Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cine vrea o bibliotecă?

Am primit cado de la Ikea această bibliotecă, pe care pur şi simplu nu am unde s-o pun, din lipsă de spaţiu. Prin urmare, o fac şi eu cadou mai departe aceluia dintre voi care îmi zice frumos de tot despre ultima lui carte citită. De preferat ar fi să fie din Bucureşti, ca să nu înnebunim cu transportul pacheţoiului.

Dau, aşadar, nu un regat pentru un cal, ci o bibliotecă pentru recomandarea unei cărţi mişto! Băgaţi mare! Câştigătorul va fi anunţat luni, iar de transportul obiectului se va ocupa The Practice, agenţia care se ocupă de PR-ul Ikea şi care îl şi deţine momentan (de obiect e vorba :mrgreen: ), în păstrare. Hai cu poveştile despre cărţi şi vă luaţi biblioteca!

115 comentarii

  1. Fred-Jeg, Capitanul
    Autor: P. Howard
    O carte cu aventuri, foarte comica, foarte buna. Este o aparitie mai veche din 1991.
    Exemplu:

    — Domnule ! Am venit după cuţitul meu !

    — Unde l-ai lăsat ?

    — într-un marinar, sau aşa ceva.

    — Cum era cuţitul ?

    — De oţel. Cu lamă subţire, puţin curbat. Nu l-ai văzut ?

    — Stai ! Ia-o-ncetişor. Ce fel de mîner avea ?

    — Scoică.

    — Din cîte bucăţi ?

    — Dintr-una singură.

    — Atunci e-n regulă. Cuţitul e-aici !

    — Unde ?

    — înfipt în spatele meu.

    — Mulţumesc !

    — Mă rog, cum vrei ! Mi-a povestit barmanul ce cuţit frumuşel e-n mine. O bucată de scoică de douăzeci de centimetri e-o raritate.

    — întoarce-te, te rog, să-1 scot…

    — Răbdare ! Stăpînul localului mi-a zis că pînă nu aduce un medic, să nu mă ating de cuţit, altfel îmi pierd sîngele. Omul se pricepe la asta, că aici s-a mai nimerit să fie ucis pînă şi-un medic. E-un local vechi, nu-i de ieri, de azi.

    — Da, numai că eu sînt grăbit ! Şi-apoi, ce poţi şti cînd vine medicul ? ! Doar n-o să plec acasă noaptea fără cuţit !

    — Medicul stă aici în apropiere şi stăpînul s-a dus după el cu tricicleta. De vreme ce m-ai înjunghiat, domnul meu, păi trebuie să suporţi şi consecinţele !

    — Ho-ho ! Dacă vîră unul un cuţit în tine, încă nu ai dreptul să-l păstrezi. înseamnă că-ţi faci singur dreptate ! Slavă Domnului, mai e justiţie pe lume !

    — Nu m-am referit la justiţie, ci la ştiinţa medicală. După stăpînul localului, asta-i reţeta : să rămînă cuţitul

  2. awww. taman ce ma mut si la noua casuta nu exista biblioteca, ci doar multele carti pe care le voi lua dupa mine din vechea casuta.
    mi-e greu sa iti recomand o singura carte, asa ca iti recomand trei, citite recent, – numa’ bune de citit in weekend tomnatec, ca asta ce incepe maine.

    1. mecanica inimii – e o carte bijuterie despre un copil care in loc de inima are un ceas. si care nu are voie sa se joace cu emotiile, ca isi pune viata in pericol. dar ce te faci cand in cale ii apare frumoasa andaluza, care ii perpeleste inima? cartea e scrisa de minunatul mathias malzieu, care i-a compus un intreg album (el fiind solistul de la dyonisos) – de ascultat aici in duet cu olivia ruiz, iubita din viata reala: http://www.youtube.com/watch?v=W9QtJERu_2E

    2. opere 1 – gellu naum / poezii – saptamana trecuta s-au implinit 10 ani de cand domnul naum nu mai este printre noi. si cum tomas transtromer a luat nobelul ieri pentru poezie, zic ca nu strica sa citim niste poezie romaneasca suprarealista. daca ti-a placut zenobia, o sa-ti placa mult si volumul asta. bonus – casa sotilor naum de la comana se poate vizita prin programare.

    3. cum sa livrezi fericire, tony hsieh – scrisa de omul care a transformat zappos intr-o afacere de milioane. nu e cine stie ce ca scriitura, dar iti arata ca daca ai idei si crezi in ceea ce vrei sa faci, poti reusi. si are si umor pe alocuri si sfaturi pentru oricine vrea sa intre in antreprenoriat.

    lectura frumoasa!

  3. Ultima carte care mi-a placut in mod deosebit e Casa Somnului de Jonathan Coe. E genul de carte care te tine cu sufletul la gura si finalul e surprinzator. N-as putea sa-ti povestesc despre ce e vorba pentru ca orice-as zice, as risca sa stric bucuria descoperirii subiectului.

  4. Alta carte de aventuri foarte buna este:
    “Ochiul de tigru” de Wilbur Smith
    A fost si ecranizata : “Into the Blue” cu Jessica Alba si Paul Walker

  5. Mi-a placut “Zbor deasupra unui cuib de cuci”… probabil ca ai citit-o, dar cine spune ca nu ai voie sa o recitesti? 🙂 De ce mi-a placut??Hmmm…poate pentru ca in fiecare dintre noi se naste uneori dorinta de a ” sparge ” regulile, de a evada, de a ne pune amprenta pe lucrurile pe care le consideram mult prea rigide si care nu aduc nimic bun. Din contra, ne transforma in simpli executanti, captivi ai unor reguli absurde care nu fac decat sa ne limiteze, iar tot ceea ce ramane dupa ce executam e un gol…Eu am ocazia sa vad in fiecare zi un Randle care are o doza de nebunie…sa schimbe, sa creeze, sa fie asa cum isi doreste de fapt.

  6. Foarte buna este si seria Trilogia Cercului. Rosu/ Verde/ Alb de Ted Dekker

  7. “Novel Notes” (sau “Arta de a nu scrie un roman”), Jerome K. Jerome
    http://www.gutenberg.org/ebooks/2037 de gasit la link online.
    Care iesise la Cotidianul cu ceva vreme in urma si pe care imi pare rau ca abia acum am ajuns sa o citesc.

    O serie lunga de anecdote care te dau din ras in plans si tot asa. Umor englezesc, ce sigur suna mai bine in engleza (versiunea romaneasca m-a facut sa ma simt uneori de parca as fi citit meniul de la Microsoft Word in romaneste). Chiar si asa, am ras. Am ras mult. Si la final, am plans evident.

    Se incheie cam asa:
    ” There is a fairy story that I read many, many years ago that has never ceased to haunt me. It told how a little boy once climbed a rainbow. And at the end of the rainbow, just behind the clouds, he found a wondrous city. Its houses were of gold, and its streets were paved with silver, and the light that shone upon it was as the light that lies upon the sleeping world at dawn. In this city there were palaces so beautiful that merely to look upon them satisfied all desires; temples so perfect that they who once knelt therein were cleansed of sin. And all the men who dwelt in this wondrous city were great and good, and the women fairer than the women of a young man’s dreams. And the name of the city was, “The city of the things men meant to do.”

    Pentru ca despre asta e vorba. Despre cum ne lasam dusi cu vorba si nu mai facem nimic.

    Si-acum sa ma scuzi, ma duc sa-mi verific contul de Facebook.

