Despre proteste și vânătoarea de neimplicați
E la modă să li se ceară oamenilor socoteală în legătură cu ieșitul la proteste. Un fel de “poliția protestelor”, care circulă pe internet, îți înfige brusc mâna în gât și te ia la întrebări. Câțiva cititori m-au luat, de exemplu, la unșpe metri în legătură cu mitingurile anti-maidanezi, de la care mi-am permis să absentez. Iată o conversație din care reiese de ce.
Pentru a preveni alte interpelări făcute tot “din respect”: nu, nu am fost nici la protestele pentru Roșia Montană, cu excepția unei singure dăți, în trecere. Mi-am tot propus să ajung de mai multe ori, dar nu am reușit, tot din motive personale. Sunt într-o perioadă a vieții mele în care încerc să nu trag de mine și să nu fac mai mult decât pot să duc. Asta nu înseamnă însă că nu am fost alături de oamenii de acolo și că nu apreciez enorm efortul pe care l-au făcut. E pentru prima oară, după mulți-mulți ani, când am senzația că guvernanții au înțeles că e groasă, că românii nu sunt blazați iremediabil și că… upps, suntem foarte puțin dispuși să ne mai lăsăm prostiți și sfidați la infinit. Pentru asta… jos pălăria în fața celor care au fost și continuă să meargă în Piața Universității chiar și după ce guvernanții au început să dea înapoi.
Celor care însă simt nevoia să transforme lucrul frumos pe care îl fac într-un prilej de aroganță, hărțuindu-i pe alții cu întrebarea “Dar tu de ce nu ai fost?”, aș putea să le răspund la fel de arogant: “Eh, lăsați. Pe vremea când eu luam atitudine într-un fel sau altul, într-o cauză sau alta, poza ta era în dicționar, în dreptul cuvântului “blazare” și ți-era lene să dai și un share, darămite să faci mai mult”. Celor care nu simt însă nevoia să se prezinte drept eroii neamului și nici să facă interpelări la temă – mult respect.
Mai nou, au apărut și interogările de tipul “Dar de ce nu ai scris? Cum de ți-ai permis să ocolești, pe blog, subiectul Roșia Montană”?
Păi, să vă explic, în timp ce mă simt cum se simțeau, probabil, părinții noștri când erau chemați la partid:
1. pe subiectul Roșia Montană, nu am avut, până de curând, o părere. Nu am avut răbdarea să citesc tonele de argumente pro și contra, ca să decid de care parte sunt. Da, știu, e inadmisibil și incalificabil, blablabla. Pot să trec mai departe cu explicațiile? În momentul în care au început protestele, am citit mai mult și argumentele împotriva exploatării m-au convins. Drept care am tot promovat pe Facebook articole scrise de alții, fotografii de la proteste și altele. Nu am simțit însă că se încheagă în mine o argumentație atât de fluentă și de convingătoare încât să scriu pe blog. Ar fi trebuit să compilez chestii scrise deja de alții și pur și simplu nu am avut chef să fac asta. Nu am avut chef să scriu ceva scremut doar ca să scriu. Bine, nici nu aflasem încă că nu am dreptul să nu scriu. 
2. nu sunt deloc, dar deloc într-o dispoziție luptătoare în momentul de față, am motive foarte personale să nu fiu. Culmea, și despre dreptul ăsta am crezut că-l am. Am scris săptămâna trecută doar despre subiectul maidanezi, pentru că era o cauză a mea mai veche și mi-a fost mai la îndemână. După care, am tăcut inclusiv pe această temă. În timp ce lumea a cotinuat să se certe furibund pe Facebook, pe subiectul euthanasiere, am preferat să abordez alte subiecte, cu accent pe divertisment și conform cu profilul blogului meu.
3. aveam de gând să public, într-una dintre aceste zile, un text despre impactul pe care sper că manifestațiile pe tema Roșia Montană l-au avut în sufletele mici și infecte ale politicienilor noștri. Mă tot învârt pe lângă el încă de alaltăieri, dar nu-i găsesc cuvintele cele mai potrivite, de asta nu l-ați văzut încă. Faptul că mi se cere socoteală, ca la partidul de tristă amintire, mă face însă să mă simt eliberată de dorința și de obligația de a-l scrie.
