Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

O dimineață mai specială

M-am trezit devreme, pentru un interviu. Aveam vreo 20 și un pic de ani. M-am spălat, m-am pieptănat, fundă roșie mi-am pus, dar doar pe dinăuntru, la creier, ca să fiu în formă la interviu. Pe dinafară doar mi-am prins părul într-un mod responsabil și cuminte și i-am asortat niște haine serioase. Fustă, cămașă, sacou. Am sunat după un taxi, că nu știam să ajung altfel la adresă. N-am găsit. Am sunat după al doilea. N-am găsit. Am sunat după al treilea. Nimic. Am început să-mi smulg părul din cap, dar doar în imaginație, în realitate am fost nevoită să-l las cum era, căci trebuia totuși să încerc să pun mâna pe job. Am sunat din nou după taxi. Nimic. Am început să mă dau cu capul de pereți de nervi și disperare, dar tot doar în mintea mea. Într-un final, s-a milostivit Dumnezeu și am găsit o mașină. Am intrat în trafic. Mai bine nu mai intram… Din blocaj în blocaj și din semafor roșu în semafor roșu, am ajuns la destinație. Cu doar 5 minute întârziere. Pe dinafară arătam ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pe dinăuntru eram ca o nebună: despletită, transpirată, plină de cucuie, cu un firicel de sânge prelingându-mi-se din nas și uitându-mă compulsiv la ceas, cu mișcări smucite, din secundă în secundă. Am fost invitată de domnișoara de la recepție să aștept. Am dat să mă așez pe un fotoliu să-mi trag sufletul și să-mi adun mințile rătăcite pe dinăuntru. Am auzit un sunet discret, glumeț, complice. Îmi plesnise… CONTINUAREA AICI.
Vă aștept înapoi, după ce citiți tot textul, ca să-mi povestiți dimineți de-astea speciale. 😉

44 comentarii

  1. Eu am plecat intr-o dimineata cu un pantof de un fel si cu un pantof de alt fel de acasa. In apararea mea, modelul pantofilor era destul de asemanator (de fapt, aproape identic) si o pereche erau negrii, ailalti maro inchis. Mi-am pus unul negru, unul maro, si m-am prins doar la job. De unde nu am putut pleca sa mi-i schimb, ca am avut chiar o zi complicata, cu multe intalniri, multe chestii programate de la care nu puteam lipsi, etc. Deci o zi intreaga am fost “Omul cu un pantof rosu” 😀 Nu stiu cata lume a remarcat, dar eu m-am simtit ingrozitor de ciudat si de penibil toata ziua, incercam mereu sa-mi ascund cumva picioarele.
    Alta data, eram in intarziere si mi-am pus pe mine prima bluza pe care am pus mana in dulap. Bluza nu o mai purtasem, nici nu o cumparasem eu, ca era cadou de ziua mea. Mi-am pus-o pe mine, am aruncat o geana in oglinda, chiar mi-a placut cum imi venea, deci OK. Am remarcat eu ca decolteul era cam pana aproape la buric, cumva lateralele bluzei picau in stanga si in dreata, dar am vazut si ca avea nasturasi pana sus, deci am zis nu-i bai, inchei nasturasii. Pt ca eram in intarziere, n-am mai stat sa butonez la nasturasi, m-am aruncat in masina si am plecat. Am ajuns la job, am dat alea 10 telefoane si raspuns la alea 20 de emailuri urgente, dupa care am remarcat ca aia 4 barbati din birou se uitau la mine muuuult mai des decat de obicei. (lucram pe vremea aia 5 in birou, si erau cumva aranjate birourile concentric, ca sa putem comunica mai usor, deci toata lumea vedea pe toata lumea tot timpul). M-am prins imediat ca asa, cam 2/3 din sani imi stateau mai mult pe afara decat in bluza, asa ca am zis: hai sa merg eu la baie sa-mi inchei nasturii, ca-s penibila. M-am dus la baie, unde am realizat ca nasturasii erau pur ornamentali si nu puteai de fapt sa inchei bluza. Asa ca mi-am petrecut intreaga zi aratand ca Nicoleta Luciu 😀 si sunt destul de dotata de la natura in zona bustului 😀

  2. @ela: hahahaha, Nicoleto! 😆 😆

  3. Ok, o sa imi folosesc imaginatia ca sa aflu ce a plesnit. Nu-mi place sa fiu manipulata asa ca sa intru in anumite pagini web. Ieftin si slab 🙁

  4. Dragă Andreea Mihăilă, având în vedere că nu sunt angajata ta, ceea ce să zicem că ar fi putut, la o adică, să-ți justifice ifosele, poți să-ți folosești absolut ce vrei. Numai bine și cât mai puțină acreală. Succes! 😉

  5. Olivia Newton-Volt

    Simona, nu pot accesa site-ul “despre alcool”, nu se poate selectiona data nasterii, cheama oamenii … 🙄

  6. @Olivia: și mie mi-a făcut un pic de fițe, dar după aia a mers 😉 eventual poți încerca de pe alt browser.

