Despre oamenii acri
2009 September 21 at 1:21 pm
Există oameni a căror acreală te izbește de la 100 km. Oameni cărora nu le place nimic și de nimeni, oameni pe care ceilalți oameni îi sufocă, pe care lucrurile din jur îi sufocă, pe care însuși faptul că există îi sufocă și îi umple de o mare greață, care, desigur, îi sufocă, la rândul ei. Oameni care nu pot să răspundă unui zâmbet mai mult decât c-o grimasă, care nu trăiesc decât ca să-și reverse acreala asupra celorlalți, care nu au încredere în nimeni și în nimic, care nu dau doi bani pe nimeni și pe nimic și pe care lumina soarelui îi deranjează la fel de tare ca și căderea nopții. Oameni care n-ar zâmbi unui cățeluș care îi trage de pantaloni în joacă sau unui copil care, tot în joacă, îi trage de nas. Am cunoscut, prin forța împrejurărilor, oameni din ăștia suficient de bine încât să-i pot recunoaște ușor. Azi, am mers în lift cu o femeie din categoria asta. I-am dat “bună ziua” și i-am zâmbit și mi-a răspuns cu o acreală care m-a cutremurat. Mai demult, am văzut un om d-ăsta (mare personalitate culturală, altfel) primind un cadou. Un cadou simplu, dat cu drag, un obiect artizanal de la Muzeul Țăranului, ceva de genul ăsta. Omul a primit cadoul, a așteptat să plece persoana care i-l dăruise, după care s-a întors scârbit către cineva din anturajul lui, i-a întins obiectul și i-a spus, cu voce aricioasă: “Ia ăsta, te rog, nu mai suport obiectele, mă sufocă obiectele”. Nici măcar nu a avut răbdare să rămână singur cu obiectul. Era urgent să-și manifeste acreala, trebuia să și-o deverseze urgent, în momentul ăla și acolo, altfel murea sufocat. Mi s-a făcut silă și frică atunci. Și, în continuare, mi-e silă și frică de oamenii de genul ăsta și încerc să mă feresc cât pot de ei. Sunt oameni cărora le pute totul și care nu fac nici cel mai mic efort să-și schimbe relația cu lumea. Pentru că le place să le pută totul. Ei sunt OK, doar ei sunt OK, ceilalți sunt niște rahați, niște hoți, niște mincinoși, niște ipocriți, niște incapabili, niște proști și niște nesimțiți, pe scurt, niște creaturi demne de dispreț. Nu-mi plac oamenii de felul ăsta și o să încerc, în continuare, să mă feresc de ei. Viața mi-a dovedit că, chiar dacă încerci să li te apropii și să le arăți că lumea nu e chiar așa, că poate exista prietenie, că există încredere și alte lucruri de genul ăsta, mai devreme sau mai târziu, răutatea, acreala și disprețul lor funciar vor învinge. Unii sunt așa, independent de circumstanțe, alții devin așa, pe măsură ce capătă putere. Și, de obicei, o capătă, pentru că o vor. În fine, nu știu ce m-a apucat. Mi-a activat gândurile astea tanti din lift, care m-a tratat cu maximă acreală, deși i-am spus “Bună ziua” zâmbind și la venire și la plecare. M-am simțit ca un cățel care a tras-o de sacoșă dând din coadă și a primit, drept răspuns, un șut în bot. Acum vreo două săptămâni, am parcat obturând puțin trotuarul. Tocmai când coboram din mașină, a trecut pe-acolo un bătrân care a început să țipe la mine. Că “De ce parcați aici?”, că “Ăsta e trotuar, nu vă e rușine?” și alte d-astea. “Aveți dreptate, îmi cer scuze, dar nu am avut unde să parchez. M-am învârtit 10 minute și n-am găsit loc și nici nu-s vreo expertă în parcare”, i-am răspuns. S-a luminat, în momentul ăla, mi-a zâmbit înțelegător și mi-a zis, părintește: “Bine, tată, bine…”. I-am zâmbit și eu și am plecat fiecare în drumul lui. De domnul ăla mi-a plăcut, tanti asta din lift, într-o situație ca aia, m-ar fi bălăcărit ca la ușa cortului și mi-ar fi dat și vreo două sacoșe-n cap.
