Imaginați-vă o lume în care nu mai e nimic legat cu sârmă

Imaginați-vă o lume în care nu mai e nimic legat cu sârmă. Nu tu un gărduț, nu tu o șină de cale ferată, nu tu o mătură, nu tu o sârmă legată cu altă sârmă. Imaginați-vă apoi, o lume în care copiilor nu li se mai dictează lecțiile la școală, în care, sub căpșunile frumoase din vârful grămezii, nu se ascund niciodată căpșuni scofâlcite (p-asta am pățit-o eu alaltăieri), în care nicio casă nu mai e costruită greșit și sub niciun covor nu mai hibernează grămăjoare de praf, ascunse de ochii cuiva. O lume în care toată lumea își face treaba cu responsabilitate și ducând lucrurile numai înainte, în loc să le mai țină și pe loc, sub semnul păgubos al lui “lasă, bre, că merge și așa”.

Pe această idee se bazează noua campanie Raiffeisen Bank, care își propune să scoată în față oamenii care fac mereu mai mult pentru ceilalți, aleg întotdeauna drumul fără scurtături, nu se abat de la regulile profesiei lor și nu leagă lucrurile cu sârmă.

Într-un studiu efectuat la începutul acestui an, pe un eșantion național reprezentativ, de 1088 respondenți (bărbați și femei cu vârsta peste 16 ani), românii și-au spus părerea vizavi de meseriile în care responsabilitatea este extrem de importantă. Iată rezultatele:

Veți face așadar cunoștință, în următoarea luni, pe 10 bloguri și vloguri, cu profesori, judecători, politicieni, medici, bancheri, arhitecți și piloți, meserii în care responsabilitatea e considerată esențială, dar și cu actori, femei de serviciu sau vânzători, meserii pe care românii nu le leagă prea strâns de acest concept. Pentru că lumea ar fi mult mai bună dacă absolut toți ne-am face treaba așa cum trebuie, iar responsabilitatea e ceva ce ține de fiecare dintre noi, indiferent dacă suntem avocați sau jobul nostru e să sculptăm, ori să păzim intrarea într-o instituție.

În ce mă privește, o să vă fac cunoștință, săptămâna viitoare, cu un profesor pe care puțină lume îl știe, deși ar merita să fie cunoscut de toată lumea. O profesoară, de fapt, care își face meseria într-un sat de pe lângă Dunăre, ca și cum s-ar afla în centrul lumii. Care crede că datoria ei e să țină pasul cu elevii, și nu invers, iar pentru asta învață în fiecare zi, de niște zeci de ani. Care pare că nu obosește niciodată să fie curioasă și să îi molipsească de obiceiul de a-și pune întrebări și pe copiii din fața ei. Care nu obosește nici să construiască mereu contexte noi, din care să se poată învăța, uneori din nimic, alteori cu resurse foarte puține.

Până atunci, vă rog pe voi să îmi povestiți despre profesori care v-au schimbat viața. Mie, personal, mi-a schimbat-o Mioara Pordea, profa mea de română din liceu, și mi-o schimbă, din nou, de câțiva ani încoace, Valentina Neacșu, formatoarea, supervizoarea și mentorul meu într-ale psihoterapiei.

Doamna Pordea nu ne dicta niciodată nimic. Ne provoca să citim, să gândim, să ne punem întrebări și să ne dăm răspunsuri, să înțelegem și să exprimăm coerent ce am înțeles, să simțim bucuria unei întâlniri frontale cu literatura, nemijlocită de “comentarii literare” și abordări lemnoase. Fiecare lecție a ei era un dialog real, spontan și consistent, pe marginea unui – să zicem – roman citit. Pur și simplu, intra în clasă și provoca o discuție despre ce avusesem de citit, căci asta era singura treabă a noastră, a elevilor, să parcurgem bibliografia. În discuție, se implica cine avea chef, dar, câteodată, mai făcea și ea invitații. Uneori, la sfârșit, punea niște note și asta era toată ora. Era interesant, era viu, frumos și fără chestii învățate pe de rost. Cu responsabilitate față de meserie și respect față de inteligența noastră, a oamenilor din bănci.

