Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Mâncarea, acest virus care ne mușcă de creier

pisica

Dacă, la capitolul mâncare, oamenii s-ar comporta ca noi, pisicile, lumea ar arăta ca un film cu zombi. De exemplu, orice cetățean care ar mânca pe stradă ar fi atacat instantaneu de toți trecătorii, care i-ar smulge fremătând covrigul din mână. Cu gurile! După care și-ar încorda nările, în căutarea a ce s-ar mai putea hali nou prin zonă.

Mâncarea, pentru noi, pisicile, e un virus care ne mușcă din creier și ne îmbolnăvește temporar de nebunie. Nu există farfurie pe care să n-o controlăm, zgâlțâite de poftă, iar atunci când descoperim crăpelniță care ne place, nici cămașa de forță nu ne-ar putea opri să plonjăm în mijlocul ei. Eu, de exemplu, sunt înnebunită după pește, brânzică, măsline și biscuiți. Toate încercările sclavilor mei de a mânca în secret ceva de pe lista asta s-au soldat cu eșecuri răsunătoare. Pur și simplu, simt mirosul de oriunde m-aș afla și năvălesc isterică în incintă. Escaladez mobilele cu tropăituri și nu mă opresc până nu ajung să mă îndop ca o psihopată. Singura lor șansă ar fi să mănânce în picioare, în mijlocul livingului.

Hrănirea zombi-ului din mine cu cărnița de dimineață e întotdeauna un proces dificil. Cum să verși conținutul conservei în farfuria pisicii, când pisica e deja ÎN conservă? Mare noroc că nu îmi plac zemurile, că aș ajunge să mor ca proasta, înecată într-o oală cu ciorbă.

Dacă ar exista restaurante pentru pisici, toate clientele s-ar urca mai întâi pe masă, apoi pe chelnerul care ar încerca disperat să le așeze o farfurie în față.

La o masă pisicească de Crăciun, jumate dintre invitați ar fi cu boturile în salata de boeuf, iar restul s-ar împletici ciorchine printre picioarele gazdei, încercând să-i sară în oala cu sarmale. Bine, pornim de la premisa că, atunci când s-a gătit, au fost cu toții încuiați într-o cameră și și-au petrecut timpul izbindu-se de ușă și aruncându-se pe clanță.

Dacă ați fi ca noi, dragi sclavi umani, v-ați arunca miorlăind peste raioanele cu produsele preferate din supermarket-uri. La casă, ar fi nevoie de niște scannere sofisticate, care să depisteze ce firimituri și urme ați avea pe la bot: “Așa, deci v-ați ghiftuit cu măsline, ciocolată, cozonac, humus și portocale. 27 de lei și 10 bănuți. Aveți 2 lei și 10 bănuți, ca să vă dau eu restul fix?”.

Nu în ultimul rând, ați vomita pe covor mâncarea devorată cu lăcomie, pentru ca, mai târziu, când ați reveni, întâmplător, pe la locul faptei, să ziceți: “Hei, dar ce avem noi aici? Un cârnățel de mâncărică vomată? Mmmm, ce bună e, ia s-o mai mâncăm o dată!”.

De aici.

38 comentarii

  1. Iar dacă la voma de pe covor vine imediat o altă pisică:
    “Un cârnățel de mâncărică vomată? Mmmm, cu atât mai bine, mmmm, …e deja încălzită.”

  2. Atata am ras ca am primit o gramada de priviri dezaprobatoare de la pisica care incerca si ea sa doarma pe burta mea dupa o noapte in care a fost foarte foarte ocupata

  3. Pisoiul meu nu vrea sa manance de la noi, nu mancarea in sine il intereseaza. El doar vrea sa stea cu noi la masa (pe masa, daca ar putea), sa dea cu laba in linguri, servetele si frimituri, sa isi bage nasul in toate canile si apoi sa ne intoarca spatele regal… Singurele chestii care il intereseaza din macarea de oameni sunt: tonul din conseva, galbenusul de ou si carnita la gratar dar si pe alea, doar le gusta.

  4. Motanul meu a mâncat o bucată MARE de plăcintă de praz. I kid you not! Să văd cine se laudă cu ceva mai tare 😀

    • i-ai dat tu sau a furat-o, conform cu obiceiurile speciei?

    • @Simona Tache: la inceput i-am dat o bucatica minuscula, sa miroase si nasul lui sa stie ce e. Si a mancat-o. Si pe urma inca o bucata, si inca una… pe urma am luat o bucata mare de placinta (gen 10×10 cm) si i-am dat-o asa. A lins “farfuria” (mana mea). Tanti care o facuse a fost tare mandra, ca asa de buna a facut-o ca a mancat si pisica :))

  5. Pardon, eu sunt motan serios cu atestate in arta degustarii. Nu permit asemenea denigrari la adresa neamului pisicesc, fie el si redus la latura sa “feminina”. Am intrat sa citesc articolul, fiind convins ca titlul face trimitere exclusiv la lumea oamenilor 😀

  6. mitzulica papa morcovi sic eapa, crude ambele. Mitzulica isi baga boticul peste tot, cu grazie, apoi adormea cu capsorul pe umarul meu, cu o labuta dupa gatul meu. asa am dormit 12 ani.Daca ma durea ceva,fix acolo se tolanea.

