Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

De profesie medic departe de România

Carmen Cănănău are 39 de ani, dintre care 14 i-a petrecut în sistemul medical românesc. Au fost ani grei, de umilință, chin și frustrare, pe care cu greu am convins-o să și-i amintească. Spun “să și-i amintească”, pentru că, între timp, a lăsat România pentru Suedia și umilința pentru o viață demnă. În mai puțin de 3 ani, de când a emigrat, a făcut pasul de la a fi medic într-un orășel cu 70.000 de locuitori (Gävle) la cea mai importantă instituție medicală suedeză, Spitalul Universitar Karolinska din Stockholm. Cum a fost posibil asta, deși în România nu dăduse nimeni doi bani pe ea, de ce a ales să plece, de ce nu s-ar mai întoarce niciodată, cum arată radiologia, specialitatea ei, în spitalele occidentale, dotate ca nava Enterprise, cum se promovează în spitalele de la noi, cum e cu “somitățile” medicale românești versus profesioniștii din afară, cât de bine pregătiți sunt, în general, medicii români, care-i treaba cu “a doua opinie”,  cât contează interesul pacientului român și cât vanitatea medicului, cât câștigă un medic în Suedia, plus o grămadă de alte lucruri extrem de interesante, citiți în interviul de mai jos. E un interviu de o sinceritate zdrobitoare, care mie mi-a dat multe frisoane pe șira spinării. Pregătiți-vă și voi pentru asta și, vă rog, rezistați până la capăt, deși e lung. E în interesul vostru de potențiali pacienți, vă garantez.

bild

“Când am intrat în rezidențiat, mi s-a recomandat să citesc cărți scrise în anii ’60-’70, asta în condițiile în care radiologia a suferit schimbări dramatice în ultimii 10-15 ani.”

 

Câți ani ai interacționat cu sistemul medical românesc? Cum te-ai format și cum ai evoluat ca medic?

Păi să vedem: 6 ani Facultatea de Medicină, un an de stagiu, 5 ani de rezidențiat pe specialitatea radiologie, 2 ani ca medic specialist într-o clinică privată din București. În total, 14 ani de medicină românească.

Cum a fost? De la început m-am simțit un intrus într-o lume care nu voia să mă primească. Pe vremea când am dat eu la facultate, concurența era foarte mare, iar medicina era un club select, în care aveau acces, cu precădere, copiii de medici sau “de familie bună”. Inițial am dat admitere la Iași. Am picat cu succes, cu 8,06. Se intrase cu note super mari. Apoi am aflat motivul: unii candidați știuseră testele cu o zi înainte de examen. Am fost șocată și asta m-a făcut să înțeleg că locul meu nu era acolo. Am decis să fac facultatea în București, oricât de greu le-ar fi fost părinților mei.

Și în București am avut parte de un lung șir de frustrări. Era de ajuns ca medicul X să dea un telefon înainte de examen profesorului Y și fiul sau fiica lui primea notele cele mai mari. Foarte puțini profesori sau asistenți universitari erau cu adevărat profesioniști și dornici să împărtașească din cunoștințele lor. Acum, cu experiența pe care o am, îmi dau seama că erau extrem de prost pregătiți.

Când am intrat în rezidențiat, mi s-a recomandat să citesc cărți scrise în anii ’60-’70, asta în condițiile în care radiologia a suferit schimbări dramatice în ultimii 10-15 ani, și am avut acces la pregătire doar pe radiologie convențională și ecografie. La Computer Tomograf și RMN, examinări avansate, nu avea acces oricine, deși aveam stagii de sine stătătoare în curicula de specializare.

Am avut însă și marele noroc să întâlnesc un om deosebit. Doctorul Timofte de la Spitalul Universitar București, căruia îi voi fi veșnic recunoscătoare, m-a învățat că nu poți fi medic bun dacă nu înveți ceva în fiecare zi și dacă nu ești la curent cu toate noutățile din domeniul nostru.

Rezidențiatul în România e un fel de calificare la locul de muncă. Rezidentul român nu beneficiază de burse de pregătire și nu e trimis la cursuri și congrese. Aici, în Suedia, fiecare rezident are alocați cam 5000 de euro bani din care își poate cumpăra cărți și se poate înscrie la cursuri, congrese și sesiuni științifice. În România, dacă nu îți permiți financiar sau dacă nu ai norocul să primești o bursă, nu ai șanse să evoluezi. Sunt foarte puțini cei care au înclinație de dascăl și își doresc să “crească” un specialist despre care să spună cu mândrie “Vezi? Ăsta a fost rezidentul meu! Sunt mândru de el! Știe tot ce știu și eu și încă ceva în plus”. Dimpotrivă, în România nu vrea nimeni să te învețe, de teamă că le iei locul. Spitalul Universitar București avea cam 50 de rezidenți de an. Teoretic, cei mai buni rezidenți ar fi trebuit să rămână să lucreze ca specialiști în secție. Practic, pilele erau cele care decideau. Când se scoteau posturi, erau scoase deja pentru anumite persoane.

Eu știam că nu am nicio șansă să rămân ca specialist în spital, așa că mi-am făcut un plan: mult studiu individual, măcar o oră-două de citit pe zi, aplicații la burse pentru cursuri prin Societatea Europeană de Radiologie și multe gărzi în care să acumulez experiență. Toate sărbătorile le petreceam în spital, deși aveam familie și copil mic și nu am spus niciodata “nu” când era vorba de făcut o gardă. Garda începea azi la 08.00 și se termina a doua zi la 12.00. Munca era epuizantă și cel mai rău era că eram singură, fără un medic cu experiență cu care să mă pot consulta atunci când aveam cazuri mai dificile. Aici, în Suedia, ca rezident, ai mereu un medic specialist sau primar care lucrează cu tine sau pe care poți să îl suni zi și noapte. Asta face ca responsabilitatea actului medical pentru un rezident să nu fie atât de apăsătoare. E îngrozitor când simți că destinul și sănătatea unui pacient sunt cu totul în mâinile tale și că, dacă faci o greșeală, viața lui se poate schimba dramatic. Momentele acelea, în care ești pus să iei o decizie, te marchează profund și te urmăresc. Sprijinul ăsta, atât de important în formarea medicului ca specialist, mi-a lipsit de cele mai multe ori în timpul rezidențiatului.

Șansa mea a fost că, în anul patru de rezidențiat, am primit o bursă de studiu în Bruxelles. Ajunsă acolo, am descoperit o altă radiologie. Spitalul Universitar Erasme din Bruxelles era ca nava Enterprise, iar radiologia pe care o știam eu era la ani lumină în urmă. Am avut marea șansă să lucrez cu medici extrem de bine pregătiți. Mulți sunt printre cei mai renumiți radiologi din Europa și chiar din lume. Acolo am realizat ce prăpastie imensă este între medicina românească și medicina făcută la cele mai înalte standarde. Am decis că este cea mai mare șansă a vieții mele profesionale și că va trebui să acumulez maximul de cunoștinte în acele trei luni.

Am văzut rezidenți de an doi sau trei care făceau proceduri intervenționale și dădeau rezultate așa cum nu îi văzusem niciodată pe medicii mai cu experiență din România. Am fost tratată acolo ca un rezident al lor, m-au susținut, ajutat și îndrumat. Am învățat în cele trei luni cât nu am învățat în toți anii de rezidențiat din România.

 

“Nu aveam nici relații și nici bani să îmi “cumpăr” un post” la stat, așa că m-am orientat spre piața privată.”

 

Ce ai făcut după bursă, odată întoarsă în România?

Nu aveam nici relații și nici bani să îmi “cumpăr” un post la stat, așa că m-am orientat spre piața privată. Nici acolo nu e însă ușor să găsești de lucru. Oricine se uită pe site-urile clinicilor private din Romania va remarca că, cel puțin pe partea de imagistică, o aceeași mână de medici lucrează peste tot. Un medic radiolog poate colabora, pe lângă jobul de la stat, cu mai multe clinici private.

Având supraspecializare la Bruxelles pe imagistica abdomenului, am reușit în cele din urmă, deși eram considerată prea tânără și fără “un nume”, să-mi găsesc un job la o clinică privată din București. Am muncit mult, nu de puține ori chiar și până la 12 noaptea. Nu am zis niciodată “nu” când a fost vorba să lucrez peste program sau să îmi sacrific zilele libere și concediul pentru serviciu. Dar nu era de ajuns. Știam că niciodată nu voi fi promovată.