Valentina e psihoterapeut cognitiv-comportamental foarte experimentat și extrem de dăruit și mai e și genul ăla rar de profesor dispus să dea mai departe absolut tot ce știe. Nu dă niciodată lecții, ci împărtășește ceea ce ea a învățat în vreo 20 de ani de meserie. Uneori, când vorbește, îmi vine să-mi țin respirația, ca să nu ratez vreun cuvânt, pentru că toate sunt valoroase și pline de conținut, folositoare azi și în viitor. “Dragi colegi”, ne spune… Și așa și discută cu noi, colegial, de la egal la egal. E caldă, naturală, autentică, responsabilă și “conținătoare” (un termen pentru cunoscătorii într-ale psihoterapiei). E un mentor adevărat.

Aș mai scrie, că m-am ambalat, dar vă mai las și pe voi să ziceți despre profii care v-au marcat. Hai!

Foto 2: Ctitze| Dreamstime.com

51 comentarii

  1. Te rog sa-mi dai voie sa repostez ce zici tu aici.

  2. In tabelul ala de mai sus scrie “judecatori (procurori sau magistrati)” – adica judecatorii pot fi procurori sau magistrati?! Pe bune? 😀 😛 😆 😆

    • la mai multe categorii e formulat aiurea. in loc de paranteze ar fi trebuit sa puna virgula si gata.

  3. Intr-un oras mic de provincie am avut urmatorii profi:
    – locul 1 cu coronita – profesorul de romana din liceu, aproape pensionar. Nu am avut niciodata caiete, nu luam notite. Ne intreba ce carte am citit cel mai recent si discutam despre ea cu toata clasa, unii citisera, altii nu, dar citisera de acelasi autor samd. Iar primavara cand dadea coltul ierbii mergeam pe dealurile din apropiere si intinsi pe iarba faceam poezii absurde cu rime date.
    – locul 2 – profa de mate din gimnaziu care m-a auzit comentand ca nu am chef sa-mi fac temele pentru ca sunt prea usoare si repetitive si atunci mi-a dat voie sa nu-mi fac niciodata tema, cu conditia sa stiu mereu. Daca ma prindea ca nu stiu ceva din tema, imi punea doi de doi.
    – locul 3 – proful de fizica din liceu care ne spunea mereu sa incercam sa intelegem fenomenul, sa nu invatam formulele pe de rost. Puteai sa iei 3 daca rezolvai o problema doar pe formule fara sa intelegi ce se intampla si 10 daca explicai fenomenul fizic fara sa stii formula.

  4. Cristian Ioan

    Raiffeisen (la care am si eu cont!) vrea neaparat sa dea faliment?!?!

    Aceasta abordare este complet impotriva mentalitatii colective a romanilor, pentru care deviza este tocmai “las’ca merge si asa!”
    Acesta este sentimentul rromanesc al Fiintei!

    “își face treaba cu responsabilitate” – numai soroshistii si alogenii au conceptul de RESPONSABILITATE!!!

    “aleg întotdeauna drumul fără scurtături” – iarasi, total impotriva mentalitatii poporului, pentru care virtutea suprema este JMECHERIA, capacitatea de a se descurca, de a incalca legea, de a o lua pe scurtatura!!!

    Trebuie urgent sa imi scot banii de la fosta banca!!!

  5. Si pe mine m-a impresionat tot profesoara de limba romana, doamna Neagu Maria. Avea o teorie pe care nu am mai intalnit-o nici pana atunci, nici de atunci incolo. Spunea ca daca vrem sa copiem, deci sa nu ne meritam notele, ar trebui sa cerem direct, ca ne pune ea nota 10. Ea nu dadea nota 1 sau 2 pentru copiat, ci mai multe note 10, spunand ca oricum asta urmaream: sa luam note nemeritate, ca sa dam bine fata de parinti, colegi si altii printr-o minciuna. Evident ca scadeam in ochii ei, ca ne furam singuri caciula, iar cumva parerea ei era foarte importanta.
    Tin minte ca un coleg a copiat la o lucrare banala si l-a prins. L-a scos in fata clasei si i-a cerut carnetul de note. I-a pus patru note de 10, ca sa fie sigur baiatu’ ca o sa-i iasa media 10 orice ar fi. Dupa aceea ne-a pus sa il aplaudam ca va avea media maxima si ca va fi in top. Pe principiul: nu asta voiai sa obtii cu copiatul? Ti s-a indeplinit dorinta. I-a creat asa o rusine baiatului ca a inceput sa o roage sa ii stearga notele din carnet si din catalog, ca nu mai face, pentru ca el stie ca nu merita. Cine a mai avut curaj sa copieze ceva la romana? Nimeni!
    A, si de cand se suna si pana venea in clasa (mai intarzia cate 3-5 minute), ne punea sa scriem pe tabla si in caiete exemple de folosire corecta cu si fara cratima de genul “sa/s-a, ia/i–a, sai/sa-i” 🙂

