Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

NU TE ÎMBOLNĂVI!

Screen Shot 2015-07-31 at 14.09.16

Dragă române, stimate cetățean european, omule,

Știu că ești obosit, chinuit cu viața de zi cu zi, uneori bucuros, de cele mai multe ori apăsat de griji. Știu că te zbați să îți plătești ratele la bănci, să îți achiți taxele către stat, să le dai de mâncare copiilor, să le iei o hăinuță și să îi duci, din când în când, la o înghețată și la un film de desene animate. Știu că alergi toată ziua, într-o viteză nebună, și că aștepți niște vremuri mai bune, în care să îți tragi măcar puțin sufletul. Știu că, în timp ce citești textul ăsta, îți zumzăie prin cap lista cu un milion de lucruri pe care le ai de făcut urgent. Că ești nedormit, încercănat și ușor depresiv. Dar o să îți spun ceva foarte-foarte important: oprește-te. Oprește-te măcar puțin, pentru că ai de făcut ceva esențial, de viață și de moarte: să te rogi. Să te rogi în genunchi la toate icoanele care-ți ies în cale. Să te rogi să nu te îmbolnăvești, mai cu seamă nu de ceva grav. O gripă, o gastrită, o miopie mai merg, dar neapărat NU TE ÎMBOLNĂVI GRAV! Te rog și insist. Te implor. Roagă-te să nu te îmbolnăvești! Pentru că, în România, dacă te îmbolnăvești, ești ca și condamnat. România este o țară care îți poate garanta dreptul la viață doar atâta timp cât nu te doare ceva. Dacă ești bolnav, nu îți mai garantează nimic. “Nu sunt bani”, “O să suplimentăm fondurile”, “O să găsim o soluție” – asta primește în România bolnavul, în loc de tratament, indiferent de câte zeci de ani ar fi plătit la nenorocita aia de asigurare. Numai că viața nu așteaptă niciodată după guvernanții incompetenți. Nu poți să înghiți comprimate de “O să găsim o soluție” și să te faci bine. Bolile nu spun niciodată “OK, atunci o să revin când o să fie bani”. Ele spun “Hei, baby, eu sunt acum, aici, în trupul tău și te invit la o luptă pe viață și pe moarte, din care numai unul dintre noi va ieși viu”.

România o țară în care sălile de operație și mâinile chirurgilor sunt dezinfectate cu apă chioară, vândută de șmecheri, sub numele de dezinfectant, fără ca autoritățile să intervină în vreun fel. România este o țară în care, în multe spitale, ți se servesc lături în loc de mâncare, WC-urile sunt infecte, iar, dacă vrei să mergi la duș, trebuie să te dai jos din patul de Ev Mediu, pe care îl împarți cu alt bolnav, și să te întorci în Comuna Primitivă. România este o țară în care medicii sunt atât de umiliți ei înșiși, încât cei mai mulți s-au transformat în niște măcelari acri și cinici, care nu dau doi bani pe tine și pe viața ta. România e țara în care o somitate medicală se definește, de cele mai multe ori, doar prin aroganță și dispreț față de ființa umană pe care a jurat s-o îngrijească cu devotament și profesionalism. Țara în care medicii tineri nu au bani de cărți și de congrese, iar cei vârstnici și experimentați se cred Dumnezei, deși n-au mai citit serios de când aveau 30 de ani. România e țara în care un medic e plătit ca o femeie de serviciu. Țara în care, dacă nu ai pile, poți să mori la ușa unui cabinet medical, fără ca cineva să se uite la tine, iar, dacă ai pile, tot poți să mori, pentru că doctorul tău are atâția oameni în grijă, încât n-are timp nici să facă pipi. România e o țară în care, dacă viața ta depinde de vreun medicament compensat, ești trimis să ți-l cumperi, iar, când întinzi mâna tremurândă peste ghișeul farmaciei, afli că, de fapt, nu ai ce cumpăra, pentru că nu există. “Nu se găsește, reveniți peste o lună, poate îl primim”… În timp ce cetățenii celorlalte țări europene beneficiază de tratamente noi, inovatoare, care le oferă șanse mai mari în lupta cu boala, România este o țară în care aceste tratamente ajung cu mulți ani întârziere, pentru că listele de medicamente compensate se actualizează rar și cu zgârcenie. România e țara în care, permanent, lipsesc din spitale și din farmacii medicamente vitale. Țara în care bolnavii de cancer sunt trimiși acasă și invitați să revină peste o vreme, pentru că lipsește cutare citostatic. Unii dintre ei se duc la cimitir și nu mai revin.

România e țara în care anumite boli grave nu se pot diagnostica și trata corect, pentru că analizele esențiale nu se decontează. Și țara în care anumite secții de spital, renovate și dotate modern de câte-un ONG, zac nefolosite, pentru că lipsesc aprobările de la minister. E țara în care, dacă ai cancer și viața ta depinde de radioterapie, tot ce se ți se oferă e un loc pe niște liste uriașe de așteptare. Iar când, mult peste termenul la care ai mai putea învinge în lupta cu boala, îți vine, în sfârșit, rândul, ești tratat cu aparate care în afară nu se mai folosesc de 10 ani. România e țara în care medicii refuză să dea recomandare pentru formularul S2 (fost E112), pe baza căruia oricine are dreptul să se trateze într-o țară din UE, în cazul în care țara lui nu îi poate oferi tratamentul necesar. De ce refuză, deși e vorba de dreptul la viață al pacientului și de dreptul lor, ca medici, să apere respectiva viață? Nimeni nu are, până acum, un răspuns la această întrebare. Să fie teama de autoritățile care i-ar putea persecuta pentru că au risipit banii de la buget, salvând vieți?

România e țara care ignoră cu seninătate protocoalele internaționale elementare. Dacă în țările civilizate, există un protocol obligatoriu, pentru aproape fiecare situație medicală, în România, poți primi 10 recomandări diferite de la 10 medici diferiți, pentru o problemă banală. România e țara în care nu că medicii nu se consultă între ei, dar nu au nici internet în spitale, ca să poată accesa un articol științific sau un studiu care le-ar putea fi de folos. Asta presupunând că sunt dintre cei care au bani să plătească abonamente la diverse platforme științifice importante. România e țara în care, dacă ai 2 boli care se bat cap în cap, cei doi specialiști care te tratează nu vor comunica între ei și nu se vor pune de acord asupra unei conduite de mijloc, care să împace pe cât posibil cele două afecțiuni. Îți vor recomanda chestii contradictorii, fiecare îți va spune că celălalt e un dobitoc, iar tu, pacientul, vei bâjbâi în infinit între cabinetele lor, măcinat de disperare, neputință și deznădejde.

