Aţi trăit vreo furtună pe ocean?
Eu, nu. În schimb, aflu că a trăit jumătatea mea. Dintr-un text mai vechi, despre furtună şi pescuit, pe care l-am citit acum, pentru prima oară, la el pe blog. Îl puteţi citi şi voi aici, dar, dacă sunteţi genul mai sensibil la stomăcel, vă sfătuiesc să luaţi un Emetiral înainte, că se vorbeşte mult de dat la raţe, la boboci şi la peşti. 🙄
Nu. Dar am trait o furtuna-ntr-un pahar cu apa.
heheee, d-astea am trăit cu toţii
Daca n-a pus vesta de salvare pe el ,nu si-a bagat banii in chiloti si n-a dat drumul la Tatal Nostru si cruci mari,inseamna ca n-a fost ceva grav 😈
brb
si aia era o furtuna dinainte de casatorie.cele adevarate apar dupa.
da, pe mediterana…a fost sublim..toata lumea voma si io am mincat pe gratis 3 zile haleala de la bufet…deh, neam de marinari
@karmapolice: da’ ce stomac ai, dacă-mi permiţi? 🙄
In primul rand, bine te-am gasit. Acum mi-am gasit si eu sa scriu primul comentariu, cand e vorba de rau pe mare! 🙂
Am trait o furtuna care a zdruncinat rau vasul, valurile ajungand pana la etajul 8. Vaporul se legana precum o bucatica de buturuga sub jetul de la robinet :))) Nu te mai putea deplasa fara sa te lovesti de pereti,mese,scaune, etc.Toata lumea parea unsa cu aceasta alifie, numai eu eu. In concluzie, zaceam pe un fotoliu, alba ca varul,in timp ce-n jurul meu oamenii isi vedeau de cina(!!!???)
Am luat o pastila si mi-a trecut. Mi s-a recomandat sa mananc paine si sa nu cumva sa beau apa.
@Claudia: bine ai veniiit:)
mai, auzi, furtuna…
sambata, alaltaieri care va sa zica, am facut o excursie cu vaporu intre passau si linzul natal…
a fost groaznic…7 ore nici un val, nimic, nimic…
numai bere si inghetata…plictiseala groaznica…
nici o catrina, nici macar un taifunash cat de mic, ceva de povestit…
de aceea, nici nu va mai povestesc.
ca daca povestesc, mi-e teama sa nu se ia cruela de mine, dupa laptopu ala al ei cu floricele si zambilici…
In ocean nu, da’ in marea neagra da. In liceu, in practica, pe vremurile ceausiste. Fara gretzuri, ca n-am avut niciodata, nici de vapor, nici de masina, nici de avion.
Eu nu am fost decat de vreo 3 ori cu bacul(ultima data pe la Bechet) si de doua ori cu vaporasul (Lacul Rosu si Dunare) . In aprilie 1985 (aveam 15 ani neimpliniti) eram o turma de vreo 300 de elevi la Turnu Severin si am fost plimbati cu vaporasul pe Dunare . La un moment dat nu stiu care a vazut ceva pe malul sarbesc si toti , cu mic cu mare , am alergat pe jumatatea aceea de vapor sa vedem minunea (nu mai tin minte ce-am vazut) . Ghici ce s-a intamplat . Vaporul s-a inclinat amenintator in directia aceea , aproape sa se scufunde . S-a auzit in megafon “Mutati-va in partea cealalta , echilibrati vasul” – ceva de genul acesta , cu o voce care ar fi sculat mortii . Profesorii s-au speriat rau , eu nu prea mi-am dat seama , dar cumva ne-am asezat mai bine pe vaporasul ala . A fost misto !
A , am fost si cu bateau-bus-ul pe Sena . Hm ! Plictisitor (nici nu se vede mare lucru din oras ca sa zici ca e o alternativa la plimbare , ca e sub nivelul strazilor) .
Va recomand cu caldura acest post:
http://www.noriimei.ro/nord/furtuna-pe-mare/
Aici veti gasi o filmata o nava pe o furtuna… 😯
O, da! De mai multe ori. Si nu mi-a fost rau deloc. Chiar distractiv pasitul in gol si dind din perete-n perete. 😆
se spune “bulau”.