Mă gândesc cu groază ce-ar fi fost dacă parcai în lift…
eu tocmai am scăpat de o babă cretină. a avut nişte hîrtii de tradus în germană. imaginează-ţi că a stat cîte 5 minute pe fiecare foaie, să se uite dacă nu lipseşte vreuna, dacă sînt în plus, etc., punînd întrebări la care eu nu ştiam să răspund, pentru că nu eu am tradus, nu eu ştiu germană. au venit alţi clienţi între timp, doi tineri, şi, cînd au văzut-o, au început să chicotească. asta s-a uitat urît la ei – le-a îngheţat zîmbetul în priviri. eu îi făcusem vineri un calcul estimativ şi pentru notar. nu a coincis cu cît a costat-o. s-a întors să îmi spună că am minţit-o, că nu mai calcă pe la mine, că o deranjează minciuna şi impostura. i-am mulţumit, în gînd, pentru alegerea făcută!
am uitat să-ţi spun, simona. ăsta este unul din articolele care îmi plac. ţi-o spun cu toată acreala
@ dracu: serios? m-am prins, tie iti place cand sunt asa, mai umana, cand mai iau cate ceva in serios:P
Relatarea cu tipul acru imi suna a deja-vu, fosta mea sefa proceda asa de fiecare data cand primea cadouri, dar diferenta este ca ea zambea politicos cand le primea si recurgea la acreala cand le dadea mai departe. Nu stiu daca am mai povestit vreodata de doamna contabila al carei nume subconstientul meu a refuzat sa-l memoreze si care era de o acreala desavarsita, fara grimase, fara ascunzisuri, doar priviri reci si nesimtire crasa. Ma enerva ca nu saluta cand venea la birou, nici macar cand suna, intreba direct: “nu e nimeni aici?”, e pentru asta s-a ales cu “Codul bunelor maniere” drept cadou de zi de nastere.
am un vecin (si prieten f bun in acelasi timp) pe care mereu il boscorodeam pt ca parca pe trotuarul din fata blocului (desi era o zona unde nu se plimba nimeni). am incercat sa ii explic ca asa si pe dincolo, nu e frumos, de ce naiba am mai platit trotuarul ala?!, vin carucioarele cu copii ( f multi in zona) etc etc. el radea mereu si imi spunea: nu vii ma si tu odata mai tarziu de la munca si nu gasesti loc de parcare…ia sa te vad ma unde te duci? la 3 strazi unde e parcare libera?
si a venit si ziua aia…si am parcat pe trotuar…
dar nu a venit la mine sa ma certe…ma privea de la balcon zambind…hai baga baga vezi ca mai ai 5 cm pana la gard…vrei sa te ghidez?!
si eu acu ce fac? cu mine…adica
era liftul de la voi de la guerrilla? nu cumva era cineva din trust? melania medeleanu sau liana pătraş? cine e acritura? recunoaşte!
mai aruncam si noi din acreala asta din noi?
eu nu arunc nimic. însă simona pare foarte vulnerabilă zilele astea. cred că e de la dovleceii umpluţi cu vinete. puteau ieşi mai bine
simona, am uitat să-ţi spun. ştii că semeni cu mirel axinte? am văzut eu într-o poză. sînteţi fraţi cumva?
simona, m-am gîndit. aşa e. ai dreptate. uite, cel mai mult mi-a plăcut de ce bărbaţii e nişte copii. foarte serioasă! bravo! felicitări!
test.
@Simona
eu credeam ca umorul tau e o chestiune in general serioasa. In orice caz, materialul asta cred ca are un substrat mai adinc, dar timpul le rezolva pe toate. As avea si o intrebare, mie daca-mi plac muraturile, inseamna ca sunt acru? Ma duc sa bag un castravecior in cafea, in spirit de solidaritate cu cei care zambesc catre cei acriti de vreme. Pentru ca trebuie sa fie si o cauza a acrelii acestora.
@ dracu: era liftu de la bloc si nu sunt vulnerabila, sunt f ok, decat ca m-a tulburat muierea aia acra, m-a facut sa-mi amintesc chestii
@ Stefan: nu am parcat pe trotuar, doar l-am obturat putin, n-am cum sa-ti explic, da’ crede-ma ca nu era “pe”, mai ales ca mi-e frica de borduri, deci nu ma urc niciodata pe trotuare
eu pot fi foarte acru cînd vrei. sună-mă!