România e țara în care, pentru că nu există protocoale medicale obligatorii, clinicile private își vor permite, cu nesimțire și lăcomie, să te suprainvestigheze, doar ca să te jupoaie de bani. Nimeni nu te poate apăra de această lăcomie, pentru că totul e o mare cumetrie, iar domnii doctori din comisiile care ar putea impune protocoalele și veghea la respectarea lor lucrează și în clinicile dornice de jupuire. La fel și în caz de malpraxis: doctorii care evaluează o anume conduită medicală suspectă se bat pe burtă cu “făptuitorul” și vor avea grijă să decidă că e corect ce-a făcut.

România e țara în care banii și-așa puțini din bugetul de sănătate sunt furați cu cruzime și cinism. Țara în care deciziile se iau în funcție de orice altceva, în afară de interesul pacientului. Țara în care mor, în mod curent, oameni, din vina altor oameni care ar putea să îi salveze și sunt și obligați s-o facă, dar n-o fac, pentru că sunt mult prea preocupați de prosperitatea personală. Țara în care ești ales să mori sau să trăiești, în funcție de câți bani ai, de cum te cheamă sau de cunoștința cui ești. Și, bineînțeles, țara ai cărei politicienii se operează la Viena, în Turcia sau pe te miri unde.

România e țara în care, dacă ești sănătos, viața e doar urâtă și umilitoare. Dacă însă te îmbolnăvești, ea devine iadul pe pământ.

De asta spun: dragă române, stimate cetățean european, omule, oprește-te din goana ta nebună, îngenunchează chiar acum și roagă-te obsesiv să nu te îmbolnăvești. Vei fi operat cu instrumente colcăind de microbi, în săli de operație dezinfectate cu apă chioară, vândută spitalelor de șmecheri aflați în cârdășie cu autoritățile. Nu vor fi bani de tratamente noi pentru boala ta, ba chiar nu vor fi bani nici pentru tratamente mai vechi. S-au cheltuit deja pe vile, pe Merțane, pe huzurul aleșilor și al partenerilor lor întru hoție și cinism. Nici loc în patul de spital nu va fi, sunt deja doi alți români înghesuiți în el. Chiar acum zbiară doctorul la ei, pentru că e nervos, iar cearșaful de sub ei e murdar, fiindcă n-au avut bani să mituiască infirmiera. Nu, nu te revolta, nu ajută la nimic. Mai bine îngenunchează și roagă-te cu disperare, cu furie neputincioasă, cu lacrimi. Roagă-te, până la epuizare, să rămâneți sănătoși și tu, și familia ta. N-o să-ți folosească la nimic, dar măcar știi că ai făcut tot ce-ți stătea ție în puteri ca să te salvezi. Sistemul românesc de sănătate n-o va face. Poți să mergi și la biserică, dacă vrei, o să avem în curând și Catedrala Mântuirii Neamului. Pentru asta s-au găsit ceva bani și se vor mai găsi. Ah, și după ce te rogi, nu uita esențialul: să nu te îmbolnăvești.

Orice, numai nu te îmbolnăvi, da?

Foto Shutterstock

62 comentarii

  1. de mult nu am oftat atat de adanc ca dupa acest text 😥

    • Mare adevar si trecand peste drama care este peste noi constientizand neputinta vreau doar sa spun: Frumoasa expunere.

    • AAAiaiai aiii Simona, ti-ai gasit creierul vad 😛 , ce ne-ai panicat 🙂 😛

      vrei , te rog, s-o intrebi pe Ametist daca vrea sa-mi dea emailul ca sa-i trimit bani sa-si ia Doppler portabil>? si ce a mai zis ea mai acum o luna ! si poti sa-i dai si emailul meu

  2. hai ca m-ai facut sa oftez. Doar am tercut pe acolo de cateva ori.
    In ultimii ani am decis ca sunt sanatoasa. Da, sunt inca inregistrata ca bolnav cronic, inca primesc retete, inca ma sustin cu Nike (ea mai mult pe mine) dar am decis sa gandesc ca sunt sanatoasa, ca sunt sanatoasa, ca sunt sanatoasa etc. Compulsiv obsesiv. Sau invers.
    Si am renuntat la toate alea 1 milion de lucruri care imi faceau capul in 13 directii si imi dadeau insomnii si ajungeam sa fiu obosita si a da, sa ma imbolnavesc. Si sunt convinsa ca televizorul imbolnaveste. Vorbitul la mobil imbolnaveste. Alcoolul in exces imbolnaveste. Chimicalele in exces in casa imbolnavesc. Masina leneveste si imbolnaveste. Cu ce am ramas dupa ce am redus toate astea? Cu niste bani (calculati voi lunar cat va iese) si cu timp de alergat. Ca da, alergatul (cu incalzire, da!!?!?!) nu imbolnaveste. Sunt zen si calma ca o floricica. Sau ca Nike. A, si rasul iar insanatoseste, mai ales rasul roz – de aia vin la tine pe site, Simono.

    Va pupez si va doresc din suflet sa aveti reusite in tot ce faceti!!

    Weekend frumos la toata lumea!

  3. Offff… atata am de spus. 🙁

  4. Adevarat, trist, si revoltator! Tocmai ai enumerat vreo 20 de infractiuni pe care cadrele medicale le comit in Romania, infractiuni care ar trebui sanctionate conform legii. Pana cand nu vor fi constienti ca isi pot pierde locul de munca, diploma sau chiar pot face puscarie pentru ceea ce fac cu pacientii, pentru modul barbar in care incalaca drepturile omului, pana nu vor raspunde in fata legii nu se va insanatosi sistemul. De moralitate si constiinta nu mai are rost sa vorbim sau sa speram…

  5. Si zice al meu ca sunt dura cand descriu Romania … abia astept sa citeasca postul asta.
    Sa fiti sanatosi va doresc.