“Bloggerul e un om, înainte de toate, cu conștiință și coloană vertebrală, iar aceste aspecte nu se negociază, ești prezent, ești în societate, nu selectiv, ci mereu”, spune o domnișoară, încercând să condiționeze umanitatea, conștiința și coloana vertebrală de subiectul RMGC (nu înainte de a fi făcut, ca la partid, liste nominale cu persoanele care nu au scris și a fi precizat cum “ar fi fost bine” să scrie acestea: echilibrat, imparțial, pe stilul reporting).
Ei bine, pe mine genul ăsta de condiționare mă dezgustă si mă face să mă îndepărtez de tot de subiect, mă iertați. Și cred că e posibil ca, din cauza euforiei protestelor, unii oameni să o fi luat-o puțin razna. Eu nu m-am dus la nimeni, atunci când m-am luptat pentru diverse cauze, să-i spun că nu are conștiință și coloană vertebrală pentru că nu acoperă subiectul. Și nici nu o să mă duc vreodată, indiferent despre ce ar fi vorba. Pentru că fiecare trăiește în primul rând viața lui și de-abia apoi pe cea colectivă. Și pentru că nu, nu aplaudăm la comandă aceleași lucruri și nu ne revoltăm la comandă la aceleași lucruri, în același timp și în același mod. E frumos când oamenii sunt mulți și uniți într-o cauză bună, dar când asta degenerează în execuția celor care nu s-au raliat cu surle și trâmbițe, ci doar într-un mod mai discret, sau a celor care nu s-au raliat deloc, nu îmi mai place. Deloc.
Iar când, pentru faptul că am un blog (care nu e un ziar și mai are și profil în principal de divertisment), sunt pusă în situația de a scrie texte ca ăsta, îmi place și mai puțin.
Propun să fie inventat un barometru care să măsoare implicarea, iar ăia la care se măsoară un nivel de implicare prea mic, pentru un anumit subiect, să fie băgați la închisoare, împreună cu ăia care nu s-au implicat deloc. Deși poate ar fi mai bine ca cei din urmă să fie direct împușcați.
Acestea fiind zise, mă întorc la absența din societate și la lipsa mea de conștiință și de coloană vertebrală, pe care le-am probat oricum în nenumărate alte rânduri (se știe doar că sunt unul dintre cei mai neimplicați oameni). Nu în ultimul rând, vorba unei cititoare care s-a “implicat”, pentru că a fost la un miting anti-maidanezi, mă întorc și la statul pe canapea. Pentru că – zice tot doamna cu pricina – nici măcar scrisul nu înseamnă, de fapt, acțiune. 😉
P.S. Nu voi intra în nici un fel de dialog pe tema acestui text. Nici aici, pe blog, nici pe Facebook, nici nicăieri. Mi-a ajuns că am fost nevoită să-l scriu, nu am chef și de polemici. Știu că n-am dreptul să n-am chef, dar o să mi-l exercit cu forța. 😉
Ipocriţi. Fricoşi. Resentimentari. Rase superioare. Tu-le rasa-n c…
da simona. sigur ca da. mie mi-a sunat telefonul ca la nebuni.toti cei anti maidanezi,antirosia montana nu puteau ajung ela mitinguri, din binecuvantate pricini,fireste si isi manifestau de zamagirea plenara ca doar la mitingul de vineri,antimaidanez, am ajuns.
unora nu le-au fost suficiente motive ca: am un copil, cu el ce fac? pai cum? il iei la miting.la unii apropiati nu au tinut nici scuzele de genul: de joi sunt numai pe la Fundeni, la nefrologie, hematologie, fleacuri de astea cu ianu si cu toate rezultatele care ne-au depasit sperantele, pana la electroforeza hematiilor de vineri, imi permit doar sa respir si sa beau apa.cu moderatie.
culmea, stateau in casa de foame, de frica, de plictiseala, de meci, habar nu am ca nu m-a interesat daca cineva s-a dus sau nu la miting, dar eu, eu de ce nu sunt acolo?
