Despărţirile sunt grele, dar atât de necesare uneori…
L-am cunoscut acum vreo şase ani şi am fost împreună vreo trei. Era frumos fără să fie vreo namilă impunătoare. Dimpotrivă, era mititel şi extrem de delicat şi tocmai asta m-a atras cel mai tare la el. Puteam, la o adică, să-l ridic în braţe non-stop, dacă voiam. Nu-mi rupea mâinile, nu-mi scotea limba de-un cot şi nu-mi provoca hernie.
Era vioi, agil şi deosebit de smart la momentul când ne-am cunoscut, drept care am rămas împreună din prima clipă. Stăteam, practic, toată ziua bot în bot, eram aproape imposibil de despărţit. Mă însoţea oriunde mă duceam şi, de exemplu, nu făcea nici cel mai mic scandal dacă-l luam la cumpărături. Singurul lui scop în viaţă era să fie cu mine, singurul lui sens era să fie al meu. Era de un devotament şi de o răbdare ieşite din comun. Nu obosea absolut niciodată, nu se plângea şi nu dădea absolut nici un semn că şi-ar dori altceva. Era sănătos tun, o dată nu l-ai fi auzit că s-a îmbolnăvit sau că nu se simte prea bine. Am făcut împreună toate nebuniile posibile: am scris, am citit, am ascultat muzică, am stat pe mess, am dat mailuri, am descărcat poze, am lucrat în excell, am văzut filme etc. etc. etc. Nu ne plictiseam unul de altul, viaţa era minunată, împreună eram cei mai fericiţi.
După vreo trei ani însă, pe măsură ce aveam tot mai multe de împărtăşit şi de făcut cu el, a început să dea semne de oboseală. Când îi dădeam ceva de treabă, se gândea mult, iar, când îl rugam mai multe lucruri deodată, se bloca. E drept, îi ceream din ce în ce mai consistent, mai haotic şi mai complex. Ca femeile, ştiţi… Iar pe el începuseră să-l depăşească fizic pretenţiile mele. Era, dintr-odată, prea mult şi prea greu şi nu mai făcea faţă. Gâfâia, gemea şi suferea, iar eu mă enervam.
Într-o zi, am decis că gata, s-a terminat. Nu mai era ceea ce-mi doream şi voiam să-l înlocuiesc. Nu l-am alungat, dar l-am scos din rolul principal, pe care l-am oferit unui negru. Mai mare, mai viguros şi, da, muuult mai performant. De acolo de unde l-am pus să îşi odihnească fiinţa obosită, ne priveşte pe mine şi pe negru cum ne facem de cap. De 3 ani!!
Mă gândesc însă că poate a sosit momentul să-l scot şi din rolul de voyeur. Poate n-ar fi rău ca pur şi simplu să ne despărţim de tot. Poate există cineva căruia el îi va fi suficient şi poate umilinţa de a mă vedea toată ziua făcând chestii cu altul ar trebui să înceteze.
Ibook G4 – 300 lei.
Mai multe detalii aici.
De când îl cunoști pe Nic?
Cât îl mai ține bateria? La laptop mă refer.
Ai obtinut ce ai vrut. Initial am crezut ca e vorba de un barbat, apoi de un ciine, apoi telefon, apoi iar ciine. Foarte fain scris!
al meu e auriu. cocalar, da muncitor.
@Victor:
@Gregorie: cam o oră
Am o prietena buna la tara – facultate la ID .. ca na, trebuie sa-si ajute parintii cu gospodaria… i-ar fi de folos.
Ar fi unicul si mult iubitul, din nou:)
Dacă nu găsești cumpărător, intră pe http://www.macuser.ro și pune-l la vînzări. Întotdeauna se va ivi un nostalgic… Hm, ce frumușel, iBook 12″. La revedere, frumușelule, drum bun…
@Florin: vad că sunt mulţi care şi-l doresc. altfel, da, la revedere, frumuşelule de 12, da’ ce frumuşel o să fie ăla de 13 la care visez de când l-am văzut într-un showroom apple din londra 🙄
@Diana: nu ştiam că există şi auriu. Doar argintiu.
Decat sa il vinzi (ca mare lucru nu faci cu 300 ron), mai bine il dai la o scoala sau la un copil nevoias. Eu asa am facut cu desktopul meu, donat pe freecycle la un nene de la un centru centru de copii cu disabilitati.
Dacă pui pe el un autograf gratuit scris cu markerul ți-l iau.
Ce haios ai scris, chiar mi-ai trezit curiozitatea de a citi pana la sfarsit sa vad despre ce e vorba :))
@Vlad: nu prea ştiu copilaşii cu Mac
Marker roz, evident. Am uitat să specific.