  6. Dobrescu Lucian-invatator, care a fost sceptic ca stiu sa citesc atat de bine in primul trimestru din cl.a3-a: veneam prin transfer in clasa lui,de la o scoala mai slaba, dupa ce invatatoarea mean intrase in conflict cu directorul communist(era in anul de gratie:1985)
    Dna.Mogodeanu-diriga si profa de mare din gimnaziu..cea mai misto profa, care a fost urmata de dna.Toader-profa de mate din liceul economic.
    Dl. Iorga Eni- profu’ de romana,din gimnaziu caruia I-am spus ca: “compunerea e o minciuna, frumoasa da’ tot minciuna e, iar gramatica e adevarul gol-golut”..
    Dl.Popescu-profu’ de istorie,tot din gimnaziu care era sa o incurce pt.ca ne-a incurajat sa citim istoria monarhiei romanesti nu ceea ce era in manual.
    Dna.dr.Lamasanu-specializare in boli interne- pt.ca nu mi-a iertat delasarea spunandu-mi: simptomele fac diferenta in diagnosticare, invata sa pui intrebari!

    • #scuzate-mi fie greselile de redactare!
      Am realizat in timp ce scriam ca nu mai stiu nimic de ei cu exceptia dnei.Lamasanu cu care m-am intersectat odata la preluarea unui pacient: ea era medicul de pe ambulanta eu eram apartinatorul care insistasee 112 sa vina o ambulanta cu un medic pt.un epistaxis la un cardiac.
      Multumesc.

  7. Raiffeisen Bank nu ar mai exista într-o astfel de lume.
    Pentru mine banca asta e legată cu sîrmă.

    E drept că m-a jefuit acum vreo zece ani, nu cu mult, cu vreo cîteva zeci de lei, dar e vorba de principiu. Și eram convins că e jaf, pentru că era o promisiune promoțională, dar m-am lăsat prins tocmai pentru a dovedi că sînt borfași.

    Subiectul e interesant, cred că mai revin cu vreo două comentarii dacă discuția prinde.

  8. pe mine m-au impresionat foarte puternic niște siguranțe electrice la un transformator electric aerian de cartier (montat sus pe niste stîlpi ).
    erau lungi de 20 cm si erau din sîrmă ghimpată ! 💡 ❗
    in India, Bangalore

  9. Primul meu sef – proprietarul unei companii romanesti , anii 96..2000 – care ne comanda carti de pe Amazon din care invatam la propriu notiuni, practici de bussines despre care nu auzise nimeni pe atunci in Ro. Tot el ne-a trimis la cursuri – pe banii companiei ( nu faceau multi asta )- si doar daca nu luai examenele (MBA etc)- te punea sa platesti costul. Daca le laui cu brio primeai bonus:) He, he, ce vremuri:0
    In firma aveam o intreaga biblioteca si primeam periodic lista de carti, noutati samd .

    L-am bodoganbit in gand de multe ori (cine naiba avea chef sa invete dupa 10 ore de munca)- dar nu mi-a trebuit mult sa apreciem ceea ce facea pentru noi.
    De acceea, si in ziua de azi – macar o data pe an ne revedem cu bucurie la o bere/ceai etc.

  10. Profa de romana din scoala generala : intr-o perioada in care se purta dictatul comentariilor doamna ne punea sa citim Ciopraga, Calinescu , Maiorescu , Simion. Si sustinea cu tarie ca singura situatie in care trebuie sa avem texte identice in lucrari e aceea in care citam.
    Un coleg al mamei mele, inginer, care suplinea cu elan si umor lipsa de pedagogie a profei de fizica din scoala.
    Echipa langa care am fost repartizata in rezi : nu citesti inainte de operatie ( ne puneau sa prezentam fiecare caz) , nu intri in sala.
    Nu in ultimul rand bunica materna : ii datorez cam tot la capitolul caracter.
    Toti oamenii cu care am interactionat in viata asta : bun sau rau ,mult sau putin , am invatat cate ceva de la fiecare.

  11. Eu am fost cel mai impresionant de fetele care servesc patria și pe noi la H.
    Atâta amabilitate, serviabilitate, sâni și picioare frumoase nu am văzut în viața mea.
    Acu că după ce ne serveau de sapte- zece ori nu le mai vedeam clar e alta poveste.
    Abia aștept să le revăd peste șapte zile.

