Voi aveți întotdeauna replica la voi?
Ieri, spre seară, venind din oraș, m-am intersectat în scara blocului cu niște bătrâni (un domn și o doamnă) care scriau ceva în niște hârțoage, în calitate de “oficialități” de-ale blocului, probabil (habar n-am, căci pe ea n-o mai văzusem niciodată). M-am uitat către ei, am dat din cap și am zis mărunțel, din buze, “Bună seara”. Mi-au răspuns, după care, când să intru în lift, am auzit-o pe bătrână strigând arțăgos:
– Și zi mai tare, că nu se aude nimic!
Nu eram sigură că vorbește cu mine, așa că am întrebat timid:
– Poftim? Cu mine vorbiți?
– Da, cu tine! Mie îmi place să-mi spui tare “Bună ziua”, nu doar să dai din cap!
Era agresivă, ceea ce m-a șocat și mi-a înnodat pur și simplu creierul, nu doar limba, așa că tot ce-am fost în stare să fac a fost să mă apăr prostește:
– Dar am și spus “Bună seara”, nu doar am dat din cap. Am spus mai încet.
– NU AI SPUS. Nu că nu a spus?, s-a întors către celălalt bătrânel, pe care-l știu, că e șef de scară și e genul “Nas în fund” (asta e o vorbă de-a maică-mii, care-i definește pe cei care își bagă nasul în treburile tuturor, în stil securistic, așa). Nas în fund a dat din cap afirmativ, uitându-se la mine cu milă, combinată cu reproș. Cum ar veni, eram condamnată, nu putea să mă salveze, fiindcă comisesem fapta de care eram acuzată, ce să mai… Am închis ușa liftului și am plecat, șocată.
Două lucruri regret și la ora la care vă scriu:
1. Că n-am avut prezența de spirit să-i dau replica perfectă babei, când mi-a zbierat că ei îi place să fie salutată tare: “Îmi pare rău, doamnă, mie îmi place să salut încet. Ghinion!”.
2. Că nu sunt sigură că i-am reținut bine moaca, ca să am grijă să nu o mai salut deloc, când ne mai întâlnim.
Voi aveți întotdeauna reacția potrivită? 🙄 Mie mi se întâmplă frecvent să mă blochez în fața comportamentelor aberante, deși nu sunt nici cea mai sfioasă persoană din lume, nici vreo nepricepută în ale dialogului. 🙁
Care a fost ultima replică perfectă, pe care n-ați apucat s-o dați?
LATER EDIT 22 ianuarie 2016, deci la un an după eveniment: Se confirmă. Chiar nu i-am reținut moaca bătrânei scorpii, deși aș fi vrut atât de tare să n-o mai salut niciodată. Mă tem că deja am mai întâlnit-o de câteva ori și că am fost drăguță, zâmbitoare și politicoasă. Arghhhh… Nu mă mai ajută memoria nici să mă răzbun! 😆
LATER EDIT 6 septembrie 2016: Gata, după un an, nouă luni și mai multe întâlniri cu scorpia, sunt în măsură să spun că am identificat-o. Problema e că, între timp, am tot salutat-o, deci nu mai am cum să renunț să o fac, că aș părea nebună. Nu că e funny? 😆
Cîteodată da, cîteodată nu. Dar e mişto cum ai trecut de la bătrînă la babă. Am şi eu nişte specimene d-astea pe scară, dar am închis ambasadele, aşa că nu mă mai stresez cu fineţuri.
încă puțin și treceam direct la “hoașcă” 😆
eu nu îl mai salut pe vecinul de dedesubt, nici pe nevastă-sa cu mustaţă şi astfel am rezolvat o problemă.
de ceva timp, am trecut la faza pe nedumeriri : ne întâlnim în faţa liftului, eu îl ocolesc ostentativ şi încep să urc pe scări, inclusiv când am valize după mine, el se simte oarecum prost pentru că stau mai sus, intră în lft şi începe să întrebe pereţii cu glas tunător: dar de ce nu urcaţi cu mine, vă e frică ? pe mine nu mă doare nici în cot, sunt răzbunată.
ştiu, proastă din Ardeal.
da’ şi când îmi amintesc ce tre să zic…. 💡
A da o replica buna nu tine numai de cartile citite sau de scolile inalte urmate. Imi amintaesc o replica a unui om extrem de simplu, chiar considerat prostut. Era incadrat la cea mai putin dorita meserie (recuperator de mercur) la o intreprindere chimica. Maistrul lui, ca sa-si bata joc de el ii spune: sa-ti dea Dumnezeu minte mai Loici! Replica a fost ucigatoare: multumesc dom’maistru la fel si dumneavoastra si intregii familii!…
pai e bine, inseamna ca te-a considerat de liceu maxim, daca a facut circul asta:))
ah, da, și s-o întreb în ce calitate îmi vorbește la pertu ar fi fost o abordare interesantă
Pe mine m-a prins o data o sefa de scara wannabe cu capsa pusa si am intrebat-o de ce ma ia la pertu cand eu ii vorbesc cu dvs, si i-am inchis gura spunandu-i nr apartamentului la care stau si sa cheme politia daca are o problema cu mine :))
Mda, am impresia ca pentru functia de sef de scara se accepta numai persoane cu diploma de Oxford… Si am auzit ca exista interdictie pentru acesti absolventi in a folosi forma politicoasa. (cica scrie in subsolul diplomei) 😀
Prin 2000 , ma intorc din Germania , unde lucrasem vreo 4 ani.
Stransesem ceva parale, asa ca voiam un serviciu mai linistit , ma cam saturasem de santier.
Cumpar un ziar local si citesc la rubrica angajari ca o intreprindere locala de turism angajeaza sef de birou tehnic, fara sa precizeze salariul.
Alaturat, aceeasi intreprindere angajeaza bucatar, oferind un salariu de 9 milioane.
Imi zic :daca astia dau la bucatar 9 milioane, inseamna ca inginerul o sa fie tot pe-acolo cu leafa.
Ma prezint la concurs, se da un test si ma calific in finala.
In chestionar era si o intrebare referitoare la salariu.
Scriu ca as vrea 5 milioane, sperand ca la angajare, vazand ce bun sunt ,or sa-mi dea mai mult.
La interviul final directoarea intreprinderii , care era sefa comisiei imi spune:
dom’ inginer ai raspuns bine la test , calculator stii, meserie la fel, esti tare si la limbi straine engleza , franceza, germana.
O singura problema ar fi : ai pus salariul cam mare.
Uimit , ii raspund ca am pus o suma mai mica, urmand ca vazand capacitatile mele, sa primesc mai mult.
Si , in plus , am vazut ca unui bucatar ii oferiti 9 milioane, cam cat credeti dumneavoastra ca merita un inginer ?
Pai , noi ne-am gandit la 3 milioane, inginerii nu prea are(sic!) catare !
Ignorand dezacordul, ii raspund: stimata doamna la leafa asta o sa vina pe postul asta o ruda de-a lui Dan Spataru !
Nestiind ce-o asteapta, doamna “derectoare” musca momeala si intreaba : cine ?
Pulea Spataru , rapund eu si ies repede, inainte ca doamna sa se dezmeticeasca
vaaaaaaai 😆
😮 !!!!!!!!!!!!!!!
daca as fi putut ti-as fi dat 15shpe like-uri. am ras de a zis nevasta ca nu-s normal
funny este ca ai si 3 dislike-uri…oameni fara simtul umorului!! sau o fi doamna cu pricina?! :)))
Dislike-urile sint de la chefi ?
“ruda de-a lui Dan Spataru”, buna asta, n-o stiam! 😀 😆
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, asa de tare n-am ras de ceva vreme!!!!
Super tare. 😅
Eu sunt mama replicilor nedate. Am tone de replici care mi se învârt în jurul capului ca un stol de păsărele, DUPĂ ce fapta o trecut.
De exemplu una care încă mă bântuie. La doctor. El ginecolog, eu crăcănată. El ocupat, n-avea timp probabil de pauza de masă, ronțăia un biscuițel.
Eu, ecografie. El, încântat de starea organelor mele interne, învârtind bățul ala de ecograf cam cu aș învârti eu făcălețul în mămăligă, cu biscuițelul în stânga, mă întreabă peltic (e grec):
-Ți? Nu vreți un copilaș?
Evident toată scena m-a lăsat mută. Mută, dar crăcănată.
Încă mă mai trezesc noaptea agitată, țipând:
-Acum, domnu’ doctor??? Acum???
😆 😆 😆 😆 😆 😆
Vreau eu. Unde-i doctorul grec? 🙂
Uahahha, o prietena, aceeași poziție. Medicul învârtind, nevazandu-i, evident, fața. “Parca ne știm de undeva?”
Eu in timpul cezarienei, ascunsa dupa un soi de panza verde. M-a deschis o doctorita, a scos baiatul si aplecat la echograf ca pe atunci era singura care stia sa-l opereze. M-a inchis un doctor. La sfarsit, trage panza aia, se uita la fata mea si zice cu un soi de mirare in glas: Hm! E draguta!
Inca ma bantuie usoara surpriza din vocea lui, dar atunci n-am avut replica 😀
😆 😆 😆
Pffff Simona… Daca ar auzi cei ce ar merita cate o replica din partea mea vijelia de replici ce-mi vine in minte seara inainte de culcare sau si mai rau , a doua, a treia zi, dupa ce am analizat bine situatia… n-ar mai indrazni. Sunt sigura.
Pana atunci ma mint ca sunt fata finuta si discreta si nu intru in astfel de discutii cu nimeni.
Nu-mi irosesc cuvintele cu obraznicii, precum nici urechile nu mi le chinui ascultandu-le,
o să ajungem să vorbim singure pe stradă 😉
Eu fac parte dintre cei care dacă au si dau replica perfecta se simt apoi prost. Pai mai bine taceam, ca si dc am zis ce-am rezolvat, mai rau am creat o stare de tensiune, etc. E drept, lucrez cu publicul intr-un oras mic si nu-mi permit sa zic tot, ca nu se știe cand il am client… In vremea in care nu aveam copil toți întrebau: si? Pr cand un bebelus??!? Iar eu îmi doream sa zic: pai nu, ca de la sex oral nu iese nimic…
Si eu am o caruta de replici nedate si continui sa le strang pana la proxima samanta de scandal, cand le vars toate, ca trebuie, ca nu trebuie! Cateodata iese o cacialma, dar sunt si dati cand e bullseye!
Mie chiar mi-era necaz că nu am toate vorbele la mine, până am găsit explicația. Fenomenul e numit L’esprit de l’escalier.
http://en.wikipedia.org/wiki/L%27esprit_de_l%27escalier
99% din replicile bune imi vin prea tarziu, cele mai multe sunt online: citesc, ma duc si mananc, ma intorc si pac: da, am replica. Ca ardelenii, trebuie sa le coc 3 ani pana sa scot o vorba.
In 2006, inainte sa plec din Romania ma duceam acasa cu trenul pentru ca imi murise bunica. Si pe drum ma suna o tante sa ma cheme la un interviu, a doua zii la ora cutare. Imi cer scuze, ii explic situatia, amine sunt acasa, poimaine am inmormantare. Tanti continua ca numai maine e managerul acolo, ca are nevoie de 12 candidati buni, etc. II raspund, doamna, probabil n-ati auzit bine, mi-a murit bunica, ma duc la inmormantare, doar nu-mi cereti sa rununt la inmormantarea bunicii ca aveti dumneavoastra nevoie de 12 candidati. La care tante imi zice nervoasa “Cand ai chef de munca, suna-ma inapoi.” Am ramas muta, pentru ca in viata mea n-am fost asa umilita si atat de nedrept. Imi pare rau ca n-am putut sa-i spun nimic pe moment, ca nu i-am pastrat numele si numarul si nemele firmei sa fac o plangere, dar aveam altele pe cap.
Care nume? Observ ca in Romania cei de la capatul firului nu stiu sa-si spuna numele atunci cand raspund la telefon. Trebuie sa intreb eu si sa vezi ce ofuscati se simt !
Cei mai dragalasi sunt aia care te suna, tu zici
– Alo
iar ei zic :
– Cine-i la telefon?
Replicile servite cu promptitudine mi-au adus si aprecieri ca as fi spiritual, dar si eticheta de mare nesimtit, asadar totul cu masura 😛
Ideea e că orice replică ai avea la tine, acasă, la rece, tot vei descoperi că ai fi fost în stare de ceva mai bun. De-ajungi ca George din Seinfeld să te întorci cu avionul ca să dai replica… Şi chiar dacă ai fi spus-o, de unde ştii că celălalt n-avea pregătită pe ţeavă o contră?
Prefer să mă ţin de povaţa aia cu: “Nu te lăsa kkt în cap că ai gură!”. Are ea dublu sens dar merg doar pe primul 🙂
Cât despre replica de la mine, cred că am găsit soluţia universal valabilă, indiferent de ce spune ăla sau aia.
