Magazine cu poveşti
Un bun prieten, până mai ieri şef de divizie de presă într-un mare trust, a părăsit complet domeniul şi şi-a făcut magazin online de băuturi. Vinde băuturi, dar nu oricum, ci la pachet cu poveşti, ocazie cu care s-a întors şi la prima dragoste: scrisul. Aşa o frumoasă scrisoare mi-a scris, că îmi pare mie rău pentru perioada de ani şi ani în care, manager fiind, a cochetat mai mult cu Excel-ul decât cu Wordul. De-aia îmi plac mie vremurile astea turbulente, de criză şi disoluţie. Că, pe lângă multe şuturi în fund, ne mai dau şi înapoi ce ne e mai drag şi mai drag. Citiţi şi voi scrisoarea prietenului meu şi, dacă aveţi poftă, daţi o raită pe la el prin magazin.
Dragă Simona,
Sper că rândurile mele te găsesc bine, sănătoasă și cu chef de distracție, pentru că tocmai ce-am lansat site-ul de băuturi despre care ți-am povestit de-atâtea ori. Știu că nu vei fi unul dintre clienții mei fideli și că alcoolul este pentru tine
o invenție ciudată a naturii cu care te întâlnești, poate, o dată pe an, la sfânta împărtășanie. Dar sunt atât de bucuros că în sfârșit s-a născut “copilul” ăsta, că aș fi în stare să-ți torn niște coniac în cafea, când nu te uiți, ca să afli și tu mai exact cu ce mă ocup și să te bucuri cât mai plenar de reușita mea : ).
Când am plecat de la reviste, mă gândeam că n-o să mai am de-a face cu industria asta decât prin simpatie, poate. Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că drumul pe care am apucat-o îmi e oarecum cunoscut. Și că, în noul meu rol de “vânzător povestitor”, trebuie să-mi pun la bătaie toată știința de comunicare învățată în 12 ani de presă. Apoi mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit.
E mișto să scrii, dar e aproape miraculos să scrii despre lucrurile care-ți plac și să vezi că povestea ta e împărtășită. Iar site-ul meu asta își dorește să fie: o “șezătoare” prietenească la care eu și cititorii mei să descoperim tot felul de minunății împreună și la care să încercăm să ne bucurăm de viață. Lângă noi avem o mulțime de licori delicioase. Băuturi mai mult sau mai puțin cunoscute, menite să ne bucure sau să ne aline. Fiecare dintre ele are câte o poveste care merită spusă și pe toate le găsești scrise la mine în magazin. Sunt vinuri și “spirite”, cocktail-uri pe care poți să le faci acasă cu lucrurile pe care le vând eu în magazin și experiențe personale, toate culese și editate de mine. De-abia acum, când mă uit printre paginile siteului, îmi dau seama cum a trecut timpul. O mulțime de texte! De aici și bucuria cu care-ți scriu despre toate astea. Dar intră, te rog, pe theliquorstore.ro și ai să vezi că am dreptate! Te aștept să ciocnim un pahar de șampanie împreună. Sau măcar o cafea : )Cu drag,
D.
Acum vreo doi ani, fix când începea criza să muşte din noi, cineva pleca tot din zona de management a unui trust de presă şi se apuca să pună pe picioare ceea ce azi se cheamă Băcănia Veche. Habar n-avea dacă o să funcţioneze sau nu, dar iată că norocului i-a plăcut băcănia şi s-a lipit de ea, transformând-o într-o poveste frumoasă de succes. Marius îl cheamă pe semnatarul proiectului şi eu nu-l cunosc personal, dar îi admir de la distanţă curajul şi cred că e un om tare fericit. Ce poate fi mai frumos decât să stai toată ziua printre bunătăţi? 🙄
Voi ce poveşti fericite despre oameni fericiţi şi curajoşi mai ştiţi? 🙂
Cat te-a platit sa-i faci reclama? 😈
O sa revin pe blogul asta cand se va intoarce la adevaratele probleme ale omenirii si nu va incerca sa ne manipuleze atat de ordinar. 😈
@adi 😆 sarbatori fericite 🙂
Na, ca mi-a placut http://www.theliquorstore.ro si l-am trimis in cyberspatiu !