  6. Cat de trist si de adevarat…Norocul meu, ca tanar medic care inca mai bantuie pe aici, este ca am nimerit intr-un loc destul de bun, unde lumea se ocupa de tine, iti arata, te invata (cel putin in specialitatea mea), iar pacientii au parte de cea mai buna ingrijire posibila. De asemenea am avut noroc si ca pacient sa am parte de cel mai nou tratament pt afectiunea mea, datorita includerii intr-un studiu. Din pacate prea putini au asa noroc 🙁 Asa ca eu merg mai departe cu zambetul pe buze si incerc sa privesc cu optimism spre viitor, un viitor in care si eu sa pot schimba cate ceva 🙂 (macar eu n-am depus juramantul ala degeaba 😛 )
    Ah, si mai iau exemplu si de la minunata noastra nike, atunci cand ma mai apuca disperarea 🙂

    • ametist,
      mai vrei Doppler portabil? mai sus am rugat-o pe Simona sa-ti dea emailul meu .
      daca inca mai vrei trebuie sa-mi dai coordonaatele bancare.
      am zis ca pe termen lung : 10 ani

    • @andu YY- scuze de raspunsul intarziat, dar pana la urma am reusit sa ma descurc in privinta dopplerului portabil. Cat despre celelalte aparate de care am pomenit…intai sa devin medic specialist (peste 2 ani) si atunci oi mai vedea ce mai fac. Oricum multumesc din suflet pentru bunele intentii, mai rar asa oameni 🙂 va doresc tot binele din lume!

    • bine , bine, am inteles Ametist .
      mai vedem ce-o mai fi pe aici 😎

  7. “Țara în care medicii tineri nu au bani de cărți și de congrese, iar cei vârstnici și experimentați se cred Dumnezei, deși n-au mai citit serios de când aveau 30 de ani. ”
    Atat de adevarat!
    In rest, ce sa zic..ai zis tu tot.
    Oftez.

  8. Observ că la faza asta toată lumea oftează. Vorba cîntecului: Băi, cred c-aşa-i normal, da!
    Aşa că hai să oftăm toţi odată, că poate se mişcă ceva. Deci la comanda mea: 1, 2 , 3… Ăîî? Tot nimic, nu?

    • eu in Middle East am colegi din toate tarile ,inclusive cele foste comuniste.
      in astea e la fel ca la noi .
      de parca dupa caderea regimului , I-a apucat pe toti boala imbogatirii prin japca de la stat ori ciubucareala ,la nivel mai mare sau mai mic,fiecare dupa cit il duce capul .
      dar peste tot e o jecmaneala generalizata pe spinarea elementului statistic ( adica omul simplu, de pe strada)

    • Andu, pai nu-i de mirare deloc ca peste tot in tarile foste comuniste se intampla la fel. Toata sandramaua asta vraiste de sistem e mostenire comunista. In comunism sistemul medical a fost gandit la modul “totul e gratis, pentru toata lumea, de la aspirina pana la transplanturi” – nu stiu daca se faceau atunci, dar prindeti voi ideea… Ei bine, un sfert de secol mai tarziu, intr-o faza in care medicina a evoluat la modul SF, la noi e LA FEL (plus coruptia generalizata care fura si putinul ce-ar trebui sa ajunga “la toti”). Ideea este ca in strainatate s-a facut INVERS: aveau acces cei care-si permiteau initial, s-au extins asigurarile si pt cei care nu-si permiteau dar se merge pe sistemul “servicii de baza” + “complementare” pe care daca le vrei, platesti ! Complementara nu inseamna doar rezerva cu plasma si terasa, inseamna si imagistica, kinetoterapie si alte de-astea, deci nu vorbim de luxuri. Atata timp cat la noi nu se face diferentierea asta nu o sa ajunga banii pt salariile medicilor in veci ! sau pt curatenie sau ce vreti voi. Si nu se baga nimeni s-o faca pt ca, politicul care o va faca si-o va lua in freza electoral, pt ca nimeni nu vrea sa renunte la un privilegiu ca sa aiba servicii de baza macar de calitate, accesibile tuturor. Multumim din inima comunismului, again, ca ne-a lasat o bomba cu ceas !! printre multe altele.

    • din pacate…nimic…..doar adevaratul nostru imn national e “Miorita”,nu?

  9. Simplu, simpist, de vara….Daca si angoasele astea se pretind reflectii, atunci nu mai stiu eu cum e sa (cand) gandesti! Cred ca poti mai mult decat randurile de fata, se vede ca n-ai intrebat pe nimeni, doar ai stat si ai gandit singura (si, scuza-ma, n-a iesit mare lucru!)
    Pentru comparatie, desi nu-l cunosc si nu sunt total de acord (dar nici in total dezacord): http://bogdanstoica.ro/index.php/blogul/item/20025-buna-ma-numesc-dan-oprea-sunt-chirurg-la-ploiesti-si-mi-e-rusine-de-mine

    P.S. De atata indignare, n-am mai pus diacritice, poate rogi pe una dintre admiratoare sa corecteze textul…

    • Una din Bucuresti

      Am “rasfoit” blogul lui Bogdan Stoica. Mi-a placut, este haios si dintr-o bucata. A scris frumos si despre Dan Oprea si situatia respectiva. As fi comentat si eu, dar n-am feisbuc. Stiu, sint o inapoiata 😉
      Care este diferenta dintre cei doi “blogări”, in afara de stil? Ca mesajul e acelasi.

