Trei salopete am purtat până acum, în toată viața mea. Prima a fost bleumarin, cu o dunguliță albă și una grena și era parte dintr-un costum de ski, compus din salopetă și geacă. Mă simțeam ca dracu în ea, pentru că mi se părea că mă face grăsuță. Nu, nu grăsuță, imensă. O purtam într-o […]
Excesul de creativitate ne lasă nemâncați
Acum un an, azi, eram foarte creativă. Mi-a amintit Facebook: Am gătit. Aveam poftă de tigaie picantă, așa că am pus frumos la rumenit niște ceapă, niște ardei și niște ciuperci. Cu boia dulce din belșug, niște pastă de ardei iute, un praf de usturoi, o adiere de îndulcitor, ca să fie și un pic […]
Manifesting my dreams
Ador tricourile albe. Le-am numărat de curând. Am 14, asta dacă nu cumva mi-am mai cumpărat vreunul între timp. În poza de mai jos sunt doar opt dintre ele. Unele sunt simple, altele au câte o dantelă sau niște paiete, unele sunt cu anchior, altele pe lângă gât… Le prefer pe cele cu anchior și îmi […]
Unde merg elefanții
Aş vrea să vă rog să nu ratați un film anume, pe care eu tocmai l-am văzut la TIFF. Se cheamă “Unde merg elefanții” şi e aproape o comedie, dar și aproape o melodramă, dar mai ales genul ăla de experiență care îți mănâncă limba. Ieși din sală într-o realitate care te deranjează prin simplul […]
Să mai punem o petală de portocal și o feliuță dintr-un nor pufos, pe care s-au bătut doi îngerași…
Oamenii care au făcut Chanel 1: Să mai punem o petală de portocal, puțiiină, foarte puțină coajă de măr, un pic din umbra unei albăstrele, un pic de curcubeu, niște rouă de pe un mac singuratic pe care l-au sărutat zânele, o frântură de cer senin, o fărâmă asimetrică de lună plină, câteva secunde dintr-o […]
Când nu mai e nimic de făcut, dar totuși ar mai fi…
Acum trei săptămâni a murit tata, după două luni de suferință greu de pus în cuvinte. Pe prima și-a petrecut-o într-o secție de terapie intensivă a unui spital bucureștean, unde ni s-a spus din capul locului că NU MAI E NIMIC DE FĂCUT, în afară de paliație. Logic și firesc ar fi fost ca, din […]
Vreau o rochie cu buline!
Nu știu ce nu vă lasă pe voi să dormiți în primăvara asta, dar eu vreau o rochiță cu buline. Sau mai exact ÎNCĂ o rochiță cu buline. Am patru, dar toate sunt superpurtate și au fost retrogradate la “haine de casă sau maximum de mers până la minimarketul de la bloc”. Pentru “oraș” am […]
Eu de ce n-am avut niciodată astfel de încălțări?
Să fii femeie înseamnă să deschizi ochii brusc, la 3 noaptea, și să rostești clar, rar și răspicat, în mintea ta mai trează și mai agilă ca oricând: “Îmi trebuie urgent un fard de pleoape arămiu!”. Sau “Vreau o umbrelă minusculă, de poșetă!”. Ori “Îmi trebuie cartea aia pe care o citea prietena mea acum un […]
Mrs Brățări vă salută
Jumătate din viața mea nu am purtat bijuterii. Zero, nada, nimic. Nici inele, nici brățări, nici perle, lănțișoare sau coliere. De câțiva ani, port TOT, dar mai ales brățări. Dețin undeva la 1 kg de brățări. În fiecare dimineață, în timp ce îmi beau cafeluța, îmi înfășor tacticos pe încheieturile mâinilor câte 200 de grame. […]
Îmi trebuie urgent niște…
Să fii femeie înseamnă, printre altele, și să deschizi ochii brusc, la 3 noaptea, și să rostești clar, rar și răspicat (în mintea ta, nu cu voce tare, ca să nu trezești alți oameni din casă sau chiar vecinii) “Îmi trebuie urgent un fard de pleoape arămiu!”. Sau “Îmi trebuie urgent o curea portocalie!”. Ori […]
Nouă rochii și povestea lor
Sunt o “rochie girl”, așa am fost de mică. Îmi aranjam întotdeauna frumos rochițele, ca să nu se șifoneze, și mă străduiam să nu le murdăresc. Nici nu aveam multe. Apoi am crescut, am început să mi le cumpăr singură și nu m-am mai oprit. Unele vin, altele pleacă de tot, altele poposesc prin preajmă, […]
Ce frumos a fost în 1990!
