Ardeii iuţi din sticluţa de Prigat
Sunt fascinată de abilitatea bunicilor de la ţară de a pune conserve în tot felul de borcane, borcănaşe şi sticluţe. Nici un borcănel nu se pierde, nici o sticluţă nu se dă la gunoi, nici măcar alea mici de Prigat, grăsuţe la bază şi înguste la gât. Într-una de-alea a pus tataie al meu ardei iuţi, pe care ni i-a livrat spre consum. Nişte ardei mici-mici şi iuţi-iuţi (exact ca femeile mignone cu temperament.
), cu care eu mi-am pus mintea, în ultima vreme, într-o frenezie. Am mâncat până le-a scăzut considerabil nivelul în sticluţă şi m-am trezit într-o mare dificultate de a-i accesa. Două-trei zile m-am chinuit să-i trag în sus cu cuţitul sau coada de la furculiţă. De-abia într-un final, am avut revelaţia soluţiei: i-am vărsat cu totul într-un borcan normal şi am aruncat sticluţa. Acuma pot să mănânc liniştită, fără să mă mai căznesc, dar, pe de altă parte, îmi pare rău după sticluţă. Făcea parte din concept, mă făcea să mă gândesc cu drag la tataie, la cum a ales-o el ca fiind potrivită pentru ardeiaşii cei iuţi, la cum i-a îndesat el, unul câte unul, să încapă mai mulţi, la cum a turnat oţet şi mirodenii peste, la cum a capsat-o, cu grijă, ca să nu prindă aer, la cum ne-a pus-o cu dragoste, în portbagaj. Ardeii din sticluţa de Prigat erau ardeii de la tataie, ardeii transferaţi în borcan nu mai sunt decât pe jumătate ce au fost. 🙄
Aş vrea înapoi ardeii de la tataie, dar nu pot să-i mai am pentru că am aruncat sticluţa buclucaşă. Of. 🙁



Sucul de rosii sau zarzavat in sticle de lapte acoperite cu celofan strans cu o ata de rafie sau un elastic 😀
şi nu poţi cumpăra altă sticlă de Prigat şi să zici că a fost aia? 😀
lorena, tu te-ai pacali cu asa ceva? dar sa raspunzi sincer. 🙂
Simona, data viitoare cand ti se vor oferi sticlutele buclucase, fii buna si ia-ti o penseta cu tija lunga. asa iti vei prelungi bucuria pana la golirea continutului.
sau, mai bine, poti face un copil si-l inveti sa extraga, cu degetele sale subtiri, ardeii din sticla. 🙂
@lorena: haha, la asta chiar că nu m-am gândit 😆 😆
mama recupereaza si pungutele de plastic pt sandvisuri.Le spala si le lipeste de faianta,deasupra chiuvetei sa se scurga.Bunica-mio daca gasea o balega in drum o lua cu lopata si o punea la vreun pom.Sau o sarma,o agata in cui,in tinda:”nu sti cand iti trebuie”…Nimic nu se pierde,se exploateaza la maxim
In urma cu ceva timp am intrat in garaj (pe care-l folosim pe post de boxa, intrucat suntem capabili sa utilizam, precum un gaz, tot volumul pus la dispozitie intr-un apartament de oameni (a)normali, masina stand parcata in fata blocului), de unde am luat niste borcane cu muraturi.
N-o sa-ti spun cam ce dezordine e in garaj, cum stau de-a valma biciclete, tractoras, masinuta, muraturi, ceva scule, cauciucuri de vara, scara, niste unelte de zugravit, jardiniere si asa mai departe, pentru ca nu asta e ideea. Ideea e, ca in “aparenta” dezordine, stateau si niste cutii de carton. Cutii de carton in care carasem, de la socri, tot felul de bunatati. Sirop de fructe pentru nepotii socrilor (copiii mei). Zacusca. Gem din ala si din celalalt (o sa fiu milos si nu o sa intru in detalii, ca poate, pe langa majoritatea celor imuni la asta, mai e si cate-o pofticioasa sau un pofticios pe aici). Bulion de rosii. Muraturi cum imi plac mie (ginerele) si cum ii plac ei (sotiei). Ardei iuti. Tot ce putusera socrii sa cultive prin gradina, respectiv sa conserve.
In urma cu cativa ani, comentam cand ne tot cereau sticlute si borcane si ne certau ca nu le inapoiem (le mai incurcam, sau le mai aruncam). Ne gandeam ca decat sa ne tot stresam mai bine intram intr-un magazin, cumparam 24 de-alea mici, 24 medii si 24 mari (borcane) si gata, ce tot batem apa-n piua pe degeaba. Si tot asa in fiecare an, ca nu costa asa de mult. Sau uitam din borcanele cu diverse prin garaj si se stricau. Asta e. Se stricau, le aruncam, senini si fara nici un fel de remuscari. Am putea sa le avem, sigur, nu suntem chiar lipsiti de sentimente, dar ne grabim, nu-i asa? Ritmul nostru e sufocant, nu putem sa-l coboram pentru niste nimicuri.