@Adi: 😆 😆 😆
@Una: cum l-ai trimis?
deci BRAVO SIMONA!
in sfarshit, o reclama pe gustul meu! 😳
Vinzi castraveti la gradinari ? si 2. Cartianu cand se lasa de scris ?
uau, ma bucur cand vineva are curaj sa inceapa asfel de lucruri, riscul este imens intr-o economie moarta …
sa tot bei, macar pentru poveste 🙂
Eu as fi bun de vanzator la acest magazi. Dupa ce “consum” devin un povestitor înrăit.
si 3. si eu dupa ce am renuntat la presa mi-am deschis un magazin de bauturi. Pe care l-am … baut.
Pai uite stiu si eu pe cineva. O prietena care s-a saturat sa fie sclava in agentii de publicitate, impreuna cu un amic de-al ei, s-au apucat sa creeze si sa produca singura publicitate. Am voie sa pun link? Daca nu, sterge-l tu, Simo! http://www.jck.ro/inner_page.php?type=aboutus
@Sectia papusi Spitalul 9: Ai voie, domne! Să facem publicitate la toţi oamenii curajoşi! 🙂
de 4 ani nu mai beau.m-a speriat doctoru’ si io l-am crezut.
e misto si ideea si saitu,da’ cred ca inafara de gura mare sau urechi care comunica cu gura trebe si altceva sa intelegi biznisu’ ala.
si zice ca are clienti multi?
@nepotu: de-abia a început, dar deja are, da, ceea ce mi se pare f promiţător
My dream is să-mi fac o firmă mică-micuță de catering numai pentru dulciuri – torturi, prăjituri, fursecuri, biscuiți, etc. Deocamdată prospectez diversele variante, dar vă dau de stire dacă mă apuc! Si Simona, dacă mă apuc, ție o să-ți trimit un cos de prăjituri Montignac! 😀
De cativa ani ma gandesc ce biznis cul ar fiun catering pentru fetele la dieta. Numai cu mancaruri slabe caloric. Insa nu-i cu ce, domle, nu-i cu ce.
Simona, poti edita tu mesajul meu? Ca nu m-am uitat ce-am scris. :))
Editat. Există, să ştii, astfel de biznisuri. Plăteşti o sumă (măricică) şi îţi livrează timp de n săptămâni 3 mese pe zi…
Interesant. Știi pe cineva care s-a reprofilat pe magazin de pișcoturi?
Arata super bine sit-ul, curatel si placut iar idee mi se pare frumoasa.
Dar probabil ca sunt subiectiv fiind un fan al bauturilor si al povestilor, tihi.
Tocmai vin din pivniţa personală unde vinul de anul ăsta îşi serbează majoratul. Este o beţie a simţurilor şi un stimulent feroce al spiritului antreprenorial. Mă gândesc la un zaibăronline.ro… 😳
EL: eu sunt doar un fan al poveştilor
@sfiosu: 😆 😆
Un fost prieten si-a deschis o firma din aceasta de catering cu livrare la domiciliu, drept pentru care ne-a rugat si pe noi sa ii dam un branci ca sa puna afacerea pe picioare. Am comandat si eu o singura data. Mancarea a venit asa de repede, ca ne pierdusem deja orice speranta sa o mai vedem vreodata. Imediat am aflat si motivele intarzierii. Prumul era nota de plata, care fusese facuta cu aluat special si lasata la cuptor vreo doua ore ca sa creasca. Pana sa ajunga la noi se facuse aproape dubla. Am platit, ce era sa facem ! Atunci cand comanzi trebuie sa platesti, nu-i asa ?
Al doilea motiv al intarzierii era carnea de pui. Fusese lasata la fezandat vreo 2 zile inainte de a fi gatita, pentru ca de cum am deschis cutia am avut banuiala ca era ceva mort inauntru. Plus de asta sunt absolut sigur ca puiul cu pricina fusese inghetat bocna cand a fost pus la cuptor, pentru ca era rumenit frumos pe deasupra, dar crud la interior, fara sa mai luam in considerare o culoare absolut dubioasa. Imediat ce ne-am dat seama ca este imposibil sa ne atingem de mancare, am zis ca macar ramanem cu bauturile. Cand colo, comandasem bere si primisem coca-cola.
Nu i-am reprosat nimic personajului cu pricina, ca sa nu spuna ca incerc sa ii caut nod in papura. Afacerea lui ” s-a bucurat de succes” doar cale de vreo 3 luni. Niste inspectori rau-voitori de la Inspectia sanitar-veterinara(sau cum se numeste) i-au pus lacatul la usa definitiv.