Da-i dracu’ de stupizi…pe bune…astia nu fac diferenta intre realitate si blogareala…presupun ca si daca erai din Baia Mare tot s-ar fi intrebat de ce dracu’ n-ai lasat tu toata viata sa te duci sa strigi in Piata la Bucuresti. Sunt limitati care nu inteleg ca o comunicare eficienta in scris poate fi de un milioan de ori mai utila ca tipatul pe strazi. Si nu, sa nu isi imagineze vreo secunda ca s-a “oprit” Rosia Montana sau ca se vor aduna cainii maine de peste tot pentru ca au tipat ei pe strazi…e o iluzie.
Serios?!
cred ca acesti “interogatori” se plictisesc rau de tot… altfel nu-mi explic cum au timp sa “inregistreze” toti participantii la un miting sau care unde ii prezent…
eu zic sa-ti faci un program cu ce faci toata ziua si sa il inaintezi periodic catre cei interesati, eventual sa-l si supui aprobarii (cat si cum trebuie sa te implici ca sa “treci clasa” 😀 )… daca ti-a trebuit sa-ti faci blog, acuma ii de musai sa dai socoteala 😆
am gasit solutia de salvare a maidanezilor. Dupa socoteala mea in Ro exista, nu numa in bucuresti ca 450.000 de maidanezi. Pt. salvarea acestora e nevoie de bani, de multi bani, v-ati prins?
Sa socotim, acestia trebuie prinsi de hingheri, asa face ca. 5 Euroi de ciine, trebe spalati, castrati, asta costa ca. 5 euroi de ciine, mai apoi trebe transportati la un loc cu verdeata, estimez pretu ca. 5 euroi, nu stiu de ce da imi place enorm aceasta cifra 5. Asta e la inceput, asta face 15*450000, 6 milioane 750 de mii.
Trebe construite adaposturi pt. ei si pamintu aferent. Apreciez ca fiecare ciine are nevoie de ca. 10metrii patrati, la un euro metru patrat avem inca 4 milioane jumate, + niste magazii, inca doua milioane.
Si mai trebe inca inretinuti, sa zicem un uom la 100 de ciini, cu salariu minim, sunt 4500 persoane, cheltuieli anuale, ca 20 de milioane. Ciini mai trebe sa si manince, sa zicem ca 1 mio pe an.
Deci pt. pornire avem nevoie de ca. 13 milioane, investitii de start si ca. 222 milioane anual.
Unde sunt acesti bani? Bingo, la Rosia Montana, deci iubitorii de ciini ar trebui sa demonstreze pt. Roaia Montana, sau poate si ceilalti deoarece niste lacuri de cianura ar rezolva rapid problema maidanezilor.
atunci daca nu esti in stare sa iesi in strada si sa protestezi, taci din gura. nu umpli internetul de propaganda.
indraznesc sa te invit sa participi la evenimentul “NU”, pe care l-am initiat pe peretele de facebook. pe scurt, eu cer acolo sa fiu lasat in pace si sa nu ma mai bata lumea la cap pe teama rosiei montane, a maidanezilor comunitari si a altor cauze de genul asta sau, si mai rau, sa ma bage cu japca in diverse “grupuri” de la care primesc cantitati uriase de notificari (spam). deocamdata sunt singurul participant, da’ cine stie, “poate reusim sa ne strangem mai multi si sa ne facem auziti”… 😛
…Si cred ca si la Revolutie ai stat si-ai privit la televizor !!! :))
@Neamtu tiganu,
brusc m-a lovit :)), lacul de cianura e suficient de mare sa-i invatam sa inoate, le face bine la musculatura…
@Simona,
Am si eu unul care ma intreaba in fiecare zi la ce ora ajung. Explic degeaba ca am piciorul luxat, ca efortul de vointa de a merge o seara nu i-a facut bine. Solutia: vii si stai jos. Hai nu pe bune… si pana acolo?!