Răspunzi de fiecare dată, zâmbind neaparat, cu: ” Aşa. Şi…?” De câte ori are el replică. Garantat la un moment dat va încheia conversaţia recunoscându-şi înfrângerea.
Hahaa, asta e un subiect de-a dreptul inepuizabil. Deja anticipez raspunsuri suculente. 😈
Eu sunt mica de statura si slaba, in ochii cate unui/unei matusalem par probabil o copilitza de liceu, asta desi am o varsta, hm… mai bine n-o zic. 😆 Fara replica am ramas de foarte putine ori in viata si doar in cazurile in care mojicia interlocutorului a fost fara margini – exact ca in situatia descrisa de tine, in care cred ca ma blocam si eu.
Proaspat maritata fiind ma intreba lumea celebra ineptie cu copilul, de cateva ori am raspuns ca (inca) nu ne dorim, numai ca sa culeg o avalansa de invataminte si reprosuri de tipul dar e pacat, dar un copil va implineste, dar ce mai asteptati, etc, etc. Pana i-am servit-o unei verisoare de-a sotului: “Cand o sa incetezi sa te mai uiti in chilotii mei?” Ar fi trebuit sa-i vezi fatza: 😮 combinata cu un rosu-rubiniu spre magenta. 😆
La piata ma abordeaza in mod constant precupetele: “Ce-ti dau, copila/fetito?”
La buticul de cartier: “Ce-ti cumperi azi?”
Imi intra cate un terempleu de 20 de ani in birou: “Ciao”
Nu-s la subiect, habar n-am cand am ramas ultima data fara replica. Cred ca am invatat sa nu-i mai aud pe multi…
Simona, eu am întotdeauna prezență de spririt, dar uneori nu îmi vine pe moment…
O baba d’asta m-a “invatat” pe mine in anul intai de faculate, dupa ce am salutat-o tare si raspicat, ca doar era vecina cu mine si eu eram un copil bine crescut, ca la Bucuresti nu se saluta toata lumea cu toata lumea ca in provincie de unde vin eu! Atunci am ramas fara replica, dar chiar si acum dupa multi ani sunt destui care, cu nesimtirea lor, ma lasa fara replica.
Simona, trebuie sa ai o replica generala care sa mearga in toate situatiile.
Eu am doua; daca este cineva care te deranjeaza doar (cu vorba sau fapta), eu ii intreb; “Esti un om fara viitor?” – la asta raman fara replica, nu pot raspunde, se chinuie sa inteleaga?
Daca este cineva care facae mai mult decat sa ma deranjeze, ii acuz de incest cu sora sau fratele dupa caz, ca si cum as stii sigur ca au sora/frate si au comis-o – la asta incep sa se dezvinovateasca fata de public si insotitorii lor.
Gaseste ceva similar…
Ultima replica nedata…
In avion, dupa ce ii servesc tava unui batranel indian (tb sa mentionez nationalitatea, poate parea rasism, dar cine stie, cunoaste), si imi zice ca vrea si un ou fiert.
“Fierbe-le pe ale tale” a fost replica din capul meu, dar nu am putut sa i-o zic. Multi nu inteleg glumele noastre, romanesti…
Postarea asta mi-a amintit o scenă povestită de fiul meu: se întorcea din concediu, în avion, la deja njdemii de metri, un tip îi cere stewardessei să-i aducă o Cola și întreabă cât costă. La răspunsul acestei (ceva gen 5 euro), individul se enervează și începe să țipe: “Asta-i nesimțire curată, cum să cereți atâția bani pentru o sticlă de suc, ce spun eu o sticlă, un pahar, am luat în aeroport cu jumătate din prețul ăsta !” La care tipa îi răspunde zâmbind: “Coborâți și luați de acolo, dacă-i mai ieftin !”
As putea scrie un roman…La 5 min imi vin idei geniale 🙂 plus ca daca e vorba de interactiuni cu necunoscuti, de obicei rabd, rabd si pufnesc printre dinti 😛 Dar uneori nu mai rezist si le-o servesc..ca mai deunazi cand stateam si asteptam la un cabinet medical pt un consult…si vine o individa cam pe la 50 de ani asa si nici una nici doua isi tranteste papornita pe scaunul de langa mine si imi sufla direct in fata “puisor ai grija de plasa mea pana vorbesc ceva cu receptionera, daaaa?” Eu mormai un “bineee” si pufnesc printre dinti “proasta naibii”, ca deja m-am saturat ca si la varsta asta sa mi se adreseze oamenii asa 🙁 se intoarce individa si ma intreaba “da auzi puisor, da stai de mult aici?” La care eu n-am mai rezistat si i-am servit-o: Va rog frumos sa nu ma mai luati cu “puisor” ca am totusi 27 de ani..si mai sunt si medic si deja ma enerveaza cand si pacientii mi se adreseaza asa” Asta ramane “bouche-bee” si incearca sa se scuze “dar ma scuzati, dar de unde sa stiu cati ani aveti, ca pareti asa tanara, ca car, ca mar, ca nu se citeste pe fata omului cata scoala are (I beg to differ) samd” . Pana la urma nu ma deranjeaza chiar asa tare cand lumea imi subestimeaza varsta (da, stiu, exista si aventaje, cand oi avea 50 de ani o sa arat de 30 etc, etc) dar mi se pare deplasat sa te adresezi si unui adolescent de 16-17 ani (cat oi arata eu) cu ‘puisor”..in fine asta e parerea mea
Ce aveti mai astia cu dislikeul? voi ati fi stat cuminti fara sa cracniti cand vine cate-o nesimtita sa te puna sa-i pazesti lucrurile fara macar sa zica “te rog” si fara sa-ti multumeasca? cand s-a dus numai juma’ de metru mai incolo sa intrebe nu stiu ce..si sa te mai ia si cu “puisor” de parca ai fi copilul vecinei care mesteca ciunga si sparge seminte in fata blocului..
Eu te inteleg perfect.
Eu uram sa mi se zica asa si la 16, 17, 18 ani, dar la 24 cat am acum. Un vecin de la mine din oras care ma stie de cand ma jucam in pamant cu masinutele si papuselele, imi raspunde la buna ziua, cu buna ziua puisor. O fi ramas fixat?! Chiar si in ziua de azi cand merg pe acasa, pe la ai mei. Toata lumea stie ca stau in Bucuresti, ca am plecat de acasa cu alte cuvinte si ca nu mai am 10 ani. Oricum nu il suport, dupa ce ca e cum e, mai are si o urma de libidosenie in privire si glas. In fiecare an imi zic; “la anul ii dau replica”.
Ca si Vera, eu sunt mica de inaltime si slaba, asa ca multi ma iau la pertu si ma trateaza ca pe un niznai. Sau, daca sunt in forma
Eu nu sunt zgarcita cand vine vorba de dat replica. Si nici jena n-am.
Acum patru ani si ceva , ne aflam in febra pregatirilor de nunta. Si vin socrii in vizita la noi. Ma mananca in cur si ii arat soacrei rochia de mireasa. La care ea nu se poate abtine si zice ” da nu e prea alba” ? N-am putut sa tac si i-am zis : ” daca e prea alba sa stii ca eu o pot face neagra , merge perfect la inmormantari ” !
Coboram in sufragerie si se trezeste socrul sa intrebe daca avem domnisoare de onoare. Aici fac o paranteza sa spun ca sotul meu are o sora de acelasi sange care are si ea la randul ei doi copii , o fata si un baiat. Eu le zic ca as putea sa o pun si pe cea mica domnisoara de onoare. Pai cate aveti , ma intreaba el. Trei , zic eu. Sunt prea multe , latra el. Atunci n-o mai pun pe nepoata-ta zic eu. Si apropo: pot sa-mi pun si o suta , ca e nunta mea.
Marea majoritate a replicilor îmi vin mai târziu, după ce “rumeg” bine evenimentul. Însă la o faza asemănătoare, cu un domn vecin, în vârstă, care tocmai căpătase o funcție în bloc și simțea nevoia sa fie salutat (și care pana atunci nu îmi raspunsese niciodată la salut), am izbucnit: “Mulțumesc ca îmi faceți educație. Parca pana acum nu ma cunosteati…”
Ce am remarcat e ca, pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi găsesc mai ușor replicile și nu prea mai rămân datoare nimănui 🙂
Mda, toti avem cate o chestie din asta traita. Probabil buna noastra crestere, te lasa fara cuvinte in fata unei situatii de acest gen. In plus, oamenilor le place sa fie agresivi, daca nu fizic, macar verbal. Eu am o prietena care are replica la toate, insa eu, desi ma cred desteapta raman mereu perplexa in fata unor situatii.
Am doi copii, baiatul are 14 ani, fata, 18. Intr-o vara mergem intr-o excursie pe munte cu nasii fiului meu care au un baiat de aceeasi varsta, copiii nostri fiind si la scoala impreuna. Era, chiar inaintea intrarii lor in clasa a cincea si nici una, nici doua prietenul il intreaba pe al meu: “Acum, ca intram in clasa a cincea o sa te mai imbrace maica-ta urat?” Copilul meu ramane perplex, in schimb fiica-mea vine cu replica ” Adica tu, daca te imbraci ca un cocalar, inseamna ca te imbraci frumos?”. Bineinteles, ca raspunsul nu a mai venit. Iar eu chiar ma gandeam ca, fiind o fire sportiva, copilului meu i-am cumparat doar haine potrivite cu activitatile lui. Totusi, nu am putut sa nu ma intreb daca nu s-a discutat in casa lui modul in care copiii mei sunt imbracati, dar asta e. Dupa acest episod, fiica-mea a inceput sa-i dea lectii de replici lui fiu-meu, doar ca acum le incearca pe mine…
de regulă le am la mine; …replicile vreau să zic; însă știu una antologică pe care, deși nu-mi aparține, îmi permit s-o redau în memoria autorului, un mare hîtru, tatăl unui amic;
sună telefonul, răspunde soția acestuia și îl cheamă la aparat, unde are loc următoarea conversație:
el: -alo?
vocea: -bună seara. domnul inginer popescu sunt!
el:-bună seara. am înțeles că sunteți inginer însă lăsați-i pe alții să stabilească dacă sunteți și domn.
ESTE?
Cea mai mare pasiune a mea este bicicliul. Merg cu bicicleta de ani de zile si e parte integranta din viata mea. Ma deplasez 99% din timp cu bicicleta indiferent de vreme sau teren Fac mult mai mult de 100 km in fiecare luna si am crezut ca toata lumea imi intelege pasiunea. Dar cand o persoana foarte apropiata si draga mi-a spus sa mai termin cu bicicleta ca cam pierd timpul…(scuzati cacofonia) . Am ramas mut . Blocaj total . Am ramas ca boul la poarta noua. Sa incep sa iau tramvaiul, sa-mi fac abonament la RATB ? 😮
Ma tem ca nu la RATB trebe sa-ti faci abonament… ci doar sa intelegi cat de apropiat poti sa ramai cu persoana aceea draga… aici nu mai este vorba de replica…
Nu am replicile potrivite de multe ori la mine și mor de ciudă, dar trecem peste asta.
Săptămâna trecută vin cu mașina la birou, locul meu de parcare era ocupat de un nene de la o firmă de pază. Claxonez de două ori, nimic, Flash, nimic. Pun mașina pe avarii, mă dau jos și îl abordez (tipul se juca pe telefon).
„Vă rog să-mi permiteți să parchez mașina” arătând spre locul blocat de el.
„Da ce, e al tău?”
„E al meu, e plătit de firma la care lucrez eu.”
„Și dacă nu eram eu aici ce făceai?”
M-am blocat, nu știam ce să-i răspund, mă uitam ca proasta la el. În timpul acesta, mașina mea bloca o bandă de circulație, pe avarii fiind, eu negociam cu stimabilul. Îi zic că vreau să parchez pe locul meu, plătit de firma X – firma la care lucrez și că nu discut altceva.
Ofuscat, urcă în mașină, scoate mașina, parchez eu, mă dau jos, dau să intru în clădire.
Stimabilul mă strigă:
„Și dacă nu eram eu aici ce făceai?”
Eu, la fel ca prima dată, nu știu ce să-i răspund.
„Ce făceai dacă nu eram în mașină? Dacă bloca locul altcineva și pleca în oraș? Dacă nu lăsa un număr de telefon în geam?”
Eu sunt fată finuță și drăguță și nu mă pun cu de-alde stimabilul, de obicei, dar ăsta m-a enervat.
I-am băgat o replică dură (din punctul meu de vedere și care îmi alterează statutul de fată finuță și drăguță și altele asemenea:
„Asta e problema ta? Ce-aș fi făcut eu? E treaba mea, mă descurcam eu, nu trebuie să-mi porți de grijă. Vezi că poate ai ceva de apărat și te rețin.”
