“Iedera mea roșie. Câinii. Luna, căreia i-am făcut aseară trei poze

Noi, oamenii, suntem în mod natural înclinați să filtrăm negativ, adică să fim mai atenți la ce nu ne place, iar, ca să vedem și partea bună a realității, uneori trebuie să ne antrenăm. Vestea bună e însă că funcționează. Și că, după ce învățăm să vedem și ce e bun și frumos, ne crește realmente confortul emoțional.

Bătrânele voluntare cu zâmbet mulțumit

La centrul Generații al Fundației Principesa Margareta, doamnele Ana și Marica au ajuns cu discuția la Cărtărescu. Sunt nemulțumite că a primit un premiu tocmai pentru De ce iubim femeile, cartea compusă din articole de revistă, și nu prea înțeleg cum poate să își scrie cărțile de mână, fără nicio greșeală. Centrul Generații din București […]

A fi sau a nu fi mamă?

Aceasta-i întrebarea pe care ne-o punem prea rar cu voce tare, un pic mai des doar în cercuri foarte restrânse, și des, poate mult prea des, în deplină solitudine.

Legat de pat sau îngrijit omenește? Boala și moartea în România

Convingerea că de cancer se moare urlând plutește încă prin spitalele românești, deși suntem în 2018. În unele secții chiar se aud, de-adevăratelea, urletele, uneori, zile și nopți la rând. Paliația, care se ocupă cu a ajuta omul să se retragă din viață cu demnitate, e aproape inexistentă în sistemul nostru de sănătate. Am povestit în acest text despre Hospice Casa Speranței, ca să înțelegem cu toții cum ar trebui asistat un om care moare, pe toate palierele vieții sale, și cum ar trebui susținută familia, inclusiv după deces. Și am mai dat niște informații pe care ar trebui să le avem cu toții, pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot e posibil să ne trezim cu cineva drag urlând pe patul de spital, în timp ce halatele albe ne spun că nu pot face nimic ca să îl doară mai puțin. Există cadrul legal care ar trebui să ne ajute măcar să nu murim zvârcolindu-ne și legați de pat. Detalii în text.

Testul scrisului de mână

Am postat ieri, pe Facebook, un text  scris de mână, ca să atrag atenția asupra unei campanii care ne invită să fim atenți la gesturile noastre de rutină și să observăm dacă e ceva neobișnuit cu ele. Revin, pe blog, asupra subiectului.