    • AdIonascu
      si cum sa fi scris ca sa nu zici tu ca e “simplist”?
      de unde se desprinde idea ca “angoasele se pretind reflectii”?
      e un blog in care scrie cum simte si vede o problema in felul ei personal.
      vrei sa scrie cum vezi tu?
      sau altii ?
      esti gica contra de dragul contrei

    • costicamusulmanu

      @ dl. ionașcu: întîmplarea face să fiu follower pentru ambii bloggeri; ca idee, simonei nu-i place f tare celălalt (mi-a zis mie) personagiu iar stoica a declarat cu gurița (mă rog, tastatura) proprie că ține blogul în primul rînd că-i mai ieftin decît canapeaua unui psiholog; punctul comun al celor doi (simona n-a declarat da’ o bănuiesc io) este că nu se erijează în corifei ai adevărului absolut, leaderi de opinie sau alte forme mult supraunitare de inteligență; faptul că niște unii, mai inteligenți decît media (zic io), în timpul lor liber, absolut GRATIS!!!, împărtășesc niște idei (cu care nu ne obligă nimeni să fim de acord), nu ne îndrituiește la replici virulente; mă rog, pe ăștia mai civilizați cum sunt unii și cum încerc și eu să devin; acestea fiind spuse, vă informez că aici e un spațiu unde încercăm “să ne simtem bine” fără să-i călcăm pe bătături prea mult pe alții; așa, doar de exercițiu, vă recomand spre lectură Maimuța Carpatină a lui Radu Paraschivescu (mare Domn), poate vă recunoașteți în vreun articol? zic
      sănătate la neamuri și apă la păpușoi! :mrgreen:

    • hi costica
      pe unde esti ?
      tot in usa?:-)

    • lăsați-l, oameni buni, să fie câte de virulent vrea, e democrație, nu tre’ să avem toți aceeași părere, iar eu pot să duc oricâtă virulență, nu-i problemă 😉

  10. Girafa medicala n-aude tot din sala.

  11. M-a facut si pe mine sa oftez, cu atat mai mult cu cat stiu ca e foarte adevarat… Prin urmare, incerc sa ma feresc de doctori, ma tratez de boli marunte cu legume, fructe, ceaiuri… Cat mai putine pastile, ca si acolo e o chestie cu industria farmaceutica (banuiala veche a mea, confirmata recent si la TV). De fapt, o prietena medic imi spunea ca si reclamele pe care le vedem zilnic “retii apa in organism? ia cutare!”, “pentru somn usor, ia cutare!”, “te simti obosit etc? refa-ti ficatul cu cutare….” induc ideea ca “da, am si eu simptomele, ia sa cumpar si eu cutare, ca e fara prescriptie”. Si uite asa, o multime de oameni iau medicamente si daca trebuie si daca nu… Deci, curata manipulare! In plus daca la farmacie te doare capul, rar sa intampla sa iti recomande ceva ieftin (acceasi copozitie, pret diferit)… La spitale nici nu vreau sa ma gandesc, slava Domnului, nu am avut nevoie pana acum!

  12. am inteles cu mai multi ani in urma , trecand prin mai multe experiente nefericite ca nu te poti baza pe sistemul public de sanatate ( din motivele pe care le stim deja cu totii)
    apoi am constatat trecand prin experiente tot nefericite ca sistemul privat are si el bube mari: in goana dupa profit au mii de abonati ( majoritatea prin contracte cu companii multinationale) in schimb ofera servicii extrem de slabe: medici abia iesiti de pe bancile scolilor care nu stiu ce este un spital , care nu sunt pregatiti sa faca fata meserie si, mai garv care sunt obligati sa nu depaseasca nr de minute pe consultatie ; au indicatori de performanta prin care ar trebui masurata productivitatea la culesul cartofilor; un sistem bine psu la punct de amanare , de “dus cu vorba”, zambete fortate si consultatii superficiale- camd e asta ai parte
    Gaselinta de marketing cu acele “parteneriate academice” care inseamna ca au ce pune pe brosurile publicitare – numele unor medici la care ajungi doar contra unor costuri de consultatie prohibitive ( adica cine are o afectiune banala dar plateste , e bine venit, cine are problem serioase dar nu poate plati..mult noroc) Personal sunt norocoasa ( ca pot sa muncesc) si pot sa platesc consultatiile dar mi-ar fi rusine sa ocup timpul unui profesor nu stiu de care doar pt ca pot. Ca ma doare capul cand ploua….Mai mult, am convingerea ca in multe situatii sunt dr cu renume doar pt ca au stiut sa iasa in fata ..
    Am mai spus cu ocazia unei postari despre popi ca sunt meserii pentru care daca nu ai vocatie, nu ai o minima chemare – nu ai ce cauta, si pentru asta ii gasesc vinovati si pe acei pe medici care nu isi fac meseria cum trebuie; am avut medici in familie si am crescut cu ideea ca e o meserie nobila, ca medicii sunt niste oameni speciali, ca nu oricine se face doctor. Ei as! da, acum stiu ca e o naivitate
    Am avut si experinete fericite cu medicii, din pacate net mai putine decat cele urate ; si cand spun urate imi vin in cap nu acei medici slab pregatiti ci acei medici RAU INTENTIONATI – nici nu as fi banuit ca exista asa ceva
    si pentru ca am epuizat cele doua variante : public si privat, ma intreb – ce ne ramane cand avem nevoie de medic? norocul de a cunoaste pe cineva care te poate indruma spre un medic bun sau macar bine intentionat
    deci, o femeie, nike..sper sa ramaneti in preajma 🙁

  13. 💡 si Ametist, stai pe faza..

  14. Mi se face rau de cit de bine ati zis-o… Eu inca n-am patit, dar stiu atitea si atitea cazuri. Ce spuneti e adevarat pina la ultima virgula, de o mie de ori. Vai de capul nostru, ca eu unul nu stiu ce e de facut in absenta totala a bunului simt…

  15. Dana Radulescu

    Adauga si : țara in care medicul de familie iți recomandă un medicament deja aranjat, țara in care oncologul iti prescrie medicamentele pentru care are target chiar daca stie ca nu sunt excelente pentru tine…

  16. Romania e tara care da jdemilione de euro cacatului numit Mastrodontul Neamului si popilor. Asta in timp ce.. Adica ce sa mai zic. N-are rost. Pisoii mei au un nou nume colectiv. “Ratiaidracuiarvaticacatpecovor”.

  17. Simona, daca mai esti in pana de idei, iti sugerez o discutie pe marginea firmelor de comenzi on-line si a conditiilor in care acestea comercializeaza produsele si asigura garantia acestora. Cum “garanteaza” ei ca produsul e conform, fara lipsuri sau defecte si cum, daca acestea se intampla, clientul e de vina, intr-un fel sau altul. Tocmai am o poveste pe tema asta. SI cred ca nu sunt singurul din secta “fraierilor cumparatori on-line”.
    O zi buna.