  12. Profa mea de mate de la meditatii a fost motivul pentru care am dat la uman, la liceu. Dragoste cu sila nu se face <3 Ma bucur ca, facandu-ma sa detest matematica, mi-a adus aminte cat de mult imi place sa scriu.

  13. În principiu, ideea de a elimina chestii păguboase precum medievalismele din învățămînt este salutară. Dar a parafraza cu legatul cu sîrmă nu se prea lipește.

    Practic într-o astfel de societate nu ar trebui să existe bătrînețe sau tradiții. Ideea e că o persoană tînără, sau o societate plină de energie își permite să bage resurse în chestii scumpe, de calitate și cu performanțe pe măsură. Dar în final cînd cedează prea multe balamale, nu prea se mai merită economic recondiționarea cu piese noi, și atunci bagi sîrmă.

    Și apropo de legatul cu sîrmă este și un banc.
    -Un neamț pe coclauri mioritice, pe niște ulițe prăfuite șe trezește că merțanu lui clipocește roșu dintr-un beculeț și se oprește. Se dă jos, ridică el capota cu speranța că poate repara dar tot ce poate face e să se scarpine în cap. Habar nu avea ce vede. După ce oftează el o vreme, trece o turmă de oi pe lîngă el și ciobanul văzîndu-l amărit aruncă o privire și vede că returul de la radiator bufnise pentru că crăpase un colier. Îi face un semn neamțului dacă îi permite să ajute. Ăla da din cap că da. Ciobanul întinde mîna, ia o sîrmă din gard, bagă furtunul la loc, îl leagă bine cu sîrmă și îi face neamțului semn să dea o cheie. Între timp motorul se răcise, beculețul se stinsese, și jucăria lui a pornit fără probleme. Uimit la culme scrie acasă.
    ”Auzisem că România e în urmă cu un secol, dar nu e adevărat. Pe aici ciobanii sînt specialiști în Mercedes, și piesele de schimb atîrnă prin garduri.”

    • Se pare ca si gluma e ta e de genul las’ca merge si-asa: de curiozitate – cum a rezolvat cu lichidul de racire lipsa, nea ciobanu’? 🙂

    • neamtu tiganu

      Presupun ca ciobanul a turnat apa in vasul de expansiune sau, daca nu avea asa ceva, s-a pisat in el.

    • cruela de vila

      neamtzule mi-ai lipsit! 🙄

    • neamtu tiganu

      Cruella, cred ca iar mi-o iau, ca ma cam maninca limba

  14. neamtu tiganu

    din clasament lipseste meseria de facator de tuica.
    Cu multi ani in urma bunicu din partea mamei, care era de la oras-mahala, nu vazuse niciodata cum se distileaza tuica. Rudele din partea tatalui erau insa, din Ocnele Mari, zona celebra, pe vremea aia, pt. productia de prune si tuica. Prunele se culegeau toamna, se transportau cu caruta si se puneau in niste butoaie imense care se acoperau cu pamint. Dupa fermentare ocazia bunicu sa mearga la facutul tuicii.
    Era munca f. grea, se statea la cazan 24 din 24 mai multe zile, sa nu scada presiunea in alambic si trebuia, zi si noapte intretinut focul. In plus trebuia gustat din cind in cind ca sa fie gradul de concentratie corect, lucru care denota o mare responsabilitate.. Nici atmosfera nu era prea curata, aburii de alcool umblind hai-hiu.

    Acesta a fost cel mai frumos concediu, desi cu multa munca, pe care l-a avut bunicu in viata lui.

    Deci este o munca f grea, dupa cum se vede din descrierea de mai sus. Din nefericire aceasta frumoasa meserie si grea, meserie bratara de aur, nu este apreciata asa cum se cuvine de popor, dupa cum se vede si din clasamentul de mai sus.

    P.S Sunt uimit ca politicienii se afla asa de sus pe scara responsabilitatii, eu i-as pune undeva la coada, linga pesti si vinzatori auto. Despre jurnalisti ma abtin.

    • Poate parea gluma, dar cati dintre cei care se apuca acum de distilat, separa spirtul (prima portiune de distilat) ca sa nu se intoxice bautorii cu metanol?… (Daca mai auziti prin presa de asemenea accidente, in marea majoritate cam asta este cauza.)