@Simona: am inteles ca nu te-ai urcat pe trotuar. insa eu chiar m-am urcat (in rahova trotuarele au 5 cm) si imi faceam “mea culpa” ca sepukku n-am inca curaj…
@dracu: pai nici vroiam tu sa dai jos ceva din acreala…noi astialaltii
uite ce zi…
la mine în garaj trebuie să urci, că platforma aia e mai sus un pic, cu vreo 7-8 ţenti. să mai urc cu maşina în garaj, sau nu? îmi pare rău, totuşi, că n-am o scară. n-am mers niciodată cu maşina pe scări.
mai demult am pus sare de lămâie în cafea în loc de zahăr. Se vede?
Mai este un fel de acreala, pe care eu chiar ca nu o suport. Este acreala afisata cu zambetul larg pe buze. Daca vreti sa personific, acreala lui Iliescu. Las la o parte ca orice il intrebai, el iti spunea ce vroia, in general pe langa subiect, dar in schimb zambea larg, ca la o gluma buna.
Nu ma mira, superb articolul
Dă-i dracu! Foloseşte scările. Mută-te la ţară. Fă-ţi fermă.
Dar ce zic eu aicea? Fă-ţi fermă.
ce bine e când nu întâlneăti feţe acre, dar asta e rar, rar de tot
ce bine e când nu întâlneşti feţe acre, dar asta e rar, rar de tot
nu ma mai asaltati cu gaste/oi/vaci si pomi, ca nu-mi fac nici o ferma
ce acritură! o roagă omul, îi trimite cadouri şi ea nimic. nici nu… cum era aia cu obiectul?
şi asta cu muzeul ţăranului român nu e o întîmplare. ce putea să-i ofere de acolo? o vacă!
trebuia s-o ciupesti de sfarcuri, sigur ar fi zambit.
Astea acre nu au. Putea sa-i bage umbrela in nas pe partea din spate, spre exemplu. Tot era acra, asa ca ar putea astfel sa beneficieze si de motive reale. Simona, nu neglija aspectul asta, pe viitor, daca mai ai ocazia.
ciudat, dar multi din mai marii bogatasi ai Romanicei sunt din categoria descrisa anterior de stimabila domnisoara Tache: Tiriac si Patriciu cele mai bune exemple. Gigi, in schimb, e o dulceata…
Andrei
am auzit ca in USA bogatia se masoara in ACRI
la mormoni in ACRE
si la noi ca peste tot,nevasta bogata,batrana si ACRA
super poanta, belgianule, m-am tăvălit pe jos de atîta rîs! mor după poantele despre neveste bogate şi bătrîne. tu le-ai inventat?
Belgiene, erai mai acru înainte în avatar. Te-a pupat vreun prinț?
iar jocul ăsta de cuvinte cu acri acre e genial! superb! fenomenal!
Incarca sa ciruli prin casa in trei picioare sa vezi daca nu-i trece acreala. In caz contrar poate sa-i treaca bogatia si mai ramai cu un singur lucru – o baba batrina.
va multumesc tuturor
nui asha cas genial?
va multumesc
va multumesc
va multumesc
* nu ranjiti bai ca am inteles cas luat in balon
da, şi agramat pe deasupra! mai ai un pic şi îl întreci pe guţă! nu vrei să fii tu geniul acestui blog?
Io ma duc sa aduc trusa de prim ajutor din masina. Se pare ca o sa curga sange. Mirosul dulce acrisor al campurilor de batalie imi umple deja narile. Nu, nu e de la visinele de aseara.
B
Asta cu libertatea cuvantului este una din binefacerile nenorocitei de democratii.
Toamna e vremea muraturilor si acriturilor, ce va mirati asa?
De ce-or fi tantiile mai acre decat nenii? E drept ca mai gasesti si neni de le pute totul, dar procentul de tanti uracioase e mult mai mare
cu batranelul de la sfarsit ai aplicat o variatiune a tacticii “damzel in distress”, bag seama. statistic vorbind, de cele mai multe ori rezultatul e un succes – doamnele stiu de ce
@Silva
nenii se mai masturbeaza, tantiile cred ca nu prea
avand in vedere ca situatiile astea s-au intamplat in Bucuresti (cred) nu e nimic de mirare,,,absolut normal. asa cum de evitat nu prea ai cum sa le eviti (oricat te-ai stradui), prin urmare nepasarea e….”the best option”:)
fiindca pidosnicul e deja acrit , profit si va intreb foarte on topic ( apropos de acreala) :
)???? 
stiti care e culmea frigiditatii ( ca crez ca v-am mai zis-o!
