La meci, în luna de miere
Am primit un e-mail de la o proaspătă doamnă, pe care, cum era şi normal în luna de miere, soţul a dus-o la un meci Barcelona – A.C. Milan. Pe stadionul Nou Camp din Barcelona.
Am mers până la stadion cu metroul şi ne-a fost uşor să-l găsim pentru că, împreună cu noi, erau zeci de oameni îmbrăcaţi cu tricourile Barcelonei sau cu fulare şi steaguri în culorile echipei. Toţi erau foarte relaxaţi şi mergeau în pas vioi către stadion. Acolo, la cele câteva porţi deschise pentru accesul publicului, erau câteva persoane care verificau biletele. S-a stat în mod civilizat la rând pentru această verificare, după care toată lumea a intrat pe stadion, unde s-a mai făcut o verificare a biletului, cu ajutorul unui scanner ca alea de la metrou.
Îţi scana codul de bare de pe bilet şi puteai trece. Nimeni nu încerca să sară peste bară sau să se înghesuie.
Pe stadion, toată lumea îşi cumpăra apă şi sandwich-uri frumos ambalate. Noi nu am reuşit să ne găsim locurile, aşa că am apelat la un angajat al stadionului. Ne-a luat biletele şi ne-a rugat să-l însoţim. Ne-a condus, ca la teatru, până la scaunele cu pricina, unde a constatat că alte persoane ne ocupaseră locurile. Nu din rea-voinţă, pur şi simplu încurcaseră rândurile. Le-a preluat să le ducă la locurile lor, iar pe noi ne-a invitat, cu un zâmbet, să ne aşezăm. În jur, era plin de familii cu copii mici, care cântau imnul Barcelonei. Lângă mine, era o mamă care-şi adusese copilul de 13 ani la meci. Doar ea cu el.
Puţin mai în faţă, era un tip cu un copil de vreo doi ani în braţe, îmbrăcat într-un tricou pe care scria „David Villa“. Copil care, pe la finalul meciului, dormea.
Nimeni nu bea alcool, nu scuipa şi nu mânca seminţe. Nimeni nu era nervos şi nu arunca cu obiecte pe stadion. La pauză, toată lumea şi-a mâncat sandwich-ul şi şi-a băut apa.
La plecare, s-a întâmplat exact ca la intrare, doar că în ordine inversă. S-a stat la coadă, după care s-a mers pe străzi, în grupuri liniştite. NU pe carosabil, deşi nu erau gardieni care să interzică asta, iar partida avusese peste 96.000 de spectatori.
Acesta a fost e-mail-ul. De când l-am citit, mi-a fost evident că sunt luată în băşcălie. Povestea acestui meci nu are cum să fie adevărată. Fotbalul înseamnă înjurături, nervi, bătăi între galerii şi caftirea oricărui fraier care se intersectează accidental cu vreun grup de suporteri. Casă de piatră, stimată doamnă, şi să vă fie ruşine!
P.S. Cine (sau ce) e David Villa?
De aici.
Simona exact aceeasi parere am avut-o eu cand am fost pe stadion la Real Zaragoza. eram socata cum se poate urmari un meci, neinjurand, nescuipand, netragandu-i cate o petarda celui din fata. ramai blocat. incepand cu intrarile ordonate pe stadion si terminand cu toaletele mai curate decat multe baruri de pe acasa. eu nefiind mare microb(ista) am zis ca ma mai duc ca-mi place…
de ce-o fi fotbalul un sport animalic doar la noi? 🙄
aiurea! ala a dus-o, probabil, la teatru da’ fiind ceva mai mare decat Teatrul Mare din Faurei, l-o fi confundat cu stadionul. (din Faurei)
la opera poate, care-i mai mare decat opera din faurei
ai dreptate. ca zicea de ala micu’ care adormise 😀
Probabil e o chestie de ZEN. Na că m-am molipsit și eu.
David Villa e un fel de Băsescu. O să înţelegi cînd o să creşti mare.
foarte bun opera, ca browser. recomand
ma gandeam ce ar fii sa duci galeria stelista pe stadion la ei. cred ca ar ramane cu socul tras : “mami, mami uite maimutzele”
Fata a vazut gresit scrisul.
Era vorba despre vila lui David.
Chestie de edu-ca-tie? cine stie. Oricum recomand cu caldura si cea scris Mihai RADU. TAre. Mai tare decat Super tare.
http://www.catavencu.ro/au_inceput_timpitii_scoala-15654.html
Acum cativa ani, pe Giuseppe Meazza, la un meci Inter-Roma, lumea injura de mortii mamelor lor de romani ,in timp ce suporterii Romei sareau pe garduri ca leii in arena si aruncau cu petarde pe teren.