  15. Dl. Profesor Ilies Octavian, de biologie, în școala generală. Școala avea o sera, undeva, in curte. Primăvara, vara și toamna eram scoși în seră și învățăm să semănăm, să plivim. Tot acolo ne-a aliniat dl. Ilies și ne-a învățat să ne spălăm pe dinți.😁 Orele in clasa era fabuloase. Toți știam biologie! Asta era prin 1990.
    Apoi, d-na prof de romana, tot din gimnaziu, China Zamfira. Am învățat gramatica prin povesti inventate ad-hoc, cu printese, regi, vasali (asta era adjectivul)😄 Literatura era un fel de proces la tribunal, că toată clasa își dădea cu părerea…
    Dumnezeu să-i ierte pe amândoi!😔

  16. paznicii au si ei, văd, 51% responsabilitate
    uite cum au găsit ăștia un excavator ascuns sub nisip într-o basculantă 😈
    http://zona-q.ro/furnicile-din-assaluyeah-4-si-ultimul/

  17. Am si eu cred 2 exemple, dar din motive ce vor deveni evident nu pot da nume.
    Doamna invatatoare care m-a “invatat” de la fradega varsta de 10 ani ca uneori nu conteaza ce stii, cat stii, ci pe cine stii. Concret: eram in clasa 2 eleve care am luat premiul 1 3 ani la rand. Undeva prin clasa a 3-a mi s-a parut relativ suspecta lejeritatea cu care colega mea lua 10 cand era “ascultata”, si invers in cazul meu. In clasa a 4-a “doamna” a avut o problema medicala in primul trimestru si a fost inlocuita. Doamna nu stia istoria si preferintele “doamnei”, prin urmare a dat notele fara sa isi puna problema “cum iese media 10 colegei x”. Cu 2 saptamani inainte de final, colega mea nu avea cum teoretic sa aiba media 10 la geografie si tin minte si acum cat eram de fericita ca imi este recunoscuta munca si nu sunt obligata sa impart premiul cu cineva care nu il merita. In 2 saptamani, in mod miraculos, colega mea a primit notele de 10 necesare pentru a lua media 10. Suparata, merg acasa si intreb ce se intampla, miau, nu e corect. La care mama si bunica se vad nevoite sa imi explice ca da, colega mea era preferata doamnei si pentru ca sa zicem , sunt un pic vocala si pun prea multe intrebari, pe langa notele bune, “doamna” oferise tratament preferential si in cazul meu, nu retin in ce conditii, dar ai mei au refuzat. Nu i-am dezamagit, am luat notele bune in ciuda “doamnei”. Scenarii similare s-au mai intamplat si se intampla in continuare, oriunde in lume, nu doar in Ro. Chiar si mai rau, adica nu doar sa imparti “prajitura”, ci sa nu papi deloc din ea. Dar am invatat ca daca muncesc mai mult si ma astept sa fie greu, pana la urma tot va iesi bine.

    Al doilea exemplu este profesorul meu de istorie din gimnaziu, care ne povestea istoria si era treaba noastra ce notite luam. Domnia sa considera manualele drept un ghid care nu era absolut necesar si nu trebuia sa repetam lectia, ci sa gandim si sa intelegem ce s-a intamplat. Pe langa asta, ne-a socat cumva mintea de clasa a 5-a cand ne-a spus ca satisfacerea unei nevoi creeaza alta nevoie si astfel influenteaza evolutia umana. Tot atunci ne-a intrebat de ce credeam ca au fost/sunt declarate razboaiele? Dupa mai multe motive de gen, teritoriu, bani, politica, religie, aliante, domnul profesor a spus ca el in opinia sa razboaiele se declara pentru a se incheia tratate de pace. E cel putin cinic sa ii spui unui copil acest lucru, dar te face sa te gandesti altfel si sa analizezi altfel istoria relatiilor internationale. Una din materiile mele preferate din facultate 🙂

    Pentru ca mi-a placut sa invat, sa citesc, am avut parte de un numar suprinzator de mare profesori, conferentiari,lectori si asistenti universitari dedicati si care au pus binele si evolutia studentilor in prim plan.
    Dar cred ca fara descoperirile cinice din copilarie, nu as fi avut ambitia si determinarea (sa nu uitam nebunia) de a face 2 facultati deodata si de a ma muta la capatul de jos al hartii.

  18. cruela de vila

    Mie mi-a schimbat-o presedintele Emil Constantinescu.Ca inainte sa fie presedinte, mi-a fost profesor de cristalografie la facultate.Asa ca, ulterior, cand a devenit presedinte, m-am putut lauda ca l-am avut profesor! Alta viataaa! :mrgreen:
    Si cred ca si imboldul de-a fi presedinta tot de la el mi se trage: daca el a putut, eu de ce nu? :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

    • Orice dar numai geoloaga nu te-as fi vazut!