  18. Dar in tarile din vest cum o fi?
    Nu ne zice si noua cineva care traieste pe acolo de mai mult timp?
    eu am fost doar in excursii

    • Iti zic io cum e daca imi dai emailul tau sa-ti trimit coordonatele bancare. Ce, io n-am wishlist? Canapeaua si fotoliile plang deja. Tot pe termen lung as vrea, 10 ani pare rezonabil. 😎

    • In spitalul din Bologna mi-au dat culoarea alba (parca). Un accident pe santier in care mi-am belit un pic genunchii. Nimic grav dar aveam nevoie de scutire pentru doua zile. Am asteptat sapte ore. Cand m-au luat mi-au facut analize si pentru organe despre care uitasem ca exista. Moka! La sfarsit au zis ca-s sanatos tun da’ cam surmenat. Mi-au dat hartie de stat acasa pentru doua saptamani. Oameni, ba! Oameni!

    • PS: depasisem alea trei luni de stat si, evident, munceam la negru. N-a contat. Aia medici.

    • In tarile de vest e relativ ok… In Franta cel putin.. ai medic de familie la care te duci cu programare sau fara…are programul afisat pe usa si de tine depinde cand vrei sa mergi.. cat e de urgent.. apoi depinde de situatie daca e grav te trimite la specialist .. aici poti astepta si pana la o luna ca sa ai programare . ideea este insa ca daca ai programare doctorul nu pleaca sau iti zice sa vii alta data ca e prea ocupat.. daca se intampla sa intervina ceva si nu te poate primi te suna pana sa ajungi la usa lui si te reprogrameaza.. nu stiu cum este cu urgentele , am auzit ca poti sa stai si ore la spital pana te ia cinevase uita un medic la tine… depinde de cat de urgenta e problema ta..
      Pediatrii de exemplu dau consultatii doar pe programare.. daca ti se intmpla sa fie copilul bolnav si ai nevoie de el si el nu e disponibil din varii motive ( vacantza, nu da consultatii in ziua respectiva, e bolnav) ori te trimite la alt pediatru din aceiasi localitate ( are in general 2 sau 3 confrati la care te orienteaza) ori alt medic ii tine locul ( asta in caz de boala) .
      Experienta mea de spital ( maternitate) a fost excelenta in comparatie cu ce citesc ca se intampla prin Romania. Prima data am nascut programat . Cezariana pentru ca bebe era in pozitie pelviana si nu am vrut sa risc o nastere normala. M-am prezentat la usa maternitatii ( imi trimisesera scrisoare acasa cu data si ora cand trebuia facuta interventia) , m-au operat si am stat in rezerva de 2 persoana timp de 5 zile. Nu a trebuit sa scot nimic din buzunar sa se ocupe de mine si de copil.. asistentele se schimbau in fiecare zi ( nu stiu daca am avut una mai mult de o zi) si fiecare se comporta la fel de dragut si atent cu mine si copilul. A doua oara am nascut in urgenta. Pierdusem apa si copilul era iar in pozitie pelviana 🙂 Am ajuns la spital cu pompierii ( in Franta ei se ocupa de transportul bolnavilor la spital in cazurile care nu sunt grave). M-au consultat si m-au operat . De data asta am avut parte de o rezerva singura, desi nu o cerusem. Le-am explicat despre ce era vorba si mi-au spus ca nu mai au rezerve cu 2 locuri, dar sa stau linistita ca nu platesc nimic in plus ( pentru rezerva singura pretul era de 100 euro pe noapte nerambursat de sistemul de asigurari medicale). Am avut parte de aceiasi grija si atentie din partea personalului si de data asta. Si asa a fost nu am platit nimic.
      Maternitatea in care am nascut este cea mai mare din vestul regiunii pariziene si e considerata “uzina” pentru ca sunt cam 3000 nasteri pe an. Aici daca vrei sa fii mai fitos nasti in clinica privata.
      In ambele cazuri nu am scos nici un ban din buzunar, pentru ca sistemul de securitate sociala ia in sarcina toate cheltuielile legate de nastere.
      Am uitat sa precizez ca si la medic banii pe care ii dai pe o consultatie sunt rambursati o parte de sistemul de asigurari ( securitatea sociala) si alta de un sistem privat la care cotizezi si care este numit mutuala.

    • Confirm eu ca in Franta risti sa nu se uite nici dracu’ la tine cu orele la urgenta 😯 😯 Eu m-am dus cu hernie de disc grava, de-abia imi mai taram un picior si nimic. Stateau rezidentii, cascau gura la tine da’ nu se bagau, nici macar o injectie antiinflamatoare nu mi-au facut. Pana la urma m-am dus cu o recomandare la un medic de familie, foarte ok, care m-a urmarit cateva luni de zile si am scapat si de operatie (ca in vest nu se mai face operatie, te chinui mult mai mult timp cu medicamente da’ macar nu ramai cu sechele o viata ca dupa operatie).
      Aici medicii sunt buni si bine pregatiti si au tot materialul necesar, plus ca nu scoti mai nimic din buzunar daca ai asigurari (de baza + complementara) dar, daaaaaaaaaar, daaaaaaaaaaaaaaar, eu raman la impresia ca in Ro medicul e mai aproape uman de tine, e mai empatic, te trateaza cumva holistic, aici fiecare isi face bucatica lui (bine) dar atat. De aceea sunt si atat de apreciati romanii in sistemul medical in Franta, tocmai pt ca sunt atenti cu pacientul, asculta toate babele si mosii, nu sunt “la uzina” ca francezii. Avem resursa umana super buna, daca s-ar scoate elementul “salariu’ penibil” din ecuatie ar face minuni, daca nu fac deja. 🙂

    • ti-o zic eu. Prima data m-am dus la medicul generalist. Un fel de famelie. M-a intrebat de istoric, si fara trimitere ci doar pe ce i-am povestit mi-a dat niste medicamente, sa le iau la nevoie. Compensate. Aceeasi boala care in Ro pneumologul mi-a dat sa iau doza de 2 ori pe zi.
      Apoi am fost la pediatru. Asta e un nene scump, batran, 65-70 ani (are nepoti la gimnaziu+liceu). Care prima data a facut o fisa grasa cu istoricul medical al copilului, apoi al parintilor, apoi explicat importanta igienii vietii (mers pe jos zilnic, dormit la 18 gr etc), apoi a alimentatiei (diversificare, gatesc in weekend si congelez excesul) etc.
      Despre chimicale: vaccinuri: unu, poliomielita. Restul la gunoi. Medicamente: paracetamol la nevoie (peste 39.5 sau daca sufera de dureri), nurofen la gunoi.

