Cum m-am remarcat la hotel

Nu știu cum mergeți voi la baie noaptea, dar eu mi-am rafinat abilitatea de a rezolva problema cu ochii (aproape) închiși. Îi mai întredeschid doar cât să nu îmi sparg capul. Becuri nu aprind, căci, se știe din strămoși, lumina sperie somnul. Pe scurt – mă scuzați pentru oversharing! – fac pipi dormind. Ei, și eram, acum vreo lună, într-un hotel, când m-a înghiontit vezica în crucea nopții: “Hei, fată, golește-mă!”. Am declanșat procedura, doar că s-a gripat execuția și, la un moment dat, când să ies din baie, mi-a scăpat hârtia igienică pe jos. M-am apucat să o adun așa, în beznă și cu ochii închiși, dar tot ce am reușit a fost să o desfășor. De tot. Așa că am făcut-o ghemotoc și am îndesat-o în coșul de gunoi.  Apoi am continuat să dorm, de data asta în pat. Rușinea și vinovăția au venit abia dimineață, la trezire. Mă gândeam ce or să zică doamnele care vor intra să facă curat. Cât pe-aci să le caut prin hotel, ca să le explic. Și m-a lovit revelația că probabil așa se nasc o grămadă dintre poveștile “de hotel”, despre turiștii care se șterg cu prosopul pe pantofi sau fac caca în așternut. Păi nu? Câte dintre ele or fi, de fapt, cauzate de diverse ciudățenii și câte or fi de-adevăratelea expresia nesimțirii?