    • neamtu tiganu

      Se vede ca ai stofa de presedinte, daca aveai si cioc, sau macar chelie.

      Eu cel mai tare ii sunt recunoscator lui Costel grasu. Cind eram mic eram extrem de slab si de pipernicit, lucru care nu era de loc un avantaj in mahala, unde domnea legea celui mai puternic. Costel grasu, care era mic, da gras, obisnuia sa-si domine adversarii dindu-le cu capu-n gura, tehnica pe care am invatat-o si eu. Asa ca atunci cind a venit Titi chioru, ca era sasiu, care era mai mare ca mine si de virsta, sa-mi ia bicicleta, o bicicleta nemteasca de dama, ramasa de la soldatele germane din WW2, m-am ridicat pe virfuri si i-am dat cu capu-n gura de i-a dat borsu si pe gura si pe nas.
      Aceasta fapta de vitejie, de care am aflat mai tirziu din luptele cu turcii, mi-a adus o mare stima in mahala dar si o bataie crunta de la mama, care ma batea rar ca sa ma invete sa nu ma bat.

    • Neamtu tiganu

      Completare… Am vorbit adineauri cu un var, zice ca bicicleta era de la 23 august, cind am întors armele și ei au plecat și a rămas bicicleta.
      De fapt bicicleta s-a răzbunat, coboram în viteza o panta pe un drum cu pietre și furca din fata s-a retezat, ocazie cu care mi-am spart boțu, lucru care nu m-a avantajat deoarece oricum sunt buzat

    • Nu stiu de ce, dar geolog nu te-as fi imaginat vreodata!

    • Ah, frumoasa Cristalografia. O tempora!

    • cruela de vila

      bubu: sunt chiar geofiziciana! ( pour les connaisseurs! ) 😉

  19. O sa incep si eu cu exemplele de “asa nu”..in primul rand invatatoarea, care, exact ca in povestea lui @Kathryn de mai sus, avea eleve preferate, pe care le lasa sa stea la catedra! si le dadea note mari cand faceau la fel de multe greseli (sau chiar mai multe) decat mine..pana sa intre in concediu de maternitate si sa vina o tipa care preda matematica la facultate si care n-a tinut cont de “ierarhiile”ei , eu eram perfect convinsa ca sunt talamba (mai ales in domeniul matematicii). Norocul meu a fost ca la momentul in care s-a intors, nu prea a mai avut ce sa faca, preferatele avand prea multe note proaste. Dar in anul urmator (cls a IV-a) am luat numai premiul 2 😡 ce alte faze mi-a mai facut cred ca am mai povestit pe aici.
    Asa ca in clasa a V-a am dat examen de admitere la clasa de gimnaziu a unuia dintre liceele din oras. Ai mei nu mi-au spus nimic, m-au luat de-o aripa,m-au suit in masina si mi-au zis sa ma concentrez la examen daca vreau sa scap de scoala respectiva si de fauna aferenta. Nu mai zic ce emotii aveam cand m-am dus cu taica-meu sa vedem rezultatele si el a insistat sa mergem intai la benzinarie 😆 sa nu ramanem naibii in drum de atata fericire :)) La liceul respectiv am avut profesori faini la toate materiile si un diriginte extraordinar (D-zeu sa-l odihneasca). La liceul la care am mers din clasa a IX-a am avut parte de altfel de experiente, dar din toate am avut ceva de invatat. Cu profesoara de biologie am avut o relatie f buna si datorita ei am continuat pe drumul spre medicina.
    In facultate..am avut si profesori exceptionali (de ex la biochimie-am picat prima oara si pe buna dreptate, si am avut ce invata apoi; biologie celulara; ortopedie), oameni horror (individul care ne-a predat semiologie medicala si apoi medicina de familie si care are o problema cu femeile in cardiologie si desteptul ala de la dermatologie, despre v-am mai povestit ca am ramas cu cosmaruri in care ma pica la alte materii) si nu in ultimul rand personaje pentru care aveam cea mai mare admiratie si care s-au dovedit a fi o dezamagire profunda (profa de la ATI).
    Iar in rezidentiat am avut parte de oameni minunati prin toate stagiile pe unde am fost, dar locul intai va fi mereu ocupat de echipa de la Medicala II-love you people! <3

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green