Excesul de creativitate ne lasă nemâncați

Acum un an, azi, eram foarte creativă. Mi-a amintit Facebook:

Am gătit. Aveam poftă de tigaie picantă, așa că am pus frumos la rumenit niște ceapă, niște ardei și niște ciuperci. Cu boia dulce din belșug, niște pastă de ardei iute, un praf de usturoi, o adiere de îndulcitor, ca să fie și un pic sweet. S-au înmuiat toate fix cât trebuia, era bine, eram mulțumită de cum mă descurc, mai ales că n-am mai făcut niciodată tigaie picantă. Până am adăugat carnea: CÂRNAȚI DE SOMON! Că asta aveam. Nu m-am dus să cumpăr niște pui, fiindcă decisesem că merge. Și decisesem că merge fiindcă așa sunt eu creativă, ca taică-meu, care ne mai aștepta, când eram mici, cu câte-o surpriză. Combina niște ciorbă cu tocană, eventual cu olecuță de frișcă. Nu mânca nimeni, dar surpriza chiar era OAU. Exact ca tigaia mea picantă cu cârnați de somon! Măcar nu sunt Mircea Dinescu, să fi stors o portocală peste, înainte să o arunc la gunoi. Am băut niște sana de capră și mă apuc să curăț bucătăria. Mi-e foame. Pentru că am fost creativă. Dea dracii cine mai iese, de-acuma, din cuvântul lu’ Jamila! 🙈

P.S. Nu mai cumpăr cârnați de somon în viețișoara mea. Mi-a ajuns. :)))