@simona : daca ti-ai face ferma , n-ai mai fi nevoita sa mergi cu liftul!si astfel scapi si de acriturile pe doo picioare!
( care dai o bere : bleenu, pidosnicu? hai ca mi-am facut ferma …a…. firma .;.. de lobby!)
@iglitza
eu mă masturbez cel mai des. am un suflet, inimă de aur, ce mai!
Acriturilor
Dama din lift io am fost; in misie sub acoperamint.
vulpea pînă nu ajunge la oameni zice că-s acri
Esti o femeie foarte interesanta(dupa voce, dupa port), pacat ca esti luata!
http://istodor.catavencu.ro/2009/09/21/masaaaaa/comment-page-1/#comment-38584
omu’ acru e bun de stors în ceai
Pata,
E bun in loc de ceai. Apropo, ai o reteta de preparare a ceaiului, ca de cand nu am mai baut am uitat cum se face. Il acresc eu pe urma, ca am dat de o acritura la Elena Udrea si nu ma lasa aia sa-i indulcesc putin viata. Hai noroc.
Moamăăăă, ce ar fi să ai o fermă de mii de acri? Zi tu, drace!
Îţi dai seama? mii de acri doar ai tăi, pe care să plantezi tu ce vrei, să te umpli de bani, să ai tractor, capră şi balon.
Dracu, tu ştii mai bine cum e să lupţi cu Pozache pentru fiecare acru de pămînt, să cîştigi cu sudoarea tastelor fiecare feveu, fiecare coins (forma românească coins-coinşi), să mulgi tot ce prinzi în cale şi să dai trăscăul peste cap la bufetul din sat.
Noi vrem acri! de George Coşbucville
Oameni de tinichea, fara inima.
Sperietori de ciori, fara creier.
Lei ce si-au pierdut curajul.
http://www.imondo.ro/blog/?p=1759
Andrei
nu va curge nimic
nus atins
sunt mandru ca sunt
agramat
incult
shi habar nam de gramatica
asta
deoarece
cel ce ma facut asa
este un
om inteligent
profesor de limbi
ca in poanta aia cu cainele ce se lingea pe p*nis si isi punea intrebarea
oare ce fac eu
o dau sau o iau?
Belgianule,
e starea de zombie,
cea de care scrie Simona.
E acreala
de putrefactie
a omului care
se crede copt si care
si-a pierdut starea
de verde.
Aici
intrebarea ta
nu-si are rostul:
e doar un viol,
e lipsa de placere.
Andrei
va curge sange
asta draca se prinde..
Am internet, hai sa ne certam, hai sa ne-njuram, vreti?
Cat dai, ca voi sunteti boeri in germania aia?
fiarba sangele’n cupe, spumege acreala,
]
dulce Romania, asta ti-o doresc!
[wherever you are
si sa fie clar, in Germania sunt chestiile cele mai misto
mai acru e dusmanul acrului.
Mai stiti anuntu de la aprozar? Avem varza acra, inca o lovitura data capitalismului.
Nemtii nu maninca ciorba acra zic ca-i stricata. Varza nemteasca acra e dulce
Azi sunt acru, a scazut bursa. Unde-i cruela?
trebe sa raspundem serios sau la misto, putem sa cetuim?
cruella s-a dus sa-si stoarca o lamaie ca sa fie “on topic”; dupa aia se duce sa sa dea cu liftu!
Mai acru decat varza acra in Germania e neamtu acru.
cruela ie dulce, chiar si-n lift.
vrei sa-ti spun o pooveste, acra sau dulce?
Am inteles ca in Germania, legile fizicii au fost abolite, de cand cu scaderea burselor. Acum se pare ca poti sa faci contra vantului, fara sa te stropesti pe pantaloni. Mare lucru, totusi.
Neamtule, tu chiar crezi ca aici varza acra a americanilor nu este dulce? De aia si scriu pe aia care e acra ca e germana, da nu stiu de ce dracu nu o vand decat in punga si taiata marunt. Nu poti sa faci din ea decat varza a la Cluj sau sarmale daca le legi cu sfoara. Si inca o chestie interesanta, on topic, fireste, pe aici nici lamiile nu sunt chiar asa de acre.
iar la Accra a halit Napoleon bataie.
cruela, in drum spre lift, sa nu ma ignori, pliz, ca ai cont, da’ nu mi-ai raspuns
zingaro, spune o poveste despre etimologia cuvantului sauerkraut.