Unii sunt mai democrati decat democratii. Ies cand simt, cand pot. In rest, ce pot, pe langa…
Ceva de genul asta , dar la nivel de scară de bloc am păţit şi eu acum câteva luni. Era o perioadă nasoală cu ploi, fuseseră câteva viituri care se lasaseră cu case inundate, porci dusi cu pluta noroaie pâna-n gât etc, iar eu veneam acasă după o zi de teren, umblat prin mocirle, plin de noroi pe blugi, ud, sictirit. In bloc, pensionarii de pe scară se adunaseră la parter şi discutau despre starea vremii si iminenţa unui nou potop. când intru, unul tocmai se intreba “vă daţi seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar rupe barajul ăla de la Siriu, cum ar năvăli toată apa aia pe toată valea? ar ajunga şi-n Buzău dom’le, ar inunda tot oraşul.” În momentul ăla mă vede pe mine rebegit în uşa blocului şi mă ia direct cu “să ne spună domnu tânţăreanu, că e ziarist şi ştie!! spuneţi domnu, ce se întâmplă dacă se rupe barajul de la siriu. n-ar fi nenorocire?” Ştiam că problema asta nu are rost să fie luată în discuţie pt că ala rezistă la un cutremur de 10 grade şi în situaţia în care se va rupe vreodată, n-ar mai interesa pe nimeni pt că toţi am fi pe lumea ailaltă înainte să ne ia apa, dar n-aveam chef de stat la palavre cu aia, aşa că mi-am luat figura de om plictisit şi am trecut printre ei şuierând un “nu ştiu” cât se poate de sictirit. Atât mi-a trebuit, pentru că până să ajung la lift, ăla care mă intrebase, izbucneşte ” pi cum să nu ştii dom le ?!! n-aveţi pe nimeni la ziar acolo să-l întrebaţi. uite despre asta ar trebui să scriţi, despre ce se întâmplă dacă se rupe barajul ăla!!!! dacă nu daţi, oamenii de unde să ştie?” Dacă nu venea liftul , cred că mă şi huiduiau şi aş fi ripostat extrem de neortodox având în vedere starea de căcat în care eram.
Iar la câteva zile, după ce se potoliseră ploile şi se retrăseseră apele , ma întâlnesc din nou cu vecinul care îmi transmite că a vorbit el cu unu care fusese inginer şi că ăla i-a spus că n-are cum să se rupă barajul…
Simona, esti bine? Nic e bine?
Eu acum aş întreba alta. De ce protestele de la Roşia nu sunt dublate pentru Certej? Că cianurile sunt şi acolo….
Cât despre mineritul de la Roşia, am şi eu o întrebare de om prost. Altă metodă decât aia cu cianuri nu SE există?
eu nu pot ajunge la miting-uri. Si ma doare sufletul. Am participat la o actiune mica, la Bruxelles, facut poze, si trimis catre Romania: suntem alaturi de voi, cei ce luptati pt apararea Rosiei Montana (aici, ambasada a chemat politia, care a facut si arestari).
Despre caini, numai de bine. Ai scris multe. Ai scris totul. Si obiectiv, si pertinent.
Acum vor eutanatia cainii din Bucuresti. Sper sa taie si cate o mana celui care nu isi sterilizeaza cainele, celui care isi abandoneaza cainele, celui care abandoneaza puii de caine. Pt ca o merita, ei iubitori de caine, care s-au batut cu pumnul in piept acum, care acuza pe ceillati popor de primitivi etc.
Ma, da’ sapca de ce nu porti? 😀
Simona, chapeau ! Ai foarte multa rabdare cu prostii. Rara calitate !
Radu: asta cred si eu. Vine cate o proasta si mananca un rahat si Simona incearca sa o lamureasca. Insa daca e proasta, e inutil. Nu se poate
unde ai fost domne cind noi am murit la revolutie?
Io, din princip, nu particip la demonstratii, singura exceptie a fost in ziele fierbinti dec. 89.
Cauza e ca nu stiu niciodata d ecare parte sa fiu, nici acum habr nu am daca sa fiu cu cei car
Atunci chiar a meritat.
Nu sustin Rosia sau invers, nici macar cu maidanezii nu stiu cu care sa fiu.
Si pe aici se mai fac demonstratii, a fost chiar o greva de avertisment, la care nu am participat. Si nu particip nu ca nu m-ar interesa da pur si simplu nu ma pot convinge de o cauza sau alta, pe undeva ii invidiez p-aia care sunt hotariti, chiar daca pe undeva imi displace extazu.
Ma sperii cind vad citi urla cu eutanasierea ciinilor, uitind care sint adevaratii vinovati. Si eu vreau eutanasierea javrelor, dar incepind cu alea de la Cotroceni, Casa Poporului, primarii.
10-15 ani de exploatare la Roşia Montană trec… mîine. Ce vor face cei de acolo pe urmă? Păi… vor fi exact în aceeaşi situaţie de acum, doar că mai poluaţi.
