebuia sa ii cumperi patut sa aiba unde dormi, pe urma jucarii pentru dentitie sa poti dormi noaptea de el, pe urma carucior sa il scoti la aer, dar de unde timp pentru a cumpara toate astea cand esti in drum spre aeroport. Il iei cu tine, da. Si la aeroport te intorc aia ca cica nu ai acordul parintilor sa il urci in aeronava. Ce sa faci ce sa faci acuma l-ai luat cu tine incepe sa planga toti calatorii se uita la tine, tu te rusinezi ii zici sa taca. El plange in continuare. Ce te faci cu el?
    Intr-un final panicat se opreste din plans… in mijlocul aeroportului nu stiai ce sa faci ca tre sa urci in avion deja…
    Si uite asa ajung copii in boxele de bagaje a aeroporturilor. Marea majoritate a lor se afla in Japonia, mai mult ca sigur din cauza PR-ului agresiv de acolo.
    (iti recomand o carte socanta: Ryū Murakami – Copii de aruncat) acolo arata soarta unor astfel de copii lasati in boxele din aeroport.

  13. @shalimar: sigur. eu am scris în ideea să nu se ajungă la probleme și mai complicate. cățelușii zău că sunt mai greu de dat. nu că nu mi-ar plăcea să am unul, dacă n-aș sta într-un apartement mititel 🙂

  14. @Alin: tu vorbești serios? ce animale?

  15. @Paul: copilașul cred că l-aș ține, cu condiția să mi-l dea cu acte de identitate, ca să nu intru după aia la pârnaie, când mă duc să-l declar. de fapt, cu ceferticat de adopție pe numele meu ar trebui să mi-l dea…

  16. Este si asta o modalitate sa deschizi o usa.Altii folosesc chei potrivite iar cei mai grabiti, o ranga.Sper ca l-ai primit in apartament, oferit cafea, ceai…

  17. @Simona , poate te trezesti la usa cu vreo 5 coshulete cu bebelusi cu acte in regula

  18. @lauran: păi ce, sunt angelina jolie?

  19. eu am primit odată de la o firmă, tot într-o campanie de PR, o chestie super drăgută: o baby plant, era o plantă mică-mică-mică închisă într-un cilindru de stică pe care îl purtai pe un lănțisor la gât, si o dată la câteva zile o puneai într-o farfurioară cun un pic de apă ca să se umezească materialul în care avea rădăcinile. după ce crestea un pic o puteai muta în ghiveci. A fost super drăguță, dar fiu-meu a vrut să o poarte el si nu stiu ce naiba i-a făcut că a murit 🙁
    Mie de exemplu nu-mi place să primesc buchete de flori, pentru că îmi fac mizerie în casă cu polenul ăla care pică si cu petalele, pentru că după o zi miros a vegetale în putrefacție si pentru că nici nu am vaze în casă.

  20. Oarecum sunt de acord cu punctul tau de vedere, in sensul ca agentia si clientul care aproba o idee de cadou trebuie sa se gandeasca bine la implicatii si complicatii, dar in egala masura sunt sigura ca, in timpul in care ai scris acest articol, ai fi putut sadi copacelul, chiar si in spatele blocului. L-ar fi ingrijit natura si l-ar fi udat ploaia daca n-ai fi avut timp sau chef de el. Un copacel n-ar trebui sa incurce pe nimeni foarte mult. Nu e nici catel, nici copil, totusi.

  21. Marius Gheorghiu

    Simona,
    Nu era mai ok sa vina un nene sa-ti aduca actele si cheile de la o casa? Sa ti le dea cu conditia sa plantezi un copacel in curtea casei.
    Adica, dom’ne noi dam casa si mata tre musai sa pui copacelu’.

  22. @Claudia: până găseam lopată, până convingeam babele din bloc că nu tre’ să convoace chiar tot consiliul de locatari ca să-mi aprobe să plantez copăcelul, până una, până alta, trecea de zece ori mai mult, crede-mă. plus că eu vorbeam în text de un principiu, nu de copăcelul ăla în particular.