Ca tânăr specialist în radiologie, în România, ești angajat la privat ca să faci muncă de operare, mai precis munca unui asistent de radiologie. În cel mai bun caz, faci munca radiologului, a asistentei și a secretarei în același timp. Tu faci examinarea, tu dai rezultatele, tu iei legătura cu medicii care trimit pacienții, cu pacienții și cu aparținătorii etc.  Șeful meu mi-a explicat clar de la început cel mai bine ar fi să stau cu capul plecat, să îmi iau șuturi în gură de la “seniorii” radiologiei românești, în ideea că, dacă am noroc, în câțiva ani, poate ajung și eu să-mi pun parafa pe rezultatele pe care le dau. Poate voi avea chiar onoarea de a fi trecută pe site-ul clinicii, asta dacă “seniorul” important din clinică nu se va simți deranjat sau amenințat că aș putea să îi iau pacienții.

Ai spus mai devreme “Nu aveam nici relații și nici bani să îmi “cumpăr” un post”. E a nu știu câta oară când aud că astea sunt principalele metode de recrutare a medicilor în România. Și totuși parcă nu îmi vine să cred că e adevărat. Adică oamenii care ar trebui să ne salveze viețile nu sunt aleși dintre cei mai competenți, ci dintre cei care au avut mai mulți bani și pile mai tari?

Din păcate, asta este realitatea crudă. E greu să obții un post într-un spital mic din provincie, iar în București este imposibil. Nu sunt în măsură să vorbesc despre alte specialități, dar, în radiologie, ai nevoie de un “spate” supertare ca să obții un post. Am mulți colegi radiologi devotați și bine instruiți care nu au reușit să obțină un post “pe bune” într-un spital din București. Cu doi ani înainte să termin eu rezidențiatul, a încercat un coleg să se înscrie la examenul pentru un post de specialist. Era cel mai bun și mai muncitor dintre toți rezidenții din anul lui. Când s-a dus să-și depună dosarul, a fost atenționat că ar putea supăra pe cineva din comisie cu îndrăzneala lui. Bineînțeles că nu a primit postul. L-a primit cel pentru care se știa că fusese scos la concurs. Colegul meu a lucrat o vreme în provincie și acum e medic de succes în Franța.

Acum cred că s-ar găsi posturi libere chiar și în marile spitale din București, dar toți foștii doritori lucrează de mult în străinătate. Din 2009 până azi, au plecat din țară 21.000 de medici, România aflându-se azi pe penultimul loc în Europa la numărul de medici pe cap de locuitor.

A ajuns numele tău, până la urmă, pe site-ul clinicii private la care fusesei angajată?

Nu, pentru că mi-am dat repede demisia.

De ce?

Am decis să-mi dau demisia când am realizat că orgoliile și bunăstarea personală a celor ce lucrau în clinică erau mai importante decât pacienții. Principiul “Stai cu capul plecat și ia-ți șuturi de la somități, timp de trei-patru ani, că poate așa capeți un loc în clinica noastră” nu a funcționat la mine. Eram medic specialist, aveam deja 36 de ani și doi copii acasă. Am refuzat să fiu călcată în picioare și umilită doar pentru că nu aveam un “spate”. Bunul meu simț mi-a spus că cineva care te desconsideră și te umilește nu va ajunge să te respecte niciodată. Am plecat de tot din țară, pentru că mă săturasem. Principiile mele morale și profesionale fuseseră mult prea călcate în picioare.

Până să-mi povestești despre plecare, spune-mi cum v-ați descurcat cu banii în România, din salariul tău de medic şi din acela de lector universitar al soțului tău.

Extrem de greu, tot timpul, chiar și atunci când lucram la privat. Salariul de lector universitar doctor la Universitatea București al soțului meu era de aproximativ 13 milioane de lei vechi. Eram mereu la limită cu banii și depindeam de ce ne mai trimiteau părinții. Soțul meu mai făcea din cand în când traduceri și își luase și un al doilea job, ca să rezistam cât de cât pe linia de plutire. Viața noastră era o continuă economie: făceam economie la căldură, deși aveam copil mic, cumpăram hăinuțe doar de la Miniprix, nu ne permiteam nici măcar o vacanță de o săptămână la munte sau la mare în Romania, iar toate îmbunătățirile din apartament le-am făcut cu multe sacrificii.

În timpul ăsta, te gândisei să pleci din țară?

Nu am vrut să plec din țară. Mă gândeam că cei care renunță și pleacă în străinătate se dau bătuți. Priveam plecarea ca pe un eșec în încercarea de integrare în viața medicală din Romania. Soțul meu a avut nevoie de 10 ani să mă convingă să plecam din țară.

Povestește-mi cum a fost cu plecarea.

Înainte să mă angajez la clinica privată, mă pusese să îi promit că, dacă nici la noul loc de muncă nu îmi va fi bine, mă voi gândi serios la alternativa plecării. Așa că, după ce mi-am dat demisia și am picat într-o depresie cruntă, a început să studieze piața medicală europeană. Țările nordice fuseseră întotdeauna în topul preferințelor, așa că am decis că Suedia ni s-ar potrivi foarte bine. Am fost speriată la gândul că, la 36 de ani, va trebui să învăț o limbă absolut nouă, că o să ne mutăm cu doi copii mici într-o țară cu care nu mai venisem în contact și o să luăm totul de la zero. Am fost chemată apoi la interviu în spitalul care avea să mă angajeze și am descoperit o lume în care lucrurile erau mult mai așezate, oamenii calmi, liniștiți și binevoitori și m-am gândit că merită să încerc.

 

În primul rând, în societatea suedeză, s-a renunțat la apelative de genul “dumneavostră” sau “domnule”. Aici nu îmi spune nimeni “doamna doctor” ci doar Carmen.”

 

Cum a fost primul tău job în Suedia? Care au fost diferențele față de România? De remunerare a muncii, de dotări la care ai avut acces, de relații cu colegii și superiorii? Cum te-ai simțit ca medic acolo, față de cum te simțisei în România?

Primul meu job în Suedia a fost într-un orășel din nord, cu circa 70.000 de locuitori, Gävle. Spitalul era cam de mărimea Spitalului Universitar București dar dotările și infrastructura erau mult superioare. Secția de radiologie ocupa două etaje și avea aparatură de cea mai bună calitate. Ideea în Suedia este că, dacă oamenii plătesc aceleași taxe, impozite și asigurări de sănătate în toată țara, atunci ei trebuie să beneficieze de aceleași condiții de tratament peste tot. Accesul la investigații și tratament de cea mai bună calitate este la îndemâna oricui. Personalul sanitar, fie că e vorba de medici, asistenți sau tehnicieni, are acces la cursuri și congrese periodice, plătite de spitalul în care lucrează. Sunt mereu la curent cu cele mai noi tehnici de examinare, iar aparatura se updatează în permanență.

Diferențele sunt enorme între cele două sisteme sanitare. În primul rând, în societatea suedeză, s-a renunțat la apelative de genul “dumneavostră”. Toată lumea își vorbește la per tu, indiferent de vârstă, rang sau grad de pregătire. Respectul nu stă doar în modul de adresare. Ești “tu” și cu șefii, profesorii docenți dar și cu asistenții, infirmierii și bolnavii. Lucrul ăsta înlesnește comunicarea. Aici nu îmi spune nimeni “doamna doctor” ci doar Carmen, dar respectul nu stă doar în modul de adresare ci în modul în care ești perceput și tratat de societate.

Medicul are un statut foarte înalt în societatea suedeză, poate chiar unul dintre cele mai înalte. Un medic specialist cu o oarecare experiență poate câștiga mai mult decât un ministru. Pacienții te tratează cu respect, sunt prietenoși și au încredere în tine. Taxele sunt mari aici și, în funcție de salariul pe care îl ai, poți plăti chiar și 40-50% impozit. Dar simți că acești bani pe care statul ți-i ia în fiecare lună îi regăsești în prânzul cald pe care îl mănâncă fiul tău, zilnic, la școală, în dotările din spitale, școli și grădinițe, în consultațiile și tratamentele stomatologice de care beneficiază toți copiii și tinerii până la 21 ani, în proteze și dispozitive medicale de care beneficiezi gratuit atunci când ai nevoie și așa mai departe.

Cum m-am simțit ca medic? Am avut parte de respectul colegilor dar și de al pacienților și am simțit că am evoluat enorm. În cei doi ani petrecuți la spitalul din Gävle am învățat enorm. Am învățat multe proceduri intervenționale cu care nu venisem deloc în contact în România și m-am maturizat ca medic. Nu a fost deloc ușor, dar am avut parte de sprijin și am simțit că au încredere în mine. Aici am simțit că, dacă ești serios, îți faci treaba cu pasiune și îți dorești să devii mai bun în fiecare zi, ai șanse să reușești. În scurt timp, am ajuns să am turele mele în secția de RMN, dotată cu aparate de ultima generație.