  8. O carte buna ca o cafea bauta pe strazile artistice din Montmartre….
    Te face sa iti doresti sa citesti Anna Karenina, sau sa o recitesti daca deja esti prieten cu Kitty si Levin.
    Iti indreapta atentia inspre literatura, inspre lucrurile rafinate, inspre gastronomie fina, si inspre meditatie asupra vietii si sensului ei, intr-un mod subtil si jucaus.
    Povestea se despleteste pe doua fire narative: exista in primul rand povestea Portaresei (Un Arici a carui eleganta este elogiata pe tot parcursul cartii incepand cu titlul) simbolul unei vieti aparent ratate potrivit normelor societatii de astazi, personificat de o femeie in varsta de 50 de ani, cam uratica, si deloc cocheta, care insa prefera sa isi hraneasca mai degraba spiritul, prin carti bune filme si muzica de calitate.
    Insasi personificarea modestiei, Portareasa refuza sa fie descoperita, si “joaca”, fortata fiind de imprejurari, rolul netoatei, incultei si needucatei. Adica exact cum te-ai astepta sa fie o Portareasa.
    Al doilea fir narativ, este descalcit de o Copila pasionata de Japonia, ceai si reviste Manga (al doilea Arici). Un spirit construit la indigo cu cel al Portaresei, aflat insa la o varsta mult mai frageda, si traind in conditii excelente, propice dezvoltarii unei vieti cat se poate de superficiale si conforma cu dogmele “Sfintei Societati”. Dezvoltare pe care copila o reuza, intelegand inca de la inceput ca este mai inteligenta decat restul lumii, si ascunzand cu aceeasi grija ca si Portareasa acest lucru.
    Ambele fug de de ceea ce se cheama “centrul atentiei”. Nu doar din modestie, ci si din dorinta de a nu fi agasate.
    Povestile sunt depanate de fapt de vocile interioare ale celor doua personaje, actiunea petrecandu-se preoponderent in imobilul in care cele doua locuiesc, suita de personaje secundare fiind formata din celalti locatari, si de … pisici.
    Evenimentele ajung la punctul culminant cand cele doua “jurnale” prind viata si intalnesc un al treilea (si ultim) personaj principal, care este cauza mai multor evenimente ce se succed pana la sfarsitul cartii, ultimul dintre ele fiind chiar concluzia romanului.
    “Eleganta ariciului” pledeaza de fapt pentru eleganta de a ascunde natura de inalta calitate a unui om, sensibilitatea lui de netagaduit, sub un corsaj de tepi, de care se poate trece doar cu blandete si intelepciune.
    Autoarea isi transcrie iubirea pentru placerile cotidiene in acest roman, transforma fiecare mica actiune intr-un ritual (cum ar fi cel al ..ceaiului), trateaza cu blandete personajele inteligente si modeste, si taios pe cele care, desi cred ca inteleg sensul vietii, sunt totusi departe de adevar.

    *
    Disclaimer: Contine parti satirice, parti sensibile, parti pline de clisee (bogati prosti si tampiti, singuraticii superiori), precum si parti de un umor savuros. Scrisa curat, elegant, si cu drag, tocmai pentru a ramane in suflet, mult timp dupa ce a fost citita .
    A se consuma in compania unui ceai verde cu iasomie, si a unor dulciuri rafinate!

  9. Eleganta Ariciului – Muriel Barberry 😀 De emotie, am uitat sa scriu despre ce e vorba!

  10. Buna 🙂

    Ultima carte citita este cea a scriitorului japonez Kawabata Yasunari – O mie de cocori. Mi-a placut foarte mult. Mi-a placut atentia acordata detaliilor, mi-a placut respectul pentru ceremonia ceaiului care se simtea dincolo de cuvinte, senzualitatea, multitudinea sentimentelor amestecate. Este o carte in care simturile filtreaza totul atunci cand vine vorba de ceremonia ceaiului.
    Imi place ca pe ceasca de ceai este inca imprimata urma rujului doamnei Ota, imi place ca obiectele fragile devin ele insele personaje care dezvaluie povestea personajelor umane.
    Este minunat modul in care fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare detaliu cat de nesemnificativ in aparenta, este crucial uneori pentru sensul intregului.

    Am descoperit in facultate scriitorii japonezi si de-a lungul anilor ce au trecut am reusit sa imi fac timp sa mai citesc cate unul. 🙂

  11. ce drag îmi e de voi când vă înghesuiţi să vorbiţi despre cărţi. mai ziceţi, îmi merge direct la inimă 🙂

  12. deci eu as recomanda asa:
    – Masurarea Lumii, de Daniel Kehlmann la care am ras cu lacrimi, si
    – Alchimia Emotionala, de Tara Bennet-Goleman, la care am plans cu sughituri 🙂

    acuma, depinde de ce parte esti si unde vrei sa ajungi 🙂

  13. Gog de Giovanni Papini. Gog, un personaj care are toţi banii din lume şi puterea să îndeplinească visele tuturor “nebunilor”. Arhitecţi, oameni de ştiinţă, muzicanţi, profesori, scriitori şi doctori, toţi neînţeleşii, au şansa să fie ascultaţi să primească susţinere. Gog e sec şi sătul, nu-l încântă nimic şi nu are o părere prea bună despre ce se întâmplă pe lumea asta dar şi-o expune atât de convingător încât n-ai cum să nu fii de acord cu el.

  14. Buna Simona!
    Ultima carte citita a fost “Cele mai frumoase citate” – antologie de Alice Nastase Buciuta, in care stimata doamna a cules, sub forma unui alfabet, cele mai frumoase citate si versuri gasite de dansa. Poate nu este o lectura pe placul tuturor, insa iti pot ramane in minte fraze in care te regasesti.
    Totodata, iti multumesc ca-mi aduci un zambet pe buze prin scriitura ta si ma bucur nespus ca am descoperit acest blog! Felicitari!
    O zi frumoasa iti doresc!
    Cu drag, Laura.

  15. Outliers – The Story of Success (Malcolm Gladwell)
    Nu, nu este una dintre cartile care iti explica ce sa faci ca sa ajungi bogat rapid si fara compromisuri. Este o carte captivanta care arata cu ajutorul argumentelor, statisticilor si a studiilor psihologice si sociologice ca succesul pe care il au oameni precum Bill Gates este un cumul de oportunitati.

  16. Mi-au placut foarte mult jurnalele lui Anais Nin (Henry si June si Incest). Cand imi place mult o carte nu mai fac altceva pana nu o termin. Cu Anais a fost nevoie de pauze pentru a fi sigura ca nu am pierdut nimic. Paragrafe citite si rascitite, oprit pentru a transcrie idei, facut insemnari, cam asa a fost jocul cu cele doua carti. Anais scrie cu o sinceritate debordanta este extrem de pasionala si tulburatoare si poate parea usor nedigerabila, insa dupa mine, jurnalele sale ar trebui sa faca parte din lista cartilor de citit intr-o viata.
    Ulterior, am cautat interviuri cu ea si mi-a facut mare placere sa remarc in tonul vocii si modul de exprimare fidelitatea fata de jurnale. Ti-o recomand cu caldura 🙂

  17. @L.: hehee, cunoaştem. citit 😉

  18. Dear Tiza,

    Ultima carte citita este “Cerc si dragoste” Serbanescu – trateaza exceptional drama interioara a unei femei naive din perioada “de aur”, care ramane gravida fara a da ulterior de tatal copilului… Cautarea acestuia coincide cu acea cautare de sine cu care toti suntem datori, difera doar imprejurarile, si care pana la final se dovedeste a se regasi chiar in Emil, copilul mult dorit, desi neasteptat.
    E o carte realista, fara pic de dulcegarie si cu mult pragmatism. Eroina Dumitra s-ar potrivi tare bine si in “timpurile noastre”, mai ales ca acum societatea ar cataloga-o o femeie puternica… altfel decat acum 40 de ani.
    O zona crepusculara in mintea cititorului, care poate jongla cu ambele parti ale principiilor si moralei raportandu-se alternativ la cele 2 perioade de timp diferite de care spuneam.

    Biblioteca e foarte dragu’ si chiar mi-ar placea s-o am pt ca se potriveste de minune in noua mea locuinta, am 1 saptamana de cand m-am mutat .. suntem vecine de Berceni … sper sa nu se opreasca apa si la mine :)) ca lighean scrie pe mine!

    Zi usoara si … lectura placuta!

  19. Moartea lui Bunny Munro -Nick Cave
    Editura Polirom

    De ce recomand aceasta carte?