  7. Intr-o dimineata speciala, pe cand aveam si eu – ce coincidenta – tot vreo 20j de ani, am dat sa fac patul si am facut un fel de mic salt cu miscarea aia de scuturat cearceaful din reclamele la detergent. Ce nu exista in reclamele la detergent e un cacat de candelabru cu turture de metal atarnand undeva la maxim 1m60 deasupra solului, pt ca probabil inchiriasem apartamentul de la cei 7 pitici.

    M-am infipt cu capul in candelabru, in respectivul turture adica. A inceput sa curga sange valuri, valuri VALURI, nu aveti idee ce vascularizat e scalpul. Sau ma rog, aveti, ca sunteti destepti. Dupa ce am facut toata sufrageria decor de film american horror, am nimerit in final niste comprese si niste apa rece. Si am oprit sangerarea. Apoi val vartej am pornit spre job. Pentru ca eram proaspat angajata si ingrozita ca ma dau sefii de plantatie afara. Chiar daca, repet, tocmai imi bagasem capul ntr-un candelabru. Vezi ce inseamna sa fii tanar angajat? Acu m-as da lovita si mi-as lua concediu medical 2 luni ca popa.

    Revenind. In drum, in metrou, probabil m-am scarpinat. Si am zgancilit unde nu trebuia. Pentru ca, stand eu asa cu mecla aia de “sunt in metrou-nu am ganduri-sunt in metrou-sunt cyborg” vad pe unu ca holbeaza ochii la mine din ce in ce mai mari si mai ingroziti. Simt ceva prelingandu-se pe nas. Pun mana, era sange. Zambesc frumos, scot batista, ma sterg pe ghicite si cobor la Pipera.

    Ajunsa la birou, sunt luata in primire, mi se da o sticla cu apa rece din frigiderul firmei sa o tin pe cap. Iar in vreo 20 de minute, ziua mea cu totul speciala intra pe fagasul corect si banal al lucrurilor.

    Pam-pam. true story.

  8. Confirm ca nu pot selecta cu exactitate data nasterii. Asa ca am selectat una prin apropriere, pe care m-a lasat pagina sa o selectez. Dupa care am intrat si am citit. E tare haios … si, nu stiu cum se face, dar m-a dus cu gandul la “dubla personalitate” a lui Ponta. 🙂 D’aici i s-o fi tras prim-ministrului: de la aburii de alcool de la Base! Saracu’ de el! Daca imi aduc aminte vreo patanie haioasa revin. Deocamdata, multam pentru zambetele primite (… in urma lecturarii)!

  9. @Karioka: betooon 😆 😆 😆 😆 mi-ai amintit de dimineața în care mi-am trântit cu putere ușa de la lift pe un deget. pfffffffffff…

  10. sunt tare curioasa ce-ti plesnise, mie imi plesnesc mereu multe :). Am intrat pe link, am dat click-ur pe acolo, cum ajung la finalul articolului tau? Stiu ca suna stupid acest mesaj dar sunt technically challenged :). Multumesc, aticipat de indrumari

  11. @Michisor: nu creeed că stăteați să vă băgați adevărata dată a nașterii 😆 eu tot timpul trag cursorul ăla cu ani până pe la 1954, după care intru ca-n brânză.

  12. @Dora: hai, mă, intri acolo și cauți paragraful la care ai rămas cu lectura. 🙄

  13. @Simona: ca proasta am dat click direct, dupa care a trebuit sa ii sterg browsing history ca imi explica frumusel ca nu am 18 ani.

    din categoria dimineti speciale…..una buna si una rea: cand mi-am sustinut licenta la babes, am scapat la ora din comisie cu felicitarile de rigoare si mi-am pus funduletul delicat in masina si m-am dus cu prietenul la tarnita, lac misto de tot langa cluj. eram numai noi acolo, natura si a fost…interesant. 😀
    reversul medaliei a fost cand trebuia sa sustin diseratia de la poli, la vreo 2 luni de cand ma despartisem de baiatul din povestea anterioara si inca sufeream, cand am plans vreo 5 minute dupa ce am rupt toate dresurile din casa incercand sa le iau pe mine dupa care umblam ca nebuna dupa dresuri si imodium. nu exista nici o legatura intre dresuri rupte si imodium, dar cumva stomacul meu a zis ca el asa vrea. macar am gasit taxi 😉

  14. Hey, eu o sa va zic una de la maicamea citire. Ai mei locuiesc de ceva timp in Spania… si intr-un weekend s-au gandit si ei sa mearga prima data la Plaza del Torros, ca sa vada si ei daca e adevarat ce se intampla la final cu taurul. Mnoa… toate prietenele spanioloaice ale maicamii i-au spus sa se dichiseasca, sa fie cat mai eleganta, vrajeli. Zis si facut, se aranjeaza maicamea, coafura impecabila, o rochie superba… taicamiu la fel la 4 ace.. si ajung ei acolo de brat, dar stand la intrare asteptand sa intre… maicamea observa ca la toate femeile se auzeau tocurile din picioare si si arunca o privire la ea… cu stupoare a observat ca avea papuci de casa pufosi, de iarna cu inimioare si floricele… de aia la ea nu se auzea nimic cand mergea :)))