      Apoi am ajuns prin in Olanda. M-am dus la farmacie si a zis: da-mi reteta. Nu am. Du-te la urgenta. La urgenta o asistenta ce nu stia de acest medicament – ce se aplica in regim de urgenta. I-am zis ce vreau, ma intreba pe mine de dosaj, i-am scris ca nu are, si dat reteta – cu numele si dana nasterii scris gresit. Macar m-a facut mai tanara cu 9 ani 🙂

  19. banuiesc ca majoritatea celor care posteaza aici traiesc in orase , orase cu spitale mai mult sau mai putin dotate cu medici si aparatura performanta . dar ce sa mai zici de cei care traiesc in afara aglomerarilor urbane , in comune si sate unde o ambulanta ajunge in medie la 30 de minute (asta daca nu e iarna si viscol ) …medicii pun diagnostice&prescriu retete dupa goagle si forumuri ..si cand cineva moare , singura consolare este …asa a vrut Dumnezeu si , atatea zile a avut . este groaznic

    • Corect, Shoric!
      Da, e, au am avut doar experineta spitalelor supraglomerate din Bukale, unde macar EXISTA specialisti!
      Dar imi spune aun baiat a carui mama este la Calarasi (nu “comune si sate”, ci capitala judetului!) ca la spitalul judetean nu mai exista niciun anestezist, au plecta tot in strainatate. Ceva chirurgi mai sunt, insa pentru anestezie, vine un blugar, cu bacul, d etrei ori pe saptamana!
      Exact cum spunea Simona, mare grija sa nu ai o urgenta chirugicala vinerea, dupa ce s-a intors la el anestezistul bulgar, ca trebuie sa mergi la Bucuresti …

  20. Acum 2 ani eram in Romania in vacanta. Intr-o zi baiatul cel mic se trezeste dupa somnul de dupa amiaza cu niste placi mari si rosii pe tot corpul.. arata ca si cum ar fii fost batut cu urzici…. era in perioada cand ii dadeau dintii si avea si o usoara febra.. dar altfel se comporta normal fara nici un alt simptom de boala.. speriata m-am dus evident la spitalul de copii.. unu privat ca auzisem ca la cel public e jale.. nimic de zis, frumos, curat amabili.. doctorita de garda cum il vede face ochii mari si-mi zice ” Alergie alimentara !! e grav!! trebuie tinut sub observatie ca daca se umfla!!” Copilul era bine merci mai mult speriat de zarva si agitatia din jurul lui.. concluzia : am stat internata in spital 2 zile cu copilul sub perfuzie pentru o banala alergie virala ( am aflat asta mai tarziu cand m-am intors in Franta unde locuiesc ca la alergiile alimentare reactia de umflare se declanseaza la o ora maxim dupa ce ai ingerat alimentul ce produce alergia) care se trata ambulatoriu cu un simplu sirop antihistaminic .. Nu va mai spun ca aceasta “distractie” ne-a costat in jur de 20 de milioane de lei..

    • Hai lasa ca mie la Paris mi-a dat un medic antihistaminice contra alergiei (c-asa e moda…) si eu aveam bronsita, am tratat-o in vacanta in Ro si mi-a trecut. Asa ca… 😯

  21. Splendid !Iar se pricepe toata lumea la medicina!Dragilor, medicina e o treaba GREA !Se invata 18 ani de liceu+6 facultate+4-5-6-7 rezidentiat !Se pierd mii de nopti invatind sau cu garzi, in timp ce altii dorm, se uita la TV , traiesc relativ relaxati ca , au inchis usa serviciului lor la ora X si s.au rupt in secunda 2 de probleme;medicul nu poate face asta,in plus duce cu el acasa toata incarcatura de suferinta umana,toate necazurile si intimplarile dramatice pe care le.a vazut si astea se aduna, zi de zi, an de an, vrea nu vrea !Fericiti-va ca nu sunteti medici sau cadre medicale si nu mai aruncati cu pietre !stima si sanatate !

    • Nu aruncam cu pietre in medici. Aruncam in sistemul asta infect. Cunosc foarte bine destui medici si asistente (UPU) si pot sa-mi dau cu parerea. Cum poti sa dai, ca stat, aproape acelasi salar’ unui medic ca si mie (agent de paza). M-am uitat vreo sase luni la medicii UPU. Sunt terminati.

    • Sau cum credeti ca m-am simtit eu (paznic) cand m-am dus la servici cu masina si personalul spitalului m-a luat cu “domnule”. De tot cacatu’. Din momentul ala m-am dus pe jos. Face piciorul frumos.

    • Eu cel putin ma adresez in prima faza tuturor pacientilor cu doamna/domnule, chiar si celor mai tineri decat mine. Asa mi se pare corect.
      P.S. Domnule Mihaita, cum ati fi vrut sa vi se adreseze personalul medical? Asa de curiozitate..

    • Ametist, eu am o deformatie..hmm..profesionala. Ii rog pe toti cu care tre’ sa lucrez sa ma ia la “per tu”. Cine nu vrea, nu vrea. Nici o suparare. Motivul e foarte simplu. Fiind scafandru de salvare a trebuit ani de zile sa ma bazez 1000 % pe oamenii mei si ei pe mine. Morala cred ca e usor de inteles.

    • PS: cand se intampla cate o magarie nu strigam colegului ” Domnule X, fiti va rog amabil sa nustiuce” ci zbieram “Coaiee! Pregateste oxigenu’ si anunta recompresia!”. In anumite meserii respectul se castiga, nu se cere.