@Florin: o, da, încă o poveste care ne arată cât de jegoşi e toţi, inclusiv prietenii. ne deprimi, pe bune, mai lasă-ne.
E o poveste reala. Daca relitateanu e pe placul tau, o sa scriu imediat una, cu Fat Frumos si Ileana Cosanzeana. Sau, mai bine nu ! Te las pe tine sa vezi totdeauna numai partea plina a paharului !
@Florin: realitatea ta nu e pe placul meu. mă deprimă, mă oboseşte, mă încarcă negativ. şi nu numai pe mine, ai văzut, multă lume simte acelaşi lucru. îţi propun, aşadar, să te retragi de pe-aici de bunăvoie şi într-un mod elegant.
Florin : BOULE !!! Citeste inainte sa mananci kkt ! In primul rand parintele Cleopa e mort, VITA!!! In tinerete a pascut oile manastirii, citind in acelasi timp absolut toate cartile din biblioteca manastirii, CRETINULE !!! Un timp a stat ascuns in munti impreuna cu un alt mare duhovnic roman Arsenie Papacioc, vanat de comunisti. In acest timp ti-a mancat tie fripturile si ti-a tocit galosii, NEMERNICULE !!! Daruia absolut tot ceea ce primea ! Manca o data in zi, fara carne si fara ulei. A purtat acelasi rand de haine pana la destramarea fibrelor si pana cand ceilalti calugari i le-au ascuns, doar asa acceptand un rand de haine noi, JAVRA ! Zeci si poate chiar sute de mii de romani il plang, IDIOTULE, nestiind ca parerea ta despre el este ca a fost un parazit social. Asa sa iti ajute Dumnezeu !
ce de neologisme am invatat noi de la tolstoia…
dg: putin respect: era vorba de toleranta creshtineasca!
@ Simona, fata draga, esti pe nisipuri miscatoare. Ai pasit, singura si nesilita de nimeni, legata la ochi, pe un taram necunoscut. Si, ca se reformulez o fraza care mie mi-e tare draga, ai intinat idealurile alcoolismului stiintific. Baiatul pare OK. Am aruncat o privire prin carciuma lui si mi-a placut ce am vazut. Curatel, elegant. Stie sa deosebeasca scotch-ul de bourbon, are idee si de single malt, deci pare sa aiba studii serioase in domeniu. Daca pe langa teorie a petrecut ceva timp si prin “laboratoare”, la practica, obtine din partea mea nota de trecere. DAR :
1. Scrisoarea pe care ti-a trimis-o e jalnica. Patetica. Mi-mi-mi si mu-mu-mu. El, cunoscandu-te, trebuia sa te priveasca si sa vada in tine exact ceea ce esti : FALIMENTIL ! Pentru ca, spune el, esti aproape de pragul abstinentei. De aceea, in randurile acelei scrisori, distinsul domn “D.” trebuia sa concentreze intreaga sa pricepere literara. Fiecare cuvant, fiecare propozitie, trebuiau sa te seduca, sa te converteasca, sa te introduca in sistem, SA TE IMBETE ! Tastatura pe care a scris-o trebuia, la randul ei, sa planga si sa mai ceara un rand., iar tu sa vezi dublu pe monitor. Are ceva de genul asta ? NU !
2. Sa inteleg ca la fiecare sticla cumparata primesc si o “poveste” ? Nu cred, pentru ca nu are cum. Daca m-ar avea pe mine client, ar trebui sa aiba un angajat de talia lui Sadoveanu si cu iuteala de mana a lui Iorga. Iar povestile ar trebui sa aiba cu adevarat valoare pentru ca si la asta sunt pretentios. Nu inghit orice. Prefer sa citesc mai degraba, bonul de casa.
3. Cu bonul de casa, te-am adus, intentionat la preturi. Scump doamna, scump ! Dincolo era mai ieftin !
Alcoolul se bea pentru ca meriti. El trebuie sa te bucure, sa te relaxeze. O sticla de Chivas de 12 ani desfacuta astazi, trebuie sa aiba, atunci cand o termini, 12 ani si doua saptamani. Fix. Asociat cu orice lucru negativ, de orice natura, alcoolul devine fatalmente distructiv. De aceea, personal, nu recomand. Nu toti pot ajunge la gradul de inaltare spirituala la care am ajuns eu, in ani si ani de studiu.