  23. Ce specie era copacelul?
    Ca si astia au niste instructiuni de folosire, sau ceva.
    Nu cred ca merge sa il iei si sa-l infigi unde-oi vedea cu ochii.

  24. stim cu totii ca femeile sunt lipsite de imaginatie. deh, nu le poti avea pe toate. solutii practice:
    1. il legai cu ceva, nu conteaza cu ce, important era sa stea in picioare. si agatai de el un afis: “toaleta ecologica”. deveneai zeita betivilor din cartier!
    2. multumeai frumos individului, facandu-l sa se creada important, si imediat cum o tulea lasai copacul sprijinit de usa vecinului, eventual – la fel – cu un afis: “natura vine-n casa ta”. sunai la sonerie si fugeai. probabil pana seara copacelul se intorcea si la tine. asa iti imbunatateai comunicarea cu vecinii.
    3. te duceai la un (in)amic. ii puneai pomu’n brate si ii spuneai: “esti copac! iar asta mic e frati-tu”
    4. il tineai pe balcon, il resuscitai la fiecare 4-5 zile si la craciun il foloseai in loc de brad
    5. cand sotul tau iti daruia flori, ii adresai un gales: “slabut, coane!” si ii ofereai un copac.
    6. ati avut voi cal…un copac va strica?!
    …samd.

  25. Stii proverbul Calul de dar nu se cauta la dinti.
    S-au gandit ca un copacel este ceva de care o sa-ti amintesti mult timp.
    Si probabil majoritatea celor care au primit darul au si curte. Tu nu te aflai in target.

  26. Anul trecut a fost o campanie la Desperados. Mai multi bloggeri au primit soparle Gecko.
    Rezultatul? Eu am patru soparle acasa (donate de la bloggerii care si-au dat seama ca nu stiu, nu au chef sau nu pot ingriji un astfel de animal).

    Cu copacul esti subtireanu, zic eu 🙂

  27. @Doru: mamă, ce idee asta cu șopârlele. și tu cum te descurci cu patru?

  28. @ Doru chiar mă întrebam unde sunt șopârlele … patru la tine. oare restul sunt bine?

  29. Băi, săracele șopârle, câte or fi fost și pe unde or fi ajuns? 😥

  30. Toate postarile tale pe tema asta au cumva rolul de a ne intari convingerea ca PR-ul nu prea o meserie in sine ci doar un refugiu pentru oameni care nu prea sunt in stare sa faca altceva?
    Pentru ca nu mai era cazul :mrgreen:

  31. @andrei: nope, nu cred asta. cred că e o meserie f mișto, doar că pare f ușor de făcut și, din cauza asta uneori e abordată mai amatoristic, așa…
    în ce mă privește, cred că sunt mai sensibilă la ea decât alții, fiindcă am făcut-o, la un moment dat, timp de mai mulți ani 🙂

  32. Pai probabil si soparlele au ajuns sadite intr-un colt de gradina cu mentiunea ca totusi nu mai era nevoie sa le uzi dupa aceea.

  33. @Doru: zi-ne, domne, că toate șopârlele sunt bine sănătoase, că ne dăm aici de ceasul morții, nu vezi? 🙂

  34. Trebuia sa-ti aduca si un copacel, si un catelus si-un bebe in cosulet. Ca simbol al vietii care renaste, etc., etc., etc., etc.
    Am prins cand eram elev o campanie cu viermii de matase. Umplusera sala de sport a scolii cu ei. Eu si cu sora-mea ne-am gandit ce bine ar fi sa luam cativa acasa. I-am luat in ultima zi de scoala si i-am pus pe niste ziare in biblioteca, in spatele unui dulap, sa nu ne vada ai nostri. Le-am pus si o gramada de frunze de dud acolo. A doua zi, ghici… am plecat toti in vacanta. :mrgreen: La intoarcere iarasi zic: ghici… :mrgreen: Aveam o minunata colonie de fluturi in biblioteca. Erau peste tot, da’ chiar peste tot (mama mai gasea cate unul si la 3 saptamani dupa ce crezuse ca a scapat de toti). :mrgreen:
    Asa ca vezi ca poate fi si mai rau. Daca-ti aducea cineva vreo 100 de viermi de matase, sa-ti faci o rochie misto??? :mrgreen:

  35. @Adi: o-ho-ho-hoooooooo 😆 😆 😆

  36. Am avut niste prieteni care au primit cadou doi papagali de la nasi. Ma rog, capul familiei nu era prea fericit de cadou, faceau mizerie, rontaiau semintele alea si scuipau cojile pe jos, ma rog, ati prins ideea :mrgreen: Ei, si tot ii scotea el pe balcon “sa se aeriseasca” dimineata si ii lua inapoi inainte de a pleca la serviciu pe la unspce am, pina intr-o buna zi (care s-a dovedit a fi cit se poate de proasta) cind i-a uitat pe balcon, au fost in ziua aia 40C si i-a gasit asa, mai morti. De-atuncea s-a jurat sa le zice in fata amicilor care mai au idei de cadouri excentrice de-astea, “dom’le, mersi, da’ nu!”
    Eu rezolv aceasta dilema tot in stilul unui post trecut: daca nu vad cutiuta verzulie de la Tiffany’s, nu deschid usa. Sa stea cu palmieru’ in brate pina s-o plictisi :mrgreen:

  37. da sa primesti de ziua ta o bufnita alba , gasita greu , dar , greu prin Ungaria , pentru a ti se face mare bucurie, fiind fana bufnita alba din Harry Potter ? i s-a intamplat unei colege , prietena cea mai buna a vrut sa ii faca MEGA SURPRIZA , a trimis bufnita printr-un curier , inainte de petrecere – asta era sa lesine , cu bigudiuri pe cap si oja neuscata pe unghii ,cand curierul a scos carpa de pe colivie, bufnita s-a speriat si a scos o chiraiala sinistra , sarbatorita la fel , l-a injurat pe bietul baiat, a injurat bufnita , prietena , a inceput sa planga .Iti dai seama ce a fost in bloc .In final a trimis omu cu bufnita de unde a venit si nu a mai vorbit cu prietena cateva luni

  38. Buna Simona. Parerea mea este ca exagerezi, iar aici se vede ca vorbeste omul care NU are copii. Sincer, eu admir cum gandesti si cum manuiesti condeiul in general, iti admir teribil simtul umorului si perceptiile incisive, insa aici mi se pare ca ai o abordare superficiala. Atunci cum vrei sa mai indemni oamenii spre deschidere si intelegere vis-a-vis de copiii autisti ( de exemplu – si folosesc acest exemplu caci sunt implicata personal si stiu exact despre ce vorbesc) ?! A accepta/intelege si sa nu mai spun SUSTINE un copil/adult cu TSA este cu muuult mai complicat fata de a lua o lopata si de a planta un copac intr-unul din spatiile verzi din jurul betoanelor in care traim. Daca toti am avea deschiderea de a aprecia un dar , atunci cand ni se ofera, chair si daca este acest tip de cadou, care implica un oarescare efort din partea noastra, atunci lumea ar fi un loc mai bun, in care oamenii nu s-ar intrerupe din “crestere” la nicio varsta. O zi cat mai verde!

  39. Una din Bucuresti

    Io am primit un copil de crescut si intretinut, cu tot cu mo 8) bila si problemele de rigoare, legat cu fundita, pe care scria: “poftim cadou, ca tot te plictiseai cu cei 2 puradei ai tai, a doua facultate si servici” Distractie la maxim, ce sa spun, o fi karma? Adica unii munceste si altii se distreaza? :mrgreen:

  40. @lauran: mor de râs 😆 😆

  41. @Una din Bucuresti: detaliază. cum adică ai primit copil cu mobilă și fundiță?