Apoi am zbughit-o în clădire. Desigur, mi-a urat toate cele bune.
O, da! Ieri am coborât la recepţia corporaţiei să ridic un colet şi l-am surprins pe domnul curier cum se amuza cu recepţionista zgâlţâind puternic o cutie pe care scria mare FRAGIL. Evident, in trei secunde mi-am citit numele pe cutie, m-am apropiat şi tot ce-am putut îngăima a fost numele şi un ‘…da, cred că cel din mana dvs…’. Nu ştiu de ce nu i-am zis vreo două, acum numai când mă gândesc mi se ridică tensiunea de la lipsa asta de respect, ca să nu mai zic că aveam bani ficşi (no tip) şi i-a provocat aşa o greaţă puternica de nici n-a mai putut răspunde la ‘bună ziua’, săracul de el. Evident, toate replicile (şi înjurăturile) bune mi-au venit mult prea târziu, în lift.
Si eu am stoluri de replici nedate, in general sunt blocata de mitocania oamenilor, dupa ce imi trece socul, imi vin si replicile in minte … dar tot am o indoiala ca poate nu am auzit bine .
Insa cand vine vorba de oameni care mi-au demonstrat de mai multe ori ca sunt prost-crescuti sunt pusa in garda si pot sa dau replica (dar asta inseamna ca am pierdut multe nopti pana am ajuns la concluzia ca da, este un netrebnic!, din pacate am nevoie de multe dovezi pentru asta 🙄 )
De obicei, am replicile la mine, dar prin adolescenta si prin facultate nu prea reuseam sa raspund prompt, gandindu-ma ca nu vreau sa ofensez, nu vreau sa ma cert, nu vreau sa par needucata….C’est par delicatesse que j’ai perdu ma vie, aia eram eu. Chiar si azi, cu rucsacul in spate si basca a la Gavroche cazuta pe o parte, sunt luata adeseori drept pustoaica – spre nenorocul interlocutorilor, care se trezesc cu replici sarcastice (deh, acu am trecut pe survival mode
).
Am sa va relatez insa o faza haioasa, intamplata in familia unui coleg de serviciu, tatal unei fetite de vreo 4 ani. Colegul isi lua fetita de la gradinita in fiecare zi (era o vara caniculara, de se topea asfaltul la umbra). In drum spre casa, se opreau la un chiosc, de unde cumparau “pufuleti pentru fetita si bericica pentru tati”. Intr-o zi, tati a avut ceva de rezolvat si nu a putut ajunge la gradinita, astfel ca bunica (soacra) a mers sa ia copilul. Se opresc la chiosc si fetita primeste obisnuita punga de pufuleti. O trage de maneca pe bunica: “Buni, buni….mai avem de luat ceva!” Femeia nu intelege si da sa plece, cu nepoata de mana. Cea mica se smuceste si tipa indignata, din toate puterile: “BUNIIIII, TE ROG FRUMOS!!! BERICICA PENTRU TATI!!!” 😮 “Da, doamna, intervine vanzatoarea razand, fetita are dreptate, tati cumpara zilnic pufuleti si bere de la noi…” Bunica, verde la fatza si fara grai, n-are incotro si cumpara o cutie de bere, in hohotele de ras ale martorilor scenei. 😆
Spre seara, in frumoasa familie de care va povesteam, tati isi savura zambind berea rece in fotoliu, in timp ce soacra bombanea ceva despre cum toata berea din lume ar trebui varsata in canal 😆
Un regret de azi: kuala lumpur, liftul hotelului. O famile de romani (mama, tata, copil in carut) intra peste mine si converseaza ca si cum eu nu as fi. El isi alinta fetita farty si tuseste. Ea ii zice pune si tu mana la gura ca mai sunt si altii in jur! El eh, asta acuma! Farty, ce ma, te-ai rusinat de femeia asta? Tuseste iar. As fi vrut sa le zic sa fie mai discreti ca ne facem dracului de ras, dar pana sa potrivesc ceva politicos s-au departat. Eh, nu-i nimic…
Există şi studii pe tema asta şi lipsei unei replici prompte şi a unei reacţii pe măsură urmată de zeci şi sute de replici ce-ţi vin ulterior în minte i se spune “inteligenţă de culoar”. Ea apare atunci când nu ai suficiente date despre persoana sau situaţia care provoacă “incidentul”. În cazul tău, Simona exista un proverb împământenit de ani buni într-un eventual dialog “la temă” : pentru o babă surdă popa nu trage clopotul de două ori”. Dar faptul că băboiul era o noutate, că nu te-ai mai confruntat cu o situaţie similară, te-a blocat.
Personal evit să dau replici în astfel de situaţii, chiar atunci când îmi vin în minte, fiindcă am vaga senzaţie că aş strica orzul pe gâşte. Nu cred că există motiv de insatisfacţie mai mare pe pământul ăsta decât să faci mişto de cineva care oricum nu se prinde de asta.
Dar mi-a venit în minte o replică dată de un amic soţiei sale. ‘Mneaei îi tot reproşa faptul că el întârzie destul de des la bere cu noi (în apărarea lui am să spun că nu era tocmai aşa – chiar nu exageram iar pe amicul în cauză chiar nu l-am văzut prestând mai mult de două beri). Cert e că, într-un dintre seri onorabila îl sună şi, pe un ton suficient de ridicat încât am auzit toţi de la masă, îi spune :
– Dragă, să ştii că în cele din urmă alcoolul o să ne distrugă căsnicia.
Iar el răspunde :
– Mda…, ce să zic ? … Se-nchide cercul. Că sunt convins acum că tot alcoolul a fost cel care a creat-o. Că altfel n-avea cum.
genial 😆 😆 😆
Si eu sunt un mototol cand vine vorba de dat replici spontane dar in ultima vreme am incercat sa mai experimentez, cu un succes destul de discutabil.
De exemplu, ultima oara i-am propus unei mamaite care pazea locul de parcare al lui fi-so sa isi bage in dos (la modul si cu intonatia cea mai plastica posibila) un ditamai stalpul de metal cu care era marcat (abuziv, evident) locul respectiv. Intentia era sa ii zic sa ii transmita lui fi-so mesajul dar neuronii mei au luat-o pe scurtatura, lasand-o evident si pe respectiva si vreo cativa alti vecini cu care se intretinea intr-o stare de uimire vecine cu socul. Deci se poate spune ca i-am lasat eu fara replica.
Acum cativa ani am fost plecati in vacanta in America pentru o luna, in zona centrala, nu in orasele mari. Oameni super politicosi, curat….etc. Ne intoarcem, ma duc a doua zi la cumparaturi pentru ca, evident, frigiderul era gol. Piata, in orasul meu, e la doi pasi de locuinta. Cumpar zdravan si cu sarsanalele in mana ma duc spre piata de legume. Ca sa ajung acolo trebuia sa trec pe o alee destul de ingusta si, infipt in mijloc era un “domn” (ceafa groasa, lant asemenea, bluza ridicata “sexy” peste o burta umflata), cu mainele in solduri. Eu, politicoasa (nu scuturasem prafurile de America): – Ma scuzati! El, ghiolbanul, se intoarce: – Ce plm vrei, fa? Am ramas blocata pentru cateva secunde, cu papornitele in maini, dupa care am inceput sa rad, dar un ras din acela, necontrolat. Ala s-a blocat, cred ca mi-a si zis ceva de mama, si a plecat. Ce replica as fi putut sa am? 🙂
Ai tu scula ?
Am citit replica aluia exact cind inghiteam mincarea, era sa ma inec de ris, m-a luat si pe mine prin surprindere ahahahaaaaa!!! Dar mi-a placut si mai tare reactia ta, cu risul isteric, chiar ca l-ai blocat
Alexandra D, e evident ca nu am scula. Ghiolbanul s-a intors spre mine si m-a intrebat: Ce plm vrei, fa?
Trebuia sa-l intrebi pe el daca are pula!
Daca il intrebam asta m-as fi putut trezi cu una peste ochi. Oricum, am 48 de ani, educatie de moda veche (cand era la gradinita baiatul meu mi-a spus ca ta-su a spus un cuvant foarte urat. Ce a spus? am intrebat. El, m-a aplecat sa ajunga la urechea mea: a spus “dracu'”. Vaaai! :-))
Nu stiu de ce imi tot apar virgulele aiurea.
Azi am scos cateaua afara. Dupa primele 5 minute apar niste maidanezi care nu stiu la care dintre noi doua sa se dea mai intai. Bineinteles, toti maraiam, cand nebunii incep sa latre. Intre timp o baba, in contextul dat mai sus, trece pe langa mine si-mi spune:
-Da, acum ma latra si pe mine cand trec pe langa ei! A spus asta uitandu-se cu un reprosul standard catre mine si catea.
Nu m-am putut abtine si i-am replicat,indreptandu-ma spre scara blocului:
-Doamna draga, va latra ca sunteti urata, nu din alt motiv!
Din fericire, am replicile la mine, cred… 👿
De ce am impresia ca mai desteapta e cateaua?
Da, am mereu replicile la mine. M-a facut mama dotata sa ma pot certa in aproape orice situatie. Si chiar daca nu stapanesc bine limba in care traiesc acum si in mod natural incerc sa ma salvez cu ajutorul englezei … cand a fost musai sa ma cert, mi-am gasit si cuvintele si conjugarile, spre marea multumire a pruncului din dotare: “Vai mami ce bine poti sa te certi ! “.
Si…. care a fost replica ta dupa afirmatia copilului? 😮
Faza fara replica de-a mea nu-mi vine acum in minte da am una tare de lu maica-mea!!!Se deschisese acum vreo 20 de ani in cartier un “butique” d-ala cu de toate, printre altele “patronu” aducea si oua de la maica-sa de la tara!Si avea panou tantos la intrare “OO proaspete de gaina”!Cumpara maica-mea de obicei de acolo, iar intr-o zi parcheaza in fata butique-lui si fara sa se dea jos din masina zbiara la bietul om care era la tejghea…”cum aveti ouale astazi va rog?” Saracu om se apropie de masina si-i raspunde “proaspete si mari ca de obicei”
Eu m-am facut ca ploua…abia ma abtineam sa nu rad in hohote, iar maica-mea a zis un “multumesc” de ala lesinat si a demarat in tromba!Faza a ramas in istorie!!!!
Tot cam pe-atunci, Petrosani, pe usa Alimentarei din centru sta scris: “Az nuz oo” 🙂
In piata noastra era un nene care vindea, pe langa ceapa, mere, morcovi si cativa trandafiri din gradina lui, cred. Pe o bucata de hartie scria: 2 (3-4, nu mai stiu pretul) lei firu. Ma opresc, erau frumoase florile, si ii spun: se scrie firul. Omul clipeste des, ii arat hartia: se scrie firul, articulat. Aaaaa, zice nenea, nu e articulat e trandafir! I-am luat toti trandafirii (vreo 9) ca a fost prea simpatic.
Mi-am adus aminte de o alta intamplare. In octombrie cand am schimbat stagiul am preferat sa ma schimb tot pe sectia-mama, unde am cheie la un dulap. Si ma trezesc intr-o buna dimineata ca urla asistenta sefa pe hol dupa mine..ca cica rezidentii noi nu au unde se schimba si cum sunt pe alta sectie acum sa eliberez dulapul. Am ramas interzisa, nu am stiut ce sa zic..in conditiile in care i-am intrebat pe rezidentii noi daca vor cheie la dulap si au refuzat.iar cand am venit noi pe sectie ne schimbam in baie si atunci n-a plans nimeni ca statea numai onor rezidenta-sefa in dulap..iar acum dulapul sta gol si neincuiat 🙁 Imi pare rau ca n-am avut replica la mine sa-i spun nesimtitei sa-si ia dulapul pretios si sa si-l infiga undeva..
nici eu nu prea am replicile la mine de obicei. nesimtirea oamenilor si modul in care se baga unde nu le fierbe oala ma cam lasa fara grai. nu mi-o amintesc pe cea mai recenta, dar imi amintesc situatia pentru care imi pare cel mai rau.
acu’ vreo cativa ani urma sa plec in week-end la festivalul de la sighisoara: nici la munte, nici in buricul targului, gasisem cazare care oferea prosoane, sapun, d-astea (iar eu nu-s genul care are un geamantan numa’ pt farduri si parfumuri) asa ca aveam o geanta de voiaj micuta (dar nu chiar cat o poseta) cu 2-3 tricouri, ceva lenjerie intima, 2-3 fleacuri, cat ii trebuie unui om (mai degraba cat ii trebuie unui barbat 😛 ) pt 2 nopti. plecam direct de la serviciu, asa ca am luat geanta cu mine. cand a vazut-o o colega a zis ceva de genul: “doar cu geanta aia? mie imi trebuie o geanta d-asta numa’ pt chiloti”. probabil spune ceva prost despre mine, dar si acum imi pare rau ca nu i-am dat replica “daca pt doua zile mi-ar trebui atati chiloti cat sa umpli o taraba (ca incapeau totusi ceva hainute subtiri si nevoluminoase in geanta aia), eu m-as duce la medic”.