Nu e ridicol?
Din ce spun cei care se mai pricep, nu e că n-ar fi şi alte metode de exploatare, doar că asta cu cianuri e cea mai profitabilă pentru Gabriel Resources. Mie mi se pare jenantă toată manipularea asta cu: „vai, săracii cei de la Roşia Montană, nu au altă şansă!”.
Peste 10-15 ani, oricum vor trebui să găsească altă soluţie, în condiţiile în care – cel mai probabil – mediul de acolo nu va mai fi acelaşi.
Intrebarea mea nu era jignitoare, nici violenta. Incearca sa o citesti pe un ton normal, neagresiv, cum a si fost scrisa. Voiam doar sa inteleg cum vede lucrurile cineva in pozitia ta (de emitator), o opinie din interior, daca vrei. Probabil prea multa lume te-a insultat, insa acum vezi pe toata lumea ostila. Asa as putea si eu sa ma consider jignita ca nu ai considerat necesar sa-mi raspunzi de la egal la egal la intrebare, insa cu superioritate ai tavalit-o imediat pe tapet, ca exemplu de “asa nu”.
Poate nu iti dai seama, dar datorita faptului ca ai devenit o persoana publica si urmarita de ceva lume, “publicul’ te vede vrand-nevrand in ipostaza unui actor care trebuie sa urce pe scena indiferent de ce i se intampla in viata personala. Nu zic ca trebuie sa fii de acord cu asta, doar iti explic din ipostaza mea (de receptor) de ce pune toata lumea atata presiune pe tine.
P.S. Si acest post se doreste a fi neagresiv, nejignitor, nemoralizator, etc. iar daca nu reuseste atunci, te rog, ia in calcul faptul ca nu toata lumea este un comunicator bun.
Simona, astora care se trezesc sa te traga la raspundere, nu merita sa le raspunzi ceva mai mult decat un “ete fleoshc”.
@nike, problemele tale sunt mai importante!! Nu pune vorbele tampitilor la inima 😉
eu nici acum nu pricep de ce simona nu a fost la meciul romania-ungaria si nici la ala cu turcia? si in general de ce isi permite sa traiasca in loc sa mearga pe la mitinguri sau chiar televiziuni.
de exemplu la intalnirea cu celebra prezicatoare Carmen Hara! era acolo si monica tatoiu.mi-a zis tata si tata nu minte decat in privinta fumatului.si mai era cineva,dar nu am retinut din motive de stres si pentru ca lasasem doi barbati liberi in bucatarie si asta nu se face,va jur!
inca mai sunt traumatizata de la ultima incercare de genul asta!
@Nike :)) madam Tatoiu este precum un pachet de carti de tarot…la toate se pricepe :))
bine, bine, da’ tot n-am inteles: deci cum de poti sa fii asa de ipocrita?!?!
oprescu la brutarie!
Uite aici subiecte serioase.
Şi când mă gândesc că mie mi s-a tras de la nenea ăla dărâmător de ziduri… 👿
Dumnezeule! A citit cineva toata conversatia? Am pus o intrebare, poate prost formulata, nici eu nici Mitela nu am avut sub nici o forma intentia sa tragem la raspundere. Asteptam amandoua un raspuns, probabil nestiind ca amandoua am pus aceeasi intrebare. Dupa ceva contre Simona mi-a raspuns (nu stiu daca a raspuns si Mitelei), eu mi-am cerut scuze ca am facut-o sa se simta jignita, i-am multmit, i-am si dat dreptate in privinta explicatiilor, ea mi-a acceptat scuzele. End of story.
Pe de alta parte nici una dintre noi nu a intrebat-o daca a fost la meciul Romania-Ungaria pentru ca Simona pana acum nu s-a declarat microbista convinsa pe blog. Dar din momentul cand scrii cu atata convingere, de atata timp, despre acest subiect, eu una ma asteptam ca persoana respectiva sa si participe efectiv la rezolvarea problemei, considerand (in mod poate gresit) ca scrisul era doar un mijloc de refulare intr-o perioada cand altceva nu prea se putea face. Am aflat ca nu este asa, si ca defapt scrisul reprezinta principala (si uneori poate singura) modalitate de actiune. Foarte bine. Unii lupta cu sabia altii cu pana.