În mai puțin de 2 ani de când ai ajuns acolo, ai primit ofertă de la cel mai tare spital din Suedia. Cum de s-a întâmplat atât de repede?

Spitalul Universitar Karolinska din Stockholm e în plină dezvoltare și recrutează în permanență personal medical. În martie 2013, am fost la un curs în Stockholm și, vorbind cu unul dintre lectori, am aflat că ar avea nevoie de medici cu supraspecializare în imagistică abdominală, în special examinarea RM a ficatului cu contrast specific. Așa că am aplicat pentru un post. Nu mi-am făcut prea mari speranțe, dar, la o săptămână după ce am trimis CV-ul, am primit un telefon de la persoana care se ocupa de recrutări. Mi-a zis că sunt interesați de mine. Contrar a ceea ce vrem noi, românii, să credem, nu cade nimeni pe spate când aude că ți-ai făcut studiile medicale în România. Ce a contat la angajarea mea a fost că am avut o bursă de studii acordată de Societatea Europeană de Radiologie și că am lucrat doi ani în Suedia. A fost foarte important și faptul că am avut referințe bune de la doi colegi suedezi cu multă experiență, unul dintre ei fiind șeful secției de neuroradiologie în Uppsala. Aici e foarte ușor să obții informații despre un anumit medic, pentru că au un sistem informatic foarte bine pus la punct și documentat.

Cum este la noul loc de muncă? În ce constă el? La ce distanță profesională și financiară de joburile din România?

Am avut ceva emoții înainte să încep treaba la noul loc de muncă. Aveam să întâlnesc unii dintre cei mai bine pregătiți medici din Suedia, atât radiologi cât și din alte specialități. În Suedia, ca și în alte țări cu o medicină de calitate, radiologia e un nod de legătură cu alte specializări. Mai precis, radiologia e cea care organizează conferințe, videoconferințe și prezentări de caz la care participă medici din mai multe specialități. Așa se face că, de exemplu, un caz oncologic e discutat de chirurgi, radiologi, interniști, anatomo-patologi și alți medici implicați în diagnosticarea și tratarea pacientului. Deciziile sunt luate de comun acord cu toți cei implicați în acel caz, nu ca în România, doar de oncolog sau doar de chirurg. Văd zilnic cazuri interesante și dificile, pentru că aici sunt trimise imagini din toată Suedia. Pentru mine este o oportunitate fantastică de a mă dezvolta ca specialist. Am acces la cele mai noi și performante tehnici de examinare. Fiind spital universitar mare, se lucrează pe supraspecializari. În prezent, dau rezultate pe examinările CT și RMN de abdomen și neuro. Am supraspecializare în imagistică abdominala și în viitor vreau să obțin și o supraspecializare pe neuroradiologie. Pot lucra și evolua aici așa cum nici nu am avut curajul să visez în România.

“Eu și soțul meu avem acum salarii mai mult decât decente, cam de 10-15 ori mai mari decât aveam în România.”

 

Cum v-ați aranjat acolo? V-ați cumpărat casă în 2 ani. În România aveați casă?

Viața noastră s-a schimbat radical de când suntem aici. Și eu și soțul meu avem acum salarii mai mult decât decente, cam de 10-15 ori mai mari decât aveam în România. Inițial am stat într-un apartament închiriat dar, când ne-am mutat în Stockholm, ne-am cumpărat un apartament. Condițiile de creditare în Suedia sunt mult mai bune decât cele din România. Dobânzile la bănci sunt mici, cam de 3%. Stilul de viață chibzuit din România ne-a prins bine și, în nici doi ani, am reușit să strângem avansul pentru apartament. Aici, dacă ai contract de muncă pe perioadă nelimitată, obții fără probleme un credit bancar. În România, ne fusese refuzat un credit de 5.000 de euro, cu care voiam să ne schimbăm mașina, pe motiv de salarii prea mici. Aveam, de bine de rău, un apartament dar nu ne permisesem să plătim nici măcar o mică parte din cât a costat. Am avut noroc că soțul meu a primit o moștenire de la bunica lui și, cu restul de bani, ne-a ajutat socrul meu. Apartamentul pe care ni l-am cumpărat aici e o mare realizare pentru noi. E plătit integral din banii noștri și asta ne face foarte mândri.

Cum s-a aranjat soțul tău? Cum se simt copiii?

Iulian lucrează ca lector la catedra de engleză a Universitatii din Gävle. Face, în mare parte, același lucru ca și la Universitatea București. E mulțumit de jobul lui și își face treaba cu multă dăruire, așa cum o făcea și în România.

El cum și-a găsit jobul?

Când a fost sigur că am primit postul la spitalul din Gävle, și-a trimis CV-ul la colegiul din localitate. Inițial i s-a răspuns că, din păcate, nu au posturi vacante în acel moment. Era decis să se reorienteze către alte joburi, ca de examplu să devină traducător sau orice altceva ce ne-ar fi permis să ne integrăm și să ducem o viață normală în nouă noastră țară. Dar, cu două zile înainte să ne mutăm aici, a primit un mail de la colegiu, care îl anunța că sunt interesați de el și că au programat un interviu. A primit postul și a început să predea chiar din acel semestru.

V-ați mai întoarce în țară?

“Aldrig i livet”, cum spune fiul meu când este întrebat asta. Adică, “niciodată”. Am început să prindem rădăcini aici, așa cum nu am simțit niciodată în România. Copiii sunt fericiți la școală și grădiniță și s-au acomodat repede. În afară de părinți, nu ne mai leagă nimic de România. Cea mai mare parte a prietenilor noștri s-au împrăștiat prin lume și ținem legătura cu ei prin intermediul rețelelor de socializare. Cei rămași în țară sunt din ce în ce mai deprimați și nemulțumiți. Personal, nu mă văd întoarsă în sistemul românesc de sănătate. Nu aș renunța la condițiile de viață de aici pentru a mă întoarce la dezamăgirea de acolo. Am fost și eu, în tinerețea mea, o idealistă care a sperat că poate face ceva pentru pacientul român. Credeam că, prin tenacitate, multă muncă și dăruire față de aproapele aflat în suferință, voi putea să schimb ceva în bine. Dar, în timp, acumulezi atâtea frustrări, nemulțumiri și neîmpliniri care se răsfrâng asupra stării tale de sănătate și, cel mai rău, asupra copiilor tăi și asupra vieții de familie. Ajungi să te simți zdrobit de sistem.

 

“Ne îmbătăm cu apă rece spunând mereu că școala românească e apreciată peste hotare. Fals.”

 

Ce crezi despre sistemul medical din România? Câtă meserie știe, practic, un medic rezident la finalul rezidențiatului? Înțeleg că mult mai puțină decât în afară, dar… cam cât de puțină?

Am plecat din țară atunci când am fost convinsă sistemul sanitar e într-un colaps total. Ne îmbătăm cu apă rece spunând mereu că școala românească e apreciată peste hotare. Fals. Toți cei care au avut de-a face, ca medic, asistentă sau pacient, cu un sistem de sănătate normal, care funcționează pe baze solide, au realizat diferența. Cred că a venit timpul să nu ne mai ascundem după deget și să recunoaștem realitatea. Medicina românească se află într-un mare impas, la fel ca și societatea românească. Avem de înfruntat lipsuri materiale majore, indiferență, autosuficiență și promovarea nonvalorilor. Studentul la medicină și rezidentul nu beneficiază de posibilitățile de educare și promovare de care se bucură viitorii medici și specialiști din alte țări. Dacă nu ai bani și nu provii dintr-o familie “bună”, posibilitățile de a răzbate sunt mult scăzute. Programa de pregătire a medicului rezident e conformă cu cea a UE doar pe hârtie. În realitate, prea puțini rezidenți au acces la o pregătire de calitate. Ar trebui alocate fonduri pentru cursuri de pregătire, achiziționare de cărți și materiale didactice, precum și acces la publicații și reviste medicale de calitate. E greu să ajungi să faci un doctorat în România iar cei care sunt primiți la studiile doctorale nu sunt cei mai buni întotdeauna.

Cum a apărut, totuși, legenda că “școala de medicină românească este extraordinară, deși medicii nu au condițiile de afară”? O aud de zeci de ani și, până de curând, am și crezut-o, recunosc. Unde sunt medicii ăia extraordinari, proveniți din această școală fabuloasă? Tu câți ai cunoscut?

Avem un laureat al premiului Nobel pentru medicină: Emil Palade. Dar toate cercetările și munca lui s-au desfășurat în America. Mulți medici români reușesc să facă performanță în străinătate pentru că acolo găsesc mediul propice dezvoltării și au parte de susținere atât materială cât și morală.