Tocmai am făcut o excursie în anii ’90, cu ajutorul Direcției Generale Taxe și Impozite Locale și al Poștei Române.DGTIL mi-a expediat o recomandată prin – normaaaal!- Poșta Română, care – looogic! – mi-a lăsat un aviz în cutia poștală, într-o zi în care chiar eram acasă, că doar nu era să îmi sune la […]
Despre fericire
M-a descusut Diana Popescu despre fericire, pentru Cronicari Digitali. S-a și miorlăit pe parcursul discuției. Puteți asculta aici sau aici.
Binele nostru vine din relații
Binele nostru vine din relații. Cei care au relații bune și hrănitoare au o viață mai bună decât cei singuratici, cu relații proaste sau superficiale, conflictuale sau toxice. În relații bune ne vindecăm, în relații bune înflorim, în relații bune trăim cele mai pozitive emoții și ne găsim echilibrul. Tot în relații suntem și cel […]
Ce ne mai facem și cu războiul
Nu prea am întâlnit oameni nestresați în aceste zile. Unii m-au și întrebat cum naiba facem să ne descurcăm și cu asta. Am listat câteva lucruri care cred că ne-ar ajuta pe toți: * Să ne dăm voie să fim îngrijorați, speriați, furioși sau sfâșiați de tragedia unui întreg popor vecin, la care asistăm neputincioși. […]
Când spunem “Nu îmi doresc nimic” și, de fapt, ne dorim…
De câte ori i-ați întrebat pe cei dragi ce cadou și-ar dori de Crăciun sau cu altă ocazie și au răspuns cu „Nu îmi doresc nimic”? De câte ori ați răspuns chiar voi cu „Nu îmi doresc nimic” la aceeași întrebare? De multe ori, știu. Dar oare ce înseamnă acest „Nu îmi doresc nimic”? Păi, […]
Nu ești tu, e depresia ta!
Când îți spui că nimic nu are sens și că nu îți va fi niciodată bine și o faci des și repetitiv, deja de săptămâni, luni de zile ori poate chiar de ani, nu ești tu cel care vorbește, e depresia ta. Când îți spui că e ceva în neregulă cu tine, că ești altfel, […]
Iarna nu ne apară de melanom. Atenție la razele ultraviolete!
Până acum câțiva ani, credeam că pericolul razelor ultraviolete există doar în sezonul cald și că trebuie să folosim creme cu factor de protecție doar în zilele toride. Între timp, mă dau cu factor de protecție și iarna, și chiar și dacă ies doar 10 minute din casă. Specialiștii spun clar că pielea noastră trebuie […]
Donăm o amintire despre abandon pentru Muzeul Abandonului?
Acum 30 de ani, imagini cutremurătoare cu copiii din orfelinatele României făceau înconjurul lumii. Dezbrăcați, legați de pătuțuri, abuzați și tratați inuman, copiii aceștia sunt una dintre marile răni ale istoriei noastre. O rană nevindecată, deschisă, o traumă care nu doar că nu a dispărut, pentru că, ocupați cu altele, nu ne-am mai uitat la […]
Am cunoscut șoferul de Uber certat cu Waze-ul.
Și mi-a și cerut să mediez între ei: – Nu e bine pe unde mă duce, vă zic! Strada Viitorului e în partea aialaltă, nu în partea asta, unde mă duce el. – … – Ce fac io acuma? – … – Dumneavoastră știți unde tre’ să ajungem? – Nu prea, adică știu ceva vag, […]