Se vede ca nu e chiar prima “iubire”…ceri cam putini bani pe El….:)
Asa faceti voi: ne solicitati pana ne uzati. Si pe urma mai si faceti misto pe site-urile de gagici de noi. Si dupa trei ani gasiti pe altul, iar dupa inca trei va ganditi ca poate nici nu mai aveti nevoie de primul. Rusine!
Acum, să vii într-o comunitate de caucazieni prin excelenţă şi să povesteşti de aventurile tale cu un negru “viguros”, mi se pare… Dar dacă Fostul ajunge pe mâna unor nemiloşi dezmembratori, după care va sfârşi trepanat într-un tomberon pentru gunoi menajer? Aşa răsplăteşti 3 ani de serviciu credincios??? Mă tem că, anul acesta, Moş Crăciun o să te treacă pe lista neagră şi viguroasă făcută -of course – în Excel (cândva va trebui să ne povesteşti cum e cu Excel-urile astea pe Mac).
Despărțrile sunt grele 😯 …….dar atât de necesare uneori…serios tu 😉 ? Erea să cred că suferi din dragoste și mă pregăteam să mă burzuluiesc la dl. Soț al tău 👿 ….dar ce ușurare că-i vorba doar d-un obiect oarecare…..
Chestia cu negrul mi-a scapat. Mein Gott, Simonaaaaaaaa!!!
@Simona:iti dau pe el un telefon Philips Diga in stare buna de functionare!Imi mai dai oar 50 de lei si facem schimbul.
P.S.Mai am la oferta un joc din ala Atari,de acu’ jdemii de ani,la tipla!!!Si bineinteles,vand fan. 😉
Mi-a fost foame si am mancat un D mic! 🙄
@Adi: ţie îţi scapă fix chestiile esenţiale?
Eu nu sunt rasist, de-aia n-am facut diferenta.
O anumită jenă şi prudenţă financiară ( soţia, planificata şi achitata în avans vacanţă la schi, soţia, sărbătorile, soţia, fiul, soţia şi maşina – strict în această ordine ) mă împiedică să investesc în ceva ce aş distruge, la nervi, în doar câteva zile . Prefer o păpuşă şi o cutie de ace cu gămălie.
P.S. Şi da, exista şi aurii. Şi roz, de cazarmă. Dar nuuuuuu, ţie-ţi trebuia negru….Aşa, de chestie… câţi inchi are ăsta negru ?
@bogdan: cre’ că 14, da’ nu sunt sigură, Nic ştie toate detaliile astea? 😛
In-su-fi-cient !!! Acu’ serios. Dacă te hotărăti să-l dăruieşti (lu’ nea Fane de la HHC, par igzamplu !) mă bag să suport 50 de lei din pierdere. Sper însă să-i găseşti stăpân bietului încornorat. Merită cu prisosinţă după câte i-a fost dat să vadă !
Ei nu, că asta e culmea altruismului: Nic ştie câţi inchi are Negrul!!! Frate, în ce lume trăim? 😯 🙄 😯
Te rog sa-l sanctifici!
@bogdan: vezi ce scrie pe bara roz de jos? dar bannerul ăla cu Mercador din lateral îl vezi? OK, acuma înţelegi de ce îl vând? aşa e brieful, aşa e campania, ce-oi face cu banii după aia, dacă chiar îl mărit, oi vedea eu. e prima data în viaţa mea când vând ceva, oricum…
Asa sunteti toate……dupa primele 2 paragrafe eram convins ca o sa te mariti cu el pentru cate calitati are. In ultimele doua deja ti-ai dat arama pe fata si-l arunci ca o pe o carpa cu care deja ti-ai facut mendrele. Tipic feminin ! 😀
P.S. La fel de tipic si cu aia 14 inchi (“nu stiu sigur”)…de unde deducem ca dimensiunile sunt relative…ce inseamna 14″ la femei nu e la fel cu ce inteleg barbatii din aceiasi dimensiune 😀 😀 😀
@cccornel: 😆
ce repede s-a ajuns la discuţia despre dimensiuni, nţţţ
Da cam scurta relatia. Ce-a avut, a fost mai firav de felul lui?
@ catalin
Parca n-ai sti cat sunt de nestatornice. El s-o fi straduit, sarmanul…
@Adi: când mi l-a adus Nic pe negru (el s-a ocupat de găsirea şi achiziţionarea lui) am înnebunit de fericire. doamne, ce viteză avea, neam de neamu’ lu’ ăla micu’, alb, nu avusese aşa viteză.