  15. Hmm,cea mai speciala dimineata cred ca a fost cea in care n-am ajuns la serviciu.Prin tineretzele mele aveam o maaaaaare calitate( n-am pierdut-o nici acum desi la varsta mea cred ca ii zice “antrenament”):in momente de maxima suparare puteam(pot) ingurgita cantitati apreciabile de alcool fara consecinte grave.Asa se face ca la un moment dat ajung cu iubita la oaresh’ce certuri si ne despartim deloc amiabil cu cateva zile inainte de sf.Mihai si celalalt,drept urmare in sambata cu pricina ma prezint la sindrofie singur(de fapt insotit de 2Wiborowa+2Skandeberg(pt necunoscatori vodka poloneza si coniac albanez).Prietenii deja sositi m-au mirosit ca-s nervos si au zis s-o las mai moale dar ti-ai gasit cu cin’ sa vorbesti.Prin urmare ma asez io intr-un fotoliu dupa ce am tras langa mine 6(sase) sticle vodka si cele 2 de coniac(asta pe la 7seara) si pana pe la 4 dimineata singurele miscari facute au fost pt umplerea(din sticla) si golirea(pe gat) a paharului.Perfect lucid pe la 4 ma gandesc ca ar trebui totusi sa ma deplasez la WC si eventual la intoarcere sa mai caut ceva de baut(cele 8 sticle erau GOALE 😯 ),usor de zis tare complicat de facut deoarece in momentul in care m-am ridicat in picioare s-a “rupt filmul”.Probabil ca am adormit instantaneu pt ca n-am mai stiut nimic de mine pana la trezire,adica luni seara pe la 8jumate cand aveam sa aflu ca parintii “sfantului” au fost la un pas sa cheme salvarea ca io nu miscam deloc.Au trebuit sa porneasca tv sa-l vad pe neanicu :mrgreen: pt ca sa ma conving ca era luni io fiind incredintat ca e duminica si aia faceau misto de mine.Si iute asa am chiulit 1zi de la munca din motive de (aproape) coma alcoolica.Ah, si vreo sase luni mai tarziu aveam sa ma imbat din mai putin de 50ml de coniac 😆 😆 😆

  16. ce-mi place cand apar acrituri de-astea ca andreea mihaila! ce sa-ti povestesc, era cat pe-aci sa se intample o tragedie si sa fie manipulata andreea. Bine ca s-a prins la timp! 😆 😆 pretioasa ridicola, brrr…

  17. Asta n-are legatura cu tine Simona. Ma intrebam totusi cit de prost tre’ sa fii sa faci un site pe care nu se poate intra. Sau vorbim de bani publici/finantari europene, cu care ne putem sterge la cur in voia cea buna?

  18. @catalin,pana acum am crezut ca-s prost in materie de IT dar citind postarea ta mi-a crescut inima in piept de bucurie afland ca-s altii(adica TU) mai ceva ca mine :mrgreen: .Ca sa accesezi povestirea nu ai de facut decat sa alegi anul nasterii undeva spre ’60 💡

  19. Simona, nu stiu daca le faci un bine celor cu campania, eu am iesit in secunda doi (nu ca as fi eu al dracu, dar mi-am format reflexul asta anti-spam pe net). E un fel de pacaleala care nu-ti era carcateristica, poate gasiti alte metode la campaniile viitoare… ca sa aflam si noi ce a plesnit. 🙂

  20. @Andreea Mihaila,ca sa fii sigura ca nu esti manipulata cred ca ar trebui sa desfiintezi conexiunea de internet 😛

  21. Si la mine a durat vreo doua minute pana am reusit sa intru pe site-ul ala, si asta numai pentru ca am tinut sa dovedesc ca IT-stii nu sunt totusi chiar atat de prosti. Desi, ca sa fiu sincer, prostia este extrem de uniform distribuita in orice directie te-ai uita.
    Oricum, cu ocazia asta am aflat ca nu ti-a plesnit fusta, asa cum a crezut imaginatia mea bolnava, intrecuta se pare de realitate.

  22. Da, ma, Cristi, am ales data nasterii de 3 ori si tot n-a mers, pe browsere diferite. Bine ca esti tu destept!

  23. Nu va impacientati.
    Despre acel site am mai zis si eu destule; in special faptul ca e scris cu negru pe fond cacaniu.
    Absolut mirific.
    Apoi modul de “autentificare“, de poate orice pusti de 5 ani sa spuna ca are minim 50 – si nu-i invatam pe astia mici sa pacaleasca, rezolva ei chestii si mai grele decat acel site.

    Pacat, berea din spatele acelui site e buna. 🙄

    Iar acum intram in tema: despre alcool.