    -in primul rand este o carte buna si daca nu iti place Cave, vocalul de la Nick Cave & the Bad Seeds, Birthday Party, Grinderman. Urmeaza oarecum linia beat, Bukowski sau Burroughs cu un plus de epic

    -este acelasi Cave din versuri si pana la un punct crezi ca alienarea personajului este desprinsa din acelasi repertoriu imaginativ. Ca nu exista decat rau si ca asta e linia pe care personajul o urmeaza cap-coada

    -merita citita pentru ca Bunny – agentul de vanzari, iti aminteste fara sa vrei de Death of a Salesman

    -pentru ca efectiv ti se prezinta un om care se taraste prin viata. Dupa ce se intoarce dintr-o calatorie si isi gaseste sotia spanzurata, trebuie sa gaseasca resurse pentru a comunica si a stabili o relatie cu fiul sau de 9 ani. Dialogurile intre el si copil, multe printre dozele de alcool regulat consumate, sunt foarte bine scrise si treptat dezvaluie la Bunny in spatele cinismului afisat, o latura sensibila, protectoare

    Daca iti place Cave o sa citesti cartea intr-o anumita cheie. Previzibilul va inceta la un punct si de acolo va incepe literatura 🙂

    Daca nu iti place Cave, nu ocoli cartea. Urmareste un personaj alienat, fara scapare si poate o sa simti si tu pe tot parcursul lecturii speranta ca poate se mai poate face ceva..

  20. Ultima carte citita e “In sfarsit, nefumator”, de Allen Carr, si de cinci zile (de cand am terminat-o) nu mai fumez, ieeee!!! Si culmea e ca nici nu-mi mai doresc sa o fac, ci dimpotriva, ma tot mir de cat de bine ma simt (dupa 20 de ani de fumat cu simt de raspundere… ). Si cea mai tare chestie e ca am facut si “victime” colaterale, adica sotul meu si inca un prieten, care au spus ca daca m-am lasat eu (care dupa cum am spus fumam cu o mare convingere), se lasa si ei, ca inseamna ca realmente e posibil. Si chiar s-au lasat.

  21. Isac Asimov -Fundatia si Imperiul

  22. As recomanda: Andrzej Zaniewski – Sobolanul

    Daniel Banulescu – Te pup in fund, conducator iubit!

    Cristian Tudor Popescu – Planetarium (aparut si sub titlul Omohom)

  23. Stiinta logicii, Hegel

    Daca o citesti, abandonezi blogul 🙂

  24. @m: ahh, nu! nu Ştiinţa logicii! 😆

  25. ultima : Micul Print – de Antoine de Saint-Exupery – cu recomandarea de a fi citita cel putin o data la doi ani. M-a imblanzit.
    in curs de : Lebada Neagra – de Nassim Taleb – foarte interesanta – de citit doar o data in viata ca e greu de uitat 🙂

  26. – “Padurea Norvegiana” Haruki Murakami, da stiu, e veche, eu acum o luna l am descoperit pe Murakami.

    – nu am talent la recenzii, dar am nevoie de biblioteca :)) nu mai stiu unde sa mi pun cartile =))

    – ps: am citit si “Marele Gatsby”, “De veghe ….” nu m au impresionat, nu mi s au parut cine stie ce, dar……. sa vorbim de Bulgakov :d mare om, mare caracter.

  27. Pavilionul cancerosilor, Aleksandr Soljenitin. Ti-o recomand, daca nu ai apucat sa o citesti. Este, intr-un fel, romanul care a inlaturat multe necunoscute ale Occidentului despre sistemul de lagare de concentrare sovietice (ajungand clandestin din fosta Uniune Sovietica in Occident). Din cate stiu Soljenitin a primit premiul Nobel pentru acest roman.

  28. “Julio Jurenito” de Ilia Ehrenburg sau “Catch-22” de Joseph Heller

  29. Sunt indragostita de „Micul print” al lui Antoine de Saint Exupery. O citesc, o recitesc si o redescopar de fiecare data cand am ocazia si de fiecare data capata noi sensuri si intelesuri. Prima data cand am facut cunostinta cu „Micul Print” aveam 11 ani si gratie profesoarei de franceza am pornit in aventura cunoasterii, pe planete misterioase cu un tovaras de nadejde si intelept. Nu mi-a fost frica, deoarece „Micul Print” mi-a cucerit inima din prima si m-a invatat lectia prieteniei si a iubirii, a devotamentului, a limpezimii gandirii si a puritatii sufletesti in vremea copilariei, a curajului si a tolerantei. Spre exemplificare, o mostra din intelepciunea eroului atat de drag sufletului meu: „Oamenilor mari le plac cifrele. Cand le vorbiti despre un nou prieten, ei niciodata nu va pun intrebari asupra lucrurilor cu adevarat insemnate. Nu va intreaba niciodata: «Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri ii plac mai mult? Face colectie de fluturi?» Ci intreaba: «Cati ani are? Cati frati are? Cate kilograme cantareste? Cat castiga tatal lui?» Numai atunci ei cred ca il cunosc. Daca le spui oamenilor mari: «Am vazut o casa frumoasa, din caramizi trandafirii, cu muscate la ferestre si cu porumbei pe acoperis…» ei nu sunt in stare sa-si inchipuie cum arata o asemenea casa. Lor trebuie sa le spui: «Am vazut o casa care costa o suta de mii de franci». «Ce frumoasa e!» vor exclama atunci. (…) Asa sunt ei. Nu trebuie sa le-o luati in nume de rau. Copiii se cuvine sa fie foarte ingaduitori cu oamenii mari.”
    Si atunci, imi pun intrebarea fireasca: cum as fi putut sa nu ma indragostesc de „Micul Print” si sa nu-mi ramana la suflet toata viata?

  30. Nefertiti. Cartea mortilor – Nick Drake

    “Rezumat: Nefertiti. Cea mai frumoasa femeie din univers. “Cea Desavarsita”. Egiptul este insa departe de perfectiunea ei. Sotul reginei, faraonul Akhenaton, a instaurat o noua religie si a construit in desert o capitala magnifica. Echilibrul fragil al puterii sta pe muchie de cutit. Si, lovitura de teatru, cu cateva zile inainte de fastuoasa inaugurare a noii capitale, Nefertiti dispare fara urma. Rapire? Crima? Tradare? Rai Rahotep, cel mai tanar detectiv al politiei din Teba, renumit pentru metodele sale originale, primeste misiunea s-o gaseasca pe regina. Are zece zile la dispozitie. Dar in labirintul giganticului oras, printre asasini, zei si societati secrete, nimic nu este ceea ce pare a fi. Nici macar Cartea Mortilor…
    Istoria si mitologia Egiptului antic servesc drept fundal fascinant pentru o aventura construita dupa toate regulile suspansului.” – asta nu l-am scris eu, este descrierea de pe ultima coperta a cartii si de pe site-urile librariilor online, am dat copy-paste doar ca sa fie mai usor de inteles despre ce e vorba.
    Parerea mea:
    Exista carti ce te fac sa le citesti pe nerasuflate ca mai apoi sa te lase fara nici o impresie marcanta, gandindu-te in continuare la cartea pe care ai inchis-o dar fara sa iti poti defini vreun gand concret. Am amanat timp de cateva luni sa scot din biblioteca “Nefertiti. Cartea mortilor” presupunand ca va fi lipsita de actiune, bazata mai mult pe structura cartilor de istorie din scoala decat pe emotiile ce ti le trezeste o carte interesanta. Nimic mai gresit. Cartea este compusa dintr-o serie de intamplari ce construiesc o poveste palpitanta, personajele au parte de aventuri ce te tin cu sufletul la gura, asteptand cu nerabdare sfarsitul care sa clarifice misterul. Care mister, ramane pe jumatate nelamurit pana la urma. Sau poate nu m-am prins eu de sensul ascuns printre randuri.
    Unul dintre punctele forte ale cartii este crearea unor personaje vii, credibile, asezate perfect pe rolul lor. Autorul surprinde viata din ele, reusind sa te faca sa simti luptele ce se duc in sufletul personajelor, conflictele intre ceea ce isi doresc si ceea ce trebuie sa faca. Aproape ca intelegi cultul personalitatii si dorinta bolnava de a crea ceva unic si nemaivazut, empatizezi cu fiica faraonului care, desi inca un copil, isi cunoaste perfect indatoririle si le indeplineste fara greseala, intelegi luptele pentru putere si in acelasi timp, contrastand cu acestea, luptele pentru supravietuire, pentru inca o zi trecuta cu bine.
    Ce mi-a placut cel mai mult:
    – Autorul reuseste sa te faca sa percepi membrii casei regale mai mult ca oameni cu trairi si slabiciuni obisnuite, cu lupte interioare si nu doar ca si conducatori lipsiti de esenta si suflet, ai unui imperiu gigantic.
    – Rostirea numelui unuia dintre personajele episodice, in finalul cartii creeaza un moment nepretuit, chiar inainte sa apuci sa iti clarifici in minte modul in care acesta influenteaza mai tarziu istoria.
    Ce nu mi-a placut:
    – Mi s-a parut ca rolul protagonistului este mai mult de povestitor decat de personaj activ, in ciuda faptului ca pe tot parcursul cartii incearca totusi sa desluseasca misterele lumii in care a juns. Am senzatia ca toata povestea s-ar fi desfasurat aproape la fel si fara el, doar ca ar fi fost mai greu probabil pentru autor sa o puna pe hartie. Rai nu afla nimic singur, nu se salveaza nici pe el si nici pe altii fara ajutor si nu imbunatateste cu nimic modul in care se petrec lucrurile. Nu pot sa spun ca mi-a displacut, dar parca as fi asteptat ceva mai mult de la „Cercetatorul de Mistere”.