Exact, esti nestatornica, asta am zis si eu. Tu ai inteles altceva? 🙄
Bate-ma, omoara-ma da’ n-am vaz’t ! Nevasta-mea zice ca nici nu m-ar fi luat daca nu eram atat de superficial in materie de vanzari/cumparari !
Ce masura e paltonul? Ca marimea chiar conteaza, fata. Da’ manusile? Da’ ochelarii de soare? Da’ … poseta? 😳
Eu am un palton de la decernarea premiilor Nobel.
Marimea 40 ??? Exista paltoane marimea 40??? Si ce sa fac cu el? Cred ca pe post de manusi.
@Adi: îl doriţi pentru soţie? 😀
Poseta???
A, paltonul… Nu, pentru mine… 
[…] | Jurnal roz de cazarmă și nu numai Posted by incaunipocrit on decembrie 12, 2011 Despărţirile sunt grele, dar atât de necesare uneori… | Jurnal roz de cazarmă și nu numai. Share this:StumbleUponDiggRedditTwitterFacebookEmailPrintLike this:LikeBe the first to like this […]
daca nu era poza eram sigur ca era vorba de vreun vibrator, ceva… interesant…dupa postul de ieri…
Manusile roz sunt de cazarma ? Ca, daca da, ma gandesc ca, cel putin una dintre ele ar putea fi uzata in podul palmei…
pfff… ce glume de cazarmă
Vezi mai Adi, nu sint nestatornice, o fost pe gratis. Lua domnu’ Nick acum vreo 4 ani macuri de la engros si cauta sa impresioneze suflete sensibile. Spunea c-a mai incercat si cu telescoape, da’ n-a iesit pasienta deloc.
Simona: nu il dai totusi cam ieftin? Daca se mai poate adauga memorie (si banuiesc ca de-aia gifiia el cind il munceai tu) iesi cu un laptop destul de bun pentru office.
la preţul ăsta mi-a zis să îl dau Zeul Macurilor, Floricel Iaru, la preţul ăsta îl dau 🙂
Da, e adevarat, despartirile sunt grele, da necesare, io m-am despartit de tara in care m-am nascut, m-am despartit de parinti, de tuica mea de toate zilele, de muulte gagici, ca, din pacate nu e legal sa avem mai multe.
Da cea mai dureroasa despartirea fost acum citeva saptamini cind m-am despartit de o masea de minte, si asta la virsta mea, stiu ca-i rusinos.
Acum, n-as vrea sa fiu patetic, da niciodata nu am simtit vrun regret cind m-am despartit de vrun obiect, pt. ca, revin, cind am plecat din Ro am lasat un apartament total mobilat, cu de toate de care s-a ales prafu. Si totusi, voi fi patetic, despartirea de cineva drag e extrem de dureroasa.
@ Simona : Eeeee… dac-am ajuns sa provoc repulsie, e clar ca mai bine ma retrag cat inca mai am o urma de simpatie. Ma las de comment-uri si ma apuc de… De ce naiba sa ma apuc ?
@bogdan: puţină paranoia mică-mică şi dulcică? 🙄
Te-a pacalit Zanul, draga. Nu te lua dupa reclame. Nu sunt grasuti, simpatici si gata sa-ti ofere credite pe gratis, fara ramburs si fara dobanda. Nu, sunt slabi, cu zambet angelic si cu gandul perfid: vrea sa-l ia el la pretul asta.
Bai nu stiu cum se face, da’ eu imi dau seama ca-s tractorist in fractiunea de secunda imediat urmatoare click-ului pe submit. Si-mi vine sa-mi dau palme ! Apoi, ma gandesc ca ai mai avut de-a face cu idioti, si c-o sa treci peste asta. Totusi, n-am dreptul sa fiu nesimtit doar pentru ca, din an in Pasti, mai fac cate o gluma reusita. Crede-ma ca ti-e mai bine fara mine !
unde vrei să pleci, anna karenina? 😛
hihi, ce surpriză-surpriză la final 😆
frumusal albu asta caucazian, ar trebui sa ne-arati si negru, sa vedem, e mai mistoc? ❓
Noi am luat un laptop pentru odrasla a mai mare, care are numa 11 anisori, si acum stam calare toti pe el, ca s-a stricat desktopu’. Da’ cica e laptopu’ ei, hehehe! Ca sa nu mai spun ca a varsat barbate-miu pe computer un pahar plin de whiskey cu cola si, dupa ce l-am uscat cu feonu’, mergea, da’ cam naspa, iar ecranu’ era cam aburit
Asa ca l-am schimbat la magazin, pfiuuu, ma si mir ca l-au primit aia!
Sa vedem, ca ne-ar mai trebui ceva si pentru cea mica, are niste lectii pe internet in fiecare zi.