Pe de alta parte, Simona, rautatile din text, ghilimelele ironice si restul tonului mi se par deplasate. Cand eu am spus ca te respect, am spus-o sincer si faca sa mi-o ceara nimeni. Faptul ca tu o pui acum intre ghilimele mi se pare putin aiurea. Iar Mitela nu se referea la tine in mod special cu “statul pe canapea” ci cred mai degraba ca era o formulare pentru neimplicarea generala care exista in societatea noastra si care se vede mai ales pe FB.
In plus, nu stii nimic nici despre mine nici despre Mitela. Nu stii la cate mitinguri am participat, de cand ne implicam in viata asta a urbei, nu stii daca scria “blazare” in dreptul nostru pe vremea cand tu te implicai in diverse actiuni si mi se pare urat din partea ta sa faci astfel de presupuneri rautacioase la adresa amandorura.
Nici una nici alta dintre noi nu am folosit un ton rautacios sau jignitor, nu am folosit cuvinte urate si mi se pare nedrept ca tu sa faci asta fata de noi, mai ales intr-un loc atat de public cum este blogg-ul tau, si mai ales fata de niste persoane care poate nu detin un blog (cel putin eu) si nu au o alta modalitate de a se apara.
@Cristina: nu, eu cred (de fapt, speram) că ai aflat altceva, anume că nu se începe o conversație de genul ăleia pe care am avut-o noi pe FB cu o jignire… faptul că o ții gaia mațu’ în continuare că “nu, nu ai jignit” mi se pare halucinant. altfel, ți-am apreciat scuzele și le-am acceptat, nu văd care mai e problema… că mi-am permis să folosesc interpelarea ta ca exemplu într-un text?
be) nu am spus NICIODATĂ că scrisul este singura modalitate de acțiune, te rog mult să nu îmi pui cuvinte în gură. ce) nu am jignit pe absolut nimeni, iar faptul că ți-am ironizat o atitudine ține de democrație și de dreptul meu la exprimare. sau te pomenești că p-ăsta îl ai doar tu?
@Mitela: nu, întrebarea ta nu era jignitoare, nici nu am spus asta. mi s-a părut doar foarte amuzant că, din punctul tău de vedere, a scrie un text înseamnă “a sta pe canapea” și a nu face nimic.
@Cristina & Mitela: poate ar fi bine să recitiți textul (care nici măcar nu e doar despre voi) și să nu mai amestecați lucrurile. mulțumesc.
altfel, românii sunt absolut fascinanți, de la modul în care se adresează cuiva pe care îl respectă (m-a mai luat cineva cu un ton superzeflemitor la întrebări, recent, după care mi-a zis că și-a permis asta pentru că e admiratorul meu 😆 ), până la felul în care se raportează la ceilalți: dacă scrii, de ce scrii, daca nu scrii, de ce nu scrii, daca te duci la proteste, de ce te duci, daca nu te duci, de ce nu te duci și tot așa. scopul nostru nu e să construim, ci să-i luăm permanent la șuturi pe ăilalți, iar modelul absolut de perfecțiune suntem noi înșine. dacă cineva nu face/gândește/acționează cum credem noi că TREBUIE, ori e ipocrit, ori e criminal, ori e iresponsabil, ori e… etc.
suntem cu injuria și judecata-n gură, tot ce ne trebuie e cineva căruia să i le administrăm.
Eu zic ca toate protestele astea anti si pro eutanasiere nu au nici un rost. Gata, s-a votat ca maidanezii vor fi stransi de pe strazi, vor avea 14 zile de gratie si dupa asta, eutanasiati. Acum, se vor vedea adevaratii iubitori de caini, cat de repede se vor mobiliza sa adopte cat mai multi dintre ei, iar asociatiile de protectia animalelor sa faca publicitate prin social media si nu numai sa se adopte cat mai multi dintre ei. Dragostea se dovedeste prin fapte nu prin vorbe si demonstratii.