  42. Una din Bucuresti

    Insertu’ din cuvintul “mobila” a fost o greseala, nu inseamna nimic, pardon.

  43. @ Una din Bucuresti

    Cam toate femeile primesc un copil de crescut, ingrijit, spalat, imbracat, mancat, etc., cand se marita. Fara fundita dar cu instructiuni de utilizare de la “mama”. :mrgreen:

  44. Una din Bucuresti

    Adica am copil vitreg, na ca am intrat in chestii personale, si nu trebuia….ma rog, pe de alta parte, se compenseaza cu super rude si super prieteni, adica suport moral, deh!
    Ideea era ca nici pe mine nu m-a intrebat nimeni, si daca ma intrebau nu puteam spune nu, ca doar ce era sa fac? Mai bine primeam un copacel, heheheeee!
    Evident, situatia asta n-are nici o legatura cu PR-ul, doar am facut o analogie ironica, ca sa ma bag in seama :mrgreen:

  45. @Arina: N-ai inteles ideea. Era vorba de un principiu, care ar trebui sa primeze: acela de a nu risca sa-l incurci pe cel caruia ii trimiti ceva. Uite, pe blog, tocmai s-au spus niste povesti hilare pe tema asta: despre cum cineva a primit o bufnita alba, pentru ca era fanul bufnitei din Harry Potter si i s-a facut rau cand s-a trezit cu ea in casa sau despre o campanie de anul trecut in care o marca de bere a trimis bloggerilor SOPARLE. urmarea: cineva are acum 4 dintre soparlele alea, de la oameni care au vrut sa scape de ele. ma intreb unde-or fi celelalte si ce soarta or fi avut, saracele. plus, mai ziceam eu in post, nu stii cum il prinzi pe om: poate tocmai e cu bagajele facute sa plece si se trezeste cu un copacel, pe care nu mai are timp sa-l dea altcuiva si nici sa-l planteze. de ce sa-i pui omului pe constiinta o soparla sau un copacel?

  46. Da, am citit istorioarele acelora care au raspuns pe blog, acum, dupa postarea de mai sus; poate am exagerat eu, simtul umorului clar mi s-a cam dizolvat in ultima vreme ; am un “soft spot” pe aceasta tema, cu propavaduirea “acceptarii si intelegerii ” la nivel social a persoanelor cu TSA. . . Parca e o moda acum, toti blogerii si persoanele publice se implica in activitati de genul, insa majoritatea fara sa creada cu adevarat sau sa inteleaga despre ce este vorba. Am salutat postarea ta de acum cateva zile pe tema aceasta, caci esti una dintre putinele persoane “in voga” pe care realmente le admir ca si mental , in primul rand, iar acum probabil am proiectat propriile-mi frustrari ( vis-a-vis de abordarea promovarii Autismului fara nici un rezultat concret : sa ai un copil cu TSA inalt functional , care de 5 ani de zile este stigmatizat la scoala intr-o maniera greu de imaginat , iar pe de alta parte sa auzi atatea indemnuri la integrarea copiilor cu Autism jos functional, demersuri care sunt doar de forma, informatia neajungand acolo unde trebuie – respectiv la Ministerul Invatzamantului si la parintii copiilor neurotipici , asta este de-a dreptul dezamagitor) in a interpreta situatia descrisa astazi. . . Apreciez oamenii care cred cu adevarat in ceea ce fac, in special pe cei care au puterea si ascendentul de a se face auziti si transmit un mesaj pe care il sustin prin exemplu personal.