    • din pacate ajungem aici datoria incompetentei unora din cadre.
      Tocmai m-a intrebat un britanic cum se face diploma de medicina in Romania, ca dailymail a scris acum cateva luni despre un medic, de la Carol Davila, ce nu stia sa ia pulsul. E suficient cativa ca ei si sa fie sute-mii de oameni morti/cu probleme pe restul vietii.

  22. Ceea ce scrii tu Simona e din pacate adevarat. Dar nici sistemele medicale din tarile occidentale nu trebuie idolatrizate…si acolo se asteapta ore in sir la urgente si uneori luni pentru programare la medicul specialist. Si acolo sunt aceleasi scandale legate de medicamentele prescrise si companiile farmaceutice. Situatia e si mai dramatica in State pentru pacientii fara asigurari private.
    Pe langa dezinteres si hotie …problema fundamentala e cea financiara: din CASul platit in Romania nu se pot oferi servicii similare cu tarile in care asiguratii platesc de 10,20x mai mult.

    • Una din Bucuresti

      Iar obamacare a pus cireasa pe tort. Adica eu am platit si mai multe taxe, ca sa aiba altii o asigurare care e scumpa oricum. Hoti peste tot.

  23. Este un articol scris de un om sanatos. Comentariile sunt ale oamenilor sanatosi. Sau oricum vindecati complet de orice de mult timp. Si faci foarte foarte mult rau cu articolul asta. Ati observat cum in filme e introdusa ideea: doctorul :”dl X are o boala grava la inima, nu credem ca va mai trai 24h”.. ruda incepe sa planga. La noi si va spun din experienta sunt 2 raspunsuri ale rudelor: sa jure ca platesc oricat ca ma umplu de bani sau 2 iau telefonul in mana si dupa 3 ore de sunat telefoane al meu si al oricui altcuiva vine si-mi spune ca a aranjat maine seara avion la viena.
    Aceasta diferenta de atitudine este urmarea lipsei increderii in medicina cauzate de TV si de cei ca voi. Cu mana voastra v-o faceti. O zi buna

    • Asta nu inseamna decat ca v-ati pierdut credibilitatea din cauza sistemului defectuos. Faptul ca dau fuga la Viena si pe unde s-o mai nimeri e treaba lor, daca au posibilitati sa incerce si pe luna, nu vad de ce v-ar deranja, in afara unei mici zgarieturi pe orgoliu, ca deh… nu va considera la acelasi nivel ca medicul austriac.

  24. Astazi tac. Si maine, si poimaine… Astazi nu sunt medic. Sunt pacient. Doar atat: sunt intr-un spital de stat. Si ma unge pe suflet spitalul asta. Imi arata ca se mai poate. Mai poti fi bolnav. Nu pentru ca sunt eu medic. Asa vad aici in toate saloanele. Si cu toti pacientii. Deci mai exista speranta. Si nu, nu merg la Viena, nu-i nevoie. Oricum nu as avea cu ce.

  25. Nu cred ca exista subiect mai spinos si cu mai multe comentarii la ambele extreme decat medicina. Si daca se intreaba cineva de ce “dr.Quinn” este pentru ca asa ajungem sa lucram uneori , ca pe vremea lui Pazvante si ca in Akansas-ul din deal pe vremea lu’ tata mare. Nota bene , lucrez intr-un spital de provincie , am doua competente , urmeaza a treia , un doctorat si in afara de timp si banii pentru reviste si congrese nu mi-a limitat nimeni dorinta de a citi.Si n-am alta motivatie decat spaima de plafonare pentru ca la bani nu ma ajuta cu nimic. Sunt in sistemul asta de ceva ani , sunt medic , am fost pacient ,am fost ruda de bolnav , as zice ca le-am incercat pe toate. Stiu cum e sa fii si in fata usii si in spatele biroului , stiu cum e sa te apuce lehamitea ca statul nu-ti da ce-ti trebuie sa tratezi cum trebuie si lehamitea ca in secolul 21 unii vin la 3 dimineata cu salvarea ca s-au intepat in cui si altii stau pana nu mai pot ca s-au tratat cu ceaiuri si cataplasme si n-ai voie sa-i intrebi de ce vin asa tarziu.Cand esti gata copt nici tomograful nici medicamentele scumpe nu mai salveaza . Da , stiu , un medicament e cu atat mai bun cu cat e mai scump , mai greu de gasit si mai amar.
    Stiu cum e cand pacientul intra pe usa gata montat ca e cetatean european si are drepturi si te ameninta cu televiziunea . Aceleasi televiziuni care ar face mai bine sa realizeze ca tot circul facut pe cate un caz disperat nu face decat sa sporeasca neincrederea in medici si sa mai creeze cateva cazuri disperate. Stiu ca o stire gen ” in spitalul x au fost tratati cu succes n pacienti ” nu se vinde ca stirea ca in acelasi spital a murit unul in conditii suspecte dupa mintea cine stie carui neavizat. Ca veni vorba , in orice tratat de medicina , la fiecare boala exista un paragraf numit mortalitate.
    Am intalnit si colegi acri si colegi calzi. Nu-i pot blama pe primii in totalitate in conditiile in care dupa o garda cu zeci de consultatii a doua zi ramai in continuare la program si numai de zambit nu-ti arde. Sau de dat explicatii extinse cand la usa mai sunt zece.Nu discut acum de clinici ci de spitalele de prima linie care primesc de toate.Unde dotarile , inclusiv umane sunt minime si nu la orice ora.Unde intri in garda sperand sa nu-ti vina cazuri grave ca n-ai cu ce sa te descurci. Unde esti dr. Quinn .
    Stiu ca si pacientii au in buna parte dreptate dar ar trebui sa incerce sa nu mai priveasca orice halat alb ca pe un inamic .Nu munca ne deranjeaza. Ne deranjeaza munca in conditii proaste si cu oameni de proasta calitate , indiferent de ce parte a baricadei se situeaza.

