Perdeaua mea de la bucătărie
Perdeaua mea de la bucătărie e preferata mea dintre toate cele din casă. Ea e compusă, de fapt, din două perdele și arată așa:
Ignorați pisica. Sau mai bine nu o ignorați, pentru că perdeaua mea de la bucătărie a văzut multe, atât înăuntrul casei, cât și afară, pe fereastră, dar mai ales a văzut această pisică.
A văzut-o certându-se cu porumbei.
A văzut-o făcând balet.
A văzut-o întruchipând o combinație între Nadia Comăneci și o cloșcă.
A văzut-o benoclându-se afară, la muncitorii de pe schele, care reabilitau termic blocul.
A văzut-o ascunzânduse, ca să mă vâneze.
A văzut-o supraveghindu-mă de pe dulap.
A văzut-o ignorându-mă, în timp ce mâncam.
Ignorându-mă în timp ce lucram.
Ignorându-mă în timp ce îmi beam cafeaua din cana mea preferată ever, pe care n-o mai am, pentru că s-a spart.
Spălându-se.
Miorlăind.
Bând apică, din fântâna pentru pisici. Cu laba, că așa se bea elegant, da.
Mâncând iarba mâței.
Mirosind flori. Sau mâncându-le, nu e clar.
Furând migdale. De fapt, migdale și caju, stropite cu sos de soia și rumenite apoi la cuptor, de mine, pentru cineva drag.
Nu în ultimul rând, perdeaua mea de la bucătărie a văzut această pisică neagră, superbă, nelăsându-mă să îmi beau liniștită cafeaua.
Pe lângă pisică, perdeaua mea de la bucătărie a cunoscut și destui oameni. Într-un an, a tot văzut, afară, muncitori pe schele. Nu se mai dădeau plecați. La 6 dimineața se strigau unii pe alții, ca să-și înmâneze găleți cu materiale. Mi-au dat jos balconul și l-au refăcut de la zero, mi-au stricat coșul de la centrală, mi-au tăiat din greșeală furtunul de la aerul condiționat. Când s-a terminat lunga lucrare, perdeaua a zărit în ochii mei steluțe de fericire.
Într-o primăvară, perdeaua mea de la bucătărie a văzut doi instalatori de aere condiționate, care se chinuiau să îl scoată pe cel vechi și să îmi monteze unul nou. Arătau cam ca Stan și Bran. Stan se atârna afară, pe fereastră, ca să disloce unitatea veche, iar Bran îl ținea de picioare, din casă, în timp ce eu îi priveam înmărmurită, în pragul infarctului. Greu de crezut, dar am supraviețuit cu toții.
În fiecare an, de 1 iunie, perdeaua mea de la bucătărie vede afară, pe șosea, o coloană uriașă alcătuită din aproximativ toate mașinile din București, burdușite cu pasageri adulți și copii, care încearcă să sărbătorească ziua copilului în Orășelul Copiilor. Cele mai multe dintre ele, după ce se învârt de 100 de ori în intersecție, renunță, pentru că în zonă nu există locuri de parcare pentru aproximativ toate mașinile din București.
Când e primăvară, perdeaua mea de la bucătărie, vede o grămadă de oameni tineri sau bătrâni, mergând la pas, pe trotuare. Cei mai mulți au pasul săltăreț, vizibil înviorat de soarele căldicel, de pomii înverziți și înfloriți, de aerul cu miros de primăvară. Iarna și vara, mai nimeni nu mai e așa de vesel.
Perdeaua mea de la bucătărie m-a mai văzut mereu pe mine și i-a văzut pe oamenii mei dragi. A văzut momente de prietenie și iubire, a văzut momente mai grele. A văzut certuri, plecări, despărțiri și împăcări. Pe mine m-a văzut blondă, șatenă și roșcată. Cu bucle și cu părul întins, cu bentiță sau cu părul prins. M-a văzut făcând plăcintă cu mere și paste cu creveți, fripturi și pesto, legume la cuptor și lasagna, gulaș și ciorbe și supe, ardei umpluți și chiftele, pizza și chifle, clătite și prăjituri low carb, humus și salate. M-a văzut făcând ceaiuri și cafele nenumărate, limonade și cacao cu lapte. Odată, de mult, m-a văzut făcând chiar și sarmale.
Perdeaua mea de la bucătărie m-a văzut bându-mi cafeaua în fiecare dimineață, din căni mereu frumoase. M-a văzut lucrând la laptop, spălând vase, ascultând muzică, vorbind și tăcând. M-a văzut aprinzând lumânărele și punând flori în vreo vazut. Sau punând flori în decantorul de vin. Puteți încerca, arată frumos. M-a văzut dezghețând frigiderul și făcând curățenie în cămară. M-a văzut citind. Râzând și plângând.
Îmi plac perdelele. Ele imbracă frumos casele, le fac mai frumoase, mai călduroase și mai confortabile. Dar cel mai mult, dintre toate perdelele din lume, îmi place perdeaua mea de la bucătărie, pentru că știe multe povești.
Vouă vă plac perdelele?
_____________
Acest text este parte dintr-un parteneriat cu eMAG.
Bună, Simona, am o cana precum cea despre care vorbești în articol. Este și cana mea preferata, de aceea am cumpărat doua. Mi-ar face mare placere sa ti-o ofer, în semn de mulțumire pentru clipele încântătoare când îți citeam articolele despre pisica Mihaela. M-au ajutat sa ma simt bine intr-o perioada dificila a vieții mele. Ar trebui sa o trimit prin curier dar nu îți știu adresa. Cu sincera prețuire, Ana
OMG! Doamne, ce surpriza extraordinara! Revin la tine cu un mail.
OMG, cee discutie extraordinara! Si mie mi-a fost Mihaela alinare si incantare! Mi-e dor de ea, pt ca nu am conturi pe SM!
@Irinoush Hugs!