Medicii români au un mare atu când pleacă din țara: au stocat deja o mare doză de frustrare și neîmplinire și pleacă cu dorința clară de a reuși. Într-un mediu propice și cu dorința de a fi printre cei mai buni, reușesc foarte repede să recupereze handicapul și să devină vârfuri.

Nu poți face performanță când nu ai unde să locuiești, nu ai cu ce să plătești cheltuielile zilnice, când nu îți poți permite să îți cumperi o carte de specialitate sau să te înscrii la un curs internațional și când lucrezi cu dotări depășite moral sau chiar inexistente. Te zbați o perioadă, poate faci și anumite compromisuri, dar asta te erodează psihic cu trecerea timpului și te transformă profund. Sistemul de sănătate din România te limitează drastic. Dacă medicului român i s-ar oferi posibilitatea de a lucra într-un sistem normal, în care sunt promovate valorile, ar face performanță. Avem medici valoroși în România, dar nu și mediul propice în care ei să arate ce pot.

 

“Să ceri bani unui om aflat în suferință, mi se pare monstruos.”

 

Ce crezi despre sistemul de salarizare de la noi?

Sistemul de salarizare românesc, în general, e o umilință. E umilitor ca, după atâția ani de muncă, ajuns să lucrezi într-un sector în care ai atâta responsabilitate și în care pericolul erodării psihice e atât de mare, să fii renumerat doar cu 300-500 Euro pe lună. Medicii sunt obligați să lucreze peste program în privat, pentru a-și asigura un trai cât de cât mai decent. Am colegi care lucrează în fiecare zi și câte 14 ore. Personal, obișnuiam să lucrez și până la orele 23.00 – 24.00 câteodată.

Ce crezi despre tradiționala șpagă?

Din fericire pentru mine, lucrând în radiologie, nu întâlneam des pacienți doritori să-mi dea șpagă. Spun “din fericire” pentru că ideea de șpagă mi se pare umilitoare, atât pentru medic cât și pentru pacient. De-a lungul timpului, am avut de a face cu o gamă foarte largă de pacienți. Ca rezidentă, am lucrat mult timp în departamentul de ecografie. Țin minte că, într-o zi, o pacientă în vârstă, femeie de la țară, după ce am examinat-o, și-a băgat mâna în buzunarul șorțului și a scos două bancnote, una de 5 lei și alta de un leu. S-a uitat îndelung la ele și nu se putea hotărî dacă să-mi dea toți banii sau să-și păstreze pentru ea un leu. A fost dezamăgită și m-a privit puțin suspicios când i-am zis că nu vreau să primesc nimic și că consultația e gratuită.

Pe de altă parte, am avut de-a face cu vedete de televiziune, maneliști celebri sau chiar politicieni, veniți în postură de pacienți sau aparținători, care cereau să fie tratați preferențial.

Nu mi se pare normal să iei bani de la un pacient care plătește deja asigurări de sănătate. Nu e normal să te bucuri de acei bani, să îți cumperi mașini scumpe sau excursii exotice, când știi că persoana care ți i-a dat era poate în cea mai disperată perioadă a vieții sale. Cred cu tărie că din ceva rău, care are la bază o mare suferință, nu se poate naște ceva bun.

Cum crezi că au ajuns o parte dintre medicii români la cinismul de a refuza să trateze un pacient dacă nu le dă șpagă? Mă gândesc că, la 20 de ani, când au intrat în meserie, nu se raportau așa la semenii lor, nu? E o meserie care te înrăiește?

Să ceri bani unui om aflat în suferință este, într-adevăr, monstruos. Să condiționezi actul medical de obținerea de foloase materiale e inacceptabil. Îmi amintesc că un coleg mi-a spus cu amărăciune, odată, că a realizat că, în sistemul de sănătate din România, ai doar două variante: ori mergi pe calea dreaptă și atunci trăiești într-o viață plină de frustrări profesionale și personale, riscând să îți pierzi serviciul, familia sau sănătatea, ori te aliniezi valului și devii un cinic care tratează orice pacient că pe o sursă de venit.

Ideea de șpagă a existat întotdeauna la români. Doar că șpăgile erau mai mici și nu condiționau actul medical. Românii au simțit mereu nevoia să dea ceva medicului, în semn de recunoștință. Și așa s-a născut un cerc vicios: pacientul se uită cu suspiciune la medic, întrebându-se mereu dacă acesta e mulțumit și îl va trata cum poate el mai bine, iar medicul îl va privi pe pacient, chiar și numai în subconștient, ca pe o sursă potențială de venit.

Sistemul medical românesc e cel care umilește medicul sau asistenta care așteaptă șpagă de la pacient. Dacă salariile din sănătate ar putea asigura un trai decent salariaților lui, șpaga ar deveni redundantă. Degeaba aplică autoritățile sancțiuni medicilor prinși în flagrant. Mai întâi ar trebui să se asigure că aceștia își permit un trai decent din salariul pentru care muncesc și apoi să-i sancționeze dacă încalcă legea.

 

“Somitățile din România sunt speciale. Marea lor majoritate sunt somități doar în România.”

 

Ai lucrat cu “somități” în România și cu “somități” acolo. Poți să le compari? Sau în Suedia e vorba mai puțin de “somități” și mai mult de profesioniști?

“Somitățile” din România sunt speciale. În mare majoritate, sunt ca niște zei intangibili, care tună și fulgeră și simt nevoia viscerală de a demonstra că cei din jurul lor sunt niște ființe inferioare. Marea lor majoritate sunt somități doar în România și nimeni sau prea puțini îi recunosc în afara granițelor. Prea puțini dintre profesorii noștri au articole și lucrări de cercetare publicate în reviste internaționale de renume. Prea puțini au o bază solidă și sunt la curent cu cele mai noi metode de tratament și examinare.

Am o prietenă foarte tânără care suferă de cancer la sân. Boala ei a evoluat rapid sub tratamentul prescris de un profesor oncolog. A doua opinie, cerută de familie unui prieten medic care profesează în America, a arătat că acel tratament era depășit și ineficient. Dar Dom’ Profesor s-a arătat foarte deranjat și necooperant când i s-au arătat și alte alternative.

Inflexibilitatea multora vine de cele mai multe ori din nesiguranță. În Suedia, dar și în Belgia, am avut ocazia să cunosc și să lucrez cu profesori recunoscuți în toată lumea. Contactul cu ei nu te suprimă, ci te inspiră și te face să vrei mai mult de la tine, să evoluezi. De la ei am învățat curajul de a spune câteodată “Nu știu. Hai să luăm o carte sau un articol și să învățam împreună!”.

În meseria noastră ești competitiv și cu adevărat bine pregătit doar dacă înveți mereu și ești la curent cu tot ce e nou. Într-adevăr, în țările cu medicină de calitate ai de-a face cu profesioniști. Oameni care muncesc din greu și cu pasiune, deschiși la dialog, conștienți de limitele umane și de faptul că toți suntem supuși greșelii. M-a surprins să constat că cei ce pot fi considerați cu adevărat somități sunt persoane foarte umile și calde. Nu au nimic din trufia și disprețul somităților din România.

 

“În momentul în care pacientul va fi pus pe primul loc, înaintea orgoliului medicului, atunci va exista și dreptul la “a doua opinie” în România.”

 

Vreau să insistăm puțin pe conceptul de “a doua opinie”. În afară, este o practică uzuală și nici un medic nu se supără, dacă mergi să ceri a doua sau a treia opinie. În România dacă ai îndrăznit asta și medicul “titular” află că ai mai vorbit și cu altul, e foarte posibil s-o ia ca pe o mare trădare și să te dea afară din cabinet. Sau se supără, precum profesorul oncolog din povestea ta de mai devreme. De ce? Vom ajunge vreodată și noi să beneficiem de dreptul la o a doua opinie?

Da, în țările cu o medicină performantă, interesul pacientului primează și nu mândria unui medic. În astfel de țări, un rezultat este semnat de două persoane, tocmai pentru a avea măcar două păreri. În Suedia, e o practică absolut normală să ceri o a doua opinie. Și, cel mai important, nu pacientul e cel care face asta ci medicul specialist care îl îngrijește, sau chiar radiologul. Aici sănătatea pacientului e mai presus de orgoliul medicului. Pe de altă parte, precum spuneam și mai devreme, nu te stigmatizează nimeni dacă ai curajul să spui câteodată că nu știi. În România ești învățat încă din școală că orice greșeală se taxează și, dacă spui că nu știi, ești etichetat ca idiot. Este știut faptul că absolut toți medicii fac greșeli. Din neștiință, lipsă de experiență, ignoranță, oboseală sau pur și simplu pentru că are probleme personale, medicul poate greși. În momentul când pacientul va fi pus pe primul loc, atunci va exista și “a doua opinie” în România.

