Ce frumos a fost în 1990!

Tocmai am făcut o excursie în anii ’90, cu ajutorul Direcției Generale Taxe și Impozite Locale și al Poștei Române.DGTIL mi-a expediat o recomandată prin – normaaaal!- Poșta Română, care – looogic! – mi-a lăsat un aviz în cutia poștală, într-o zi în care chiar eram acasă, că doar nu era să îmi sune la ușă și să mi-o înmâneze personal. M-am prezentat, așadar, la Poștă, alături de alți nefericiți cărora nu le sunase nimeni la ușă. Acolo, am și îmbătrînit cu 10 ani așteptând, dar am și întinerit cu 30, simțindu-mă ca în frumoșii ani ’90. M-am gândit la Ion Iliescu, am zâmbit amintindu-mi cât de sexy era Petre Roman, chestii d-astea… Femei gravide și negravide, bărbați, copii, tineri, bătrâni, ființe umane, români în număr de vreo 25, am stat cuminței la ghișee. Unii chiar și a doua oară, pentru că, desigur, nu e niciodată clar la ce folosesc ghișeele și te poți trezi că ai stat să iei timbre la ăla de la care se ridică recomandate sau ai stat să ridici recomandata de la ăla care deține timbre. Scrie ceva pe câte un afiș, în dreptul fiecărui ghișeu, dar e într-un limbaj neinteligibil. Ori îmi lipsesc vreo 654 facultăți, ori sunt pur și simplu imbecilă, pentru că nu am reușit să pricep la ce ghișeu trebuia să stau. Așa că AM ÎNTREBAT pe cineva de la coadă, care, neînțelegând, de asemenea, afișul, ÎNTREBASE la ghișeu și aflase că “Mdeah, de aici se ridică recomandatele”. 20 de minute spumegânde mai târziu (pe dinăuntru, că doar am investit mulți ani și mulți bani în terapie…), mi-a venit rândul.

După încă 10 minute (era încurcată treaba, funcționara plutea haotic printre mormane de plicuri), am plecat aproape înlăcrimată de fericire cu scrisoarea de la DGTIL. Am deschis-o pe stradă, că nu mai aveam răbdare. Îmi spunea că îmi pot plăti impozitele pe ghiseul.ro. Adică UNDE LE PLĂTISEM DEJA pe la începutul lui ianuarie. Și mi se atașa și decizia de impunere, cu suma pe care O PLĂTISEM DEJA. Peste încă cinci minute, mă îndoiam de tot și de toate. Poate totuși nu am plătit, altfel de ce îmi mai trimiteau decizie de impunere? Poate totuși nici nu am cont pe ghiseul.ro? Sau am plătit, dar poate nu mă cheamă Tache? Poate mă cheamă și Tache, și am și plătit, dar în alt an? Poate nu suntem în 2023? Poate m-am demențit? Poate am murit sau dorm și visez? Poate sunt pur și simplu proastă și nefuncțională și nu mai știu ce fac?

Am ajuns, în fine, acasă și am verificat. Plătisem. Apoi m-am apucat să recitesc hârtia primită, pentru că mai erau acolo niște chestii pe care nu le înțelesesem. După 10 lecturi, convinsă că sunt iremediabil făcută grămadă, m-am consultat cu niște prieteni. Împreună am reușit să decriptăm mesajul: DGTIL mă anunța că, de acum încolo, îmi voi putea obține certificate fiscale online, accesând un cont anume.

M-am apucat să îmi configurez contul, cu datele primite de la ei (username și parolă). A mers totul ok, am schimbat chiar și parola cu una nouă. Minunat, oau! Oaauuu! O să îmi scot certificate fiscale în fiecare zi, chiar dacă nu am nevoie. O să îmi umplu o cameră din casă, cu certificate fiscale. O să fac dragosssste pe munți de certificate fisssscale, cum făcea Ssssorin Ovidiu Vântu în anii ’90, pe mormane de bani. Acum aștept un cod prin SMS cu care să validez minunatul cont. Nu vine. L-am cerut de 7 ori, apăsând butonul “retrimirere SMS aici”. Știau ei că nu o să vină, de-aia au și pus butonul. Dar tot nu vine. Într-un mail prin care DGTIL mă felicită pentru crearea cu succes a contului, sunt anunțată că am 24 de ore la dispoziție pentru validare. După asta, probabil că o să primesc aviz pentru o nouă recomandată, din care o să aflu că am rămas nevalidată. Și o să trăiesc așa, nevalidată, și nu o să pot să îmi umplu o cameră cu certificate fiscale. Asta e…

A fost foarte frumos în 1990! Recomand. O să vi se pară megamișto 2023, după ce veți coborî din mașina timpului. Eu sunt chiar ușor euforică acum. Îmi mângîi iPhone-ul. Nu aveam iPhone în 1990, în 2023 am. Nici pisică nu aveam, dar pe asta nu o mângâi, că o să mă muște. Doar vreo 5 ședințe de terapie îmi mai trebuie, ca să scap și de suspiciunea că poate totuși e ceva în neregulă cu mine, nu cu DGTIL. Poate sunt totuși un pic cam prostuță? În fine… Ce-o mai face Ion Iliescu? Vă pup.