  31. pif si hercule? 😉

  32. Titlu imaginar de roman : Steve cu marul joaca in rai baseball in echipa cu Einstein si Watt sau e in echipa cu Maichel si Lennon?

  33. Sunt de acord cu Tomata cu scufita, Casa somnului de Jonathan Coe, alaturi probabil de Cercul inchis, tot de Jonathan Coe, dar in topul recomandarilor e Venin de Colin Falconer.

  34. Sau arbitreaza cu Tesla? (la Erata)

  35. In primul rand – toata stima si respectul pentru blogul tau, Simona. intru de ceva vreme regulat, ca sa-mi inseninez ziua cu postarile tale, si gasesc mereu ceva care sa-mi ridice colturile gurii intr-un zambet strengar, pe care trebuie sa-l ascund repede de sefu’ 😉 Dar acesta este primul meu comentariu – m-a convins biblioteca pusa-n joc care tare s-ar mai potrivi cu toate minunatiile mele ce stau pe langa si pe sub pat, din lipsa de loc pe noptiera :”> (carti, reviste, laptop, telefon 😀 etc.)… Acum, carti…hmmm, momentan citesc Doamna Bovary a lui Gustave Flaubert…cred ca e cam ca o rememorare a modului in care femeile isi abandoneaza visele, cum isi doresc ele tot felul de lucruri ( de la sentimente pasionale pana la lucruri neinsemnate) si cum in momentul in care au ceea ce au visat mereu, li se pare lipsit de importanta si fara sens si incep sa viseze la altceva….Mai ales eroina Bovary e foarte nestatornica in idealurile, dorintele si visele ei…cel putin asa vad eu lucrurile…Si mai citesc aceasta carte din cand in cand ca sa imi aduc aminte ca sunt norocoasa ca am ceea ce imi doresc si imi doresc ceea ce am!
    Apoi, daca doresti ceva mai nou, poate incerci saga Twilight (Twilight, New Moon, Eclipse si Breaking Dawn)….o lume plina de supranatural, iubire pasionala, devotament, sacrificii si ceva umor. Mie personal imi place foarte mult cum scrie Stephenie Meyer si aceste carti mi se par o lectura foarte draguta, mai ales acum cand mai e aproape o luna pana la premiera primei parti din ultimul film facut dupa aceste carti!

  36. @cristinik: te rog eu, nu Twilight, nu Twilight, nu Twilight 😥 😥 😥

  37. Stephenie Meyer a scris si Jocul cu margele de sticla, sa incerci si cartea asta ca e despre foiletoane.@cristinik

  38. Întâmplător, ultima carte citită a fost Catalogul Ikea 2012 (pe cuvânt!). O excelentă incursiune în lumea mobilei şi a accesoriilor, care anul acesta are ca temă principală ocuparea spaţiilor mici.
    DAR înainte de asta am citit “De ce frumuseţea este adevărul. O istorie a simetriei.” de Ian Stewart. Ce-am învăţat eu de aici? Că totul în jurul nostru, o frunză, un copac, o centrală atomică, un surâs – sunt matematică pură. Şi că în matematică, frumuseţea trebuie să fie adevărată – fiindcă orice lucru fals e urât.
    Şi înainte de asta am citit “Călătorie în România” de Sir Sacheverell Sitwell, o carte despre noi, românii, pe vremea când eram normali, ba chiar simpatici. Adică demult.
    P.S. Nu există “pacheţoi” la Ikea. Numai pacheţele. 😉

  39. ah, si Sandra Brown, e suupeeerrrrrr

  40. @ciuciu: şi Narcis şi gură de aur (tot de Stephenie Meyer) e mişto rău 😉

  41. @Sfiosu: crede-mă, nu ai cum să faci “pacheţel” din ceva ce are 2 metri

  42. Julian Barnes – Trois (Talking it Over) despre dragoste in forma ei de triunghi amoros. Si continuarea, Iubire, etc. (Love, etc.).
    Nu sunt ultimele carti citite, dar le recomand pentru scriitura mestesugita, pentru umorul englezesc, pentru felul in care fiecare personaj povesteste din punctul sau de vedere. O lectura placuta, zic eu.

  43. Buna Simona,

    Uite ce carte iti propun eu sa citesti:
    CONFESIUNILE UNUI CAFEGIU

    http://www.humanitas.ro/humanitas/confesiunile-unui-cafegiu

    E o lectura usoara dar pe alocuri daca urmaresti cu interes sirul naratiunii, intradevar devine captivanta, si daca nu ai memoria numelor ti se pare destul de incalcita. Mai ales ca releva o perioada de istorie traita de insusi autorul (G. Florescu) din toate punctele de vedere: social, monden, politic.

    Recunosc, mie mi-a picat aceasta carte in mana, dupa ce i-am trecut pragul cafenelei domnului Florescu si dupa ce am fost imbatat de aroma cafelei pe care o ofera acest cafegiu, clientilor, aroma ce pare invaluita si acum in ceata unor vremuri de mult apuse, ce te invaluie, ba cu nostalgie, ba cu dispret, ba cu ura, ba cu curiozitate.

    Pe mine personal, m-a fascinat dl. Florescu si m-a atras curiozitatea aromei de cafea care parca emana din coperta acestei carti.

    Lectura placuta!

  44. Iti recomand cu caldura trilogia Millennium: vol.I Barbati care urasc femeile, vol.II Fata care s-a jucat cu focul si vol. III Castelul din nori s-a sfaramat, carti scrise de scriitorul suedez Stieg Larsson. Eu am citit primul si al doilea volum pe nerasuflate. Acum sunt la volumul III si abia astept sa vina seara, sa ma pun in pat si sa citesc. Prima data am vazut filmul care s-a facut dupa primul volum (numele filmului este The girl with the tatoo dragon ) , film suedez. Filmul mi-a placut foarte mult pentru ca este cu actori suedezi , facut in stil european si nu hollywood-ian. Dupa ce am citit pe internet despre autor, despre carti , ce succes au ele , vanzari de milioane de euro, in timp ce autorul nu a mai apucat sa se bucure de succes deoarece a murit dupa ce le-a predat la editura , m-am hotarat sa le cumpar si sa le citesc. Si bine am facut pentru ca asa cum ti-am spus , nu le mai poti lasa din mana.

    Dintre autorii romani scriitorul meu preferat a fost si ramane Marin Preda , cartea preferata Cel mai iubit dintre pamanteni , carte pe care cred ca am citit-o de vreo cinci ori. Chiar si Descult am citit-o cu placere chiar daca ne-a fost “bagata pe gat” ca si lectura obligatorie in liceu. Mie mi-a placut .

  45. Eu chiar vreau biblioteca asta! Ma tot milogesc de-o luna pe langa preaminunatul meu sot (caruia i se spune, culmea, Billy) sa mai faca un raft in biblioteca sa i-l las pe cel de jos lui fisu’ (un an jumate). Cartea pe care am reusit s-o citesc ultima data : Zilele regăsirii mele, Elena Ferrante, (Colectiile Cotidianul). Pe asta am reusit s-o scot dintr-o cutie. Si vorbeste, domnule, autoarea sau autorul asta despre mine! Eu depresie postnatala, eroina depresie post-sot. De la primul rând ” într-o după-amiază de aprilie, imediat după prânz, soţul meu mă anunţă că intenţiona să mă părăsească” am priceput. Ce sa zic, nimic vesel, greu de citit, aproape brutala cand te regasesti in ea. Prezentare aici: http://old.cotidianul.ro/thrillerul_la_feminin_sau_zilele_regasirii_mele-75659.html
    Mai mult nu pot sa scriu de teama sa nu-l trezesc pe terorist cu tacanitul tastaturii. Dar sper ca
    s-a inteles ca eu chiar vreau biblioteca asta ca sa nu trec la depresia post-sot-nepasator.

