Te cunosc după sandale

Am nevoie de niște sandale argintii și nu mă pot hotărî între astea două:

What to choose? What to choose?

În timp ce mă mai gândesc, m-am apucat să caut curiozități despre sandale în general.

Știați că mai întâi a fost sandaua și abia apoi pantoful? Arheologii au descoperit sandale vechi de peste 10.000 de ani. Practic, oamenii purtau sandale cu mii de ani înainte ca pantofii închiși să devină normă.

Egiptenii purtau sandale în funcție de statut. Oamenii obișnuiți umblau în sandale din papirus și frunze de palmier, pielea fină și decorațiunile indicau picioare de nobil, iar, dacă vedeai sanda cu ornamente din aur în fața ochilor, sigur te aflai în fața unui faraon.

Și romanii te identificau tot după sandale. Ca-n refrenul ăla din anii 90, “Te cunosc după sandale”… Senatorii, soldații, sclavii și cetățenii purtau modele diferite. Foarte șmecheri erau gladiatorii, care luptau în sandale solide din piele, cu talpă groasă și ținte metalice, gândite ca să le dea stabilitate și să le aerisească piciorușele în timpul luptei. Caligae se numeau aceste sandale, de unde și – surpriză!- numele împăratului Caligula. Copil fiind, acesta mergea cu tatăl său în taberele militare, în săndăluțe militărești, așa că soldații l-au poreclit afectuos „Caligula”, iar numele i-a rămas pentru totdeauna.

În multe societăți antice, sclavii erau desculți, iar oamenii liberi aveau dreptul să poarte încălțăminte. Să fii încălțat însemna, de fapt, să fii liber.

În anii ’50-’60, prin Europa, dacă vedeai în jur sandale, însemna că ești pe litoral, în vacanță. În capitalele europene, era nepoliticos să ieși pe stradă cu degetele la vedere, nu mai zic de a te duce la teatru sau la restaurant.

În cultura japoneză, sandalele tradiționale nu sunt alese doar după gust. Forma, materialul și chiar înălțimea lor depind de tipul de kimono și de ocazia la care sunt purtate. Sandalele elegante (zōri), purtate la ținute mai formale, la nunți sau la ceremonii ale ceaiului, au talpă joasă și sunt din piele lăcuită sau brocart de mătase. Se poartă cu șosete albe, despicate între degetul mare și celelalte.

La un kimono lejer din bumbac, în contextul unui festival de vară, se poartă geta, adică sandale din lemn, cu talpă mai înaltă, care produc celebrul zgomot cloc-cloc pe piatră. Dar cele mai spectaculoase sunt oboko, purtate de ucenicele gheișelor. Sunt sculptate dintr-o singură bucată de lemn, pot avea 10-15 cm înălțime și arată ca niște platforme uriașe. Ele obligă la pași foarte mărunți, contribuind la mersul grațios binecunoscut.

Sandalele cu toc au apărut abia în secolul XX, odată cu dezvoltarea modei moderne, și au fost transformate de actrițele de la Hollywood într-un simbol al eleganței și feminității.

Până de curând, combinația sandale cu ciorapi era considerată ceva odios, de neiertat. În ultimii 10–15 ani, designeri precum Prada, Gucci și Miu Miu au început să trimită pe podium modele care purtau sandale cu șosete (albe, din dantelă sau colorate) sau ciorapi transaparenți. Astăzi, combinația nu mai este considerată o gafă vestimentară dacă este asumată ca alegere de stil.

Paradoxal, combinația haină de blană cu sandale este una dintre cele mai clasice. Deși ilogică din punct de vedere practic, a devenit o marcă a luxului. În anii ’50 și ’60, vedete precum Marilyn Monroe și Elizabeth Taylor apăreau adesea fotografiate purtând o haină de blană peste o rochie de seară și sandale cu barete fine. Imaginea a devenit un simbol al glamour-ului hollywoodian. Mai târziu, case precum Saint Laurent, Fendi și Versace au transformat această combinație într-un element recurent al colecțiilor lor.

Hmm… Dar oare despre sandalele argintii ce putem afla interesant?

Se pare că sunt printre cele mai populare (alături de sandalele aurii), pentru că reflectă lumina pe gleznă și pe laba piciorului și îl fac să pară mai luminos și mai suplu, dar și pentru că pot pune în valoare foarte multe variante de ținute. Sunt adesea numite noul nude, pentru că lungesc piciorul la fel ca și cele nude și se armonizează cu foarte multe culori.

Jimmy Choo este probabil brandul cel mai asociat cu sandalele argintii de seară. Îl întâlnim frecvent pe covorul roșu

Modelul minimalist Chaos de la Manolo Blahnik, cu barete fine și toc stiletto, e considerat de mulți stiliști una dintre cele mai elegante sandale create vreodată.

Celebru pentru talpa roșie, brandul Christian Louboutin are și el bijuteriile lui argintii în multe colecții.

Tequila Sandals de la Aquazzura, decorate cu cristale, au devenit un fenomen după ce au fost purtate de numeroase vedete la gale și evenimente.

Case precum Stuart Weitzman au creat sandale împodobite cu diamante și pietre prețioase, evaluate la milioane de dolari. De cele mai multe ori sunt realizate pentru promovare sau expoziții și sunt purtate o singură dată, pe covorul roșu. Aceste sandale din tanzanit, de exemplu, valorează 2 milioane de dolari:

Predecesoarea Cenușăresei (protagonista legendei greco-egiptene Rhodopis) nu și-a pierdut pantoful de sticlă, ci o săndăluță argintie. Un vultur i-a furat una dintre sandale, în timp ce făcea baie, și i-a dus-o faraonului. Impresionat de delicatețea ei, acesta a pornit în căutarea proprietarei și a luat-o de nevastă.

Apropo de Cenușăreasa, știți că Louboutin a creat în 2012, pantofii ei de sticlă? Un model transparent, cu reflexii argintii și sute de cristale Swarovski. Au fost produse 20 de perechi care au devenit obiecte de colecție.

Dacă tot am ajuns de la sandale argintii la pantofi argintii, în romanul Vrăjitorul din Oz, Dorothy poartă pantofi argintii, nu rubinii. Când filmul din 1939 a fost realizat, studioul a decis să-i transforme în pantofi roșii, pentru că noua tehnologie Technicolor îi făcea să iasă spectaculos în evidență. Fără această decizie artistică, probabil că astăzi cei mai faimoși pantofi din cultura pop ar fi fost argintii.

Revenind totuși la sandalele argintii între care oscilează persoana mea indecisă: voi pe care ați alege-o? Sau să-mi comand ceva de la Stuart Weitzman, de 2 milioane de dolari?

Acest text este parte dintr-un parteneriat cu EMAG.