Poveste auzită recent: o tânără cu tumoră la creier e consultată de o somitate de la cel mai important spital de neurochirurgie din țară. I se spune că mai are de trăit o lună de zile și că o va opera, dar șansele să paralizeze în timpul operației sunt de 50%. Tânăra cere și opinia unui neuroghirurg tânăr și superșcolit în afară, de la un spital privat. Acesta îi spune că nici vorbă de paralizie și o operează cu succes. Urmează o biopsie care arată că tumora fusese benignă. Cum îți explici tu, ca medic, această poveste? Cum se poate ajunge de la “mori într-o lună” la un final fericit doar schimbând medicul? Medicina asta nu e și ea, totuși, o știință?

Medicina nu e o știință exactă, din păcate. Vorbim despre bolnavi și nu despre boli. Niciun caz nu seamănă cu altul, așa cum nicio persoană nu seamănă cu alta. Medicul trebuie să fie conștient că se află în slujba pacientului și trebuie să lupte până în ultima clipă pentru el. Nimeni nu poate da un verdict doar pe baza unui consult sau a unor imagini. Medicia actuală a evoluat fantastic în ultimii ani și a avea o tumoră nu înseamnă neapărat o condamnare sigură la moarte. Pacienții români trebuie să învețe să își aleagă medicii așa cum simt, nu în funcție de recomandări și publicitate. Sunt liberi să ceară mai multe opinii și să ceară lămuriri despre boală și tratament. Apoi, trebuie să treacă peste aceste stereotipuri stupide care îi cataloghează pe profesori mari somități iar pe cei tineri, persoane fără cunoștințe și experiență. Nu de puține ori este chiar invers.

 

“În meseria noastră, a citi zilnic este vital. În perioada rezidențiatului nu aveam nici măcar calculator în secție, darămite abonamente la reviste de specialitate.”

 

Să ne întoarcem puțin la povestea cu învățatul. Am interacționat și eu cu sistemul de sănătate din lumea civilizată, mai exact cu cel din Belgia și m-a impresionat faptul că, acolo, medicii citesc permanent, consultă pentru fiecare caz o grămadă de literatură medicală, pe care, culmea, o împărtășesc și cu pacientul. Nu doar că îți explică în detaliu toate intervențiile la care ești supus, dar îți și trimit pe e-mail articole despre cazuri similare cu al tău. Cât de mult studiază un medic specialist din România? Știu că, în unele spitale, nici măcar nu se pot conecta la o rețea wireless, darămite să mai și caute literatură de specialitate, atunci când au nevoie de ea. Somitățile astea ale noastre cum se țin ele la curent cu noutățile profesiei lor?

În meseria noastră, a citi zilnic este vital. Nu poți să zici: “Gata, am terminat facultatea și nu mai citesc nimic de acum”. Mereu se descoperă medicamente noi, proceduri intervenționale sau de tratament, dar, din păcate, și boli noi. Ca medic, poți avea pacienți cu diagnostic exact și care răspund foarte bine la tratament sau poți întâlni cazuri complicate, cărora îți este foarte greu să le dai de cap. De aceea, că să dai un diagnostic corect, să prescrii tratamentul cel mai bun sau să alegi cea mai bună procedură chirurgicală, uneori poate fi foarte greu. De multe ori ești nevoit să citești cărți, articole sau să te consulți cu alți colegi pentru a acorda pacientului cea mai bună șansă. În rezidențiat mi-au lipsit cărțile de specialitate. Erau extrem de puține și nu toți aveam acces la ele. Ne chinuiam să ne facem xeroxuri dar cum poți copia cărți de sute de pagini? Accesam articole de pe internet, acasă, dar doar pe cele care puteau fi accesate gratis, pentru că un abonament la o publicație bună era foarte mare pentru salariul de rezident. Nu am avut niciun calculator în secție în toată perioada rezidențiatului iar accesul la un curs internațional te privea personal.

 

“S-a construit un sistem subteran de recompensare a medicului care trimite un pacient la un alt medic, în privat.”

 

Este sistemul privat o alternativă la cel de stat, în România?

Am lucrat și în sistemul de stat, și în cel privat din România. Personal, cred că sistemul privat, în actuala lui formă, nu e cea mai bună alternativă la cel de stat. În primul rând că marea majoritate a medicilor care lucrează în privat lucrează și la stat. Asta îl obligă pe medicul român să muncească mult peste media admisă în UE și duce, în timp, la epuizarea lui fizică și psihică.

În al doilea rând, s-a construit un sistem subteran de recompensare a medicului care trimite un pacient la un alt medic, în privat. Concret, un medic care lucrează într-un spital de stat trimite pacientul să își facă analize sau examinări radiologice la o clinică privată. Pacientul plătește din buzunar contracostul acestora, iar medicul care l-a trimis acolo primește un procent din examinarea respectivă, situat undeva la 10-15 % din costul examinării. Mi-a fost foarte greu să conving niște cunoștințe să nu mai facă examinări PET-CT atât de des, și să aleagă în schimb o examinare whole body MR, care dă tot atâtea informații sau chiar mai multe, dar cu cost mai mic și risc de iradiere zero. Somitatea care îi trimisese la PET-CT nu a vrut nici în ruptul capului să țină cont de asta. PET-CT, că așa vrea el. Cum să le explic celor în cauză că procentul obținut în urma examinării e cel mai important pentru medic și nu siguranța și sănătatea pacientului?

În Suedia, piața medicală privată e foarte puțin dezvoltată. Pacientul merge la privat să-și facă o examinare, doar atunci când timpul de așteptare e mare și se dorește un răspuns mai rapid. Dar, în acest caz, statul e cel care plătește examinarea, pentru că statul suedez consideră că, fiind plătitor de taxe, ai dreptul la cea mai bună îngrijire. Mulți dintre colegii mei de acasă lucrează sau au lucrat fără contract de muncă în privat. Nu puține au fost cazurile când, la sfârșitul lunii, nu și-au primit drepturile bănești, fiind înșelați de cei ce conduceau firmele respective. Fără contract de muncă scris, e greu să demonstrezi că ai muncit în clinică și nu poți să tragi pe cineva la răspundere.

Ar mai fi multe de spus pe subiectul asta. Un sistem de sănătate care nu respectă pacientul și personalul sanitar nu are niciun viitor. Atâta timp cât politicienii noștri aleg să se trateze în străinătate, medicina românească va fi în suferință. Lipsurile materiale și morale și-au pus amprenta adânc și e nevoie de o reformă profundă pentru a o aduce iar pe linia de plutire.

195 comentarii

  1. Cred ca sunt un caz fff fericit. Sunt medic specialist, am muncit fff mult in timpul rezidentiatului orice eram rugat de medicii faceam si drept rasplata medicii de pe sectie ma trimiteau la diferite congrese si conferinte gratis, m-au invatat ff mult, ecografie, cand veneau de la congrese internationale imi aduceau ultimele ghiduri aparute si mi le ofereau cadou, plata din partea mea era ca faceam garzi la greu-era cand faceam 4 garzi/saptamana. Din timpul rezidentiatului m-am angajat si la o clinica privata part-time. In ultimul an de rezidentiat am avut 3 oferte pentru post de medic specialist-si asta fara sa am pe cineva in spate sau sa fiu nepotul/fiul lui x, y, z-mai ales ca am facut facultatea in provincie si am luat rezidentiatul in Bucuresti, unde nu stiam pe nimeni.

  2. Impresionant interviul. Emotionant. Mult succes inainte, Doamna Doctor Carmen!

  3. Olivia Newton-Volt

    Desi interviul lasa un gust amar (da, stiam ca sistemul e corupt, stim ca s-au dezumanizat toti, medici, profesori etc), concluzia e ca excelenta isi va gasi mereu recunoasterea. Eu cu asta vreau sa ramin.
    O femeie frumoasa, inteligenta si puternica lupta intii pentru niste idealuri, ca asa e frumos cind esti tinar si alegi o profesie umanista (medicii parca aici se incadrau ? 🙄 ). Apoi, schimba datele problemei, lupta pentru ea insasi si familia ei. Si reuseste sa razbata – pretul cam mare, prea multe umilinte si uzura psihica – dar reuseste si asta e tot ce conteaza. Se salveaza si primeste ceea ce merita, nimic mai mult, nimic mai putin.
    E o poveste de succes. Punct.

  4. Pana la urma draga mea, esti ceea ce esti tot datorita “sistemului asta corupt si medieval din Romania”. Stai acolo unde esti, ca stai bine. Oricum vei fi o straina toata viata indiferent de “radacinile” pe care le-ai prins acolo. Good luck emigrantule, ramai unde esti!