  47. @Una din Bucuresti: să-l crești frumos și sănătos, zic 😉

  48. concluzia: daca iti trimiteau si un catel la copacel, rezolvai 2 probleme: catelul uda copaceleul, copacelul ii oferea spatiu intim catelului. Nu udai nici copacelul, nu scoteai afara nici catelul!
    Deci eu zic ca din punctul asta nu a fost bine gandita campania…

  49. @Arina Urian Of… Vorbeam acum cateva zile cu o prietena si imi povestea ca, pentru proiectul “scoala altfel”, care s-a derulat saptamana trecuta (parca), a propus invatatoarei, prin copil, sa doneze/cumpere toti copiii jucarii si sa mearga la un orfelinat sa le daruiasca copiilor de acolo. Ce raspuns a transmis invatatoarea inapoi, catre parinti, tot prin copil: “Nu se poate sa mergem la orfelinat, ca iau boli copiii de la cei de-acolo”. Deci… deci… deci ce sa mai zicem, ce sa mai facem, ce sa mai zbieram si mai ales unde??? Cum sa schimbi o astfel de atitudine? Alta poveste, mai veche: copil cu diabet, insulinodependent, refuzat la enspe mii de gradinite, desi refuzul era ilegal? Si tot asa… Imi pare tare rau pentru ce ti se intampla si pentru ce i se intampla copilului tau…

  50. @Simona – “Nu se poate sa mergem la orfelinat, ca iau boli copiii de la cei de-acolo” . Vezi tu Simona, asta este unul din motivele care m-au facut sa emigrez. Inainte de a emigra am lucrat pentru un ONG international care desfasura un proiect mamut in zona, proiect care cuprindea copiii cu dizabilitati fizice si psihice din scolile speciale, orfelinatele, copiii infectati cu HIV, planificarea familiala, si altele. Bineinteles ca o parte componenta a fost educarea educatorilor. Cred ca as putea sa scriu o carte cu toate barierele de care m-am lovit atat in institutiile respective cat si in cele guvernamentale (Directia de Sanatate, Ocrotirea copilului, ISJ, etc) si cu toate intamplarile pe care le-am avut in acei 3 ani. Povesti de groaza cu profesori, educatori, eprsonal medical care ar fi trebuit sa arate cea mai mare compasiune pentru micutii cu care lucrau si care dadeau vina pe sistem. N-am sa-ti povestesc decat un singur caz. Scena se desfasura la un Spital de Boli Infectioase, unde ONG-ul pentru care lucram bagase o caruta de bani in echipamente, materiale si cursuri de pregatire pentru doctori si asistenti. Sectia HIV. Un baietel in varsta de 4 ani, de o frumusete si inteligenta rare, deja bolnav de SIDA, se lipise de noi, cei care veneam sa le bucuram zilele. Intr-o zi, cand am ajuns in sectie, baietelul de care vorbeam nu ne-a mai intampinat. Am intrebat unde este si ni s-a spus ca murise cu o zi in urma. Cauza decesului? Septicemie. Din intrebare in intrebare am aflat de la una dintre fetitele din sectie ce se intamplase de fapt. Fiind slabit statea foarte mult in pat iar asistentele refuzasera cu ostinatie sa ii schimbe hainele si asternuturile pe care saracutul le uda in mod constant, si se infectasera plagile deschise de pe spate. Cand le-am intrebat pe asistente de ce nu i-au schimbat hainutele in mod constant, asa cum primisera instructiuni sa o faca, si de ce nu i-au tratat plagile de pe spate, raspunsul asistentei sefe a fost halucinant! “Domnule, avem copii acasa, nu vrem sa ne imbolnavim de SIDA.” Cu toate educatia pe care o primisera in acele cursuri de pregatire, cu toate echipamentele si materialele pe care le aveau la indemana, au ales sa stea la distanta de acel copil. De acord, baietelul ar fi murit pana la urma, dar faptul ca l-au lasat sa moara, ca pe un caine turbat, a fost infiorator!

  51. PR e prescurtarea de la PRoasta?

  52. @Adi_MN: mai bine nu ne povesteai 🙁

  53. @Simona – Imi cer scuze.