    M-am trezit intr-o dimineata foarte nervos si foarte impacientat.
    Era clar ca am nevoie de alcool. Dadusem comanda de aproape o saptamana si inca nu mi se livrase. Deja intram in vrie, se apropia termenul. Deadline ii zice astazi.
    Chiar i-am injurat pe aiuritii care trebuiau sa se ocupe de problema asta.
    Dar am avut noroc: am ajuns la firma si cei 3 litri de alcool tehnic ma asteptau in fata usii de la atelierul de service.
    Pana seara l-am consumat pe tot; aveam multe echipamente de curatat.
    Bineinteles ca nu mi-a ajuns si a trebuit sa mai comand. 😆

  24. OK.Aveam mai mult de dojde ani.
    Ajung in X Pirat cu un pretn.Din prima am baut cate o fanta sa ne acomodam,era frigutz afara.Am mai baut eu o fanta doo,cand il vad pe pretenu asta al meu cu un sprite.I am aruncat o grimasa atat de scurta incat a crezut ca i s a parut doar.Normal am baut si eu cateva spraituri ca erau reci.Deja eram de ai locului.Nu avea rost sa ne povestim chestii amuzante ptr ca era galagie si cand e galagie nu e nimic amuzant.Exact dupa ce m am frecat la ochi mi a aparut o gagica cu un rand de espresso:pentru ele doo si noi 2,le am baut fireste in stil italian,am mai dat si noi cate un rand,printre ultimele cadre le am cu un santal la litru.Sar peste cateva detalii si il astept pe pretenu asta sa termine de vom la intrare in cismigiu.Tot auzindu l mi a venit si mie.Cand termin de vom zice ne gasim aici in statia aia.OK.Termin,nu l vad in statie,injur si ma sui in 336.Dupa cateva ore ma trezeste soferul sa cobor ca se retrage autobuzu,ies si cu greu recunosc peisaju.Pe tovarashu asta al meu l am injurat aiurea ca el ma asteptase pe banca dormind aproximativ tot atata timp cat am dormit si eu in 336.
    Autobuzu n care dormeam eu trecea pe langa diudu asta din statie la cismigiu,si a tot trecut asa facandu si itinerariul cu tot cu mine cufundat in vise.Oricum dupa cat am amestecat si sprite si cafele si santal simteam ca am luat cu mine in vis tot autobuzul.Pana m a trezit soferul.
    Asa a fost o dimineata de duminica pentru mine.Adica sa recunoastem ca majoritatea suntem prinsi duminica dimineata dormind.

  25. Bine, eu am mereu dimineti “speciale” 🙂
    Dar pentru ca povesteai despre chilotii tradatori, am si eu doua intamplari.
    Una: lucram la un radio, era vara si frumos. M-am trezit de dimineata, am facut un dush, m-am imbracat si-am plecat la job. Spre pranz, asa, m-am dus la toaleta si-am avut un soc: uitasem chilotii acasa. Din fericire purtam o rochie foarte lunga, pana aproape de pamant, dar tot am mers cu picioarele in X tot restul zilei :))
    A doua: lucram la un post TV si aveam filmari in ziua aia. Eram coordonator de joc TV, ceea ce inseamna ca toata ziua dadeam ordine in stanga si-n dreapta, faceam pe dadaca pentru concurenti si alergam ca bezmetica intre platou si birou. La un moment dat, am avut nevoie sa ma duc la toaleta. Si cum eram foarte grabita, am vrut sa dau chilotii jos cu un gest hotarat. Si-am ramas cu cele 3 ate si-o bucatica de material, in mana.
    A fost horror, pentru ca purtam o rochie din bumbac mulata, si era vara. Din fericire uitasem un tricou cu maneca lunga la birou, si mi l-am inodat pe talie, dar tot trebuia sa-mi aduc aminte sa pasesc ca o printesa, cand urcam si coboram scarile de metal din studio :))

  26. @Ciortan: 1. asta e convenția, textele sunt acolo, pe site-ul lor, eu trimit la ele de aici; 2. nu e obligatoriu să intri să le citești, nu avem un contract, nici tu nu mă plătești ca să scriu, nici eu nu te plătesc să mă citești, suntem niște oameni liberi; 3. nu cred, pur și simplu nu cred că vorbești de spam, când ești comentatorul care s-a remarcat până acum postând la absolut toate articolele comentariul extrem de ontopic și de inteligent “ce face fetili?”. ăsta e, de altfel, în caz că te întrebai, motivul pentru care ai ajuns în moderare.

  27. Hai sa bag si io despre o dimineata speciala. Se facea ca eram cu bursa de studiu in Lituania. Si era un ger cumplit (era prin februarie). Sala de demonstratii unde e cald si bine. Se vorbeste despre ceva minuni pe la patologia rectala, deosebit de captivant. Ca de obicei nu ma pozitionez corect la masa (a se citi loc inadecvat pentru somnic). Dl asistent sau ce-o fi fost vorbeste incet, incet, din ce in ce mai incet… Cafeaua strong de la bufet nu este suficienta pentru a contracara volumele nemasurabile de licori multiculturale ingurgitate la party-ul de aseara …In cap imi canta o melodie auzita cu cateva ore in urma si in lupta cu atotputernicul somn castiga, bineinteles, cel din urma. Inchid o secunda ochii si ca prin vis aud niste mormaieli ininteligibile. Deschid ochii-toate privirile indreptate asupra mea. “She is Ana” ii zic colegii asistentului care citea din caietul de prezenta. Eu nu prea inteleg ce se intampla, m-o fi intrebat ceva si nu am auzit? “Yes, I am Ana” zic eu spasita…Asistentul incepe sa ranjeasca si se chinuie sa mi se adreseze in cea mai corecta engleza…

    I saw you sleeping and that made me want to sleep with you.