    • catelul lu fratimiu,
      o chestie mica, alba, cu mult par,
      mananca seminte de floarea soarelui, prajite si sarate.
      nu am reusit sa-l convingem sa il facem sa le manance fara coaja-.
      zice ca suntem fraieri, ca habar nu avem ce e bun.

    • si torcea cam juma de ora inainte sa adoarma

    • catelu lu fratimiu nu torcea, ma nike
      ca era caine, ma…
      pisicili toarce…

    • am avut o pisica si doamna Lisa se numea. Intr-o noapte prin clasa a sasea, am facut o toxiinfectie alimentara ca imi amintesc de ea si acum. Si pisi a venit si a stat toata noaptea la mine in pat, tolanita sa-mi tina de cald la stomac, cum ma zvarcoleam eu, se muta si ea langa locul unde ma durea.

      actualul magar e cumintel cand vine vorba de papa, asteapta sa ii pun conserva, dar cand miauna de foame, nu avem scapare. ultima hotie notabila: acum vreo 3 luni am lasat un piept de pui, asa cum a venit din supermarket, la dezghetat, stiind ca nu e nimeni acasa si matzul e afara. Supriza, a venit bunica, a lasat matza si nu a vazut pieptul. L-a tras prin toata bucataria si a ros cu talent din el.

      cea mai ciudata chestie pe care a mancat-o: gomboti cu prune, cu pruna cu tot si inca nu stiu ce a facut cu samburele 😀

    • @Kathrin: ai făcut curățenie generală după faza cu pieptul ăla, bănuiesc. 😥

    • Domestosu sa traiasca ! si am luat pieptul, l-am spalat, l-am fiert cu ceva legume si au mancat supa aproape calitatea 1. magarii! (includ si cainele aici ca uneori am senzatia ca exista intre ei un pact foarte marsav de dominare al sclavilor)

  7. @nike: “apoi adormea cu capsorul pe umarul meu, cu o labuta dupa gatul meu” – HUOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!! HUOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!! HUOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!! HUOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!! HUOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!

  8. Noi nu avem pisica, dar au vecinii… un motanel !

    Dupa cate am citit, m-as fi asteptat ca motanelul odata intrat in casa, sa devasteze perdele, sa se catere pe mobile, sa atace frigiderul, sa ni se urce in farfurii …

    Se vede treaba ca nici voi, proprietarii de pisici, nu le cunoasteti chiar pe toate !

    Ei bine, motanelul asta vine la noi cam de 2 ori pe saptamana si sta cateva ore seara. Cand vine, amusina toata casa. De bucatarie se fereste in mod special ( ceea ce m-a facut sa pun la indoiala talentul meu culinar… Face doi pasi si o zbugheste…) . Dupa ce inspecteaza casa, coboara in living si sta sub masuta din centru.

    Noi l-am invitat pe un fotoliu si pe canapea. El se urca exact pe fotoliu si pe canapea, dar nu pe spatar ci sta covrig , se linge, se uita pe pereti, se uita la noi si toarce. Daca fotoliul/canapeaua sunt ocupate de noi, atunci vine si se urca peste noi dar niciodata pe celalalt fotoliu sau pe scaunele de la masa. Se urca, se aseaza bine si toarce. Uneori imi pune labutele pe piept si roade nasturii de la pulovar.

    Sta asa cateva ore, de mancat nici vorba ! Mancarea omeneasca pur si simplu nu ii place, o miroase, dar nu pune nici limba !

    Cand il razbeste foamea sau chemarea naturii, se duce singur la usa si miauna scurt , o singura data (inainte de asta, mai inspecteaza o data casa) .Apoi pleaca agale spre casa stapânilor.

    De asta ce ziceti 🙂 ?

    • Ce sa zic? E stilat tipul, vreau sa zic, are stil de “servicii”. Apropo, n-ar fi rau sa-ti verifici nastureii de la pulover cu detectorul de microfoane 👿

    • @Ana: așa de “awwwww” e motănelu’ ăla că nici cu HUO nu pot să-ți mai dau 😉

    • Desi nu sunt o cunoscatoare a neamului pisicesc, pentru ca .. noi nu avem pisica dar vecinii au…

      eu cred ca pisicile sunt de trei feluri: târâtoare-râmatoare, cataratoare si mixte.