    • Pâna când o sa ne îmbatam cu apa rece zicand “esti ceea ce esti tot datorita “sistemului asta corupt si medieval din Romania”. NU, NU si NU e acolo pentru ca are ambitie, pentru ca are cap, pentru ca are vointa. E ca si cum ai spune ca Nelson Mandela a ajuns acolo unde a ajuns DATORITA Apardheid-ului, deci sa nu se planga … Of, multi suntem pe lumea asta, prea multi!

    • Ba ce om rautacios esti..mi-e scarba de rautatea si falsitatea din comentariul tau!

    • Emigranta sau nu, copiii ei au acces la servicii medicale muuuult mai bune decat o sa aiba copiii si nepotii tai.
      Sau poate o sa fie si ei emigranti. Pentru ca in Romania e un calvar atunci cand pasesti intr-un spital. Trebuie sa fie idioti sa ramana in Romania.

  5. Nici nu am cuvinte sa spun cat de mult m-a intristat, dar m-a si adus la realitate, interviul. Pentru un moment chiar m-am gandit sa-mi fac bagajul si sa-mi duc copilul incotro apuc numai sa nu creasca aici. Nu sunt medic dar si eu sunt o idealista care credea ca se poate aici si nu trebuie sa ma dau batuta insa credinta mea se zdruncina tot mai mult cu trecerea timpului. Ma tot intreb daca, Doamne fereste, mi se imbonaveste copilul si ajunge pe mana unui astfel de “medic” care a luat examenele ca a sunat ta’su pe cine trebuie si are jobul asigurat tot asa?

  6. trist…marturii de genul acesteia te fac sa nu mai ai incredere deloc in sistemul sanitar romanesc si sa iti ramana un gust amar…

    • De ce pleaca politicienii in afara sa se trateze si toti cu bani????pentru ca ei stiu,sistemul de sanatate e zero in tara!!!! Pana nu o sa fie pe prim loc sanatatea pusa de acesti excroci politicieni,pana cand invatamantul nu o sa fie pus la loc de frunte,se vede rezultatul!!!ei se trateaza in afara tarii,idiotii platitori de taxe ,pot sucomba….fara regrete!!! Oribil in ce tara traim!!!!ooooribil!!!!

  7. neamtu tiganu

    jos palaria, bravo Carmen! Nu, nu e vina sistemului, exista oameni care se adapteaza mai bine intr-un sistem si altii in altu.
    Cel mai nasol, si vorbesc din experienta proprie e atunci cind ajungi in vest esti convins ca nu-i absolut nimic de capul tau. Suturile luate-n cur in Ro, uneori te fac sa crezi ca esti ultimul om. Cu atit mai mult esti surprins sa vezi ca altii te aprecieaza, nu numa ca te aprecieaza da sunt chiar gata sa-ti dea bani pt. chestia asta!?

    Da, fie vorba intre noi, nu mi-as dori in nici un caz sa traiesc in frigu din Suedia!

  8. Multa frustrare si asta-i afecteaza obiectivitatea.Sunt si ceva adevaruri : viata grea a rezidentilor, salariile mici, incrancenarea cu care diversi profesori doresc sa ramana singuri decidenti in sistem, modul cum se fac angajarile in spitalele de stat, trimiterea pacientilor din spitale de stat la analize in privat.Dar cam atat. Nu poti pretinde ca, in era internetului nu ai acces la literatura de specialitate.Ca daca ai o lucrare stiintifica buna, de calitate, nu te poti califica sa o prezinti la un congres international sau chiar sa castigi diverse premii.Ca avand un articol medical bun, el nu poate fi publicat in reviste de prestigiu din afara. Are cam acelasi mod de reactie ca orice roman care a reusit in afara mai mult decat in tara. Sa nu uitam insa ca aproximativ 21000 de medici romani s-au angajat in spitale din strainatate.Si acolo criza de medici este mare asa incat este destul de firesc ca oricine doreste suficient de mult poate lucra,La fel si asistentele medicale, sunt la mare cautare in spitalele din strainatate. Mi-ar fi placut sa fie mai ponderata in aprecieri.Pana la urma, experienta efectiva de medic specialist al doamnei doctor in Romania nu a fost decat de doi ani.Foarte putin pentru un medic specialist, foarte putin pentru a emite pareri cu caracter definitiv despre un intreg sistem medical.Sistem cu extrem de multe lipsuri, adevarat.

    • Literatura de specialitate actuală și valoroasă e pe bani chiar și în mediul online. Știința medicală nu se face la rubrica de sănătate de pe saiturile revistelor pentru domnișoare.

  9. Olivia Newton-Volt

    CC: totusi vorbim de oameni aici, de demnitate si valori, pe mine personal, ma apuca frustrarea de fiecare data cind citesc povesti asemanatoare (asa-s eu, mai empatica!).
    in mai putin de 2 ani a invatat o limba (mult prea) straina si a ajuns sa lucreze intr-un mediu profesional unde se decide premiul Nobel pentru medicina. Fix acceeasi perioada de activitate ca medic specialist in Romania. Parca nivelul de recunoastere profesionala nu e chiar acelasi.
    a, si inca ceva: vorbim de un medic care era convins ca a pleca e o optiune gresita, o infringere.
    eu cred ca a fost extrem de ponderata, cunosc detalii si mai infricosatoare din sistem pe care, cred, din decenta, a evitat sa le dea.

  10. Olivia: cum spuneammai inainte.21000 de medici romani au facut fix acelasi lucru.Si numarul lor este in crestere. Iar cu putin mai inainte, un medic spunea ca a obtinut in Romania rezultate fara a avea “spate”. O fi singurul? Si nu vreau sa fiu gresit inteles:apreciez orice om care reuseste, indiferent unde, dorinta lor de a avansa social si curajul de a lua totul aproape de la capat in alta parte.Raspunsurile ei insa -influentate putin si de modul in care au fost puse intrebarile- nu reusesc sa fie obiective. Lipseste ceva.
    Imi aduc aminte de o relatare a unei sesiuni parlamentare in care Iorga l-a intrebat pe un coleg ce ar putea el sa invete de la un inginer. Raspunsul a fost”masura, domnule profesor, masura”.Poate asta lipseste si doamnei doctor.

  11. @CC: Poate tu ai toleranta mai mare la frustrari, ceea ce este laudabil, dar te instiintez ca si un singur an de munca in sistemul sanitar romanesc este arhisuficient pentru o persoana cu un IQ decent sa-si dea seama ca n-are nici un viitor si ca nimic nu se va schimba in viitorul previzibil. Unora chiar nu le trebuie zeci de ani sa deschida ochii. Si eu am fost fix in papucii ei si mi-au dat lacrimile cind am citit interviul. Cind am vazut cum se dau posturile si cam cit costa “scoaterea lor la concurs”, mi s-a facut o greata infinita. Imi pare rau ca am frecat vremea in absolut inutilul rezidentiat romanesc unde, precum atit de bine sesizeaza Carmen, nimeni nu te invata nimic de frica sa nu-i iei postul si pacientii. Gretos, gretos, gretos!

    Felicitari, Carmen, ma bucur pentru tine!

    Simona, superb interviul!

  12. @CC

    Si ce mai ramane langa ‘adevarurile ‘pe care le aprobati?

    Se poate face cercetare de calitate fara bani, fara infrastructura? Cu ‘coordonatori’ care sunt cercetatori doar cu numele? Care nu au publicat niciodata nimic jbtr-o revista internationala? Cati dintre noi nu am auzit replica: ‘sigur, poti face orice cercetare, dar nu poti tu prim autor’? Cat rezidenti nu fac lucrarile pt sefii lor, care nu stiu nici sa deschida un calculator? Cate lucrari de doctorat bune de nimic nu se fac, si asta la universitati mari, cu statistica platita, cu date inventate? Lucruri atat de des intalnite.

    Sigur ca daca esti istet poti face cate un articolas, cate o prezentare, pe ici pe colo. Dar ce poti aduce nou in cercetare cu nivelul la care e medicina in tara? Fara bani de analize, fara medicamente, fara laboratoare, fara aparatura.

    Mai e mult pana departe. Romania nu e Africa subsahariana, dar nici prea sus nu e.

  13. Sunt exact gandurile mele! Bravo ! Felicitari pt tenacitate si priceperea de a spune asa be bine adevarul. Si eu sunt intr-o situatie asemanatoare si gandesc exact la fel.

  14. Nicky:Nu este vorba de a fi sau nu tolerant la frustrari.Ci de a nu le lasa sa rabufneasca in interviuri. Cat despre greata, este si asta subiectiva.Unii sunt ingretosati de mirosuri, altii de ceeace vad, altii de sistemul medical.Si din acest punct de vedere oamenii sunt extrem de diferiti.

