Alteţa Mea nu mai vrea decât pe pian

Jurnalul lui Carol Ferdinand de România continuă:

De când am pozat, împreună cu Alteţele Lor, Mami şi Tati, pentru o revistă de bebeluşi, şi am tras câteva cadre în pempărşi, pe un pian, viaţa Familiei Noastre Princiare a luat o turnură neaşteptată. Atât de tare mi-a plăcut pe pian, încât, primele două săptămâni după şedinţa foto, am ţinut-o tot într-un urlet, de nu înţelegeau Alteţele Lor, Ai Mei, ce am. Alteţa Sa, Mama, chiar s-a crizat, la un moment dat, şi a vrut să dea în judecată clinica în care, cu ajutorul medicinei şi al unei eprubete, am fost conceput.
Era convinsă că au uitat-o pe Alteţa Sa, Sperma din care am fost plămădit, afară din frigider, ceea ce a dus la alterare, şi că noul meu obicei de a urla zi-lumină nu e decât o consecinţă a acelui incident medical.

În cele din urmă, Alteţele Lor, Babacii, s-au prins că alta era problema. Anume că îmi plăcuse atât de mult atunci, la şedinţa foto, să stau cocoţat pe pian, încât n-o să mă opresc din urlat decât când o să am unul acasă.

Aşa că s-au dat peste cap şi au făcut rost de o răpciugă veche şi stricată, cu clapele dezacordate, pe care au adus-o la noi, în apartamentul princiar. N-au avut unde s-o pună, aşa că au înghesuit-o în baia princiară, dar, chiar şi aşa, eu sunt fericit. Îmi petrec viaţa pe pian, singurele momente în care accept să fiu luat de acolo fiind alea în care Alteţa Sa, Tata, are gaze la stomac şi stă mult pe WC, iar Mama dă drumul la apă caldă şi stă în aburi, ca să i se întindă pielea. În rest, Alteţa Mea stă numai acolo, în baie, pe pian. Acolo dorm, acolo mănânc, acolo îmi schimbă Alteţa Sa, Mămicuţa, pempărşii, de-acolo scuip pe toţi pereţii piure de broccoli şi măr cu biscuiţi şi acolo stau pe oliţă. Prinţesa o pune pe Alteţa Sa, Oliţa, pe pian şi pe mine cu fundul pe ea şi stau acolo, cuminte, până fac.

De când cu toate astea, Alteţele Lor, Maică-mea şi Taică-meu, sunt foarte încântaţi şi fericiţi. Li se pare că evoluez în direcţia bună şi că numai un sânge foarte, foarte, foarte albastru ar putea să se îndrăgostească atât de tare de un pian. Deci e clar, n-au uitat ăia eprubeta afară din frigider. Dacă ar fi uitat-o, aş fi avut sângele de un albastru mai spălăcit.