Eu generalmente am replica. Alteori, cand n-am sau pur si simplu lipseste cheful, dau replica din priviri, gen… 🙄 😛 Ca si-asta ustura 😀
– O replica recenta: plateam intretinerea la bloc si nenea de la casierie se vaita ca nu s-a renovat blocul ca trebe date spagi la primarie ca uitati, ca aia de vizavi au dat, ce sa-i faci, ca sa schimbam sistemul, nu stu ce. Dupa tirada lui de 5 minute, eu: “da’ nu mai repede intai schimbam primarul?ca e mai rapid?” 😉
– O faza de care-mi amintesc cand m-am abtinut rau de tot sa dau replica, din prea multa politete (dar nu ar fi trebuit): aveam vreo 27 de ani, eram “on the market” din nou si cam confuza si am acceptat sa ies cu un ins cam sters si urat in parc. Ne plimbam noi, era complet neinteresant, se ofera sa ma conduca acasa, zic ok. Pe drum epuizasem subiectele de conversatie si ce se gandeste el, zice.. “Si… n-ai pus si tu mana pe unul pana la varsta asta de 27 DE ANI??”. M-am uitat in scarba la el si i-am dat o explicatie scurta de genul am avut o relatie lunga si serioasa. Daaaar, daaar, in sinea mea instant am vrut sa-i zic sa opreasca masina ca eu ma dau jos si sa se duca naibii !!! Cu alta ocazie eram in drum spre Poiana Bv cu un oarescare, tot neinteresant a la long, cu masina mea, eu la volan (ne vedeam de ceva vreme dar nimic oficializat prin familii) si-l suna taxu’ si-i zice ca “e cu o prietena in masina, merge la munte”. Aaaahhhh, mi-am imaginat pe loc cum ma opresc si-l dau jos din masina si-l las in camp ! 😈 :twisted:, dupa care plec in tromba singura la munte. N-am facut-o, ce pacat. Dar l-am luat la hartza si am si incetat convorbirile dupa mini-vacanta de cacao.
Mda, si mie mi se intampla frecvent sa nu am replicile la mine, motiv de frustrare atunci cand, ulterior, imi vin replici exceptionale etc. Nu am mostenit-o pe mama sau pe matusile mele, ele au mereu replica in buzunar/gusa, nene (nu stiu cum, e un talent, probabil)!
Sunt, insa, mandra de o replica data la tanc: eram in autobuz, intr-o zi torida, pe un scaun la margine, cel de la fereastra fiind gol (vorbim de locuri normale, nu din alea pentru batrani/invalizi etc.). Se urca lumea, iar o baba din aia figuranta si intepata cere/latra sa stea jos; eu (cu ochelari de soare negri, figura imperturbabila) imi dau picioarele intr-o parte si ii fac imediat suficient loc sa treaca la geam, la care ea, fara sa accepte locul, super ofuscata: adica ce, pe mine ma lasi sa stau in soarele ala?!? In milisecunda urmatoare, mi-am pus la loc picioarele, inchizandu-i varianta si spunandu-i ferm: nu vreti la soare, nu stati jos!!! Asta a ramas socata (nu la fel de socata ca mine, sunt sigura), toata lumea s-a uitat urat la mine (!!!), apoi o fetita naiva de vreo 11-12 ani i-a cedat locul pe randul din dreapta, unde era mai umbra… Aia s-a asezat in tromba de victima uitandu-se urat, apoi, cand la statia imediat urmatoare s-a urcat o femeie in varsta suferinda, i-am cedat imediat locul, prima socandu-se iar, la modul “pentru asta te dai la o parte”… Jeez… am ramas atat de socata de nesimtirea ei crunta, incat si acum ma mir retroactiv, insa ma felicit ca i-am raspuns instantaneu. Oamenii pentru care nici “te rog” sau “multumesc” nu exista, plus un tupeu fantastic, oameni din ce in ce mai prezenti peste tot, nu merita nimic. Nici macar secundele ticluirii unei replici, dar…
…daca ai da mai des p`acasa,s-ar mai obisnui vecinii cu tine !!!!
eu am una de-a lui fiica-mea de cand avea 3-4 ani, tot cu babele din bloc, Trecem pe langa o baba cand urcam scarile , eu o salut, fiica-mea nu, ca e mai selectiva 🙂
Si hoasca se gaseste sa comenteze: “bine ca mama nu e in stare sa-si invete copilul sa salute” (aviz mie ca n-am certat copilul ca n-a zis un buna ziua). La care fiica-mea ii raspunde: “Eu nu salut toate babele pe care le intalnesc, mai ales daca nu le cunosc” 😀
Pe bune??? Asa a raspuns fiica ta? Era OK daca in loc de ´´babele´´ punea ´´doamnele´´. Sau ´´persoanele´´.
Nu stiu de ce place unora cand copiii(lor) scot obraznicaturi din astea pe gura. E amuzant sau care-i treaba, ca ma tot mir si nu reusesc sa ma prind 🙄
Ultima,de azi.cumparaturi ce urmeaza a fi decontate,asa ca cer:va rog frumos,bonul stampilat.ea: vreti bon? eu: daca preferati,iau doar stampila…
Tare, asta cu replicile…
M-am identificat in alea cu “pe cand nunta?”, “pe cand primul copil?”… intrebarile veneau mereu de la oameni tineri, nu ma asteptam la atata traditionalism! Eu: “nu facem copii, suntem egoisti!” Intrebatorii – perplecsi… nici n-au mai intrebat in veci…
M-am regasit si in comentariul legat de cedarea locului in autobuz; precizez ca in Cluj pensionarii circula gratuita in orice zi, la orice ora, pe orice mijloc de transport; fireste, sunt prezenti mereu la orele de varf! Ar dori sa stea jos si se uita urat ca tu, nesimtitul salariat, iti permiti sa stai jos dupa 8-10 ore de munca… uneori mai mormaie ceva printre dinti, dar nu am replica aici.
In schimb musai sa relatez cum nu am avut o replica acum 100 de ani cand eram studenta… de obicei salutam mereu vecinii… o baba (ca nu pot zice altfel!) nu raspundea niciodata la salut, se uita la mine ca o vita la poarta noua. Imi promit cu proxima ocazie sa nu-mi mai racesc gura… Evident ca a doua zi, imi atrage maica-mea atentia ca m-a parat vecina X ca nu am salutat-o. WTF???
Asta cu autobuzul in Cluj mi-a amintit si mie de o faza.
Eu am replici pregatite, gandite in prealabil. Mai ales pentru situatii de autobuz.
Ieseam de la servici si autobuzul plin (50 de pe Muncii) si dupa ce pleaca autobuzul din statie, la jumatatea distantei pana la urmatoarea statie (cam cand anunta urmatoarea statie) toti se inghesuie sa ajunga la usa desi se sta ca si sarmalele. Si o doamna, presupun grabita, ma intreaba :-Coborati! si zic : – Aici nu dar in statie poate.
Eu am o fetita care plange de fiecare data cand nu-i convine ceva, mai ales daca nu-i satisfac toate dorintel. Si cum nu pot sa fac asta, uneori se vaita de-o aude baba de sub noi. Intr-o seara am iesit pe furis din casa sa cumpar ceva, urmand sa ma imbrac cu haina la usa, sa nu ma auda fetita. Tot m-a auzit si-a inceput sa planga dupa mine. Baba afurisita, cu usa deschisa la apartament, fara sa stie ca eu sunt afara din casa, imi injura si blestema copilul! Si nu i-am zis nimic, desi eram foarte indignata(mai ales ca ea mi-a spus mai demult ca isi sufoca copilul in somn, sa moare, ca plangea des, sper ca n-a si reusit). De atunci cand fie-mea mai plange, ii spun tare: “Nu mai plange, mami, ca moare baba de sub noi si n-o ingroapa nimeni, ca n-au cu ce” sau “Nu mai plange, pui, se duce baba de sub noi la cimitir, la barbatu-sau si nu mai vine acasa” sau “Nu mai plange asa tare, prichindel, ne aud alcoolicii de vecini, ei n-au televizor si stau cu ochii pe vizor si urechile pe pereti sa ne auda!” 😀 In fata nu i-am spus nimic dar n-o mai salut, ma uit dispretuitoare la ea.
Si citind comentariile, mi-am adus aminte cand, anul trecut, am avut replicile la mine, eram pe afara, cu fetita, ne plimbam. Avea aproape 2 ani! Cand am ajuns la scara unui bloc, a inceput sa alerg fericita pe acolo, mai lua o crenguta, o frunza, vorbea mult pe limba ei si a inceput o baba comunista, grasa si unsoruoasa, s-o certe, ca face galagie si sa se duca la scara ei, ca acolo face deranj. Atat a vorbit de urat ca s-a speriat fetita, am luat-o in brate si i-am spus babei sa-i fie rusine fiindca e asa badarana si sa se controleze, ca sperie lumea. S-a inrosit asa de tare si i s-au umflat venele toate pe gusa cand mi-a spus ca fetita facea galagie. Am aprobat-o dar i-am mai spus inca o data ca prost crescuta si in momentul respectiv a aparut nepotu-sau, care era si el in zona, vorbea la telefon si i-am spus sa stea calm si el, sa nu se puna cu-o mama furioasa, ca ramane fara dinti. Era lume in jur si se uitau toti la noi ca la circ(eu am 1 metru si un pic dar cand sunt nervoasa par mai inalta 😆 ). Am plecat spunandu-le printre dinti “ciobani afurisiti” 😀
hai că mi-am amintit una faină povestită la tv de floooooorriiiiinnnn căăăliiinescuuuuu:
ăsta la volan pe autostradă într-o țară nordică, suedia parcă; îl oprește nea’ milițianu’ și îi zice:
-vai domnule, nici nu știți ce rău îmi pare pentru dumneavoastră că nu știți să citiți!
– (ăsta indignat) dar cine v-a spis așa ceva?! sigur că știu să citesc!
-nu cred, circulați cu 130km/h și tocmai ați depășit un indicator de limitare la 80km/h!
civilizație veche, nene…
Am si eu una cu replici la babe. Vara, fratimiu al mic se juca fotbal in parc, in apropiere de “banca babelor” unde stateau in fiecare zi de dimineata pana seara 3 comuniste acre sa se planga de tot, de la clasa politica pana la trecatorii de pe alee. Exact cand treceam pe acolo, se rostogoleste mingea sub banca si incep harpiile sa tune si fulgere: ca sa plece copiii, ca fac galagie si le deranjeaza, ca n-au respect etc etc. Le rog sa lase copiii in pace, ca au venit in parc sa se joace. Nu si nu ca ea sta in blocul de langa si o deranjeaza mereu. La care eu “mergi matale si ia-te de gat cu primarul, ca de ce ti-a pus parcu’ langa bloc”. Imi raspunde ca sunt o nesimtita si o prost crescuta si de aceea sunt copiii asa cum sunt ca nu stim sa ii educam. Ii zic: “lasa, ca pe aia de la palat, despre care va plageati acu’ cinci minute voi i-ati crescut, si tare bine au iesit.” Babele – masca, copiii se tavaleau pe jos de ras.
Ah, da, si ala micu’ seamana pe sora-sa. Cam in aceeasi perioada a primit un lighean cu apa in cap de la ceva mos sensibil nevoie mare la zgomotele jocului de copii. I-a strigat: stai putin, nenea, sa imi aduc si sapunul!” :))
Si va mai zic de replicile bunicului meu (ardelean, ardelean, ca-n banc):
– ce faci, bunu’?
– suflu.
– ei, sufli. Eu zic asa, ce mai faci, cum te simti?
– ca puiu-n buda.