    Stupoare. Apoi sala izbucneste intr-un ras teribil, de se cutremura peretii cladirii. Eu nu stiu unde sa ma ascund, toti se uita la mine si raaaaad….Dragul de asistent isi da seama intr-un final ce duma a reusit sa scoata pe gura si incearca sa se scuze “Oh no, I didn’t mean that…noooo…sooory, my English is soooo bad….”Zice ca ne vedem maine la aceeasi ora si o zbugheste din sala. Cam asta e cu diminetile speciale 😛

  28. De prin ’86 sau ’87 – nu mai stiu exact. Dimineata sora-mea (care fusese in spital nu demult) ma roaga sa o pieptan (nu stiu ce patise la mana) ea avand o coada lunga si zdravana, gen Maria Dragomiroiu. Iau io o tesala d-aia tapana si ma apuc grabit sa dau cu simt de raspundere (mi-e teama ca fara prea mare gentilete…), pana bag de seama, printre tipete si proteste vehemente fata de indiferenta mea vis-a-vis de o podoaba capilara “exquisite”, ca misca ceva pe pieptene: erau paduchi, da’ io nu stiam exact ce-s, ca nu mai vazusem. Mi-am dat eu insa seama ca ceva nu-i in regula, ca parca auzisem io vag ca lumea nu tine animale de casa in par… Ma duc totusi la autoritatea suprema (maica-mea, adica) sa o intreb ce-s alea, ca nu apucase sa plece la servici. Cand ii vede, maica-mea se face verde, albastra si apoi alba ca varul – ea si sora-mea foloseau aceeasi tesala zdravana, ambele avand parul ca niste cozi de cal, atat ca lungime cat si ca bogatie, consistenta si tarie. Aici ar trebui sa adaug ca si sora-mea si maica-mea se plangeau ca le mananca capul de vreo 10 zile (taman de cand iesise sora-mea din spital) dar dadeau vina pe calitatea indoielnica a samponului BOB, procurat cu multe sacrificii, ca nu se gasea; suspectau ca era contrafacut – eu nu-mi pot imagina ca cineva ar fi putut contraface vreodata BOB, da’ neavand alta explicatie mai buna la indemana…
    Dupa ce maica-mea ma “lamureste” mai mult din niste gesturi dezarticulate (ii pierisera si graiul si coerenta in exprimare) ca aia sunt paduchi, arunca geanta, se dezbraca si se duce in baie unde se spala pe cap cu un soi de raspila. Dupa care, nemaiavand rabdare sa caute vreun leac academic, se duce si ia sticla de gaz (pastram o sticla pentru un felinar cand se lua curentul…), isi toarna juma’ de litru in cap, cu scopul de a omori paduchii – a “dizolvat” nu doar paduchii, mama, bunica si strabunica paduchilor si lindinilor, dar si pielea capului, a gatului si a urechilor… Dupa care toarna cealalta jumate in capul sora-mii: amandoua tinand la podoaba lor capilara, tunsul nu a fost luat in considerare…
    Ambele s-au iritat cumplit pe gat si urechi – maica-mea a spus la servici ca are o eczema, drept reactie alergica la nu stiu ce, ca i-a fost rusine sa spuna ca ditamai contabilul de centrala a avut paduchi… Maica-mea a ajuns tarziu la servici, dupa ce si-a turnat in cap si pe haine tot ce era parfum si deodorant in casa, doar-doar or anihila mirosul ala de gaz – nu i-a zis nimeni nimic… Avea dreptate cetateanul ala turmentat: mirosul ala de gaz e groaznic!
    Pana la urma “all is well that ends well”, au scapat de paduchi, “alergia” n-a durat decat vreo 5-6 zile, sora-mea s-a ales cu o ureche “arsa” iar vreme de circa o luna cand se pieptanaua cadeau bucati mari de piele moarta din scalp. Abia mult mai tarziu a aflat maica-mea ca leacul “stramosesc” implica tamponarea la radacina parului si nu facut baie cu gaz: cat traieste omul invata…

  29. citind comentariile voastre imi dau seama cu tristezte ca numai varsta inaintata pe care o am explica de ce am avut o mare parte din experientele voastre plus multe altele..si, ma rog, poate si o oarecare vocatie pentru dezastre..
    Nu a patit nimeni nimic legat de minunatele dresuri cu picouri si banda adeziva? haideti, doar nu sunteti toate asa de tinere….si ce tandru se uita el, cu florile in mana, la fata din fata lui care zambea suav in timp ce o glezna era infasurata in ceva roz pal cu picouri mici..
    ..sau alergand dupa autobuz si agatandu-te victorioasa de o bara, constati ca ai ramas intr-un singur pantof deoarece perechea lui a ramas infipta intr-un capac de canalizare?…
    Nu a plecat nimeni la scoala la ora 7 seara desi era destul de ciudat ca s-a trezit imbracat tot in uniforma….abia in statia de autobuz mirosea a ceva in neregula, prea era liber autobuzul
    ..dar sa ti-o ia intestinele razna si sa scoata zgomote oribile intr-un moment sublim?
    A facut cineva pipi pe el in masina pentru ca a stat blocat 4 ore in trafic ? (bine ca a fost doar pipi..); altadata, cu copilul a fost simplu – e baiat – asa ca l-am scos pe geam si a urinat victorios in bataia vantului (mai bine decat pe bancheta masinii.. la 4 ani nu are scutece dar nici rezistenta la trafic) –
    A, dar ma scuzati, sunt off topic, vorbeati de dimineti? banuiesc ca a te trezi in drum spre un meeting simnadicos cu ditamai eticheta fluturand pe spate pentru ca ai luat bluza pe dos si nu i-ai taiat etichete, snururi si nasturei de rezerva e ceva banal..
    Mai bine ma opresc, as putea sa scriu la nesfarsit amintiri din astea si ma tem ca la final m-as decide, in sfarsit sa trec pe la un terapeut ceva; sau as putea sa vi lle povestesc pe indelete sa scrieti frumos o carticica amuzanta de citit in metrou..ca eu nu ma pricep

