L-am cunoscut acum vreo şase ani şi am fost împreună vreo trei. Era frumos fără să fie vreo namilă impunătoare. Dimpotrivă, era mititel şi extrem de delicat şi tocmai asta m-a atras cel mai tare la el. Puteam, la o adică, să-l ridic în braţe non-stop, dacă voiam. Nu-mi rupea mâinile, nu-mi scotea limba de-un […]
Despărţirile sunt grele, dar atât de necesare uneori…