Mai nou il intreb daca puiu’ e tot in buda, imi zice ca a iesit din buda da nu arata prea bine :))
hahahaha!!! De cand n-am Mai auzit expresia asta!!!!
ei, de cand? de anul trecut.
tu nu vezi ca-i din 2015?
sunt format : ”blocaj total , uimit , socat ” la nesimtiri – dupa ceva timp am replicile , multe , savuroase , tari si ma enervez tot pe mine ca nu le-am scos cand trebuia si cine stie cand le dau celui care m-a jignit , care a si uitat si pic de nebuna
administratorul blocului in care am stat acum ceva timp , era un om foarte ” popular” , simtea nevoia de comunicare acuta cu toata lumea , cu mine chiar impotriva vointei mele
si pt ca avea timp , statea pe gardul de la intrarea in bloc non stop cu bere si seminte si scana plasele vecinilor
cu d\astea ” ce faci vecinico , luasi ceapa de la butic , numai e buna piata ” ” pai acu luarati varza , cand e 1 leu , saptamana viitoare e 80 de bani , de ce nu intrebati ” samd ,eu buna ziua si gata . sotu’ meu si tata copiilor e mult mai luminos si deschis si cu vorbe , intra in jocul mitocanului si se amuza , de genul ” care 1 leu vecine varza , am luat-o cu 40 de bani de la Veteranilor ” de pleca ala cu tot neamul la piata ( noi aveam in plasa 3 verze cu vro 2 lei kg)
si asa azi asa maine – io bufneam de nervi sotu radea si venim acasa , in plasa 2 sticle de vin fff bun ( aveam musafiri ) si mitocanu :” ia vecine , dai atatia bani pe vin , iti aduceam io 10 litri de la tara in banii astia ” si nu apuca tata copiilor sa spuna ceva , ca ma pun motz in fata marlei si ii spun cu ton ridicat :: Domnule Vasile , sa fie clar , de azi 3 aprilie , fiecare cu casa si plasa lui ” si intru princiar in bloc lasand sot si administrator blocati
da m-a lasat in pace de atunci , dar tot blocul a aflat ca ” saracu barbatu ala bun de la etajul 5 cum o mai tine pe nebuna aia ”
Trebuia sa racnesti: “Buna searaaaaa!”, si sa pleci rînjind
pai nu am lasat-o asa , ca dupa faza ca sunt nebuna , am aflat din barfa de bloc ,ca fii-mea e numai a mea din alta casatorie si omu asta bun de la 5 m-a luat asa cu copil si i-am mai facut 1 ca sa il prind .deci grav.spun omului bun de la 5 ( sotu si tata ambilor copii ) , el rade si ” lasa-i draq in pace nu au treaba ” , da ma framanta
si intr-o vara , veneam agale toti 4 , de la o terasa , la pranz si bausem ca fetele in week end 2 beri , eram taaare vesela si ii pusese dreaq sa faca sedinta in holul blocului ( cele 4 babe barfitoare +cea care denuntase+ administratorul , deci toti la un loc ) si iar intru princiar , mai rau ca regina Elisabeta , trecem toti spre lift , nu zic nimic , dar ma manca si ma intorc violent si zic atat , racnit ” rusine , abia astept sa ma mut de aici ” .nu au inteles nimic si vestea ca sunt nebuna s-a raspandit
Deci, clar, nu trebuie sa mai citesc cind maninc, ca iar era sa mor aici de ris 😆
vai, cât am râs! 😆 😆 😆 😆
Offf si eu am asa delay cu replicile ,ca pe moment parca incep sa ma balbai si zic alte tampenii insa de curand sa zic ca parca mi-a iesit :)) ma duc la 4 jum la brd-ul de pe lipscani cu o factura de la birou ce trebuia qchitata urgent.intru ,era o tipa deja la ghiseu si in rest nimeni.eu ma bucuram stiind cat de mult poti astepta la coada la banca! Pleaca tipa aia si dau sa ma apropii cand se aude o voce de departr din capatul celalat al salii,de pe un fotoliu- eu urmez! Nu m-am stapanit si i-am zis -bine ca nu v-ati dus sa asteptati la masa la city grill! Si am si plecat ca mi-am dat seama ca pot plati si la unicredit ,dupa colt :)))
Eu am o replica babelor si mosilor. Du-te omule si mori. Consumi oxigenul de pomana. Raman preplecsi si eu dispar.
Sau dispari, mutantule.
O alta varianta e sa ma uit cu scarba la ei si sa nu zic nimic.
Replică de geniu astăzi când, după ce a câștigat Australian Open în fața Mariei Șarapova, Serena Williams a început să sară în sus de bucurie, frenetic, secunde bune în șir :
Ivo Karlovic pe Twitter : „Earthquake in Australia !!!”
Aveam un coleg de serviciu care avea o vorba: exista unii oameni pe care, daca nu-i bagi in p… m… lor, zic ca esti prost. 😉 Nu pune la suflet, ca faci silicoza! 😉
Și dacă tot am adus în discuție replici de geniu ale altora, noi, pare-se (cel puțin din ceea ce am citit prin comentarii, nefiind tocmai pricepuți la asta, mi-am reamintit o altă astfel de replică. Fostul comandant american militar în Afganistan, generalul McChrystal, a fost chemat de Barack Obama în Biroul Oval. În cursul discuţiei McChrystal a înţeles repede că lucrurile nu merg bine, fapt confirmat în momentul în care Obama l-a acuzat că nu îl sprijină destul în rolul său politic de Preşedinte.
McChrystal i-a răspuns: „Domnule Preşedinte nu e treaba mea să vă sprijin ca politician, treaba mea e să vă sprijini în calitate de comandant-şef.”
După aceste cuvinte generalul McChrystal i-a înmânat lui Obama demisia.
Nemulţumit de demisia generalului, pe care nu putea decât să o accepte, Obama a făcut o glumă ieftină de despărţire: „Pun pariu că atunci când voi muri, vei fi fericit să te piși pe mormântul meu.”
Generalul a salutat milităreşte şi a spus: „Domnule preşedinte, eu am spus întotdeauna că, după ce voi părăsi armata, I’LL NEVER STAND IN LINE AGAIN”. (propoziție cu dublu înțeles :
1. „Niciodată nu mai sta iar în poziţia (militară) de drepţi”
2 „Niciodată nu mai sta iar la rând (la coadă)” )
Stiti ce mi s-ar parea tare ? :))))) sa comenteze si aia carora le-am dat sau nu le-am dat noi replicile , ca nah, doar Simona e celebra , o citeste multa lume 🙂
de ce majoritatea replicilor (ne)date sunt pentru babeţii de la bloc ? 🙄
Pentru ca in fiecare dintre noi (exceptie – comentatoru’ Sfantul care, pare-se, a crescut in orfelinat, saracu”) are in el/ea bine inoculat un simt (bun-simt) care ii infraneaza pornirile belicoase pentru simplul motiv ca babetii au o varsta… si, fie am fost educati sa o respectam (fara sa ni se precizeze si niste limite 👿 ), fie ceva ne trimite cu gandul la propriii bunici… Desi, uneori, tare am vrea sa le “trantim” o replica menita sa le taie orice alta pornire similara. Deh, maica, stresul…
Depinde de starea de spirit 🙂
Alta intamplare, in autobuz. Ma urc si nu ma asez, vazand ca au urcat si persoane in varsta, cu bastoane, etc. Respectivele persoane gasesc loc in partea din fata a autobuzului sau raman in picioare. Si se mai urca val-vartej o individa perfect capabila de ortostatism, izbind cu papornitele in stanga si in dreapta si se tranteste pe un scaun urland la mine “sa nu indraznesti sa te asezi!!!” de parca platise taxa pe scaunul respectiv. Eu raman fara replica. La statia din apropierea clinicii de psihiatrie (coincidenta? 😛 ) uita ca trebuie sa coboare, urla sa ii faca loc toata lumea, iar izbeste cu plasele, etc..oameni si oameni
Eu, vorba cuiva care a comentat mai sus, am uneori replica la timp, dar prefer s-o “înghit” ca să nu fiu prea acidă, că îmi pare rău pe urmă. Am crescut printre băbuţe şi am o slăbiciune pentru ele 🙂 . Dar imi amintesc cum a lăsat soţul meu pe cineva fără replică.
Eram gravidă, cu burta destul de impresionantă, si urma să călătoresc singură cu trenul. Trenul, aglomerat; biletele nu erau cu locuri. Bărbatul meu, grijuliu, urcă şi merge înaintea mea să-mi găsească un loc, trebuşoară cam complicată. Toţi se uitau în altă parte când îmi vedeau burta. Într-un compartiment, una din banchete era complet ocupată, dar pe cealaltă, pe toată lungimea ei, stătea întins un nene obosit, care şi el se face că nu mă vede când apar în uşă. Al meu întreabă pe ceilalţi din compartiment: “Dânsul e bolnav?”, fază la care omul sare în sus şi rămâne în şezut. Iar bărbatu-meu: “Dragă, hai, că nu-i bolnav rău!” Toţi râdeau pe sub mustaţă, al meu coboară, iar bietul om a privit pe geam tot timpul drumului, fără să mai scoată o vorbă!
Diaspora: parchez mașina cu numere de RO la scara blocului unui amic. Vecinii, conaționali, călare pe balcon. În încercarea mea de a parca, mă apropii foarte tare de mașina din față. Unu’ de la balcon, de duhnea până jos a rachiu, imi zice: “auzi, dacă îmi mai atingi de două ori bara din spate de la mașină, ai probleme cu mine!” Eu șocată. Mă uit in sus spre el și cât de încet pot eu șoptesc: “poftim?” Ăsta repetă aceeași frază cu același ton. Eu, și mai încet și mai șocată, zic: “scuze”. El: “nu că scuze, dacă îmi mai atingi de două ori bara din spate de la mașină, ai probleme cu mine!”
De ce dracu’ nu i- am zis: “da dacă ți- o ating de trei ori dai un rachiu?” ( culmea culmilor: mașina din fața era o mașină pe care o închiriezi de pe stradă)
Eu am stari si stari, uneori imi pare rau ca am fost atat de transanta cu replica, alteori ma bucur pentru ca nesimtitul-nesimtita si-a meritat-o, iar alteori, defapt rareori, raman fara replica.
Ultima faza de care imi amintesc a avut loc in liftul unei institutii unde lumea se saluta, chiar daca nu se cunoaste neaparat. Intru in lift cu o colega.In lift era o doamna.
Zic Buna ziua!
Ea, tipind: nicio buna ziua!!!!
Eu: OK.
🙄
Ah,mai am una recenta. L-am intrebat pe un potential client daca noi ne-am jucat impreuna cu galetusha in nisip. Asta dupa ce a inceput sa ma tutuie asa din senin, pe un ton taaare familial.A ramas perpex ,ne-a devenit client si a sarit in cealalta extrema,ma domneste si ´´sarumana´´-eshte cu patos. 🙄
Mda, eu sint pacifista de fel, evit conflictul instinctiv, incerc sa folosesc umorul sau blindetea, incerc sa ma pun in papucii celuilalt, dar am cam obosit sa fac psihologia batului de chibrit. Chiar daca nu ma cert, am inceput sa fiu mai a naibii, cred ca m-am mai trezit la realitate si am observat ca unii chiar fac sau spun anumite lucruri intentionat si calculat. Tac dar observ. Problema e ca daca mi se pune pata, fac urit si ma fac de rahat sau ma buseste plinsul de nervi, asa ca ma auto-controlez, ceea ce nu e bine mereu, ca ma ia lumea de fraiera
. Mai scot coltii, nu intotdeauna cind trebuie, dar progresez 😈
bunica-mea, pe vremuri, la tara.
se manca vara in curte, afara, trece cate un vecin
pofta buna, tusha frusino!
multzumesc, vezi-ti de drum!
…
si pt noi, ciumpalacii de nepotzi (ca a avut vreo treizeci)
sarumana, mamaie!
da ce, cur n-am?
sau o incheiere dintr-un banc
o tipa, dupa ce un barbat ii face o gramada de servicii, ajutoare, complimente, etc
vai domnule ce manierat sunteti, ce bine crescut….
el:
gentleman, ce plm ….
are fiica mea pe prietena ei de la gradi ( prietene si acu mari ) , bai asta e fantastica , are vorbe oricand , oricum , la orice varsta
ce imi vine acu in cap
erau ele doua ( fata mea , bleaga ca mine ) , prin liceu 16-17ani si incearca sa le agate un libidinos de vreo 50 , nu stiu ce le zicea , fii-mea roshie toata , suparata si jignita bolborsea ceva de genul : cum va permiteti , alea alea , alea si mi se pune prietena de vreo 1.57 m si 40 kg in fata omului si cu un zambet fermecator ii spune ” va cunosc sigur de undeva ” , ala ranjea si asta mica : ” aaaa, stiu , din Cismigiu , jucati table cu bunicu “l-a lasat fara vorbe
Sa va spun ce mi s-a intimplat acum trei ani la consulatul roman din Montréal.
Pentru ca nu mai am pasaport romanesc valabil am avut nevoie de o adeverinta care sa spuna oficial, oricui o citeste, ca subsemnata este cetatean roman.