      Cred ca motanelul care ne viziteaza face parte din prima categorie . II place sa caute pe la ghivecele cu flori, sub pat, sub canapea, fotolii, sub scari, a intrat chiar si sub banda de alergat dar nu cu totul ca nu i-au incaput fundul si coada care au ramas pe-afara …

      Cele descrise de voi se pare ca fac parte din celelalte doua categorii…

    • a mea e și târâtoare-râmatoare și cățărătoare, și mixtă 😛

  9. Noi suntem mai bine crescuti. De fapt vrem doar sa vedem ce mananca sclavii, si mieunam de mama focului cand ii vedem cu ceva de mancare in mana. Ne dau sa mirosim, strambam din nas si continuam sa miunam ca poate am fost trasi in piept si mancarea buna e tinuta ascunsa, doar pentru sclavi. In rest… alergat ca nebunele prin casa (suntem 5), daramat chestii, stricat canapeaua, urcat in capul sclavilor, dormit in poala lor, sau pe ei, cat mat mai sus de preferat..sau supravegheat baia sclavei si stat pe pieptul ei cand incearca sa citeasca de nu mai poate nici sa respire, nici sa vada reader-ul..si tot asa

  10. Leia mea, când mâncăm, nu miaună, nu nimic. Pur şi simplu se aşază în fața noastră şi ni se uită în ochi. Parcă-ți citeşte în suflet. Are şi o față tristă ea, de te înduioşezi instantaneu. După ce reuşim să încheiem contactul vizual cu dumneaei, îi întindem să guste. Şi pofteşte orice (fructe, legume, plăcinte, iaurturi, gemuri, dulciuri etc.), mai puțin carne (inclusiv peşte); important de menționat e că mănâncă doar câte-o firmitură din ce-i dăm. Ține la siluetă.

  11. Draga Mihaela,
    Ori tu ori sclavii tai sunt problema gusturilor fistichii la mancare. Masline? Zau? Bune de rostogolit ….si cam atat. Biscuiti? De ce? Mai scapa mama botul in fursecuri de Craciun dar…Voi n-aveti frisca? Smantana? Iaurt cu fructe? Noi n-avem acces in bucatarie dar cand vin musafirii ne dam de ceasul mortii si facem sclavii de ras. Avem niste moace miloage de-ti vine sa suni la protectia animalelor. Acu au mai aparut si astia micii…poftesc mai mult la lapte dar ii dam noi pe brazda. Cat despre huiduielile sclavei tale…sa stii ca e de bine sa mai dormi din cand in cand pe ea , sa te mai pisicesti…iti mai scad din nervi cand le trantesti ghivecele sau vazele la al doilea cantat al cocosilor . Pe mine ma tot ameninta ca ma fac tomberoneza dar un alintat pe langa sclav rezolva problema.
    Hai noroc si mai vorbim
    Tartorul Negru

  12. Pisica noastra raposata manca numai crantzanele si oua fierte. De oriunde se ascundea era suficient sa iau un ou si sa il sparg de coltul mesei si…aparea. Nu intra in bucatarie, ii era interzis, asa ca venea si statea fix pe linia usii si ar fi pus un picior in interior dar eram ochi in ochi, una mai disperata ca cealalta :)) – in rest usa era inchisa.
    In rest, fotoliul ei era fotoliul ei, nu altul, si daca cumva ma puneam pe el, se baga in spate si ma impingea.
    La gunoi nu se baga – era bine ascuns in bucatarie.
    Dar de moaca miloaga mai ales cand veneau musafiri si mancau …. o stiu toti stapanii de pisici, ca doar trecura macar o data prin rusinea de “vai, cred ca ii e foame, i-ati dat de mancare???”

  13. Mai intai sa lamurim problema cu maslinele – pentru cine nu stie, acestea sunt afrodisiace pentru 99% din pisici. Lucru real, nu-i gluma. Dati o maslina matzei si veti vedea demonstratie de iubire ce nu s-a mai vazut :))

    Doi: Cred ca tonul la cutie in suc propriu e pe locul 1 ptr toata specia pisiceasca de pe pamant. Pana acum n-am intalnit exemplar sa refuze asa ceva.

    Trei: “gurile rele” dar cunoscatoare spun ca pisica se aseaza intotdeauna pe locul cu incarcare negativa, fie el loc in casa sau parte a corpului omenesc.

    Si patru – de la noi din casa: a noastra Miki ne trateaza cu sictir mai tot timpul. Nici vorba sa se lase luata in brate sau in poala (asa cum facea primul motan, care se incolacea in jurul gatului precum un guler veritabil – ei, ce vremuri…). DAR: cand lipsim mai multe zile si ramane singura, sa vezi atunci scandal si “injuraturi” din partea ei cand ne revdem, si vrea sa fie rasftata si mangaiata de zici ca nu-i adevarat. Da-i trece repede, din pacate. Noroc ca stand la curte, ne viziteaza aproape zilnic alte 3-4 pisici ale vecinilor, s-au prins rapid ca la noi e cantina sociala pisiceasca :)) Si toate sunt dornice de mangaieri si de companie. Nu ca zuza noastra. Dar noi tot o iubim si ea profita de asta.

    Propun un nou sondaj printre noi, sclavii: cat trage la cantar pisica voastra ? Noi ne “laudam” cu 7,5 kg cu bataie spre 8. Nu ne intrebati cum mintim de fiecare data cand o luam cu noi in avion, caci acolo sunt permise max. 5 kg cu tot cu cusca ! Si numai cusca are 2 kg. Ce matza e aia de 3 kg ?? Putin, foarte putin :))

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green