  46. deci bcr, ikea… bașca saitu ăla foto care oricum cred că-i moca fiind și poetic
    …ne-am mișcat cu talent zilele aștea
    -e de prisos să zic că n-am citit niciun comentariu așa că io zic să-l dai la al treilea

  47. @john: dintre toate doar BCR e o campanie de-adevăratelea (de altfel, e şi încradrată la categoria Publicitate). cu ikea chiar aşa e, am primit un cado pe care vreau să-l dau mai departe, iar şcoala foto doar am încercat s-o ajut 🙂

    @daniela mihai: 😆

    @gabi: vrei să-ţi zic dacă moare mikael? :mrgreen:

  48. “Zilele regelui”, a lui Filip Florian, e cea mai frumoasă carte de ficţiune scrisă de un autor român, citită în ultimul timp. Profund, sensibil, ironic şi serios în acelaşi timp, autorul scrie ca nimeni altcineva despre România şi destinul ei, despre Bucureştii pe care-i iubesc atât de mult, în ciuda tuturor neajunsurilor sale, despre câteva personaje tulburătoare, umane şi surprinzătoare şi despre cum fiecare lucru pe lumea asta – că e om, motan, rege sau ţară – are un destin pe care şi-l ţese pe jumătate, cu farmec, durere şi bucurie. A se citi neapărat !

  49. pardon, să mă scuzaţi, că m-am emoţionat şi am uitat… nu vreau biblioteca, sărut mâinile… Să i-o dai cui are nevoie…

  50. “One step behind” de Henning Mankell. Eu am citit cartea in lb. engleza, si pot spune ca are parte de o traducere sclipitoare, limbajul fiind pe intelesul unui cunoscator mediu-avansat al limbii engleze, fara cuvinte “pretioase”.
    Face parte din seria cartilor avand in prim plan pe inspectorul Wallander. Cartea a fost si ecranizata acum cativa ani de catre televiziunea suedeza. Am vazut filmul, dar cartea mi se pare mai buna.
    Este un policier ce iese din tipare, atat prin sirul intamplarilor ce te surprind, cat si prin implicarea emotionala mai aparte a celui care trebuie sa desluseasca motivul triplei crime.
    Amatorii genului, si nu numai ei, vor savura fiecare pagina.

  51. M-am hotarat sa devin prost! – Martin Page (2008). Nu e carte de suspans dar nu o poti lasa din mana nici daca s-a ars oala de mancare si-ti bat vecinii in calorifer. Nu e nici lectura grea si filozofie de viata dar da de gandit despre necesitatea si motivatia faptelor celui care se identifica cu personajul principal – un frantuzel inteligent (pentru ca, nu-i asa, asemenea hotarare nu poate fi decat una inteligenta). Tonul serios despre integrarea (tot serioasa) in societate insenineaza orice morocanos si face orice depresiv sa rada in hohote. 😆
    … vroiam doar sa il laud pe autor, nu ca as avea nevoie de biblioteca (decat daca ar fi fost o biblioteca electronica) 😛

  52. @Another: băi, pentru mine a fost o superdezamăgire cartea aia… atât de promiţător mi s-a părut titlul şi atât de mari aşteptări am avut, că… citind-o, m-am desumflat 🙁

  53. Ultima carte pe care am citit-o a fost Pinocchio. Deși mulți ar spune ca e ok, eu nu aș recomanda-o nimănui. Poate doar părinților de copii din clasa a doua.
    Când eram eu mic, eram un băiețel de lemn. Nu aveam conștiință de sine și percepție asupra timpului și mi se părea ca am apărut asa, într-o zi, sculptat de mâna unui tată. Mințeam mult, ca sa-l pedepsesc, lipseam de acasă, umblam pe maidane cu niște prieteni peste a căror amintire s-a așternut praful timpului iar acum nu pot sa mi-i imaginez altfel decât ca pe o vulpe șchioapă și un motan orb. Mereu în căutarea împărăției jucăriilor.
    Nu puteam suferi poveștile în care nu se vorbea despre o mamă ci despre zâne care apăreau incontrolabil din nicăieri. Așa ca nu am citit Pinocchio atunci când am primit-o de la tatăl meu, prin clasa I, când eu însumi eram la vârsta la care aș fi vândut abecedarul dacă aș fi avut cui.
    L-am citit acum, în schimb, când a trebuit să mă “documentez” pentru lecția de lectură a fiului meu. Care mi-a pus întrebarea pe care eu nu am avut cui să o pun: “Și când Pinocchio era viu, unde era mama lui?”

  54. Dar dacă e de recomandat, recomand “Corpuri de iluminat” a lui Stelian Tănase. De citit cu lama in mână.

  55. Zilele regelui, Filip Florian

    Este o carte minunat scrisa, o poveste construita pe un fundal istoric, unde il vedem pe Carol I mai intai ca om si apoi ca principe (devenit rege). Este despre prietenie si loialitate, despre felul in care se leaga niste destine. Iar Carol nu este personajul principal.

    Am si scris despre aceasta carte aici:
    http://zmeura.wordpress.com/2011/10/04/zilele-regelui/

    Am mai citit autori romani contemporani. Florian m-a impresionat cel mai mult, mai ales prin acest roman.

  56. “Lumea Sofiei”, scrisa de un norvegian Jostein Gaarder. De ce o recomand? Pentru ca este o istorie a filosofiei povestita unui copil de 14 ani, care nu aduce deloc cu cartile de popularizare a stiintei, ci mai degraba cu o poveste bine scrisa despre intelpti si intelepciune 🙂

  57. Sectia papusi Spitalul 9

    Io nu vrau blibloteca, da’ pot sa spun ca am citit toata colectia Sven Hassel in ultimul timp. Deh, metrolista!

    Asa ca daca-ti plac cartile cu razboi, maceluri, baieti care artunca grenade si se baga sub tancuri ca sa le… kaboom, da’ sa te si amuzi de gasca de nespalati, eroii cartilor, apai aia e!

  58. deci: cred ca am si io mobila nedespachetata de dat! 😳
    si crez ca tot de pe la ikea… 😳
    m-am gandit s-o dau aluia de promite sa citeasca in locul meu, ca io cu rusine nu eram capabila sa zic cand am citit ceva ukltima oara, ca desi cade bimblioteca pa mine, n-am mai pus mana p-o carte nici macar sa fac un cornet!
    😳 😳 😳
    dar!
    citesc pa net, manca-v-ash pipota voastra!
    asa ca, daca voi ati (re)citit micul print ( pe care eu doar l-am citat in ultima vreme 🙂 ) eu am recitit ( cu placere si emotie) LA MEDELENI!
    beat this! 😉
    si am mai si citit:
    RADU CINAMAR ( foarte la moda! 😉 )
    cine n-are sandra brown, ca n-a mai pprins la noaptea bibliotecilor, sa-si ia radu cinamar de pe scribd.ro ( sau .com?)!
    🙂
    altfel, am in geanta: puterea prezentaului de eckhart tolle, de citit in metrou, sau pe la cozi sau chiar pe la stopuri, daca ele este lungi; si in alta geanta, pt ca asa ai zis tu candvam, simona, imparatul mustelor! 😳

  59. @ Simona … pai nu ti-a placut pentru ca esti femeie … Antoine nu! pe de alta parte are un umor baietesc si solutii asisderea, nici nu ma asteptam sa te fi identificat cu el 😆 . Oricum … cat ti-a luat ? o ora de citit? 👿

  60. si acum ca m-am uitat si la bi8blioteca, afla simona, ca eu am ceva similar ( tot de la ikea) in baqie! 😳
    razgandeste-te daca nu e prea tarziu!
    biblioteca din baiie e ultimul trend!
    :mrgreen:

  61. @Another: am trăit, în ultimii ani, numai printre “umoruri” băieţeşti, să nu uităm. problema e alta: că n-are suficient. eu râd mai greu, aşa, şi nu mă mulţumesc să râd un pic. sunt haplea, vreau mult 🙂

  62. @Cruela: n-am loc nici în baie. dar tu nici acuma n-ai terminat Împăratul muştelor???? 👿

  63. Ken Keyes & Penny Keyes

    RETETE PENTRU FERICIRE

    Editura For You

    (probabil) singura carte de aici FARA drepturi de autor (copyright).