Cruela
Asa da. Te documentezi asupra topicului si pe urma poti sa-i dai acruela care vrei, in cunostinta de cauza.
romanii sunt acrii. Stevardezele romance rinjesc nu zombesc, vamesii miriie, ospatarii ragnesc, functionarii te cearta.
In berceni sunt insa oameni f. draguti. Cind merg io ma asteapta tot blocu, vai tigane ce mare te-ai facut si ce bine arati! Nasoala ie ca nu prea mai stiu cum ii cheama si cine sunt.
Nemtii erau si iei acrii inainte cind aveam un jaf de VW, de cind am Audi toti imi zimbesc.
Simona ie din berceni, ie dulce
Andrei
Am încercat, cu eforturi sisifice, să acced la autonomia eului pidosnicului, fără a reuşi sa obţin eul personalizat în elanul răzvrătirii obscure din fază lui de creaţie, sau acea instanţă domestică ce exorcizează realul în etapa senescenţei critice, nu sunt decât tentative confuze, înregistrând urmele unei voci hibride, incapabile de o emancipare definitivă de toate sechelele ancestralităţii lirice. Gestica lui aghiutza ”pe la spate” impune însă o atitudine de mare orgoliu, omologabilă aproape unei deturnări victorioase a instanţei tiranice, cu toate că consacră un discurs al cărui obiect / subiect acţionează dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă. Aleatorismul congenital i-a conferit, însă, actualitatea reluată, oricât de inconsistentă s-ar dovedi aceasta în timp.
Ai o alta parere?
Neamtule
Nu ai cunoscut-o pe soacramea, tot pe langa Big statea, cand era mai in putere. Atunci puteai cu adevarat sa apreciezi dulceata, in aceiasi masura ca acreala. Da facea dulceata de caise cu samburi de nuci, o nebunie. Luam o lingura preventiv de fiecare data.
@Andrei,
unde luai lingura?
Tizule, si cea zis soacra cand a ramas fara linguri?
Pai mai e loc de alta parere? Tu ai ceva cu neuronul meu? Normal ca nu am inteles nimic, il injuri sau il lauzi, spune si tu daca vrei alte pareri. Sau mai bine lasa.
@imondo: s-a upgradat la polonic.
Asta cu lingura de dulceata era o figura de stil. Cum sa maninci dulceata dupa bere. Ce eram prost sa ma duc la sedinta treaz?
blegianu,ti-o dau ca van dam
Nemo,
Tot la bere a ajuns. Soacra il vroia dulce si el…
fight club
in sabii sa asha.., sau in varza acra sa ne-o dam? van da-mi.
@imondo: relatia soacra ginere e acra.., aa, asta, sacra.
Andrei, minca-ti-as saramura, pai daca esti betiv si o bati pa nefasta-ta ce sa zica biata femeie?
are bleen un topic de cum se poate da in bara, cand vrei sa faci niste glume.
zingaro, tocmai ai nimerit transversala.
nu ma interseaza ce zice Bleen, nu intru p-acolo pt. ca m-a dat afara. Cine-i Bleen?
sunt acru cu Bleen.
zingaro, e un tip cu un blog. si fin’ca-i al lui, prb face ce vrea pe el si cu el.
valabil “peste tot”, ca scufita verde, aia care nu stia…
Nemo,
Stay sweet.
bademefule
nu mai vb cu tine
esti prea acru
tiam zis un banc shi nai ras
asta imi repugna
eu am o teorie conform careia cele mai acre femei din lume sunt secretarele de la facultati,licee etc…aaa si functionarele de la cec!
ma duc sa maninc, ma intorc dulce, acum sunt acru, sunt roman si mi-e foame.
@imondo: uitandu-ma la avatarul meu, mi-a venit o idee
, dulsheee 
!
pe vremuri, medicii “gustau” urina pacientului, ca sa puna dg de diabet: acru, acru
belgianule
există forumuri de bancuri. de ce nu te duci acolo să arăţi cît eşti de deştept?
D-na Sarbu – buna seara.
Exista scarbosi si o alta categorie mai toxica – mizerabilii care sunt fericiti doar cand ii fac pe altii mizerabili.