    • Exact asa este cum spuneti, din pacate! Chiar si in locurile mai ok (unde sunt eu) se mai intampla sa nu stii ce sa faci ca n-ai antibiotice o saptamana..suni la farmacie, au numai Augmentin i.v si tablete..aa, stai, ca n-au decat tablete..update: nu mai e nimic in afara de Cilastatin, toate acestea din cauza nu stiu carei confuzii cu transportul..alta data in garda a trebuit sa cersesc Fragmin (antitrombotic) de la smurd, pentru ca nu aveam nimic pe sectie…alta data, ca prin minune, venea Spironolactona la farmacia spitalului si noi..sho pe ea, cat mai este!! scriam si cate 6 tablete pe zi ca sa ne trimita..nu mai zic de perioada in care trebuia sa ne milogim la laborator sa ne faca ionograma!! bine ca aceste situatii au fost trecatoare si nu s-au mai repetat, dar in alte locuri, cine stie cum o mai fi? Asa ca eu incerc sa fac tot ce pot, sa asimilez informatii din fiecare stagiu, sa fiu la curent cu ultimele studii si ghiduri, sa merg la congrese (evident din banii mei) si sa sper ca poate-poate voi reusi sa fac macar o diferenta mica-micuta in vietile oamenilor..mult spor in toate activitatile, dr Quinn si numai bine;)

  26. Stimata Ametist,
    Tot ce-mi doresc e sa nu dispara entuziasmul de a face diferenta. Blazarea si plafonarea fac rau in aceeasi masura ca si lipsa de resurse. Pana la urma tot ce-i trebuie unui om in prima instanta e un diagnostic corect. Apoi …ai cu ce sa-l tratezi sau il trimiti unde au cu ce. Fara orgolii sau pretentii de ” medicina e Dumnezeu si medicul trimisul ei pe pamant”.
    Ca exemplu din cealalta parte …afectiune banala , perfect tratabila la medicul de familie dar la un pacient snob de ultima generatie. Genul cu scoala vietii si cont obez. Si care bate din piciorute ca vrea la Viena acum. Si caruia daca ii explici ca si alimenatia necesita educatie asa cum poti sa-i menajezi orgoliul lui seria nu-s cat de BMW iti da o replica de maidan gen ” auzi fa, daca iti bagam ceva in buzunar te uitai la mine ca la Dumnezeu si chemai elicopteru”. Ta da..
    Asa ca…rabdare si entuziasm….Toate cele bune

  27. Simona (si nu numai) se mai poate face ceva in afara de rugăciuni, si eu as începe cu următoarele:
    1. Trebuie protocoale medicale obligatorii, si trebuie presat din partea oamenilor obișnuiții, pacientilor, presei, ong-urilor, formatorilor de opinie sa se faca. Ptr protocoalele nu sunt obligația politicienilor, ci a Organizațiilor profesionale ale fiecărei specialitate. Guvernanții zic ca nu e treaba lor (si nu e) iar org prof sunt conduse de niște oameni care au niște funcții onorifice, nu sunt plătiți ptr asta, nu e in vreo fisa a postului sau ceva ca trebuie sa le faca, ba chiar pe alocuri ii avantajează situația actuala. De ce ar fi bune protocoalele: a. Toată povestea cu privatul pe care ai spus-o; b. Toată povestea cu 5 medici si 5 păreri diferite, c.poti acuza de malpraxis daca nu respecta protocolul (si ptr doctor nu poate fi acuzat de malpraxis daca a respectat protocolul) d. Poti face un calcul cati bani trebuie ptr sănătate daca stii care e populația, care e incidența bolii si cati bani se consuma cu boala respectiva e. un medic care știe protocolul știe ce are de facut -restul, cărți congrese etc sunt bonus, dar are partea de baza zi cea mai importantă. f. Daca toată lumea lucrează dupa protocol nu mai contează daca te vede un rezident sau profesor universitar, deci mai putina înghesuială la Ușile unor “doctori mari si faimosi” care au si scoruri pe măsura ( sa zicem doar la privat, ca in rest e ilegal) g. Exista niște reguli gândite la rece care se pot aplica in situații de urgentă, situații dificile etc. H. Nu mai imi vine in minte acum, dar mai e

    2. Facutul de reclamații -Iarăși formatorii de opinie sa formeze opinia ca instituțiile medicale ca sa fie acreditate trebuie sa aibă adresa de mail funcțională ptr reclamații, si la acestea trebuie sa se si răspundă. Si este disperant ptr managerii de spital sa răspundă zilnic /săptămânal la aceste reclamații-asa ca vor face ceva sa primească cat mai putine-adică presiuni asupra subalternilor sa faca treaba bine. E un mecanism care funcționează clar in alte tari ( in uk auzeam săptămânal -“aveti grija cum x, ca primesc zeci de reclamații săptămânal” spre deosebire de ro unde am auzit fraza asta de 2-3 ori pe an)

  28. la un vestit spital din capitala, stand in picioare 6 ore dupa o amarata de externare,alaturi de un super om,care asteapta medicamentul minune,dar, desi i se cuvine, nu stie daca il mai apuca. un soi de conversatie pe marginea gropii, in care radeam amandoua.
    am decis ca dreptatea divina o fi,dar nu pe lumea asta si de ailalta ne indoiam sincer amandoua,asa ca,vorba unui tigan adventist:cine are inima buna nu poate sa faca rau.
    in rest zile de stat la coada, de privit,ascultat, observat oameni stand la coada pentru picatura de citostatice. altii imprumutandu-se sa cumpere doza de care se agatau cu putere. povesti,oameni, capat de drum incet pentru unii, zgomotos pentru altii, maini firave agatandu-se spasmotic de cel mai mic semn pozitiv.
    si toate adunate intr-o tara infecta, in care nici macar bunavointa doctorului nu tine loc de nimic, nici de medicamente, nici de sanatate, nici de raspuns la intrebari.
    ce poti raspunde cuiva care are nevoie de un medicament asteptat de doi ani,de care are tot dreptul si stangul din lume sa beneficieze,dar nu ii dai ca trebuie sa ne dea noua amaraciunea aia de 8 euro cutia, iar noua nu ne da,ca trebuie sa ii dea ei amaraciunea aia de 400000 de euro pe an. si impreuna, ca la ruleta ruseasca, noi cadem mereu pe 13 negru, ca pe auriu stralucitor cad mereu clopotele hurdubaiei nemului.

  29. Sunt un incepator in ale bog-ului asa ca iti cer un sfat poate ai timp …iti multumesc anticipat

    adresa : victor-revnic.blogspot.com

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green

bijuterii argint bijuterii argint