  54. vecină, eu am primit odată o statuetă, cred că din fier, care cântărea undeva în jur de 5-6 kile. nu am reușit să înțeleg ce reprezenta și am aruncat-o la gunoi, nici n-am mai cărat-o sus. cred că s-au bucurat mult particularii care caută fier.

  55. Una din Bucuresti

    @Adi_MN:

    Niste animale asistentele alea! Stiu ca toate cadrele medicale trebuie sa se poata detasa emotional, ca sa nu o ia razna, dar exista o mare diferenta intre compasiune si iubire. Asta e meseria lor si trebuie facuta bine, dar exista carente in educatie si scoala, ar trebui sa stie ca Sida nu se ia chiar asa usor. Chiar daca multe sint cazuri pierdute, fiecare trebuie tratat ca atare, cu proceduri cu tot, pina la capat, de-aia avem spitale si traim intr-o societate, altfel putem folosi selectia naturala din start, si gata cu bolile, tratamentele si suferintele!

  56. La cât de creativi sunt ăştia… le propun să aducă câte o blondă cu ţâţe mari la fiecare casă de burlac
    Eu p`asta o primesc!!! 😯

  57. Sa va zic de unde mi-a venit ideea.
    Vin de la taxe locale – sa vedeti chestie, aazi au program pina la 18,30. Lumea inghesuita pe la ghisee, la casierie 3 persoane. Mai sa fie… cand citesc pe pereti ma apuca pandaliile: trebuia sa stau la un asemenea ghiseu cateva zeci de minute bune. Pentru ce? Pentru rolul unic. Adica, vezi doamne, daca este casa trecuta pe numele ambilor soti, acum nu mai este rol unic pe adresa, sunt doua.
    Ma duc in fatza, la casiera: doamna, eu eram singur cand am luat casa, singur sunt si acum, se pune? – Bine, stati direct la casierie, nu aveti nevoie de cont unic.

    Dar ma intreb de vreo ora: de ce mi-a zambit frumos? 🙄

  58. Ma bag si eu a propos de SIDA, ma enerveaza incultura romaneasca de-mi vine sa tip, aicea ne taiem la serviciu, ma rog, nu e prea placut, te baga pe tripla terapie anti-HIV in 2 ore, te testeaza, testeaza pacientul, toata lumea e negativa, bine, ne bucura faptul, nu, continuam terapia, nu inseamna ca nu atingem pe nimeni, nu ne dam cu capul de pereti si nu-i lasam sa moara cu septicemie! Nurse ca astea descrise in povestea lui Adi trebuiau ucise cu pietre. Da, stiu, nu-i prea crestineste, dar eu inca-mi doresc pedeapsa cu moartea pentru asa cazuri…
    @Simona: si mie mi s-a rupt sufletul de papagalii aia, nu-mi imaginez prin ce chinuri or fi trecut, saracii… Si culmea, asta intr-o tara in care noi credeam ca ne-am dezbarat de “jena” si am dat-o pe sinceritate de-alde “nu e tocmai ce vroiam, te superi daca-i dau pe niste hamsteri?” sau varia :mrgreen: … Ma rog, glumesc, dar mie mi se pare ca a aduce plante sau animale necesita pre-approval.
    @Una din Buc.: adevarul e ca intre un copil si un copacel, votez copacul imediatamente, fara ezitari! In cel mai rau caz, il regift, da’ cu plodu’ ce te faci???!!!!
    Faza cu bufnita a fost de mare exceptie!!! 😀 😀 😀

  59. @Nicky – fataaa… ce cauti aici? Parca erai la Viena :mrgreen:

  60. simona: am io un cunoscut care face asa cand ii suna necunoscuti relativ dubiosi la usa si crede ar putea avea surprize care nu i-ar place: iese usor stingerit, in chiloti, de obicei ( sa va spun ca seamana cu prigoana? :mrgreen: ) si il intreaba pe intrus pe cine cauta si de ce; cand afla ca il cauta pe el, cu vreo amenda (sau cu vreun copacel :mrgreen: ) omu ii zice ca el nu stie, ca nu e casa lui, ca el e doar musafir care a venit de fapt la futut…( nu stiu textul exact…va las sa inprovizati… :mrgreen: )

  61. MarianS: vezi sa nu se dea doar cate-o tzatza, s-ajunga la toata lumea… :mrgreen: mai ales ca e criza… :mrgreen:

  62. @cruela – fataaa… decat deloc, e buna si una singura la casa omului :mrgreen:

  63. @Adi_MN: te salut si pup pe nas! Sint, da’ nu m-am putut abtine sa nu-mi dau cu parerea, dom’le, mai ales la asa un topic :)) Initial m-a amuzat de-am crapat faza cu copacelul si cu bufnita, dupa aia a intrat bucuresteanca si m-am mai intristat nitel (ma rog, eram cu stomacul plin de Sachertorte si ma pocnise depresia la gindul dietei ce va sa vie) si cind ai intrat tu m-a pocnit depresia totala…

  64. @Nicky – ma miram eu ce-mi gadila nasul :mrgreen: Te pup si eu fata. Pai si daca tu esti la Viena eu cum mai vin sa mananc niste savarine? 😛 Distractie placuta fataaaa 🙂

  65. @Adi_MN: iti dai seama ca vacanta e scurtissima, ce sintem noi, vienezi, sa avem tzispe saptamini pe an plus una liber inainte de Paste??! Ca mi-am cautat un fost coleg de facultate, nene, ala era plecat la socrila din weekendu’ trecute fix, ca au o saptamina liber de Paste! Era sa-nnebunesc, eu am zero! Oricum, ma intorc mintenash in patria adoptiva (adaug un bleah si un mult prea curind, ca e asa frumos aicea!!!), asa ca oferta de savarine ramine in picioare sub frisca. Da-mi de stire cind ajungi in poiana… well… marului :mrgreen: My treat 😀

  66. Pai eu vroiam sa vin maine fataaaa 😈 Acu, daca nu esti acolo, asta e, vad eu incotro o iau 😛

  67. ❓ ❓ ❓ Și dacă făceau PR la Yahturi? Îți plasau unul în ușa blocului?! :mrgreen:

  68. ccea ce ne aduce aminte de bancul cu inmormantarea unui doctor cardiolog, cu tot felul de simboluri ( triste) in forma de inima; toata lumea trista, plinsa, numa unu radea de nu se mai putea opri; explicatia: era ginecolog! :mrgreen:

  69. @adi
    experienta ta mi-a lasat un gust amar in gura, dar e de apreciat ca ai gasit calmul necesar si nu le-ai dat vreo doua perechi de palme peste ochi. Asistentele alea trebuiau intepate cu ace hiv, sau chiar altoite cu bolovani(ca la musulmani)
    @cruela
    prea tare mosu’ 😆
    un exemplu de urmat.

  70. Asta este si intrebarea mea nerostita cand primesc cadouri care nu au nicio legatura cu cine sunt eu “V-ati gandit la mine sau obiectul da bine la toata lumea in viziunea voastra?” Pe sistemul asta a mers si campania, un copacel da asa de bine, “ia uite ce ne gandim noi la mediul inconjurator si te ajutam pe tine sa faci la fel”.

  71. @Simona:si pana la urma ce era copacelul???Mar columnar sau scorus???

  72. Buna Simona,

    Iti multumesc ca nu te-ai suparat foarte tare pe noi. Ma voi gandi de 2x data viitoare cand voi trimite cadouri.

    Alina

  73. @Alina N: Nu m-am supărat, sper că nici voi. Am vrut doar să zic niște lucruri pe care le gândesc mai mulți, dar nu le spun. Învățăm unii de la alții, zic.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green