  64. Sven Hassel (numai pentru cunoscatori); Nimic nou pe frontul de vest – Erich Maria Remarque; Therese Raquin – Emile Zola (am vazut si piesa de teatru). Daca imi mai aduc aminte mai postez…

  65. @ Simona … pai daca vrei “umoare” femeiesti, io zic sa incerci o cura de Sadra Brown de tot rasu-plansu! :mrgreen:

  66. @Another: nu mă-nţălesăşi. ziceam că trăiesc în mediu umoristic masculin, nu are cum să nu-mi placă o carte din motivul ăsta. sandra cred că are mult haz, dăcât că involuntar

  67. la aia cu m-am hotarat sa devin prost, mai ca as vota cu simona!
    😉

  68. nu fata simono, n-am terminat-o! am loat iecsxemplu de la presedintele basescu, faru nostru calauzitor, care citeste la cartarescu da 3 ani incoace, si fac si io la fel; nu mai termen cartile repejor, le mestec bine bine! :mrgreen:
    si be) mai uita-te o data-n baie!
    sigur tavanu nu e mobilat!
    :mrgreen:

  69. Total off-topic: Bine ca nu s-a gandit la noi vreun “cap luminat” la o astfel de lege:
    http://it.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Comunicato_4_ottobre_2011/ro

  70. si ia o dedicatie, sa stii ce faci cand vrei sa (re)decorezi:
    :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  71. Ma numesc Rosu de Orhan Pamuk. E super.

  72. hop si eu.. desi nu cred ca am sanse, nu am noroc la de-astea :mrgreen: vreau biblioteca, ca ma sufoca maimutoii si cartile lu fi-mea, deci ar fi numa buna pt “ale ei”. Ultima carte citita de mine e Patru femei, patru povesti – Aurora Liiceanu, desigur. Tre sa recunosc ca a fost prima carte a domniei sale pe care am citit-o… si in acelasi timp recunosc si ca nuj daca o sa mai repet experienta, pentru ca eu citesc numai si numai in metrou, iar cartile astea is prea grele pt capsoru’ meu, in acest context 😳 Una peste alta, probabil stie toata lumea ca e vorba acolo despre femeile: Coco Chanel, Elisaveta Bagreana, Cecilia Cutescu-Storck si Lee Miller. Cel mai mult si mai mult, dintre toate aceste femei, mi-a placut ultima, despre care nu auzisem in viata mea… 😳 nu numai ca mi-a placut, m-a impresionat foarte, foarte mult povestea lui Lee Miller, asa ca am facut apoi o documentare amanuntita pe google :mrgreen: … So, numai atat pot sa spun… daca nu ai citit-o, ti-o recomand.

  73. @Irulan: nu “cărţile alea” sunt prea grele, cărţile/scrierile Aurorei Liiceanu sunt prea greoaie şi prea încâlcite. aşa scrie ea. crede-mă, ştiu ce spun, am fost pusă, la un moment dat, în situaţia, să-i editez nişte texte şi, până ajungeam la finalul primei fraze, mă lua somnul. 🙂

  74. “Fii si indragostiti”, D.H.Lawrance – este cartea perfecta pentru viitoarele mame (nush de ce, dar tind sa te incadrez acolo 🙄 ) care vor sa invete dinainte sa li se nasca pruncii, cum e cu dragostea asta de mama… mai ales pentru baieteii lor.
    eu in toata perioada in care am citit-o aveam in cap imaginea mamei unui fost iubit de-al meu. 10x god ca nu o sa-mi fie niciodata soacra 😀

  75. sa stii ca am exact asta am vrut sa zic prin “cartile astea is prea grele pt capsoru’ meu”… dupa cum vezi, inainte am zis ca nu o sa mai repet experienta, ma refeream strict la experienta de a citi o carte a Aurorei Liiceanu 😳 M-am exprimat mai ambiguu ca sa nu par tocma proasta 😆 😆 Pana la urma, am gasit si o explicatie pentru faptul ca mi-a placut ultima povestire: pe langa faptul ca nu auzisem de Lee Miller si m-a impresionat ce viata a avut, aceasta povestire nu a fost scrisa de dna Liiceanu, ci de Antoaneta Taneva-Nandris, pe care autoarea o numeste “prietena” si de care eu nu am auzit pana acu (bag rpd un ochi pe google acus!). Numita are un stil muuult mai relaxat decat autoarea de pe coperta 🙂 In concluzie, n-am fost eu de vina ca am citit cartea asta intr-o luna 😆 plus ca daca stiam, incepeam direct cu ultima parte 🙂

  76. irulan: mi-si amintit ca trebuie sa recitesc DUNE!
    😉
    senQ!!

  77. cruela: cu placere! 🙂 cred ca nu e nevoie sa spun cat mi-a placut… :mrgreen:

  78. Incearca Daniil Harms – Mi se spune Capucin. Sunt povestiri relativ scurte care, desi nu iti fac pulsul s-o ia razna, iti dau asa o stare de bine .. ranjesti si nu te mai saturi citindu-le 🙂 Ironie, amuzament, intelepciune si, din loc in loc, absurd. Pariez ca o sa-ti placa 😀

    Si, ca o paranteza, DA, recunosc ca am o slabiciune pentru creatiile rusesti.

  79. Hm…ultima carte..Catalogul Ikea se pune??? :DD M-am mutat in casa noua, mica, fix pe tematica recentului (k sa nu-i zic “ultimului”) catalog. Deci m-a captivat peste masura! O recomand.

    Hai si cu alta. “12 scaune” – Ilf&Petrov. Pentru inteligentii carora le place sa rada nu doar sa filosofeze.

  80. “Semnale şi sisteme – Aplicaţii în filtrarea semnalelor“ de [un grup de ingineri români]

    Să vă fac o recenzie? 💡 😯

  81. Citind titlul, in ignoranta mea, m-am gandit ca este rostul sa castigam o traista de carti…. cand, defapt, concursul este pentru scanduri. Sper sa nu fie patru, ca atunci cred ca se ascute si mai tare concurenta pentru premiu! 😆 🙂 😀

  82. James Finn Garner “Poveşti corecte politic de adormit copiii” ( inca nu am terminat-o) .
    Doar o recomand, nu vreu biblioteca

  83. Recent am citit Ocnasul, de N. Arcas. Mi-a placut mult, n-are treaba cu viata la ocna. Ajunge unu pe nedrept la bahaos, evadeaza si incepe sa-si caute familia. Oricum, cine vrea… recomand.

  84. Belle d”Imagination

    – Intrată în concurs doar pentru categoria sincere felicitări – Sunt din Bucureşti, dar am deja bibliotecă. Avertisment: toate cărţile de mai jos aparţin genului SF.

    Aş începe cu ”Stranger in a strange world” – RA Heinlein. Cum ar fi dacă, deşi om, cu cei 46 de cromozomi regulamentari, nu ai avea nimic uman în tine, fiindcă ai crescut pe Marte, departe de orice contact uman, educat de o altă rasă? Cum ar fi dacă la întoarcerea acasă, cel mai rătăcitor fiu dintre toţi fii rătăcitori ai lumii ar trebui să înveţi să mănânci cu cuţitul şi cu furculiţa din trupurile animalelor şi vegetalelor, la spălatul cu apă, la minţitit şi la mecanismele interne ale religiei? Cum ar fi să trebuiască să pui întrebări asupra utilităţii celor mai mici gesturi pe care ceilalţi le absorb din scutece? Şi mai ales să grok esenţa umanităţii.

    – PS: give me half a chance to live in this book şi mă mut în secunda – (minus) 1!

    Glory road – acelaşi RA Heinlein. El s-a născut bărbat, acum un secol şi ceva. Şi a devenit unul dintre cei mai mari bogătaşi ai lumii. Ea e o secretară dulce, idealul feminin al anilor 30 care trăieşte pentru a mulţumi bărbaţii din viaţa ei. Amândoi au în comun grupa de sânge AB4 negativ. Şi printr-un joc al sorţii sunt compatibili genetic. Pe actul ei de identitate scrie că e dispusă să-şi doneze organele în cazul morţii. Iar el aşteaptă cu nerăbdare un trup nou ca să-şi ia viaţa de la capăt, fiindcă are banii necesari să-şi cumpere o nouă tinereţe.
    (Nu, ea e secretara lui iar el o adoră, nu a pus el să fie ucisă.) Dar ajung în punctul în care El se trezeşte în trupul Ei. Iar secretul e că o părticică din Ea supravieţuieşte transplantului de creier ca să-l ajute de dincolo de moarte.