La sfarsit a fost 3-3, tifosii gazdelor au inceput sa arunce cu pernutele de poponeata pe teren, adaugand la pomelnic si mamele jucatorilor favoriti, plus un potop de “vafanculo,bastardi”.
Fotbalul “sport animalic” doar la noi?
Pai atunci ce sa mai spunem de sarbi, croati, turci sau sud-americani… acolo lumea e cu adevarat fanatica.
simona
orice, dar până la david villa!
bine, şi restul de la naţionala spaniei plus diego forlan.
sandman, “vafanculo,bastardi” este salutul lor traditional?
nu se poate, eu zic ca a fost un fel de matineu, prea era plin de mame cu copii de 13 ani in brate si de tineri insuratei 🙂 in romanica, nici la concertele lu’ fuego nu cred ca e asa calm si disciplina.
David Villa e un fel de Mutu 🙂 dar fara droguri, cluburi, fitze…. doar fotbal, campion mondial si european.
d’aia e liniste la fotbal, pen’ca acesti civilizati iberici isi consuma urletele la hacuirea taurilor.
😛
corect @relux
Caftelile suporterilor britanici cu cei germani sint deja legendare. Ultrasii nostri au invatat de la ei. De cind am ajuns noi sa inventam ceva?
nu demult si nu pe jos ca cel badea spre roma, am ajuns si eu la barcelona.
din intamplare, urcand prea mult pe scarile alea rulante, am ajuns in varf de delusor. chiar langa stadionul celor de la espanyol. si era si meci, spre final. urlau ca disperatii, fluierau si injurau de numa.
cat m-am plimbat prin zona, ies si amicii, fani espanyol. in graba mare, sa-si recupereze scuterele parcate de-aiurea printre masini sau pe trotuar.
gesticulau si ridicau pumnii spre cer, de zici ca se daramase sagrada familia.
i-am privit si mi-am luat talpasita englezeste, amintindu-mi subit de o iesire de pe ghencea…
concluzia, d-na cu pricina chiar a fost la un matineu sau la un antrenament al barcelonei. 🙂
bine ca nu a dus-o la chibitzareala la o partida de table intre pensionari….
era o vorbă, cum că fotbalul e un sport pentru gentlemani jucat de golani, pe cînd rugby-ul e un sport pentru golani jucat de gentlemani; iar despre spectatori, numai de bine …
la brazilieni e si mai tare..
oamenii aia nu prea apuca finalul meciului pe stadion pentru ca se unesc galeriile si pleaca sa faca o fiesta; la sfarsitul meciului li se alatura si jucatorii 🙂
Am ras putin ieri, la meciul Stelei pe Anfield, cand ai nostri ca brazii,din tribune, au raspuns la celebrul “You’ll never walk alone” al fanilor englezi cu la fel de indragitul “Pe ei pe eei, pe ei pe eei, pe ei pe eei pe maaaama loor”.
La sfarsit stelistii au fost cei calariti, posibil si mamele lor, semn ca cei de la Liverpool au inteles mesajul tribunelor chiar mai bine decat romanii.
imi pare asa de rau ca exagerati asa de tare 🙂
cati dintre voi chiar au fost la un meci in ultimul an?
da, sunt de acord, la peluza e moartea… n-as vrea, nu mi-ar placea, oamenii sunt mai agitati decat pot eu sa inghit…
asa ca mergem pe Ghencea numai la tribuna1….
se intra EXACT in acelasi mod in care descrie proaspata doamna in mail… de altfel, asta e standardul UEFA… te obliga sa ai sistemul ala de recitire a codului de pe bilet si coada se formeaza la fel de fiecare data, pentru ca asa e construit sistemul de porti…
la tribuna 1 nu se injura… nu prea are cine sa injure… sunt mame cu copii mici (si eu am mers cu copiii de multe ori), sunt tineri cat se poate de normali si sunt batrani care merg acolo de zeci de ani…
recunosc, a fost un singur meci cand am vazut niste tembeli de la peluza care au incercat sa agreseze niste oameni din tribuna 2… toti cei 5 tembeli sunt acum arestati…
astept cu mare drag ziua cand ceilalti tembeli care erau cu ei nici n-or sa mai calce pe stadion…
in rest, va invit la meci… pe orice stadion din Bucuresti 🙂