In alta ordine de idei, poate ar trebui inainte de toate sa mai exersam si dragostea si atentia fata de semeni de-ai nostri pentru ca mi se pare ca am devenit “spalati pe creier” cu totii, asta vis-a-vis de faptul ca o tanara jurnalista a fost tarata prin centrul Bucurestiului 3 km, cu cutitul la gat si nimeni nu a considerat necesar sa sune macar la 112. Este socant, trist, revoltator!!!!!
http://adevarul.ro/news/eveniment/povestea-jurnalistei-violata-plina-zi-centrul-capitalei-indiferentei-tratat-martorii-oculari-grozavia-politicienii-propun-castrarea-chimica-1_5230a3abc7b855ff5670bf6e/index.html
Simona, eu zis sa iei partea buna. Faptul ca oamenii au niste asteptari de la tine, exagerate evident, inseamna ca tu contezi. Iarta-le derapajele si incearca sa-i intelegi. Desi, avand in vedere momentele prin care treci, probabil tu ai avea nevoie sa fii inteleasa. Pe de alta parte intreaga societate e scindata. Multi dintre cei care sunt anti Rosia Montana, avand toate argumentele necasare pentru un om zdravan la cap si cerebral, sunt uimiti de manipularea din presa cat si cea de pe multe bloguri. Si-atunci isi cauta un vector de opinie important, asa cum esti tu, un personaj care are o oarecare legitimitate. Eu spre exemplu sunt revoltat si scos din sarite de modul in care se manipuleaza si se lucreaza cu jumatati de adevaruri in televiziune. Si-am sa-mi permit si-un exemplu, vivazi de interventia sefului de la RMGC care pe-un ton optimist prezenta la Antena 3 ca si pe-o victorie redeventa de 6% pe care o ia Romania, ea fiind printre cele mai mari din lume. Si pana aici micul nostru omulet a spus adevarul. Astfel incat cei care priveau nu vedeau niciun motiv pentru care sa nu-i dam drumul. Dar, evident, omuletul nostru a omis sa mai adauge ceva, la fel cum nimeni din emisiune n-a adaugat, si anume ca-n toate tarile companiile care exploateaza resurse de petrol sau resurse minerale au niste procente de impozite semnificativ mai mari decat celelalte firme sau companii. Si ca un mic exemplu in Norvegia redeventa la exploatarile de petrol de 0%. Auzind asta in mod sigur romanul de rand zambeste superior considerand ca noi c-o redeventa de 6% suntem mai smecheri decat norvegienii. Atat doar ca norvegienii au impozitul pe profit de 28%, si vor sa-l creasca, spre deosebire de noi care-l avem de 16%, si-n plus, mai au o taxa pentru companiile petroliere de, atentie!, 50%, astfel incat in final 78% din profitul companiilor petroliere se duc inspre stat si 22% inspre companii. Un raport echitabil. Acum compara asta cu ce se-ntampla la noi fie in cazul Petrom si in cazul Rosia Montana. Pana si-n Congo unde la exploatarile miniere redeventa e de 5% impozitul pe profit e de 30%!
Toate aceste informatii nu ajung pe niciun canal media inspre publicul larg. Iar ele nu ajung, pentru ca ziarele se intrebuinteaza pentru a gasi legaturi intre cei din piata si fundatia Soros. Pe tv se dau informatii tendentioase cum ca Green Peace Hungary si Patapievici au cumparat teren in zona in care ar trebui sa fie exploatarea, incercand sa se induca ideea ca l-au cumparat pentru specula si nu pentru a fi siguri ca prin imposibilitatea RMGC de a cumpara acel teren, teoretic proiectul nu ar putea porni. Iar toate aceste informatii nu se gasesc nicaeri, nimeni nu ia atitudine. Cei mai citit blogeri, intr-un mod extrem de suspect, sustin toti la unison exploatarea. Tocmai de asta oamenii inversunati folosesc un ton inadecvat atunci cand isi pun speranta in tine. Asa cum mi-o pun si eu Simona, sperand ca toate datele de mai sus, dupa ce-ai sa le verifici bineinteles, sa le folosesti in articolul pe care-l vei scrie pe tema Rosiei Montane. Oamenii trebuie sa stie ca dincolo de posibilul dezastru economic ei sunt deposedati prin manipulare si ticalosie de multe miliarde de dolari primind inapoi mai nimic.
Foarte tare.
Facem manifestatii de protest ca sa-i trezim pe cei ce trebuie sa aplice legea.
