Convingerea că de cancer se moare urlând plutește încă prin spitalele românești, deși suntem în 2018. În unele secții chiar se aud, de-adevăratelea, urletele, uneori, zile și nopți la rând. Paliația, care se ocupă cu a ajuta omul să se retragă din viață cu demnitate, e aproape inexistentă în sistemul nostru de sănătate. Am povestit în acest text despre Hospice Casa Speranței, ca să înțelegem cu toții cum ar trebui asistat un om care moare, pe toate palierele vieții sale, și cum ar trebui susținută familia, inclusiv după deces. Și am mai dat niște informații pe care ar trebui să le avem cu toții, pentru că, mai devreme sau mai târziu, tot e posibil să ne trezim cu cineva drag urlând pe patul de spital, în timp ce halatele albe ne spun că nu pot face nimic ca să îl doară mai puțin. Există cadrul legal care ar trebui să ne ajute măcar să nu murim zvârcolindu-ne și legați de pat. Detalii în text.
Legat de pat sau îngrijit omenește? Boala și moartea în România