    Ciclul lui Belizarie – Eric Flint şi mai mulţi colaboratori.
    Anul Domnului 528. Bizanţul nu va fi fost niciodată mai măreţ. Un soldat trac pe tron şi de-a dreapta lui o curvă constantinopoletană, aproape centuristă i-am zice noi. Soldatul a rămas în istorie ca Justinian, cel care a dat un nou cod de legi Imperiului roman de apus şi la apus. Iar împărăteasa lui a fost Teodora, vajnică apărătoare a ortodoxiei (monofizite), apărătoare a icoanelor şi femeie de stat. Iar braţul armat e un alt trac, comitele Belizarie. Poate cel mai desăvârşit general din istoria lumii moderne. Cel care a reuşit la comanda lui Justinian să reunească pentru ultima oară rămăşiţele imperiului Roman, să readucă Mediteranei titlul de mare nostrum. Şi astfel să sădească seminţele prăbuşirii acestuia sub vânturile barbare.
    În nordul Indiei, o rasă de supraoameni din viitor trimite o maşină care să epureze fondul genetic şi să creeze cel mai perfect viitor nazist. În mâinile lui Belizarie ajunge un cristal gânditor, forma cea mai poluată a umanităţii pârjolite de un război biologic nimicitor. Istoria se schimbă şi Atletul lui Justinian devine Atletul lui Dumnezeu, într-o bătălie în care doar spiritul contează, în care îţi priveşti duşmanul în propria oglindă şi prietenul dincolo de câmpul ars de război. În care culoarea pielii şi modul de venerare al lui Dumnezeu contează prea puţin când moştenirea pe care o laşi pruncilor nenăscuţi din toată lumea e liberul arbitru şi puterea de a îşi urmări visele.

    Ciclul Empire (Daughter of, Servant of, Master of) – R.E. Feist şi Janny Wurtz.
    Romanele aparţin universului magic creat de Feist în Magician. O lume saxonă, precreştină care intră în conflict cu o altă lume bazată pe evul mediu timpuriu coreean cu accente japoneze. Dar aici se prezintă lumea de dincolo de vidul cosmic. Atacatorii din Magician.
    Firul epic urmăreşte viaţa unei femei, Mara din casa Acoma. O fire nobilă şi paşnică, iubitoare de pace. O mai despărţeau doar câteva lovituri de gong de o viaţă de asceză în serviciul zeiţei. Dar ultimii războinici ai casei sale se întorc cu o veste groaznică: tatăl şi fratele ei au fost asasinaţi pe lumea barbară din ordinul Lordului Războiului şi ea devine Doamna Mara a Acomei. Cu putere de viaţă şi de moarte asupra supuşilor ei. Tot ce are de făcut e să supravieţuiască urii celor mai puternici oameni din lumea ei, lorzi, Lordului Războiului, înşişi magicienilor, forţa cea mai temută de pe acel pământ. Tot ce are e o inteligenţă sclipitoare şi o forţă năucitoare de a alege viaţa în locul morţii.

  85. Jocul lui Ender – Scott Orson
    Numele Trandafirului sau Pendulul lui Foucault – Umberto Eco
    O mie nouă sute optzeci și patru – George Orwell

    Ma gandesc ca poate ai ratat macar una din astea.

  86. belle d’imagination
    n-am citit prima carte , dar aduce umpic cu alzheimer-ul lu tata… 🙄

  87. eu nu sunt din bucuresti,asa ca slabe sanse 🙂
    ultima a fost ‘Placerile vietii’ W.S.Maugham,penultima ‘Indiana’George Sand,ca se termina concediul si am zis sa mai trec si prin rezerva de carti din casa sa ma relaxez un pic.

  88. Tot aştept să zică cineva ceva despre ei şi…nimic! Mi se pare nedrept şi mi se pare că iscusitul Hidalgo şi preacredinciosul său Scutier (care m-au învăţat că lumea din jur e la fel de frumoasă pe cât de frumoşi suntem în interior) îmi fac dojenitor semn de sus, de dincolo de morile de vânt. Aşa că vă recomand singura carte unde, după părerea mea, geniul devine palpabil la fiecare atingere a paginilor. Se cheamă “Don Quijote de La Mancha” şi e scrisă de Miguel de Cervantes Saavedra.

  89. “Arta razboiului” de Sun Tzu. O carte din care au de invatat toti generalii NATO. O carte care prezinta tehnici de lupta care, daca ar fi puse in practica, in luptele moderne de azi nu s-ar mai cheltui atat de mult, mai ales in Afganistan.

  90. Vreau sa intru in concurs pentru copiii de la Gradinita Schiulesti-Prahova, unde eu sunt educatoare si avem mare, mare nevoie de o biblioteca.Am cautat sponsori ,dar nu am reusit sa gasim si pentru mobilier .Cu transportul nu ar fi o mare problema.
    Ultima carte citita este”Copiii de acum”-copiii de cristal,copii indigo,Copii stelari,Ingeri pe pamant- de Dr.Meg Blackburn Losey, Editura For You.
    In paginile acestei carti gasim sfaturi profunde,bine chibzuite si care merg la suflet.Ar trebui citita de toti aceia care au copii sau lucreaza cu copiii.

  91. @miki: în ce sens n-ar fi o problemă? puteţi veni voi să o luaţi sau cum? o să ajungă transportul să coste mai mult decât biblioteca 🙂

  92. Olivia Newton-Volt

    Cruela, te iubesc la nemurire pt ultimul comentariu! 😀

  93. @Olivia: foarte bun, am râs şi eu 😆 😆

  94. Ce-as putea sa-ti zic frumos despre George Orwell – 1984? Nimic, dar merita povestit.
    De cand am citit-o, parca toate stirile despre Irak/Afganistan/Terorism imi suna a stiri de razboi intre Eurasia si Oceania, stiri plantate de “Partid”. Cele mai citite ziare sunt Libertatea, Click sau Cancan, cele mai vizionate emisiuni… Acces Direct, Badea, cele de pe OTV, Dansez pt Tine cand se debraca cineva mai mult, etc. “E mai usor sa controlezi prostii, pe cei fara idei”.
    Ma simt de parca as face parte din “Partidul Exterior”: fac parte din sistem, lucrez la o corporatie, sunt cel care face treaba dar parca as fi o unealta a unora puternici sa-i prostesc pe cei prosti. Nu am gradul de libertate dorit, la o greseala fatala sunt zburat din sistem si am impresia ca ar fi mai rau. Oare?
    Am inceput sa asociez zone ale Bucurestiului cu zone de “proli”. Pe strada, oamenii sunt de trei categorii: “proli”, cei din” Partidul Exterior” (fac naveta in Pipera/Aurel Vlaicu) si cei din “Partidul Interior” (nu-i cunoaste nimeni).
    Inteleg, o carte buna e una care nu te lasa rece dar asta a fost prea de tot.

  95. olivia : si e numai inceputul!

    :mrgreen:
    ar trebui sa ma apuc sa scriu o carte;
    as incepe cu oala de ciorba cu care l-a trimis mama la mine, cu indicatia pretioasa sa goleasca ciorba ( ca oale avem in casa, da e mai mult goale, dragele de ele), si sa recupereze oala;de obicei ghidusia asta ii reusea fara emotii; pina intr-o zi cand am deschis frigiderul si am gasit frumos asezata, o tigaie plina oki cu ciorba!
    :mrgreen:

  96. miki: daca ai transport am si eu un dulap care v-ar prinde bine!
    mimiavera@yahoo.com

  97. @tutzin, ma indoiesc ca aia au citit-o… eu da, de mai multe ori. Incearca si “Arta razboiului” de Nicollo Machiavelli (sper ca am scris corect). Cat despre 1984, nu am citit cartea, dar am vazut filmul… l-as vota in Top 5 filme 😉

  98. Florentin Streche

    O carte pe care am citit-o si care ramane un reper in literatura pentru tema si vizualitate, nu in ultimul rand pentru scriitura este Toba de tinichea a lui Gunter Grass. Daca ar fi sa incep o recenzie despre acest roman, aceasta ar arata cam asa:

    Mă numesc Oscar Matzerath şi “tatăl” meu literar este domnul Günter Grass, devenit celebru pentru romanul Toba de tinichea (Die Blechtrommel, în germana maternă), al cărui personaj principal sunt chiar eu. Posteritatea a considerat în unanimitate acest prim roman din Trilogia Danzigului (au urmat Pisica şi Soarecele si Ani de Caine) ca fiind una dintre cele mai importante realizări literare care denunţă războiul şi fascismul.