Eu nu am inteles ! Ce legatura are bautura cu literatura ?
Logic si firesc ar fi fost sa stau naibii in banca mea si sa nu deschid gura.
Si totusi parca nu pot.
Despre prieteni eu stiu asa: Sunt exact cum ti-i alegi: de regula dupa firea si asemanarea ta. Daca te tzepuiesc, inseamna ca si tu esti predispus sa tragi tzepe (ca de aia ai fost amic cu ei). De aia eu sunt prieten cu “D” si nu cu alte initiale… 😀
Analizele pe text! C’mon!!! (cu varianta C’m’F***g’on!)
Simona, nu ne cunoastem (deci confirm ce zici tu), dar deja te admir pentru rezistenta in fata butonului “delete comment” (care pare din soiul ala de “rezistenta din munti”).
Declar pe proprie raspundere ca sunt fericit in proiectul Bacania Veche.
Mai adaug ca da, are succes, ca abia dupa un an si un pic mi-am dat seama ca a fost o chestiune de curaj sa plec pe drumul asta si ca nu e deloc usor sa stai toata ziua printre beri belgiene, prajituri de casa, vinuri bune, cozonaci, branzeturi faine si carnati bine facuti. E un cosmar, de fapt, pentru ca nu mai stii cu care mana sa slabesti mai intai… 🙂
In acelasi timp, in spiritul sarbatorilor, as vrea sa le transmit curajosilor care injura in orb ca viata e un pic mai complexa decat pare si ca ar fi bine sa incerce sa faca (naibii) ceva inainte sa vocifereze.
Multumesc ca m-ai pomenit in articol, sunt convins ca multa lume o sa dea click pe link si (din pacate pentru mine) o sa gaseasca doar 4 articole pe site-ul meu – lucru pentru care imi cer scuze! O sa muncesc mai mult in viitor!
@Marius Tudosiei: Salutare, Marius. Dacă te referi la comentariul lui Bogdan, să ştii că sunt glume (adică eu aşa am înţeles, sper să ne confirme şi el).
Dacă te referi la Florin, el e un troll acrit şi un personaj extrem de nefericit şi jalnic, care tocmai a încetat pentru totdeauna să comenteze pe acest blog, mai ales după ce, pentru că i-a intrat un comentariu în moderare, mi-a dat cu promptitudine bărbătească un mail mizerabil cu înjurături.
Altfel, da: te cred că e greu să trăieşti printre brioşe parfumate, dulceţuri de vis şi cârnaţi home-made, da’ măcar sunt brioşele, dulceţurile şi cârnaţii tăi. Una e să te-ngraşi cu brioşa ta, alta e să fie de vină a altuia, nu? 😛 La vara îl pun pe Dragoş să ne-aducă (pe mine şi pe soţ) să bem vin la tine în curticica băcăniei. Sper că ne primeşti. 😉
@ Marius Tudosiei : A fost o gluma. Daca a fost inteleasa gresit imi cer scuze ! Sper totusi sa fie vorba de Florin, pentru ca eu stiu ce prieteni am si nu ne tepuim ! Doar glumim.
@ Simona : Multumeste-i te rog d-lui Marius Tudosiei ca mi-a acceptat scuzele. Oricum, m-am simtit penibil explicand ca o gluma a fost o gluma. Acum parca mi-as dori ca , comentariul meu sa fi fost cel care l-a ofensat ! Nu-i cool sa pui kkt pe clanta si s-o stergi ?
@bogdan: bănuiesc că omul nu stă conectat permanent la blog, să-ţi răspundă imediat. apoi, cineva care nu-ţi cunoaşte personajul ar fi putut să ia comentariul tău în serios, mai ales că venea după al lui florin, aşa că n-ai de ce să te simţi penibil.
eu vreau sa vad cat mai multi oameni din astia, care au curajul sa se rupa de nava-mama corporate si sa se lanseze de capul lor. si nu conteaza nici din ce domeniu pleaca, nici in ce directie se duc – am constatat ca din astfel de impulsuri ies de obicei lucruri tare faine. iar noi ar trebui sa ii incurajam si sa le cumparam produsele. brava!