  30. @Mostrofontz: aoleu și vai de mine, săracele…

  31. In mod normal nu e un lucru de lauda, dar daca tot ati inceput…si eu am avut mirifica experienta a paduchilor. Tot intr-o dimineata asa, la controlul sanitar, asistenta m-a luat deoparte si mi-a zis sa o informez pe maica-mea ca am paduchi. Care mama era sa faca AVC, tocmai eu, fiica de profa, sa iau paduchi!! (ulterior am descoperit si sursa animalutzelor-weekendul petrecut la o cabana cu standarde nu tocmai de 3 margarete :P). Au incercat bietii mei parinti de toate: sampon frantuzesc f scump cu nu stiu ce ingrediente exotice..m-au pacalit sa stau cu el pe cap o ora (ma ustura al naibii) promitandu-mi ca imi pun la video “Titanicul” 😛
    Pana la urma tot sfantul gaz m-a salvat si pe mine, m-au tamponat vreo saptamana in fiecare seara pe balcon..cand ieseam la joaca si taram dupa mine pe casa scarii mireasma de tei in cranguri ai mei m-au instructat sa zic ca am ajutat-o pe maica-mea sa spele rufe cu gaz 😆 Culmea e ca m-a crezut toata lumea 🙂 Iar bunica-mea pana astazi spune cu mandrie ca cine are paduchi are noroc…si eu tind s-o cred 😀

  32. Simona, daca eu n-am intamplari deosebite de povestit, ce sa fac?! Fiind culant, las acel comentariu in semn de prietenie… ca o dovada ca am trecut pe la tine, ca am mai citit ce s-a scris pe aici…
    Nu ma mai intreb de ce sunt la moderare, deoarece stiu ca oricum imi aprobi comentariile. :mrgreen: si pana la urma nu-s atat de importante comentariile mele, nu se opreste lumea in loc daca se mai “pierde” vreunul.

  33. Am si eu una speciala … a dracu’ de speciala. Cred ca de la aia mi se trage. Sa fi tot fost anul una mie noua sute si ceva peste 70 si ceva peste 72 … Brasov, sesiunea de admitere la Universitate. Cine nu stie ce e aia cu incorporabil si neincorporabil sa fie atenti, ca eu a doua oara nu mai suport sa-mi povestesc succesul … Ceasul arata ora sase, cocosul interior imi sunase in urechi de la cinci … Var-miu ne oferise cazare, mie si lu’ tata (ma lashiiiiiii … pai putea baiatul sa vina singur la admitere fara tata? … deci shut up!) in modesta si cocheta locuinta amplasata, fara nici un menajament, fix in spatele portii sudice a stadionului Metrom (stiti motoreta Mobra, daa? … La Metrom-Brasov se producea, cum ar veni. Uzina, nu stadionul … desi erau apropiate ca distanta … 2 statii, un fleac). Si ce-mi soptesc discret in barba? Mai am o ora sa repet ultimele formule la geometrie si trigonometrie, ca erau baza cuiului. Zis si facut. Sandu (var-mio) si Zina (var-mea prin alianta) se sculara devreme, sa-i prepare domnisorului (adica eu) micul dejun (adica mare), nu care cumva sa-i ghioraie matele in timp ce sustinea proba din ziua a doua de examen. Intind minutele cat pot de mult, dar … mama lui de ceas … se scurgeau cum voiau ele de repede … asa ca verdictul il dadu tata, in timp ce savuram ultima imbucatura de ou ochi. Tata ma grabea continuu, eu tot cu repetatul formulelor restante. Pana la urma incheiai ingrasatul porcului si ma inscrisei in cursa pentru prinderea troleibuzului (3 sau 5, ambele duceau in Centru, undeva langa Modarom, stanga din Republicii, langa Regionala de cai ferate, vis-a-vis de restaurantul Postavarul, care este … adica era Corpul M al Universitatii de atunci, azi Transilvania. Prindem un troleibuz, orele erau fix 8 fara 20. 8 era ora de incepere, iar noi taxam biletele in fund la taxatoare. Cand sarira bretelele troleibuzului in intersectia cu Calea Bucuresti mi-a cazut cerul. Tata imi arunca o privire disperata si plina de repros. Eu, care dintotdeauna am avut o ingerita pazitoare, aleg la intamplare un 13 si-i trimisei un zambet optimist, gen … nu se intampla toate relele deodata. Ceea ce s-a si (de fapt nu S-A) intamplat … nenea soferul a reusit sa-si traga bretelele pe fir si a tinut-o tot pe verde, fix pana in zona Parcului, situat … fatalitate, pe partea opusa. Cobor ca din pusca, tata ramase undeva pe pat … patul pustii, v-ati prins … Am strabatut parcul ca un campion olimpic la garduri. Frateeeeeee, aleile alea aveau delimitat spatiul alocat prin gardulete de sarma … sper ca n-am visat … cedez trei pagini de comment-uri pentru cine-mi confirma prezenta garduletelor … ajung pe Republicii, fac stanga pe strada (cu restaurantul) Postavarul si mai virez inca o data stanga. Corpul M, etaj 2, aripa dinspre strada (am zis care). Cine-mi statea cu mana pe clanta? Proful desemnat sa aduca plicurile cu subiecte. Remarca fara efort broboanele de sudoare ce-mi brazdau fata … face un gest inubliabil EVER si ma invita sa intru … Daca intra EL, eu trebuia sa raman AFARA, pierzand astfel examenul, prin neprezentare la una din (cele trei) probe (exclusiv scrise. Ca nu v-am zis de ce-am preferat examenul la Univ. Brasov … pai d-aia, ca nu se cerea teorie … nici la mate, nici la fizica … ceea ce era, care este inca … preferabil). Stiu, o sa-mi bata TataU obrazul, dar intre timp mi-a venit mintea la cap si circul cu tramvaiul. Poate cineva sa ma oprescu? Cred ca da, ceea ce se chiar intampla! Multi vede, putini cunoaste. DOAR Simona stie :mrgreen:

  34. Io mi-am selectat inclusiv ziua si luna nasterii. 17.10.986. Cred ca is nebuna, dar nu imi place sa ‘mint’ nici macar la din astea :))

  35. nu mai tin minte daca e dimineata, dar stiu ca plecam la munca, intr-o minunata fusta bleo, lunga, cu volane, gipsy style. Dau sa urc in tranvai, grabita, si calc pe fusta. In fata reusesc sa mi-o recuperez cu miinile, dar mosul de dupa mine a avut parte de cea mai frumoasa dimineata a anului : cel mai minunat fund (ne)acoperit de o pereche de tanga. Nu a tacut, evident 🙂
    Fusta nu am mai purtat-o, evident 🙂

    Alta dimineata, iarna geroasa, eu cu shuba me mine, aceeasi statie de tranvai (41, Crangasi, inainte de podul Giulesti, ca locuiam in fundul Ceahlaului) , bag mana in buzunar(de frig) si mai gasesc inca o mana acolo.

  36. am avut multe dimineti sucite, de una nu mai sunt in stare sa o repet nici peste o suta de ani.

    petrecusem noaptea sa traduc nu stiu ce paragraf din cartea mortilor, cu gramatica lui Gardiner sub ochi si cu heroglifele care-mi defilau prin enuroni.
    a doua zi ma duc al facultate mandra c ao florica pt ca 1. imi facusem tema si 2 primisem de la cea mai buna prietena a mea o caramida de aia motorola de care eram f fericita. intru in pasaj la Universitate sa trec pe cealalta parte ca sa dovedesc ce stiutoare de medio egipteana sunt eu. cand, din spate un nefericit ,in aburii diminetii baga mana in buzunar si imi sufla caramida motorola. o zbugheste in toaleta barbatilor din pasaj. io socata, n-am apucatara sa vaz decat mana ce avea caramida motorola si directia. ca in la cirese de creanga, o zbugesc dupa el. inauntru aglomeratie mare, care mai de care cu pantalonii mai in vine,da’ io aveam treaba cu telefonul.ala, de nervi nu l-am vazut in adevarata dimensiune, se rasuceste,baga telefonul in buzunar,de unde il smulg eu cu tot ce a gasit.totul a fost f rapid.
    nu pot descrie fetele celor cu dumneaei in mana,dar nu uit replica femeii cu hartia igenica: bravo mama!
    ies, realizez ca smulesem telefonul din buzunar cu tot cu banii domnului hot,da’ daca iei de la hoti se cheama ca nu esti hot, nu?
    dupa amiaza am mai trecut o data pe acolo, am rugat-o pe femeia de serviciu sa imi povesteasca tot,ca nici in ziua de azi nu pot crede ca am fost in stare de asa ceva si nu cred ca voi mai fi in stare. tare draga mi-a fost motorola aia.
    PS: individului nu i-am vazut fata,ca trebuia sa dau capul pe spate sa io vad,avea peste 1,90…………

  37. @arake: 41 e cotata ca linie de metrou usor (de bagat mana in buzunare).
    Si inca … o pereche de tanga? Perechea ma duce cu gandul la 2. Sa fie 2 tangi? Un fund, doua tangi. Mai sa fie! Desi sunaaaa … intr-un fel chiar minunat :mrgreen:

  38. acum o saptamana in liftul d ela job:
    eu cearcane pana la genunchi de nesomn. o colega ma empatizeaza profund si zice:lasa mai ca daca inc aiti mai iei hainele ca lumea si nu pe dos,tot e ok. eu; mai pe dos, nici chiar asa.
    ajung in birou dau jos geaca si ma pun pe treaba.cand mai uit peste umar vad oarece ate, ma uit si peste celalalt si va di mai multe ate.
    colegii se uitau blajin si intelegator la mine. evident luasem puloverul pe dos…………….