Ei, intr-o zi, dupa cum spuneam, am intrat in garaj, sa caut ceva anume. Nu stiu exact daca zacusca sau ardei iuti. Si am vazut cutiile. Si pentru prima data, am vazut (si constientizat) cum fiecare cutie era legata cu sfoara ei, sa nu se desfaca in masina sau la mutarea din masina in garaj. Si fiecare borcan era invelit intr-unul sau mai multe straturi de hartie (sa nu se sparga cand stau unul langa altul). Pe langa asta, intre ele mai erau alte bucati de hartie mototolita, puse din acelasi motiv. Si pe fiecare borcan, era lipita o eticheta mica, pe care scria ce e in el si din ce an. Am realizat, in acel moment, cat de mic am putut sa fiu. Cum decretam eu ca nu merita sa-ti bati capul cu borcanele sau cu continutul lor, daca se strica. Borcanul in care se adunau minutele in care a fost spalat, orele in care a fost pregatit continutul, zilele in care a fost cules si lunile in care l-a copt soarele. Borcanul ala, care inmagazina si munca si dragoste si migala. Pentru ca daca n-ar fi fost dragoste de copii si de nepoti mai ales, n-ar fi stat nimeni sa migaleasca atat.
Asa ca, Simona, te inteleg perfect. Borcanul ala nu era orice borcan. E borcanul care tinea totul la un loc, intr-un anume fel. Borcanul in care ardeii “aveau un anumit inteles”. E borcanul in care orice-ar fi pus “tataie”, ar fi avut un anumit gust.
(Ok, am aberat destul. N-am timp si nervi sa recitesc, asa ca daca nu-i clar ce-am zis, asta e 🙂 )
ia o andrea de tricotat,o indoi la un capat putin si faci un carlig de scos ardeii iuti din recipiente cu gat ingust.brevetat de eftimie eleonora din comuna jirlau,jud.braila,nascuta in 1924 😆 😆 😆
cand nu mai poti sa-i scoti , ii lasi acolo si zici ca nu-ti mai plac, ca ustura prea tare, ca sunt o amimtire de la tataie, ca ce frumos sunt aranjati,ce naiba, nu ai invatat destule scuze de la bunicu” basescu?
Simona, ca sa-ti mai treaca supararea, ti-am lasat o leapsa literara la mine pe blog. Tare-as fi curioasa ce ai raspunde 😆
[…] critică, jurnal, creaţie) Groparu.ro, Lora, Alina Barsan 3. Blogul cu cel mai mult umor SimonaTache, Groparu, Timesnewroman.ro 4. Cel mai bun cititor/comentator Cipprian 5. Cel mai bun blog de […]
@Calin: ce frumos ai povestit 🙂
@Corinas: dacă aş avea tiiiiimp… 😥
@Lorena, Simona Degeaba se inlocuieste sticluta, duhoarea de ardei in otet se simte in mod normal si dupa vreo 40 de spalari ale sticlutei. O sa se prinda. Mie-mi place cand imi trimite piftie in cutii de inghetata. :))
100 % natural de data asta.
simona este ca ai scapat de bila lenesa cu ardeii aia?
@ik: am scăpat pe naiba 🙄
teoretic picanteria ajuta la digestie. Daca ajuta prea mult se da in ulcer sau gastrite. Deci cu masura.
voila rezolvare pt borcanle/sticlutzele cu gatu stramt!
😉
Solutia pentru bila lenesa, data de doctor si experimentata de mine de un an si jumatate: o lingurita de ulei de masline extravirgin in fiecare dimineata, pe stomacul gol. Functioneaza ! Si n-are gust rau, altfel n-as fi putut lua. Incearca.
foarte frumos, călin 🙂 pe chestia asta cred că atac şi io un borcan cu zacuscă.
fată, ştii ce faci? te duci la tataia tău şi-i îi spui că ţi-au plăcut tare-tare şi-i mai ceri o sticluţă. o să se bucure. şi o să rămâi şi tu cu o sticluţa. sau cu ce-o fi. borcănel de muştar. nu asta contează, nu?
până atunci pune mâna şi bea iulei.
Atac la lingurita, Delia, lupta pana la unu’, dupa care incearca sa mai si dormi :).
Eu ma gandesc cu drag si admiratie la oamenii de la tara, cum recicleaza ei totul fara sa-i invete/oblige nimeni. O fac atat de la natural. Totul vine de la sine, fara a fi o moda pentru ei, fara a fi cool.
La mine obiceiurile lor s-au pastrat. Imi amintesc de sticlele de vin si tuica , nu foloseau niciodata pet-uri de plastic ci doar sticle de sticla , alba si extrem de bine spalate (cu frunze de urzica si boabe de porumb in interior si cu cenusa din vatra in exterior). De fiecare data imi spunea – niciodata sa nu dai ceva intr-o sticla colorata sau ,Doamne fereste ,sa nu fie curata ca lacrima-. Mi-e dor de borcanele trunghiulare in care-mi punea dulceata de trandafiri. Din pacate nu mai am decat unul la care tin ca la ochii din cap. Iar sticlutele de prigat le-am strans si eu intr-o vreme – chiar numai pentru felul in care aratau. Iar pentru scos ardeii , da si tataie folosea o sarma cu carlig. Iar mamaliga o rasturna pe fund de lemn si-o taia cu ata. Exista si un cui special in bucatarie pentru aceasta ata. 🙂
…Simona…adu-l pe tataie la Bucuresti si ai rezolvat toate problemele!!!!!
Data viitoare foloseste penseta.
Mi-am adus aminte de bunicii mei!
Draga Simona,
De fapt nu-i vorba aici de o tehnica de scos ardeii din sticluta ci de marea dragoste pe care o porti bunicului si poate de un gind speriat ca acest dar frumos nu o sa aiba cine sa ti-l mai faca peste o vreme (fie cit mai tirziu). Eu ti-am apreciat sensibilitatea si doresc tuturor tinerilor de virsta ta sa aprecieze gesturi silimare venite de la bunici, parinti sau de oriunde dar care inseamna dragoste. Cu simpatie pentru toti tinerii sensibili, cineva care poate fi in curind in postura bunui tau bunic.
E o vorba…Cine nu are bunici sa-si cumpere…