  15. CC. “Nu poti pretinde ca, in era internetului nu ai acces la literatura de specialitate”

    Si cum iti iei o lucrare de pe internet, de pe “referate.ro”? Acolo-i gratis. Altfel, orice carte (de specialitate) trebuie cumparata.

  16. CC: Dar de ce sa nu le lasam sa rabufneasca in interviuri?

  17. Am recitit de cateva ori acel “niciodata”, l-am auzit la multi alti colegi medici plecati…sa le trimitem tuturor ministrilor de dupa 89 “niciodata” tradus in toate limbile in care trateaza scum medicii romani. Pe cand un interviu cu cei care au renuntat la slugărnicia numita pompos “rezidentiat” si s-au apucat de orice altceva tot in România, numai sa nu mai indure umilințe, suficienta, dispretul celor PLATITI SA-I INVETE? Pe cand o evaluare obiectiva a invatamantului medical universitar si postuniversitar proslavit de aerianul de Astarastoaie? 56000 medici in 89, 14000 azi cu concursuri pe post la care nu se mai prezinta nimeni…pe cand un articol “din interior” despre cum si-au luat gradele universitare, posturile, doctoratele chiar “somitatile” de care se vorbeste care “trag” dupa ele si cateva amante fiecare? La Spiridon in Iasi, seful de clinica nici macar nu raspunde la “Buna ziua” unui umil rezident, atat este de preocupat de calcule…cata spaga face in ziua respectiva….asteptam macar la plecare sa…..buna ziua?….. BUUUUUUUUNA ziua!

  18. @CC: nu te supara, am si eu o intrebare: esti cumva medic? daca da, realizezi diferenta intre a te informa despre ceva din domeniul medical de pe forumuri, care da, sunt intr-adevar gratis, sau dintr-un articol de specialitate, la care fara plata citesti doar rezumatul rezumatului, din care lipseste taman concluzia? ai idee cat costa abonamentul la o asemenea revista de specialitate? ai impresia ca abonamentul la o singura revista ar fi sufficient? cartile de specialitate din ultimii 2-3 ani, sa zicem, crezi ca-s sharuite alaturi de pdf-urile cu literatura clasica unuversala si cu Sandra Brown?

    daca nu esti medic, ti-ai pus vreodata intrebarile de mai sus? sde preferinta inainte de a arunca un post in eter, dar nu-I rau nici daca ti le pui dupa ce tocmai ai facut-o. important e sa afli raspunsurile corecte.

  19. Alegerea de a trai viata unde ti se pare mai potrivit este dreptul fiecaruia si cred ca a venit vremea sa nu mai privim asta cu vreun fel de sprinceana ridicata … e foarte bine sa putem alege unde traim si nu tradam tara in niciun fel prin asta, e doar o alegere care nu era permisa in RO inainte si de-asta ni se pare asa de speciala.

    Mie mi se par foarte adevarate aprecierile referitoare la modul in care profesorii universitari din Romania ajuta un student interesat sau mai degraba nu-l ajuta … am trait aceeasi experienta cand am plecat la master in afara si nu-mi venea sa cred ca profesoara coordonatoare de lucrare imi aducea din cand in cand articole relevante pt lucrarea mea. In Romania, profesorul aprecia mai mult daca gaseam articolele respective decat daca stiam sa le folosesc si sa le aplic la tema lucrarii mele… si oricum n-as fi gasit articole recente publicate prin afara in biblioteca facultatii. Regasim atitudinea adinc inradacinata in comportamentul multora, care nu te ajuta cu o informatie decat daca au ceva de castigat … altfel, e mai interesant sa privim cum se loveste de piedici X sau Y.

  20. @Ofelia- uite de aici m-am informat eu pt lucrarea mea de licenta:
    http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed
    In general se gasesc numai abstracte, dar de cele mai multe ori sunt suficiente ca sa-ti faci o idee despre ce au studiat si obtinut altii. Mie nu mi-a fost prea usor sa gasesc surse de informare pt lucrarea de licenta-cu o tema deosebita, un studiu progresiv, facut pe numai 8 pacienti, in care comparam situsurile de implantare a sondei de stimulare in inima la pacientii care aveau nevoie de pacemaker (stimulator), prin evaluare ecocardiografica. A fost ceva de munca cu lucrarea, dar pana la urma a iesit ceva frumos, cu ajutorul indrumatorilor mei, care au facut o treaba excelenta. Deci se poate cercetare si aici daca vrei :). Am intentia de a-mi incepe si doctoratul cu aceleasi persoane si continui tema inceputa la licenta. Si nu am pile si nu sunt cunostinta cuiva..tot ce am obtinut am obtinut pe munca mea. Dar ma gandesc si la emigrare…mai ales cand vad persoane ca d-na dr din articol care au reusit 🙂 Consider insa ca as mai nevoie de ceva experienta inainte de a pleca, dar asta e strict parerea mea

  21. Sunt cu totul de acord cu tot ce ai relevat in articol! Din pacate ma regasesc in totalitate dar, spre deosebire de tine , inca mai astept sa cad fizic si psihic dupa 12-14ore de lucru , la stat si particular pentru a-mi putea plati o rata la ap si pentru a suptavietui………Am 14 ani de cand sunt medic, in prezent specialist in Medicina Interna , si in loc sa am acces la mai multa informatie medicala, participare la diferite manifestari stiintifice, parca e mai greu …….Nu e vorba de internet, cum spun unii……..articolele de care sunt interesata sunt doar abstracte,iar pentru a citii articolul trebuie sa platesti ….prea mult pt mine. Daca vreau sa particip la vreun Congres sau sa ma inscriu la un curs, taxa pt medicii specialisti e dubla fata de rezidenti ( in conditiile in care rezident fiind, esti angajat si ai un salariu.)……din momentul in care devi specialist…….poti sa mori de foame, statul nu-i curios sa iti dea o mana de ajutor! Ai bani……poti spera la un post daca nu ….somer,etc! Si atunci cum mai acces la tratate importante, supraspecializari………?

  22. Din pacate tot se spune ea este adevarat. Mult timp mi-am spus si eu ca nu voi parasi Romania niciodata, dar la 24 de ani mi-am luat inima in dinti si am plecat cu 400 de lire si o diploma de inginer spre UK. Din primul meu salariu mi-am luat laptop si o camera photo, si mi-a ramas mai mult de jumatate din salariu. Imi aduc aminte cand am venit in Romania si le-am povestit parintilor, nu stiam cum sa le spun ca intr-o luna castig mai multi bani decat fac ei impreuna, intr-un an. Pe profesia mea nu am lucrat niciodata in Romania, stiam ca salariile sunt foarte mici si nu prea poti avansa ca nu te invata nimeni, de, le iei postul. Dupa un an de stat in UK, am schimbat jobul si m-am mutat in SUA. Cel mai greu a fost sa plec dupa ce tata mi-a zis ca nu mai sunt fata lui daca fac pasul asta. am zis asta e, o sa ma ierte el candva. Prima mea experienta medicala in SUA a fost de nedescris. Nu imi venea sa cred. Intr-adevar, scump, foarte scump, dar nu se compara cu nimic altceva. Toata viata am fost terorizata de dentist. In schimb aici, nu simti absolut nimic, iti pune o masca cu gazul rasului pe nas sa te relaxeze si apoi lucreaza. In timpul asta iti pun casti pe urechi si iti selectezi ce film vrei sa vezi. Nu simti absolut nimic. Iti fac n radiografii pe loc, din diferite unghiuri sa fie siguri ca totul a mers cum trebuie, in Romania trebuia sa ma duc in alta parte ptr o radiografie. In fine, ffw cativa ani, tata imi spune nici sa nu ma gandesc sa ma intorc, ca n-am la ce. Toti o duc rau acolo. Imi place sa vin cate o saptamana, doua, e normal, mi se face dor. Dar nu cred ca as mai putea trai in romania dupa 7 ani de trait in afara tarii.

    • Gazul ala iti spala creierul doar. Nu inseamna ca nu simti durerea, ci doar ca nu-ti mai amintesti nimic la fel ca un betiv si deocamdata nu se stie exact ce se intimpla cu neuronii din cauza protoxidul de azot. Unii zic ca s-ar regenera, dar nici asta nu-i sigur.