  39. am si io o nedumerire nedumerita de-a dreptul;
    din cand in cand, pe la diverse subiecte de -ale Simonei,apar 2-3 oameni suparati, nervosi, sar la jugulara ei,ba sa nu scrie su leduri si litere de 72 ca e publicitate,ba ca nu le place stilul, ba ii cer socoteala ca le-a rapit din timpul lor pretios pt a-i lectura postarile.
    am si io o intrebare in acest sex:
    cine va pune fratilor sa citit? va obliga cineva?
    e ca-n fazele alea: de duci de buna voie,dupa care tipi ca esti violata.

  40. Cu plovere/tricouri intoarse, oho! nici nu mai consider ca e incident . Se intampla, Nike, si la altii 🙂 Dar vazui intr-o dimineata, in tranvai, pe o tipa tinerica, frumusica, in… furou/ sau cum s-o numi captuseala separata la fusta :))) (cred ca a uitat sa isi puna si fusta). Era fix in primul an cand am venit in Bucuresti, 2002, tot in tranvauil 41, nu era inca metrou usor!!!! . Am ridicat din umeri, in fundul Moldovei de unde vin nu era moda asta 🙂

  41. @arakelian: “Alta dimineata, iarna geroasa, eu cu shuba me mine, aceeasi statie de tranvai (41, Crangasi, inainte de podul Giulesti, ca locuiam in fundul Ceahlaului) , bag mana in buzunar(de frig) si mai gasesc inca o mana acolo.” :)))))))

  42. Cu doar doua luni in urma, haine deschise la culoare, prima ora la birou, prima cafea. N-am apucat sa beau decat o gura din cana uriasa, restul am varsat-o pe mine cand am vrut sa iau un dosar de langa cana… Orice incercare de a scoate cafeaua din haine a esuat lamentabil, singurul rezultat fiind acela de a intinde pata maronie si mai tare.
    N-am avut cum sa merg acasa sa ma schimb, asa ca la sfarsitul zilei eram scortoasa si miroseam a cafea de la un metru. De atunci am mereu o camasa de schimb la birou 😀
    In drum spre casa m-am amuzat teribil gandindu-ma la “accident”, asa ca daca intr-o dupa-amiaza de vara v-ati intalnit cu o cafea umblatoare care radea singura, eu eram… 😆

  43. Eram în anul doi de facultate. După o noapte zbuciumată în discotecă, luni, aveam examen. Toată lumea știa că proful ăla ne lăsa să copiem, așa că m-am dus pregătită cu material de inspirație. Era mult de scris, eu aș fi băut o zamă de varză, dar am zis, treacă de la mine, hai să stau la examen. Am început să scriu și aveam „copiuțele“ (adică foi A4) direct pe bancă, așa cum avea toată lumea. Cum terminam de copiat de pe una, o băgam în bancă. Next! Și tot așa, am copiat eu vreo cinci foi. Când să duc lucrarea, la sfârșit, văd că pe jos erau toate foile mele, pentru că banca avea o bucată lipsă… Am precizat că eram în prima bancă? Deh, întârziasem, că m-am trezit greu… Când m-am ridicat în picioare, proful se uita amuzat la mine, eu la el, un fel de staring contest. Nimeni nu spunea nimic despre elefantul din cameră… Eu, cu obrazul gros, dau să pun lucrarea pe catedră, dar îmi spune discret: „Ne vedem și la toamnă, domnișoară!“, ca și cum era secretul nostru, nimeni nu trebuia să știe că proful care te lasă să copiezi, a picat un student care a copiat cu nesimțire… Și ne-am văzut la restanță, fiind probabil prima studentă care a avut restanță la el. Nu am mai copiat, că mi-am dat seama că omul avea și el limitele lui…

  44. aceasta dimineata nu imi apartine decat ca simplu privitor, in calitate de fiica foarte amuzata si razbunata. Cea mai mare problema a mammei este INTARZIEREA. Ea trebuie sa intarzie mereu…la tren, autobuz, cununii, nunti, botezuri, acasa, la piata…etc…satul de intarziatul mamei care intr-o superba zi de intai martie cand draga mea mama a stat cateva ore la ferchezuit, machiat, aranjat coafura, lacuit sau ojat unghii, cuta din dreapta a rochiei s-a asigurat ca este simetrica cu cea din stanga, pantofii asortati cu poseta si alte accesorii, tata pus pe sotii si amuzat de meticulozitatea mamei ii coace o “surpriza”. rezemat de tocul de la usa din bucatarie (bucataria noastra are 2 usi) si de catul usii suspenda un castron cu plin cu apa, apoi o roaga pe mama care mergea ca o panseluta inflorita sa ii aduca din bucatarie cheile/telefonul, ceva. evident ca inevtabilul se produce, iar panseluta noastra a fost udata pana la radacina. Trecand peste CRIZELE la propriu ale mamei, tata mere fix la serviciul mamei si ii povesteste directorului “patania” mamei, astfel incat toata intreprinderea era amuzata, mama invoita pana la uscare si schimbatul petalelor. Atat de tare s-au amuzat toti incat nici mamemi nu i-a trebuit mult sa intre in pielea pacalitului.

    That’s all folk’s!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green