    Înainte de a apărea oficial ca personaj de roman, adeseori am fost “schiţat” de Grass prin lecturi în cadrul restrâns al Grupului 47, care îşi propunea să aducă în societatea germană atitudinea critică necesară pentru a ajunge la democraţie, de fapt la o libertate de exprimare în gândire şi în cultură.

    Grass, “părintele” literar, a fost destul de înţelegător cu mine şi cu năzbâtiile pe care le făceam în roman din copilărie până la maturitate. Asta se numeşte răbdare. Criticii au găsit, cum se putea altfel, un termen ceva mai pretenţios pentru această “răbdare” a evoluţiei mele şi l-au numit Bildungsroman (roman al formării). Îmi este dificil să vă spun în câteva rânduri ceea ce poate fi citit mult mai bine în aproximativ 600 de pagini, dar am să vă propun un exerciţiu de imaginaţie pentru curiozitatea lecturii unei capodopere. Scuzaţi modestia!

  99. @Simona Tache:Cu ceva timp in urma am primit de la o gradinita din Bucuresti masute si scaunele pe care le-am reconditionat noi.M-am descurcat cu transportul atunci, pentru ca exista o firma de la noi care trimite des masini spre Bucuresti pentru aprovizionare.Daca ar fi cazul, ne-ar ajuta, din nou , cu siguranta fara sa ne coste ceva.

  100. Gabi, am citit trilogia MILLENNIUM, dar n-am văzut filmul.
    Trebuiau să fie 5 volume, mare păcat, că le-a luat cu el în mormânt, autorul, pe ultimele două.

  101. buna ziua eu sunt jean si sunt alcoolic,iar eu si cu pretinii mei de pahar avem mare,mare nevoie de o micuta biblioteca in garaj si in care sa depozitam sticlutele de bere.as dori sa intru in concurs pentru interesele tuturor betivanilor din lumea intreaga
    nu prea le am eu asa cu cititu dar georgel iti recomanda factotum de bulgakov,bukowski sau cam asa ceva.
    in opinia lui georgel si a mea(ca doar e pretenul meu si il sustin) consider,consideram sau ceva ca paginile acestei carti sunt foarte bune si nu se rup asa de greu,de asemenea poti sa aplici orice bautura pe carte fara sa murdaresti masa si paginile cartii implicit.georgel doreste sa-mi confirme spusele si afirma”in interiorul acestei carti gasim o poveste de viata cutremuratoare intesata cu ample pasaje descriptive ale suferintei personajului principal si al tristei vieti pe care acesta este nevoit sa o duca.nu este o simpla poveste a unui simplu alcoolic,ci o intreaga apologie a sperantei si a ceva”

    cu sticlele nu ar fi o mare problema caci le detinem.problema e pe ce?
    batsifutcamasinadecusut

  102. io nu vreau biblioteca..da` dacă e să se dea bibliotecare d-alea ca-n filme, anunţaţi-mă şi pe mine cumva

  103. Ultimele citite de mine sunt Incidentul Isus, Efectul Lazar si Factorul Inaltare, altfel spus, trilogia Pandora a lui Frank Herbert si Bill Ransom. Daca vrei o combinatie intre SF, oarecare drama, intrigi politice, intrigi intrigi (da, de doua ori am vrut sa scriu), in acelasi timp ceva usurel dar care te tine in tentsiune aproape ca “Mobilul” lui Stephen King, incearca-le. Corpul de biblioteca nu l-as vrea pentru mine, totusi, ci pentru copila asta mare, care a scris “Sarutul Mortii” alaturi de Oana Stoica Mujea, are inca doua romane in lucru, este un sufletel pasionat si pasional – abia ne cunoastem, dar pentru ea (http://adapavel.wordpress.com/) (http://www.adevarul.ro/pitesti/Andra_Pavel-scriitoare_la_17_ani_0_427157399.html). Cumva, ceva de la Ikea se face si “pachete” ca sa ajunga la Curtea de Arges, la o adica.

  104. Conjuratia imbecililor – John K. Toole. Un roman delicios. Critica a societatii americane din anii ’60, dar care este valabila si azi la fel de mult ca atunci, spusa cu mult umor prin intermediul lui Ignatius – cult, inteligent, ipohondru si socially retarded. Cu un ochi plangi, cu altul razi, caci dincolo de umorul situatiilor prin care trec personajele, cartea abordeaza multe probleme ale societatii “moderne”.

  105. Eu unul m am scos.
    Din mesajele voastre mi am facut o lista intitulata “de citit”. 😆
    Fara legatura cu biblioteca, adaug si eu un titlu: fight club – chuck palahniuk ( chiar daca ai vazut fimul)

  106. […] mi-aţi povestit de cărţi şi ce greu mi-a fost să aleg. Deşi a fost la un pas să meargă la daniela mihai, biblioteca merge totuşi la miki, pentru copilaşii de la grădiniţa Schiuleşti-Prahova. Te […]

  107. Nu ma apuc acum sa citesc o carte de dragul unei biblioteci.

  108. am vazut vreo 2 persoane ca au recomandat Sven Hassel. yeeey! imi place cum scrie si ma bucur cand vad ca inca se mai aminteste de el! mie mi-e placut Gestapo, Lichidati Parisul, Comisarul si Drum sangeros catre moarte. felicitari gradinitei care intra in posesia bibliotecii! 🙂

  109. Ce multe raspunsuri :). Nu vreau biblioteca, oricum deja s-a dat, dar vreau sa va propun sa cititi o serie care imi place foarte foarte foarte mult.

    THE BLACK MAGICIAN TRILOGY + THE MAGICIAN’S APPRENTICE + THE TRAITOR SPY TRILOGY – Trudi Canavan

    E o triologie plus o carte plus o triologie. De fapt ordinea ar fi Magician’s apprentice (care explica multe lucruri iar actiunea se petrece cateva sute de ani inainte), Black magician si Traitor Spy. Ultima cartea din serie ar trebuie sa fie lansata la sfarsitul lui noiembrie (si o astept cu nerabdare).
    Daca va plac cartile de fantasy, va recomand astea. Sunt superbe! E un nou mod de a vedea magia…sa-i spunem ca e fratele/sora mai mare a lui Harry Potter. Trudi Canavan a creat o lume noua si superba! Te face sa vrei sa citesti urmatoarea! Nu mai vrei sa lasi cartile din mana.
    Eu le-am citit in engleza si nu stiu sigur daca sunt traduse in romana, dar pentru cei care se duscurca cu engleza, chiar se merita.

    Cei interesati pot sa citeasca aici un review:
    http://www.fantasybookreview.co.uk/Trudi-Canavan/The-Magicians-Guild.html

  110. Eu sunt ok – tu esti ok
    dar dupa ziua de astazi nu stiu la ce mi-a folosit!

  111. Nu stiu cati va doriti cu adevarat biblioteca billy care costa cam cat un album Taschen dar stiu ca vreti sa ii faceti bucuri literare Simnei. Si eu iti recomand cu draga inima Sven Hassel (am mai vazut la cineva)…ultima citita in schimb este volumul 3 din Aventurile lui Sherlock Holmes, care sunt foarte detasante…daca ai si imaginatie roz cititulk se tansforma intr-un blockbuster nemaivazut. Have fun!

  112. Simona,

    Pentru ca iubesti cartile asa de mult, am sa-ti recomand si eu un autor: Rafik Schami (nu stiu daca a fost tradus in romana). Un storyteller desavarsit, se incadreaza perfect in biblioteca ta frumoasa de la mansarda (da, am citit si postul acela…).

  113. numai eruditi pe aici. o carte de despre campurile galois n-ai citi mah 🙂

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green