Bluzele tale, două petale
I like haine. Rochițe, fustițe, bluzițe (aka bluze damă)… Cărei femei nu îi plac? Mai ales după ce le poartă o vreme și le leagă de niște amintiri, de niște povești. V-am mai povestit despre rochii, despre tricouri, despre încălțări… A venit rândul bluzelor. Deschid la întâmplare șifonierul și încerc să vă spun povestea câtorva:
Cea mai dorită
Pe asta nu o mai găsesc în șifonier. Doar într-o amintire. Era roșie, din tricot, cu un model cu pătrățele pe față și cu panglică la gât, din același material. Am zărit-o într-un magazin comunist, într-un început de decembrie, pe când eram doar o fetiță. Eram cu mama și i-am spus că mi-aș dori să mi-o aducă Moș Nicolae. Știam deja cine e Moșul și am și văzut cum i-a picat puțin fața. Probabil nu prea avea bani, așa că m-am împăcat în capul meu cu ideea că nu o voi primi. Spre surpriza mea, Moșul s-a descurcat totuși. Am iubit-o și am purtat-o mult. Îmi pare rău că nu am o poză cu ea, mă bucur că nu am uitat-o.
Cea mai purtată
A avut mâneci lungi, până în ziua în care mi s-a arătat să le tai. Am purtat-o enorm și încă o port, am în ea mai multe poze decât în alte haine. O să sufăr sigur când o să se rupă, nu îmi imaginez alt mod în care se poate termina relația noastră. Știu sigur că nu o voi părăsi, iar ea, și să vrea, nu poate, căci e captivă la mine-n șifonier.
Cea mai cu dungi
Și pe ea am purtat-o mult, și încă o mai port. E de bază, în teancul de preferate. Dungile sunt ceva foarte mișto, dar – acum îmi dau seama – am prea puține haine dungate. Poate e momentul să încep să remediez?
Cele mai paietate
Cea albastră e luată, acum câțiva ani, dintr-un outlet și, când o pun pe mine, mă înțeapă. Soluția a fost să o port cu o helancă subțire, din cașmir, pe dedesupt. Cea neagră e luată, de curând, din alt outlet, într-o pauză de la cabinet. Îmi turnasem niște cafea pe cămașă și am coborât repede să îmi caut ceva. În cinci minute o găsisem, probasem, plătisem. E ceva cu paietele și outleturile?
Cea mai veche
O purtam pe vremea când lucram la Academia Cațavencu și fumam. Nu mai lucrez acolo, nu mai fumez și nici nu o mai port. Doar o țin în șifonier, ca amintire.
Cea mai greu de salvat
A fost pătată cu vopsea de păr. Am muncit cu râvnă, ca să o salvez. Mi-a ieșit.
Cea mai versatilă
E din velur maro și am purtat-o în multe combinații. Cu fustă de piele, cu pantaloni de piele. Uneori pun tot sertarul de broșe pe ea. Cine ar fi zis că o să îndrăznesc chiar și cu fustă cu buline și jachetă de jeans?
Cea mai inspirațională
Păi nu îmi manifest eu visele?
Cea mai pamponată
Am purtat-o o singură dată, în ziua în care am făcut această poză. Presupun că mi-e lene să leg ditamai fundele sau ceva…
Cea mai nehotărâtă
Pare că nu s-a decis dacă afară e răcorică sau e cald. Și eu sunt indecisă dacă să îi scurtez mâneca lungă sau să o las așa. Oare o stric dacă i-o tai?
Cea mai neagră
Nu mă mai omor de mult cu negrul, dar asta îmi place pentru acea dantelă. Am purtat-o chiar și la o înmormântare.
Cea mai sport
Mai exact preferata dintre toate bluzele sport.
Cea mai sexy
Pentru că are umerii la vedere. Îmi plac bluzele care lasă să se vadă măcar un umăr. Îmi dau seama că îmi mai trebuie măcar câteva. Urgent.
Voi ce părere aveți despre bluze, așa, în general? :))
_____________
Acest text este parte dintr-un parteneriat cu eMAG.
Ah, ce bucurie să citesc textul ăsta! 🧡 Am zâmbit de la prima propoziție și până la „cea mai sexy” – parcă ai deschis nu doar șifonierul, ci și o cutie cu amintiri în care ne regăsim toate.
E ceva magic în felul în care hainele păstrează emoții, momente, oameni. Mi-ai adus aminte de o bluză veche cu buline, pe care o păstrez de ani de zile fără să o mai port, doar pentru că mă face să simt că am 18 ani din nou.
Și da, „bluza cea mai purtată”… oh, fiecare dintre noi are una din aia, care nu pleacă niciodată de tot. 😄
Mulțumesc pentru poveste – m-a făcut să privesc altfel ce e în dulapul meu. Poate e timpul să scriu și eu un inventar sentimental. ❤️
Nu prea am multe de comentat la bluzite si fustite. Doar sa va felicit pentru Femeile vin de pe Venus. Barbatii de la baut. Sunt ani… Stiu. Dar ce sa-i faci. Nu gasim ce ne place cand avem mai mare nevoie. Uneori e nevoie de ani, frate. Mi-a pus muschiuletzul fetzei in miscare. Aproape dureros de tare. Serios.
Femeile au o relatie speciala cu hainele lor :)… ma rog, poate nu toate, dar probabil majoritatea. Am intalnit pe fotografii foarte vechi, de peste 100 de ani, texte de genul: „abia luasem rochia de la croitor” sau „am purtat asta cand m-am intalnit cu cutarica”… femeile leaga amintiri si emotii de hainele lor. De aceea e tare greu sa faci decluttering in sifonier! In orice caz, eu palariilor mele le zic „iubitele mele”, imi iubesc lucrurile pentru ca ma ajuta sa ma descopar si sa ma exprim, si nu mi-e deloc jena sa o zic. De altfel, pt toti oamenii, oricand in istorie, a fost atat de importanta imaginea pe care si-au creat-o in fata lumii.
Unele bluze ti se potrivesc de minute, altele ba – dar aici intra mult in discutie toata vestimentația ca un overall. Observ că îți place culoarea albă. Fain. Când eram la liceu am avut un profesor care ne-a spus că ceea mai neinspirată alegere e să îmbini alb cu negru și unde numai persoanele care au neîncredere în imaginea proprie poartă această combinație. Și nu te gândii la ceva gen bluză albă și rochiță neagră ci la ceva de genul bluza albă și maieu negru sau la bărbați blugi albi și boxeri negri. Ma oripilează și mai mult acest gând acum..
Am remarcat că am făcut o greșeală de dicție și nu pot edita comentariul. “Ți se potrivesc de minune”.