Si lor nu li se-ntampla nimic…
Si tot asa…
Stati linistiti, trece si isteria asta cu cainii, maxim o luna-i dau.
Oameni buni: (1)argumentatia Simonei din textul postului este absolut pertinenta(2) reactiile Cristinei si Mitelei absolut pertinente si ele (3) sunt perfect de acord cu ce a zis “tiramisu” si (4) sper din tot sufletul ca Simona sa treaca peste problemele grave pe plan personal.
Eu vad un grup de oameni perfect normali la cap, cu problemele fiecaruia, intrand in conflict. Ci nu unul de florile marului… ci unul foarte pertinent. Nu stiu ce e gresit cu societatea romaneasca. Mi-e ciuda si ma ingrozesc ca nu reusim sa ne insanatosim ca societate, sa gasim un coagulant, sa ridicam la suprafata ce-i bun. Ca nu inteleg eu, poate nici Simona, nici Cristina, Mitela si multi altii … nu-i grav. Dar chiar nimeni si nimic?
Reply-ul meu este scris cu multa empatie si – mai ales – cu ciuda si neputiinta! Dar nu cu resemnare. Chiar vreau sa gasesc raspunsul. Sanse nu prea sunt. Dar, din incercari, mai invat ceva (si poate nu numai eu). Multa sanatate tuturor si succes pe blog Simonei!
Orice om se implica atat cat si simte si cat poate. Si nu putem salva lumea daca nu avem, in primul rand, grija de noi.
PS: ipocrizie e atunci cand treci prin fata bisericii si te inchini cat sa te vada toata lumea, iar apoi intorci capul cand cineva are nevoie de tine
Nothing new under the sun.
” …………….
– Ei! ce zici?
– Ce să zic?? răspund eu… Bine!
– Cum bine? Asta e bine?
– De! ?zic? Ştiu şi eu?
– Cum, ştiu şi eu? Dacă dumneata, cetăţean care te pretinzi…
– Ba – zic – mă iartă, nu mă pretinz deloc.
– Nu e vorba că te pretinzi, dar eşti; eşti un om, care va să zică mai instruit, şi ai datoria, mă-nţelegi; fiindcă, dacă unul ca dumneata stă indiferent şi nu se interesează, atunci să-mi dai voie să-ţi spui…
– Nene, zic eu…
– Ce, nene?… Aoleu! vai de biată ţara asta! O să ajungă rău, domnule! o să ajungă rău!? Fiindcă nu mai este patriotism şi totul se vinde, şi sunt oameni, mă-nţelegi, care ar meritá…
Şi omul meu ridică tonul aşa de tare, încât toată lumea dimprejur îşi întoarce privirile către masa noastră… Eu aplec ochii şi cu tonul foarte blajin:
– Să mă crezi că şi pe mine… El, ridicând tonul şi mai sus:
– Ce, şi pe dumneata?… Când vine, mă-nţelegi, un guvern ca bandiţii, fiindcă n-are cine să-l oprească de a lovi în tot ce e mai scump, pentru care nu mai există nici o apărare, fiindcă tăcem toţi, şi eu şi dumneata şi dumnealor (arată pe cei de la mesele apropiate) ca nişte laşi, fără nimica sacru, mă-nţelegi! fireşte că are să-şi bată joc de poporul întreg… A! dar nu mai merge! Poţi dumneatale, mă-nţelegi, să zâmbeşti şi să ridici din umeri, parc-ai fi străin, nu…
– Da’ nu ridic din umeri, domnule! nu zâmbesc, domnule! mă iartă!
– Ţal! strigă omul meu foarte supărat… Chelnerul n-aude.
– Lasă – zic – plătesc eu…
– Mersi! Las’ că avem şi noi cu ce plăti atâta lucru!… Nu ne-a jupuit până acum de tot guvernul bandiţilor dv.!
– Al meu! guvernul meu?…
– Las’ că ştim noi… Ţal!!! surdule! Plăteşte şi pleacă foarte necăjit.
………………………………………………………………………………………………………”
Ion Luca Caragiale “Atmosferă încărcată”.
[…] un public care dorea o poziție sau o minimă “implicare” în legătură cu subiectul. Simona Tache, de exemplu, a explicat clar de ce a fost “neimplicată”. Folosesc ghilimelele pentru […]