Imi iau jumatate de zi liber de la serviciu, caut parcare in centru vreo 20 min si ma asez la usa consulatului cu 10 min inainte de ora deschiderii. Mentionez ca este imposibil sa vorbesti la telefon cu cineva sau sa sa lasi un mesaj telefonic. Dupa 15 min deja eram vreo 10 persoane la coada. Intr-un tirziu se deschide usa, ajung la ghiseu si doamna Belivaca ( nu glumesc, chiar asa o cheama) foarte acra, ma anunta ca ce vreau eu nu se poate. Pentru ca ma asteptam la acest raspuns am scos foile imprimate de pe site-ul ambasadei si i-am spus foarte calma ca ba se poate ca asa zice pe site si ca am completat chiar formularul necesar. Imi zice sa astept si dusa a fost pentru 17min. Vine triumfatoare si-mi spune ca formularul meu nu e bun si ca trebuie sa completez altul. Zic ok, da-l incoace. Cind incep sa-l completez imi dau seama ca este exact acelasi text cu mici diferente de…chenar la pagina. Mai stau o data la coada sa platesc si m-am simtit un pic razbunata ca am avut bani marunti pentru suma exacta si nu a trebuit sa-i las restul, ca la aprozarul copilariei. Ar fi trebuit sa am raspuns in 30 zile dar nu a fost asa. Dupa 3 luni si doua saptamini, timp in care am fost la consulat tot la trei saptamini( de la implinirea celor 30zile) la ghiseu nu mai era dna Belivaca ci un «domn» careimi zice rastit ca el nu stie despre ce vorbesc si ca ei (adica cei de la consulat) nu au auzit in viata lor de asa ceva! Eu, calma si pregatita psihic sa rezist, scot chitanta si o arat. Angajatul cel nou dispare cu chitanta mea si nu mai vine vreo 20min. Cind vine in sfirsit cu adeverinta mea, iritat nevoie mare ma intreaba ca de ce nu am venit sa-mi ridic adeverinta ca e gata de 3saptamini. Nu mi-a venit sa cred ce aud si intreb calma inca: dar cum era sa stiu ca a venit, ca la telefon sau la e-mail nu raspundeti.
La care angajatul ma informeaza artagos ca daca nu-mi plac serviciile acordate de ei sa ma duc in tara sa-mi rezolv treburile!
Eiii, in clipa aia am vazut rosu in fata ochilor… si am inceput sa ma rastesc la el.
Asculta dom’le tu aici esti functionar public, asta inseamna ca eu, platitor de taxe si impozite in Romania, iti platesc salariul. Ca sa nu uite ca asta e job-ul lui aici la Montréal, sa acorde asistenta romanilor nu sa-i enerveze si sa-i umileasca. Ca sa-i fie rusine cu asa limbaj de gura Oborului. Si ia spune ce scoala ai de ai ajuns in asa post?
Cu o voce pierita imi raspunde ca el e consulul cel nou si ca sa nu mai fac scandal ca e lume care asteapta… Cind ma intorc, o camera plina de pensionari, care in baston care in carucior se uitau ca la circ! Si o doamna in carucior imi spune intr-o franceza de Sorbona, zi, zi ca noi suntem prea batrini si nu mai putem sa ne certam ca avem tensiune. Ma intorc iar la ghiseu si-l intreb pe consul: Intelegi franceza? Deci ai inteles ce a zis doamna, nu?
Numai de curioasa cind am iesit de la consulat m-am dus direct la farmacie sa-mi iau tensiunea. Avem 18 cu 10!!! De 20 ani am 9 cu 5 de poti sa verifici tensiometrul cu mine.
Bineinteles ca nu am putut sa las nici un mesaj pe site-ul ambasadei. La nici 15min de la scris mesajul era sters. Am incercat de vreo trei ori si m-am lasat pagubasa. Si nu ma mai mai duc la consulat fara distonocalm!
Va rog sa ma credeti ca la consulat e mult mai greu decit cu babele de la bloc!
Cu stima, Ioana
Din pacate este la fel in Bruxelles… Sa fie doar coincidenta sau…???
Eu am cedat sa-mi fac copilul roman cand mi s-a spus, rastit, bineinteles, cate acte trebuie sa aduc, traduse in limba franceza (ca, de ex, certificatul meu de nastere…? Pardon, de ce??).
La ambasada Portugaliei din BXL (tatal fiind portughez) m-am prezentat cu buletinul meu romanesc, au facut o copie, si, peste 2 sapt, fiu-meu primea cetatenia si actul de identitate!
Deci…fara replica in fata unor astfel de situatii!!!
Eu cam am replicile la mine, ba chiar mai mult decat ar trebui, daca ma confrunt cu mitocanisme regresez si eu inspre mitocanie tind sa fiu un pic mai grosolana decat ar fi cazul…Ma rog, odata cu inaintarea in varsta am invatat sa-mi mai musc limba din cand in cand, dar in tinerete, cand inca nu dobandisem abilitatea asta, am avut cateva episoade de replici super-acide pentru care m-am simtit prost ani de zile dupa…
Dar am o chestie amuzanta de acum cativa ani, eram la cumparaturi cu o buna priena si cu fiica-sa care avea vreo 2 ani, genul ala de copil care parca e alimentat de baterii Duracell. Si evident i-a casunat ceva copilei, si a inceput sa se dea cu curu’ de pamant si sa urle din toti bojocii…Prietena asta incerca saraca sa si termine cumparaturile, sa si calmeze copilu (slabe sanse, pana nu-si facea numaru’ complet nu se potolea), eu incercam sa ajut cat pot (nici eu n-aveam nicio sansa cu copilu’, urla ca din gura de sarpe). Ce mai, prietena era epuizata, nervii in pioneze, stiti voi cam cum e.
Si numa’ ce rasare in fata noastra un domn pensionar care incepe sa se bage in seama cu diverse teorii de parenting, sugestii despre cum sa cresti un copil, genul asta de om care le stie el pe toate si vorbeste asa, pe un ton ca si cum tu ai fi ultimul idiot. Prietena mea l-a ignorat ea vreo 2-3 minute, tot aproba politicoasa din cap, dar la un moment dat o vad ca se schimba la fata, ia copilul si i-l indeasa mosului in brate, urland cat o tineau bojocii: “Dom’le, daca esti asa destept si el stii tu pe toate, de ce nu o faci tu sa taca? Na, ia-o, fa-o sa taca, sa te vad!” 😆 L-a redus la tacere pe bietu’ mosulica, n-a stiut ala cum sa se care mai repede din calea mamei isterice, culmea e ca si copilu’ a tacut instant! 😆
Copilul a tacut deoarece atentia nu mai era indreptata asupra ei, ci asupra domnului cu pricina. Diversiune
L.esprit de l.escalier, da? (si nu gasesc nici apostroful)
Am dus azi de dimineata piticul la gradinita cu program prelungit (care functioneaza si in vacante) dupa o saptamana de pauza din motive de faringita. Educatoarea imi spune ,,bine ca ati venit si voi acum, in vacanta. Cand trebuia sa veniti, nu ati venit.”
Am crezut ca glumeste, dar a repetat. M-am uitat la ceilalti nshpe copii deja prezenti, I-am spus ca acum I-a trecut boala si am plecat.
M-a luat furia pe drum spre casa cand mi-a venit si inspiratia, adica puteam sa-i zic “daca tot era poarta deschisa, am intrat” sau “daca va deranjam chiar asa tare plecam, eventual direct la inspectorat”.
Insa mai dureros a fost cand s-a nascut copilul meu (single mother) si tot oraselul era curios cine e the daddy. Am vrut sa fac o gluma si am zis un banal “nu stiu”, sperand sa inchid gurile. Dupa o vreme m-a ajutat o prietena si mi-a dat ideea sa zic ca am apelat la serviciile unei banci de sperma. De ce nu mi-o fi venit ideea mai repede…
Cand s-a nascut fetita mea (cu tatic regulamentar si oficial, casatoriti anterior sarcinii, conform standardelor) si care fetita seman teribil cu mine, obisnuiam sa zic : Ce bine ca seamana pe mine si nu pe tata-sau, ca v-ati fi prins !
Oh daaaa……
Momentele in care raman ca la dentist, fara replica, sunt rara avis….si ce ma bucur!!!!
Week-end aglomerat, coada la casa la Mega. Eu, cu copilul de mana, cu caruciorul de cumparaturi, ma asez cuminte la coada. Din spate, o doamna bine, (cam la 50-60 ani) cu blanita, asortata din cap pan`-n picioare incearca usor, usor,prefacandu-se ca se uita la dulciurile de langa case, sa se strecoare in fata mea. Imi iau cea mai senina fata posibilia si o intreb:
– Va grabiti?
Ea: – Da.
Eu: – nu va grabiti, ca oricum ajungeti inaintea mea…la loc cu verdeata!
Soc general, basca cateva rasete pe infundate.
Asta-vara, locul de joaca din spatele blocului. Eu intru in zona de joaca, cu copilul.
Un vecin (badaran, de altfel), de pe banca:
– Pai vecina, nu ar trebui sa ne saluti ca vorba aia, tu intri si noi suntem deja aici.
Eu: – Stimate domn, care dintre noi are coaiele la purtator, ala sa salute primul. (am regretat, ca erau si copii ceva mai marisori. 🙁 )
Sa cada de pe banca, literalmente!!!!
O-ho-ho, donsoara este revoltata cand e admonestata. Eu am observat ca este specific tinerilor sa salute cu juma de gura, cu capul in pamant, de parca ar avea prune in gura si ceva de ascuns. M-am intrebat uneori de ce; din timiditate?, pudoare?, ostentativ? Poate ne explicati dvs, d-soara Simona Tache.
Mie mi-a ros urechile bunica-mea de cand ma stiu sa salut pe toata lumea. Aveam o vecina cam surda si nu chiar cu toate tiglele pe casa, pe care desi o salutam cat de tare puteam (ca doar nu era sa urlu) insista pe langa bunica-mea ca eu nu o salut. Ghiciti ea pe cine a crezut! Ani de zile am urlat efectiv la individa respectiva (care statea la parter si fuma toata ziua in balcon si avea pretentia sa te uiti in sus sa vezi daca e pe balcon si s-o bagi in seama) pana s-a prins si bunica-mea care-i situatia. Si acum sa curga dislikeurile!! 😛
Salutul este oarecum optional, raspunsul la salut obligatoriu. 😉
Cateodata ma minunez si eu ce-mi iese instant pe gura. Alteori, dupa ce tocmai am inchis usa-n urma mea, mai ca m-as atarna cu gatul de clanta ca mi-o picat fisa tardiv si-am tacut ca tuta.
Exemplu: in parcarea unei supermarket dibuiesc un loc numa bun chiar langa intrare. In spatele meu claxoane vehemente izbucnind dintr-un suv teutonic cat un dric. Un tip cam trecut, dar nu cu mult mai tare decat mine, scoate capul pe geam si ma intreaba suav “ESTI HANDICAPATA?” Ma uit panicata stanga dreapta, oare o-i fi fost nesimtita si-am ocupat locul unuia in nevoie… nu, nici vorba, de fapt nici n-as avea cum, ca m-am strecurat pe langa un stalp unde numa’ un tico cu ecartament mic dar cu personalitate mare se putea strecura. Femeie cu spirit civic ma las bantuita de banuiala ca poate ca soferul suvului o fi in lipsa de vreun picior sau mai stiu eu ce altceva, asa ca ies sa-i fac loc. In spatele meu intra dricul teutonic, blocheaza jumatate din drum si-o masina parcata regulametar. Din el se dau jos razand doua blonde cu alura barbie si soferul ironic. Matahalos, c-o burta gospodareste rasfranta peste blugii de firma, pasind apasat pe toate picioarele si gesticuland cu toate mainile.
Măăăi, si-n ziua de azi mă doare, aproape fizic, ca n-am intrebat scut:
EU NU. TU?
eu am aproape mereu replica la mine, insa strumf e genial. are o limba atat de ascutita, incat stau cu emotii.
cantam,afona complet, incercand sa il adorm si imi replica: bine,sa nu zici ca nu ti-am dat sansa sa te exprimi.
in RATB, controlul bruscheaza o femeie, iar strumf ii striga controlorului: e infractiune pedepsita de legea penala, ce nu intelegi? (ii povestisem despre legi cu o zi inainte).
mergeam schiopatat si se uita la mine. si zice: noi , oamenii, folosim ambele picioare le mers, de obicei.
unei femei carunte, nevopsite,cam pe la 45 de ani, care se tot impingea , ajungand in final sa se uite in oglinda, strumf ii spune: ce baba!
eu, in desocare, doctori cu mult suflet si misto de tot langa mine, solutii putine, atmosfera apasatoare, eu cu chef d eglume. deodata apare un preot chemat pt un alt bolnav si nu ma pot abtine, ma intorc catre profesor si ii spun: wow, service all inclusiv! va multumesc ca v-ati gandit la tot!