Eu cand ii intalnesc imi zic: bine ca nu trebuie sa petrec mai mult timp cu ei decat minimul necesar si nu sant mama lor ca sa-i educ.
suparati , nemultumiti , nefericiti…..
nici raiul nu i-ar multumi ….. huh
am mincat, sunt si mai acru, prost si scump, a costat 30 de euroi, ciubuc doi euroi, cica bucatar de 4 stele, idiotu, a pus dulceata acra peste macaroane, bleah, erau si trei bucatele de carne, mi-e foame, as minca chiar si vinetele Simonei, am baut bere, da nu-mi place berea, nu se fuma in restaurant, chlenarita a avut si tupeu sa m-a-ntrebe daca mi-a placut desi a vazut ca am lasat totu-n farfurie,
in minibar ie numai vin alb, bleah, nici un strop de vin rosu, m-am saturat de hoteluri cica 4 stele, ti-ai draq de capitalisti.
Mai bine ma duc la femei ca sa uit, da mi-e foame, tare buna ar fi o saramura, Andreiiiii trimite-mi o saramura,… Andrei te iubesc.
@ neamtu: mai bine te duci si mai cumperi ceva frumos pentru nevasta
As minca o pastrama de oaie cu must si cu mamaliga, o mai fi in Ro? ce buna ar fi o pastrama, la noapte voi avea visuri erotice cu pastrama, mincarea ie eroticu batrinetii, vreau pastrama, unde-i pastrama d-antan?
Tii ce bine ierea in comunism!
neamtu
Incearca un chinese all-you-can-eat, toate au o gramada de chestii sour, hot sau sweet: Daca-ti plac puicutzele – sweet & sour chicken, daca le ai cu tofu si alte alea – hot & sour soup etc. Bautura ad-o de acasa ca esti cam mofturos
Neamtzu – Intr-o vara la Stanbul am intrat intr-o locanda – m-a invitat turcu sa-mi aleg rosii umplute, ardei umplut, imambaiald, frigarui. La masa mea erau 2 nemti – ea manca macaroane cu macaroane.
Simona, orasu-i departe, s-a si-nchis, am vorbit cu ia la telefon, am intrebat-o daca vrea sa-i aduc ceva, a ridicat tonu, NUUUUUU, vino acasa sanatos, asta m-a enervat nespus, adica ce nu sunt sanatos, io vreau sa-i iau ceva si ia… soacra-mea, saraca, ma iubea f. mult nu zicea niciodta “nu” cind ii aduceam ceva.
sa stii ca soacra-mea m-a iubit tare mult, zicea ca totusi sunt un baiat bun.
mai ai vinete?
Ptiu drace
ai aflat?
ca majoritatea siteurilor cu bancuri
miau pus interdictie?
shi acuma faci misto
nui frumos din partea ta pidosnica
nedebarasatule
@Simona Fain articolul. Placut!
On-topic: Parerea-mi baiasata oarecum de varsta si total subiectiva ar fi ca astfel de acreli tin si de maretul nostru spatiu carpato-danubiano-pontic si influenta ruso-comunista care se face (inca) simtita. Nu cred ca-s oameni acri de la mama natura … Ne-o cultivam in timp: capra vecinului, grija zilei de poimaine, drobul de sare, IQ peste media europeana?! doar in propria suficienta, etc
beton articol.
Simona Tache, ma inspiri si esti motivul pentru care nu predau leasingul la masina! Parchez extrem de prost…
multe confuzii faci
pui totul intr-o oala, pe toti cei care nu sunt (nu arata a fi) optimisti, surazatori, urban-ipocriti, pe scurt, americani
fa diferenta intre acriti si mizantropi, de exemplu. ultimii sunt pur si simplu oameni tristi, dintre-o mie de motive, nu neaparat indragostiti de semeni, dar care pot fi politicosi si cumsecade. acritul e rau, asta-l defineste. lui II PLACE LUMEA, pentru ca e materia a ceea ce critica
celorlalti, care nu se dau in vant dupa mersul lucrurilor (dupa lumea TA, dupa ce intelegi tu prin ea) nu li se poate spune acriti.
e cam simplist
i got the idea, dar e un gulas
@ricos: ai perfecta dreptate, insa eu nu am vb de mizantropi, ci de aia superacriti, care nu se iubesc decat pe ei