Articolul asta m-a uns pe inima caci m-a facut sa-mi dau seama ca nu-s singura suferinda. 😀 Incet, dar usor, incerc sa expun cateva din momentele mele de glorie:
– ma astepta cineva, plecam de la munca, tarziu, obosita, parcase, dupa cum urma sa vad, foarte aproape de un alt individ care astepta si el, barem, pe cineva; mi-am dat seama ca erau foarte multe sanse sa nu pot deschide portiera fara sa-l ating pe vecinul si totusi am facut-o, cu grija si atentie chiar – bineinteles ca nenea s-a pornit la apostofrat, iar el, intrebandu-ma de ce nu stiu ce, replica mea, genuina si usor vinovata: “CA NU M-A DUS CAPUL!” bineinteles ca ulterior am aflat ca el parcase dupa (ca timp) masina ce ma astepta pe mine, so, dumb & dumber in the house
– lucrez in vanzari, ca tot aprecia cineva pe aici IQ-ul unuia din domeniu cu talpa broastei si ofcurs, cum domnul client trebuie intampinat cu “Buna ziua!” la intrarea in magazine, aia fac; in cate cazuri credeti ca mi se raspunde “Doar ma uit!”, eh, direct proportional cu dorinta mea de a raspunde cu “Si eu doar salut!”, sa ne-ntelegem, una este sa imi raspunzi pe un ton rezonabil, alta sa ma sictiresti ca pe urma sa ai nevoie de ceva lamuriri sau informatii
– am fost sa ma tund, recent; am ales sa merg pe mana cosmeticianei pe care o frecventez; ii zic ce as vrea, ma trezesc cu ceva ce nu prea vroiam si ea, foarte simpatica: “Pai uite ce bine iti sta, te mai rotunjeste la fata!” – de mentionat ca am 45 kg, deci, da, o mutrita rotunjoara pe langa aspectul silfid e tot ce-mi lipseste!
– singurele dati in care m-am trezit ripostand au fost cand cei pe care ii apostrofam eu de fapt nu aveau nicio treaba cu mine, adica, mi se parea doar – un pic de paranoia nu strica! 😀
– am fost la un interviu la un moment dat si cum aveam sa-mi dau seama, se mergea pe acelasi tip de achizitii de la actualul loc de munca, bucurie mare dom’le, bate avantajul la poarta; vine interviul, care s-a dovedit a fi unul de grup si a constat in niste teste, iar in unul din ele te punea sa povestesti o zi obisnuita de munca; mai trebuie sa mentionez ca in CV nu aveam scris numele magazinului ci doar cel al firmei (care nu avea vreo rezonanta) si ca in descrierea mea n-am mentionat NIMIC din avantajul meu de a cunoaste deja gama de produse comercializate de ei? Am facut gargara de oftica vreo saptamana si inca ma enervez daca imi aduc aminte!!!!
Cam atat, deocamdata. 🙂
Sunt preot.gen cu replica, dar uneori deplasata.dupa ce am citit la un mort, seara, lume multa, jale mare, la plecare le-am urata o seara cat mai placuta.
Fratele meu are doi copii mici, o fata si un baiat, mezinul. Socrii lui au stat la el o perioada. Intr-o noapte, ala micu’ l-a trezit pe bunica-su, sa faca pipi. Mai poarta pampers uneori, noaptea, ziua nu. L-a dus la baie, l-a schimbat de pempărs, la care cel mic ii spune: “bunicu’, foarte bine te-ai descurcat, bravo!”. Evident ca s-au dat telefoane a doua zi, sa ridem toti 😆 .
Sora-sa face lectii de pian si comenta cu maica-mea ca ea nu mai vrea. Cel mic spune: “ba trebuie sa faci lectii, altfel ma pune mama pe mine la pian”.
cațavencii ca cațavencii, dar io vreau să fiu cârcotaș : ai scris ”înodat”, deși corect este înnodat. Te superi sau îmi dai replica?
nu mă supăr, ba chiar vă mulțumesc mult că mi-ați atras atenția, aveam creierul în vacanță, când am scris, probabil. 😳
Replicile vin in functie de starea de spirit din cea zi. Ai o zi proasta, repezi batrana, ai o zi buna incerci sa faci o gluma, poate isi mai revine batrana din supararile ei.
In urma cu 15 ani, sef nou, plin de el ca … de hartie. Discutie aprinsa, unde singurul lui argument era pozitia, si cand nu mai are replica, striga: PULA!. Raspuns: o mana intinsa si “Ionescu. Incantat de cunostiinta” Final: aplauze si o bauta zdravana cu fostul plin de aere de sef
Conitza,e totusi o intrebare care va framanta,dar daca romanul nu ar fi agresiv-violent nu s-ar fi iscat nici in mintea Dv.,(intrebarea).Atitudinea de pasiv-tolerant ,apartine altor popoare.Chiar e imperios necesar sa dai o replica in orice situatie ,pentru a nu fi caracterizat drept prost si sa ai satisfactia ca:…i-am zis-o?Atitutudinea de a privi la un om, care ti se adresaza si caruia ar trebui sa-i raspunzi printr-o replica, ca prin geamul tramvaiului nu putem sa o abordam?
Uneori e bine sa ai replica, ca altfel nesimtitii isi imagineaza ca ei au dreptul la orice si isi permit din ce in ce mai mult. Iar cei nu foarte nesimtiti… poate se mai educa.
anul trecut,in piata.o gasca maricica,cu o droaie de copii de jur imprejur.unul incepe sa urle din toti rarunchii.trece pe acolo un echipaj de politie,si vrand sa faca o fapta buna,il iau pe copil (5,6 ani) la rost: daca mai urli,te arestam! vine replica: bine,dar mai mult de o noapte nu pot sta acolo, ce se fac astia (si arata cu capul spre parintii lui) fara mine? 🙂
Eu imi amintesc o replica pe care am apucat sa o dau …..aveam vreo 16-17 ani si invatam intr-un liceu dintr-un oras mai mare iar eu locuiam intr-un oras mai mic si uneori trebuia sa merg cu “ocazie ” pana acolo….intr-o dimineata opreste un nenea care, cum ne urcam in masina ( eram mai multi ) incepe sa bombane pe un ton nervos sa ne grabim odata si sa inchidem usa de la masina mai repede…la care eu ma trezesc vorbind …….”Va rog sa nu va enervati ca soferii trebuie sa fie calmi ” 😛 😛 😛
pff…asta da buna intrebare…
weekendul acesta suna telefonul…sotului…si raspunde
la capatul celalalt un barbat nervos…dar nervos rau…care tzipa (nu mai puteam spune ca vorbeste…asta pt ca il auzeam si eu ce spune) vroia sa vanda ceva…nush ce…investitii cred
sotul cu frumosul ii spunea ca nu este interesat si inchide
nu trec 2-3 secunde si suna iar…sotul raspunde….iar aceeasi poveste….sotul inchide zicand nu multumesc si ii cere sa nu il mai deranjeze
mai suna o data (cred ca era pe speed dial ceva ❓ ) sotul enervat ii zice ca face plangere daca nu inceteaza
replica celui de la telefon : aveti ambitie mare pe bani dvoastra….sotul inchide
acum dupa asta mi-a venit si replica desigur….logic ca suntem ambitiosi…sa nu investim…tocmai pt ca sunt banii nostri
deci….concluzie….replicile bune vin doar la final 💡
la gradinita,acum ceva ani in urma. un logoped se chinuia sa faca un pusti sa spuna “cleste” (avea si un pliant cu asa ceva)
– spune clesssste!
copilul nimic!
-hai,repeta dupa mine,clesssste!
si-l aud pe copil,sec : PATENT! 😀
Trebuia sa-i spui sa-si dea aparatul auditiv mai tare data viitoare.
Eu am o problema cu vanzatoarele ambulante.
Stau aproape de Piata Sudului si in fiecare dimineata in drum spre metrou, imbracata mai de office asa, imi sar cel putin 2-3 in fata, care de care mai ofuscate ca nu vreau sa cumpar flori, lamai, verdeturi, rosii sau alte nebunii 🙄 Le-as intreba daca isi inchipuie am nevoie de morcovi sau urzici in birou, dar ma abtin, ca la cat de nebune par ma trezesc si injurata pe gratis…
Azi am fost in vizita la soacra-mea. Are Alzheimer si in ultima vreme a devenit chiar interesanta :)). Stia ca am fost in Romania in ultima luna, asa ca m-a intrebat de opt ori la rand “Si? Ce mai e nou in Romania?”.
Era si sotul meu langa noi, iar a opta oara i-a raspuns “A murit Ceausescu”.
Se uita soacra-mea la el, se uita la mine ca sa-i confirm, apoi incepe sa rada in hohote si zice:”Eh, lasa ca se intoarce el!” :))))))))))
Vaiiiiii, ce dragut! E bine daca mamaie e amuzanta in ciuda bolii… unii cad in niste faze urate…
Gatea nevasta si zice:
– Dupa ce fac salata, ma apuc de oua.
Eu era sa plesnesc incercand sa ma abtin. Replica imi statea pe buze.
Nici nu am a mai trebuit sa deschid gura. Mi se citea pe fata.
– Sa nu indraznesti !!!, zice.
Ne-am prabusit de ras amandoi.
Eram pe masa de operatie, anesteziat de la brau in jos si ma trezesc bine dispus de la ce imi dadusera sa ma adoarma. Chirurgia in toi. La capataiul meu o tanara citea avid dintr-o carte groasa de anatomie. Ii spun, glumetz:
– Pai abia acuma te-ai apucat sa inveti? Sau te uitai doar la poze?
Dar in general si mie imi vine replica dupa ce trece baba cu colaci.
cunoasteti genul de baba fortoasa care se urca in autobuz, ocheste pe cineva care sta jos si i se pare ei mai tanar, se propteste langa scaun si incepe, cu voce tunatoare, teoria despre nesimtitii care nu-si cedeaza imediat scaunul bietelor batrane? daca te uiti pe geam adancit in gandurile tale, te ataca instant: cum iti permiti tu sa faci altceva decat sa cauti pe cineva caruia sa-i oferi locul? astora le raspund imediat ca daca au destula putere sa faca circ, au si sa stea pe copitele din spate; exista si categoria baba/mos care ocupa 4 locuri: unul el, 3 plasele; cand omul este evident suferind sar imediat si il las sa stea, dar celorlalti le ofer ocazia unei calatorii ca-n tinerete; in definitiv, eu platesc biletul, ei merg gratis.
Eu cam am replicile la mine, mai ales de cand am mai `crescut`. Sotul meu e musulman, asa a fost sa fie si tot este de 20 de ani. Se trezeste o colega de-a mea, acum nu mult timp, sa ma avertizeze ca a auzit ca astia(musulmanii))))))))) sunt cam teroristi. Colega, moldoveanca la origini. Mi-a dat-o la voleu, ce sa fac 😛 si zic io: si de moldovence am auzit ca sunt cam curve, io acuma ce sa cred!!???? Blocaj total ca aproape mi-era mila de ea. Alta colega, mai veche in firma tot tipa la toata lumea, de cele mai multe ori fara motive si toata lumea tolera asta. Adevarul este ca ramaneai blocat si o lasai in pace. Eu, mai noua pe acolo, merg la stimabila tipatoare, incepe sa tipe ca de obicei, incep si eu sa tip din reflex, ea tipa si mai tare ca nu permite ca cineva sa tipe la ea iar replica mea a lasat-o muta pana azi. Va inteleg perfect ca nu permiteti ca cineva sa tipe la dumneavoastra pt ca nici eu nu permit. Rasplata e ca de cele mai multe ori eu trbuie sa colaborez cu respectiva pt ca ai mei colegi au sesizat ca la mine nu tipa))))))))).
Mergeam pe strada. In fata mea, o doamna tanara cu un copil in carucior. Din fata apare un cersetor, cu plete, cu barba, haine lalai pe el … Cam ca sfintii pictati in biserici … La prima vedere chiar aducea cu sfintii din icoane. Copilul se intoarce :
– Uie maaaamiii !!!! Doamne-Doamne!!!
Mama, mangaindu-l bland pe cap:
– Nu mami, nu-i Doamne-Doamne, asta-i Doamne fereste!
Genial! :)))))))))))
Nu am chiar intotdeauna replica la mine, dar…
Scoala generala. Profesor smecher, replici sexiste, la limita cu hartuirea. Eu eram sefa clasei, deci cam pe tinta. Aveam parul prins cu o agatatoare cu o floare. El: E de nu ma uita ? Eu: Nu, e de uita-ma cat mai repede ! Acelasi profesor , la ora, discutie total paralela: nunta la noi in clasa. Eu mireasa, colegul de banca mirele, alti doi colegi ca preot si cel ce “tine rirdicata fusta la mireasa” (adica trena)Toti colegii, rusinati, nu ridicau ochii din carte, iar marlanul isi continua fanteziile. Trebuie sa mentionez ca era prin 1986, deci pe vremea lui Ceausescu, nu prea aveai cuvant in fata profesorului. Si ajunge individul la replici de genul ca ce o sa facem in pat. Ne intreaba: Nu-i asa ca stiti ce e de facut in pat ? Iar eu raspund : Noi nu stim, tovarase profesor, ca suntem mici si prostuti, dar nu-i asa ca dumneavoastra, ca un profesor responsabil ne invatati si pe noi ?
Mult mai tarziu. Adulta, la serviciu (asistenta medicala pe o sectie) si insarcinata in luna a sasea. Vine un baiat despre care se afirma ca a baut accidental benzina. El mi-a spus ca asta nu s-a intamplat, dar nu l-a crezut nimeni. Agitatie, spalaturi, si mult prea multi curiosi: Urgenta ! Ce face cazul de urgenta ? A baut benzina ? Cum se simte ? Am obosit explicandu-le tuturor ca e bine, ca nu a baut benzina, ca se odihneste dupa toata isteria din jurul lui. La sfarsitul programului toata lumea pleaca, dar eu, insarcinata fiind mai raman jumate de ora cu picioarele pe un taburet ca sa le pot indesa in pantofi. Apare medicul de garda, sobru, serios, ca auzise ca avem o urgenta deosebita pe sectie si sa fie pus la curent cu situatia. Stia ca pacientul bause benzina, si voia sa stie cum se simte, Eu, dupa ce explicasem deja de vvreo 12 ori situatia, deja plictisita si obosita, ii raspund ca pacientul alearga in jurul salonului, dar cand se termina benzina si se opreste il anunt eu !Medicul s-a holbat la mine si a facut stanga imprejur !Au trecut multi ani de atunci, dar inca ma mai priveste urat !
Pe mine ma enerveaza intrebarile timpe, sau eforturile prea-prea de-a face conversatie.
La servici, eram in breakroom, pusesem niste capsuni intr-o punga mica transparenta de plastic, umplusem punga cu apa si agitam un pic capsunile sa se spele bine. Intra unu’ care oricum imi sta pe ultimul nerv, ca se tot chiombeste la noi 4 tipe din departament cind purtam fuste. Hello hello, el la mine cu un zimbet unctuos – “Speli capsuni?” Eu, cu un ‘die bitch look’- “Nu, fac acvariu.”
Sorry not sorry.
Eu la dermatolog, la o CLINICĂ PRIVATĂ, cu o ditamai Zona Zoster pe spate. Dermatologul, o domniță de vreo treij de ani. Mă consultă, îmi scrie rețeta și-mi spune:
-Vă scriu 3 medicamente. Unul din ele este opțional.
Eu, nu un mare iubitor de pastile zic fericită:
-Aaaa suuuuper, pe acela nu-l mai scrieți că nu-l vreau!
– Păi de ce?
– Eu: ăăăă….Păi pentru că este opțional, adică pot să îl iau sau nu, nu-i așa?
– Păi și de ce să nu-l luați???
Tonul doamnei nu mai era deloc prietenos, ba chiar m-a panicat un pic.
– Ăăă…pentru că prefer să nu iau pastile dacă nu e neapărată nevoie!?
_ Aaaaa…daaaa??? Știți mai bine decât mine? Eu sunt un doctor!!! Nu vreți să luați pastilele? Păi nu vă mai scriu nimic.
În secunda doi a rupt rețeta în bucățele mici mici mici și mi-a aruncat-o în față.
Eu eram îngrozită, șocată cum nu am mai fost vreodată și cu dureri de cârcă așa că tot ce-am putut să fac a fost să o rog, să o implor să se liniștească și să-mi scrie rețeta. TOATĂ!! Cu TOATE medicamentele.
S-a liniștit, mi-a scris rețeta, am ieșit din cabinet și înainte să apuc să închid ușa, mi-am dat seama ce-a făcut. Acum am multe fraze pe care i le-aș fi adresat dar tot ce-am putut să fac, a fost să fac o plângere pe care probabil cineva a rupt-o in la fel de multe bucățele precum rețeta mea 🙂
Pe bicicletă, încercând să fug din cartierul unde muma m-o făcut : din scara unui bloc, se repede în roțile mele un câine. Numa’ spume, colți si bale. Eu mă opresc brusc, exact când apare, in urma potăii, un moșuleț împăciuitor: ” Nu te speria de el, că e castrat !” “Bine-bine”, zic, ” mie mi-e teamă că mă mușcă, nu că mă f..e !” Fața lui ? Priceless.
Fata mea la scoala…e in clasa a 11-a,genul de fata la locul ei fara a deranja mult colegii…intr-o zi un coleg cu hormonii la el se opreste in fata ei si dregandu-si vocea sa il audă si alți băieți ii spune:
-Vai tu G. ce bine arăți,as face sex cu tine…
La care fata ii răspunde instant:
-Cu ce…cu puțulica aia mica a ta??
…a fost nebunie de râsete în clasă…si de atunci colegul e foarte protocolar cu ea…?
Si eu raman fara replica doar cand mitocania este prea mare. In schimb va povestesc un moment in care nu m-am pierdut si am servit-o magistral. Eu foaaarte insarcinata, cu vreo doua saptamani inainte sa nasc. Ma intalnesc cu o colega de serviciu fooooarte grasa care ma gratuleaza cu un amabil “te-ai facut cat mine”. Ii zambesc cu cel mai dragalas zambet pe care l-am avut vreodata si ii spun un angelic: da, dar mie-mi trece! Nu va puteti imagina ce fata a facut!!!
Tare.. Sa va zic doua..una fara replică si una cu replică..cred ca cea ma genială replică din umila mea existentă pana azi..
1-cu ceva timp in urma imprumut unui amic o suma de banuti..undeva la 400€ cu doua conditii. Sa ii primesc pe toti odata si in 3 luni. Dupa un an inca aveam de recuperat200.)). Intr.o zi eram cu respectivul si marele boss. Ii zic..uite ca sa nu ne certam eu ii zic la boss ,el imi da banii si apoi iti opreste tie.. Se uita la mine si “Bă frate..Da’ tu esti chiar nesimțit..” Am rămas ca vlădoiu cand a luat rosu dupa 1 minut de joc sau ca ăia la robingo cand primeau mascota.
2 Într.o vineri seara o tipă într.un pub.. Tipa destul de ok,frumusica,blonda si culmea ..avea si textele la ea..Buun..mia picat cu tronc.. m.Am învârtit de cateva ori ca un avion bezmetic Blue Air si am reusit sa gasesc un loc langa ea. Ori din lipsa de o companie mai plăcută decat mine ori Cupidon a fos luat in seara aia am condus.o acasa pe la 4 dimineata.Acasa la ea. Si dupa cateva sărutări eu acasa la mine. Ne întâlnim si urmatoarele doua zile..super ok. Luni trebuia sa ne întâlnim..Si ne.Am întâlnit.. Nu am apucat sa zic nici măcar “buna” si a venit întrebarea bomba.. “unde mă f#$@i ?” Am aruncat rapid o privire all around..să fiu sigur că despre mine era vorba.. Am tras aer in piept si am zis pe nerăsuflate “..peste tot”. A râs m.a pupacit si am mers la mine..ne.am mai vazut cam 3 luni..Si asta a fost..
În liceu aveam o profã de englezã cu o mutrã acrã, tunsã scurt şi cu ochelari, destul de inabordabilã. Într-o zi m-a-mpins necuratul sã-i spun “Sãru’mâna” întâlnind-o pe un coridor, moment în care a sãrit: “Sãru’mâna popii la bisericã! Profesorilor le dai bunã ziua!”. Am muţit. Colac peste pupãzã mai apoi nu rãspundea nici la “Bunã ziua!”, drept pentru care am încetat s-o mai salut în vreun fel.
Ni se intampla inevitabil tuturor. In momentul in care suntem stresati/nervosi corpul secreta o cantitate insemnata de adrenalina. Adrenalina face ce facea si in preistorie, ia resursele de la creier si le concentreaza in muschi. In preistorie omul avea stresuri simple: era vanat sau trebuia sa vaneze. In consecinta el avea nevoie sa fuga si sa se bata. In acest context, cand corpul este invadat de adrenalina, IQ-ul scade cu 40% motiv pentru care nu avem replica la noi. O palma pe de alta parte ar fi usturat. :))
Cu vreo 2-3 ani in urma, am lucrat cu un coleg din Sri Lanka, mai laudaros, gen “trag femeile la mine ca mustele la c***t”, cel putin asa se vede el. Cum e companie internationala, placerea lui e sa insire ca pe fir de ata, ce nationalitati conlocuitoare a avut el ca prietene sau partenere ocazionale. Ajunge la romance… Laudaros cum e, zice “I eat romanians for breakfast”. La care eu, care am tacut pana atunci, zic “so, basically, you’ll be sucking your own dick for breakfast”.
Nu mai tin minte reactia lui, dar eu am fost tare mandra de mine ziua aia…
Alta, liceu… Aveam vreo 17 ani, si la intrare se facea control la haine, gen sa ai sacoul cumparat de la scoala pe tine, bluza alba, etc. Cum ma enerva tare asta (sacoul era de o uratenie maxima), aveam draci de la prima ora deja.
La usa scolii era o doamna care o stia pe mama, dar eu nu stiam asta. Dupa ce verifica costumatia si comenteaza ca bluza mea nu e destul de alba (nu era de albul cel mai alb, din fabrica). Eu zic “ei si, da-ti-ma afara!”
Ea zice “esti nesimtita, te zic mamei tale”.
Eu “mda, ce sa spun, nu o sa ma mai duca la muzeu sambata!”
Am fost nesimtita, stiu, dar mi se pareau puerile incercarile lor de a ne tine pe o anumita costumatie, pe banii nostri, si mai si comenteze ca “albul ala nu e alb!”
Alta, cearta cu sotul, sa se duca si el sa trimita bani in cont, ca sa stie cum se face si el, sa nu mai depinda de mine. Repriza de urlete, ca vrea sa vada filmul, niciodata nu-l las sa termine ce are de facut, etc…
Il vad ca se duce la usa si se incalta.
“Unde te duci?”
“Plm, sa trimit banii aia, nu ai zis sa ma duc?”
“Dar numarul de cont il ai? Si toate datele?”
“Pai n-am, si ma duceam asa ca prostul acolo, sa stau la coada, sa aflu in ultimul moment ca eu nu am toate datele!”
“Da’ inainte sa iesi din casa nu stiai ca esti prost?”
Cu toti dracii din noi, am lesinat de ras…
Tot citind comentariile, îmi părea rău că eu nu am nicio fază din astea. Până am citit pățania cu bagajul mic şi o colegă de serviciu a comentat că ei îi trebue o gentuță din ele doar pentru chiloți.
Tot cu o colegă de la serviciu o pățesc şi eu. Cumva indirect, că nu a comentat în față mea şi deci nu aveam cum să-i sau replică. Asadar, era gravidă (contează acest detaliu, gravidelor ştiu! ) şi ieșisem din toaleta corporației. Birourile foarte aproape de uşa toaletei. La câteva minute dă să intre o mironosiță dar se întoarce acuzând mirosul urât. … Am auzit-o şi m-am enervat maxim! Îmi venea să o întreb :”tu când te faci miroase a trandafiri?!?!?”
Tot citind comentariile, îmi părea rău că eu nu am nicio fază din astea. Până am citit pățania cu bagajul mic şi o colegă de serviciu a comentat că ei îi trebue aşa o gentuță doar pentru chiloți.
Tot cu o colegă de la serviciu o pățesc şi eu. Cumva indirect, că nu a comentat în față mea şi deci nu aveam cum să-i sau replica. Asadar, eram gravidă (contează acest detaliu, gravidele ştiu de ce! ) şi ieșisem din toaleta corporației. Birourile foarte aproape de uşa toaletei. La câteva minute dă să intre o mironosiță dar se întoarce acuzând mirosul urât. În gura mare! … Am auzit-o şi m-am enervat maxim! Îmi venea să o întreb :”tu când te caci miroase a trandafiri?!?!?”
Eu cand raman fara replica ca sa nu tac o intreb “esti sanatoasa”?
sau esti cu capul breee?
Dragilor, fiti fericiti ca nu aveti replicile tot timpul…..asta inseamna mai putini dusmani…
Eu sunt exact in extrema cealalata…..am intotdeauna cea mai sarcastica, mai potrivita si totodata amuzanta replica. Uneori ma mir si eu cum am scos ceva atat de tare…..din pacate fac asta dintodeauna, de cand eram mica, in timp m-am perfectionat, iar acum nu ma mai pot opri nici daca vreau….
Rezultatul? Putini prieteni , si mai putini sinceri, probleme la serviciu, nimeni nu ma place dupa prima intalnire, impun un soi de respect de frica, nimeni nu se pune cu mine pentru ca nu imi epuizez niciodata replicile, tot mai taioase si mai puternice.
As vrea atat de mult sa ma opresc,,,, sa nu gasesc replica…. sa par simpatica si altii sa empatizeze cu mine….dar nu reusesc, e ca un drog, deci fiti fericiti si simtiti-va binecuvantati atunci cand va blocati. Veti fi mai iubiti si mai apreciati.
De fapt eu am gasit acest blog, cautand cum sa te porti frumos cu oamenii si cum sa reactionezi la stres fara sarcasm. Be nice!