  23. un interviu excelent,va felicit pe amindoua! :)acesta este adevarul gol-golut despre sistemul medical romanesc si putini sint cei ce recunosc asta.e un fel de mafie interna in care legea tacerii functioneaza perfect.extrem de rar cineva integru moral si cu coloana verticala devine un medic de succes in zilele astea.multi din marii profesori de azi sint ceea ce sint datorita unor “conjuncturi favorabile” si nicidecum meritelor profesionale.sint intregi colective de cercetare care “cerceteaza ” pe internet doar si fac lucrari ce se publica sub numele marelui profesor.am lucrat intr-o clinica universitara,un singur om citea si isi facea lucrarile,in rest “trepadusii” se ocupau de lucrarile “marilor”,care sint cum se spune mai sus,urlatori,plini de sine,dumnezei(am scris special cu d mic).pacientul e ultimul in lantul de interese al medicilor formati in asa medii,plicul lui cintareste mai mult decit el in sine,se intelege.e trist,tare trist.dar tot ce spune carmen e al naibii de adevarat .si doare .caci si eu am sperat muuuuuuulti ani in normalitate,dar nu a fost sa fie inca. 🙁 ps:cunosc un dr.care si-a dat doctoratul intr-o anume interventie chirurgicala pe creier si care nu a facut interventia aceea niciodata inainte.nici dupa.oameni buni,cum e posibil?cum?si nu e caz unic…dar e unul din dr.din medicina de la noi…vorba aia,de-ar sti vestul cum se obtin titlurile la noi s-ar oripila! 🙁 )

  24. Sinceritatea rascoleste si starneste multe pareri, intotdeauna diferite.
    Mi-ar fi placut sa povesteasca si despre cum si cat se munceste, banii nu ii primeste decat pe ore muncite iar munca nu este deloc ‘de mantuiala’ .
    La cateva sute de km la nord de Carmen muncesc zilnic de la 8 la 17, nici vorba sa plec acasa la 12 ca in Ro ca doar specilistul oricum a plecat la cabinetul privat…. Si nu, nu stau si o frec pe la cafele . Dc nu ai pacienti atunci administrezi probe si urmaresti pacientii, indrumi stagiari, faci munca de dezvoltare pt clinica,cercetezi. Fac garzi de 24 ore , ca rezident, cu medicul specialist pe care il pot suna. Atat. Nimeni care sa ma bata pe umar si sa imi spuna ca fac bine sau prost. Raspunderea e a ta.
    Insa nici un minut nu e gratis iar fiecare ora lucrata noaptea sau in weekend o iau libera si calatoresc asa, vreo 3-4 luni pe an.

    Sunt mandra ca sunt imigrant ! Si sunt privita cu admiratie pt ca eu am ALES sa stau aici iar ei sunt mandri ca am ALES sa fiu in tara lor !

    Iar dnu-le Tziganu , nici eu nu cred ca ti-ar place aici ! Stai in Ro, e mai cald chiar daca bate vantul….prin buzunare

  25. Stiinta nu se face cu abstracte, fara acces la articole, fara sa vezi design-ul studiului, metodele statistice folosite, punctele slabe si cele forte. Altfel e doar carpeala. Nici nu e stiintific corect sa citezi un articol, cand ai vazut doar abstractul.

  26. Pentru CC:

    Esti cam fraier/fraiera, daca ai impresia:
    “Ca daca ai o lucrare stiintifica buna, de calitate, nu te poti califica sa o prezinti la un congres international sau chiar sa castigi diverse premii.Ca avand un articol medical bun, el nu poate fi publicat in reviste de prestigiu din afara. ”
    De fapt… nu ai scris sau participat in viata la scrierea unui articol stiintific.
    Pentru ca altfel ai stii prea bine ca articole fara cercetare serioasa nu se pot face. Iar cerecetare serioasa in spitalele noastre nu se face – din toate motivele enumerate de Carmen.

    Esti macar doctor? Ca sa stii despre ce vorbim noi aici?

    Sorin G.

    PS: Carmen, jos palaria!

  27. 15000 Euro un post de medic intr-un spital de provincie!
    5000 Euro un post de asistent medical in acelasi spital!

    Nu , nu sunt premii sau burse. Sunt spagile cerute cu nesimtire de conducerea spitalului!
    .(punct)

  28. neamtu tiganu

    @ratza, ratza, ramurica, fusei prin tarile scandinave si nu-mi place, nu-mi place, ca bate vintu frunza-n dunga… despre buzunarele mele nu trebe sa-ti faci griji, e drept cam bate vintu, nefasta nu-mi da nici un ban, platesc mai intotdeauna cu carte de credit.
    1. stie toata lumea ca-n Ro meseriasii sunt extrem de prost platiti, de ce si cum nu are rost sa vorbim!
    2. plecarea medicilor e o tragedie pt. Romania.
    3. desigur e dreptul lor sa caute o viata mai buna.
    4. exista Multi nemti care au plecat in USA deoarece nu se puteau realiza in Ge.
    5. exista americani care au venit in Ge deoarece nu se puteau realiza in USA.
    6. Pct. 4 si 5 e valabil si pt. italieni, spanioli, rusi, chinezi, etc.
    7. Exista nemti care au emigrat in Ro.
    8. cunosc medici Romani, traitori in Ro, care cistiga la nivelul medicilor nemti.

    P.S Nu sunt mindru ca am emigrat in Germania, Nu sunt mindru ca sunt neamt, nu sunt mindru nici ca inca ma simt cumva Roman… nu sunt mindru nici ca sunt tigan, sunt asa cum sunt!

  29. nela manivela

    Dragii mei, unii sunteti de-a dreptul visatori…sistemul medical romanesc e mort si ingropat de mult…ceea ce vedeti in presa sau la tv sunt niste spoieli post-comuniste formate la celebrele fabrici de diplome autohtone…degradarea profesionala a celor care va trateaza este atat de mare incat daca ati sti la cat se reduce gradul de cuostinte de specialitate al “somitatilor”, ati incepe din nou sa beti potiuni din laba gastii pentru cancerul metastatic de prostata si sa va ungeti cu aloe vera pe fracturile deschise, numai-numai, fereasca sfantu’, sa ajungeti pe mana unuia care a luat “concursul” pe post cu 30.0000 firfiroi si a carui singura motivatie pentru a se trezi dimineata este sa-si recapete in ziua in care te prezinti tu la el la camera de garda, o mica parte din investitie inapoi….asa ca, nu mai fumati, evitati alcoolul si mancarurile grase, stati mai mult prin casa cand e gheata afara, rugati-va mult si ganditi pozitiv, ca altfel ajungeti la spital…

  30. Felicitari dnei dr Carmen Cananau! Suedia este o tara deosebita, pe care am vizitat-o acum cativa ani.
    Intre timp, am lucrat in Germania si acum in Romania. Parerile mele sunt mixte. In ceea ce priveste modernizarea si curatenia, Germania este la ani distanta fata de ce vad in Romania. In acelasi timp insa, nimeni nu te invata pe degeaba nici acolo. Sunt proceduri semi-invazive pe care le-am facut in Romania din primul an de rezidentiat, pe cand acolo n-as fi avut nici o sansa – mi se permitea insa accesul in sala de operatii. Exista multa politica ascunsa si acolo – nu sunt oamenii 100% corecti. Poate se ascund mai bine ca in Romania – poate ca societatea le induce o anumita rusine. Mi-am luat o teapa cu chiria, desi am semnat contractul si in germana si in engleza.
    In ceea ce priveste medicina romaneasca, acum lucrez la stat ca medic rezident – majoritatea personalului medical mi se pare in urma cu tehnologia, dar si cu etica. Prea multa aroganta nefondata, prea putin respect pentru pacient. Am intalnit insa si persoane extrem de educate si care m-au invatat enorm. Multi rezidenti (si romani) de altfel nu stiu sa comunice, sa se autodepaseasca si pana la urma sa vanda – nu neg ca aceste nedreptati din interviu nu au loc, insa multe dintre ele au loc din cauza celor care se plang.

  31. Foarte bine, BRAVO ei ca a plecat! Medic bun in Romania?! O gluma proasta. Cu exceptiile de rigoare.

  32. Pentru “glorioasa” licenta am si vazut si studii complete, nu doar abstractele, eu doar dadeam exemplu cuiva care scrisese mai sus de mine ca de unde citesti studii, de pe referate.ro sau ceva asemanator. Am avut noroc de indrumatori care mi-au dat sa citesc din cartile lor, unele mi le-au pus in format electronic, ba chiar una dintre carti am primit-o cadou 🙂 Din pacate nu se intampla asa pentru toata lumea, noi ca si centru universitar de pregatire (Tg Mures) am avut parte de multe manifestari in ultimul timp (cursuri de cardiologie, simpozioane si conferinte). Pt congresele nationale, e altceva, la alea trebuie platit, ca rezident nu te sponsorizeaza nimeni 🙁

  33. Sorin: Esti un biet paralel, nu merita sa-ti raspund.
    Iar pentru cei care , desi in dezacord cu mine, au pus intrebari decente: fac parte dintr-o echipa de cercetare care a castigat premii la congrese internationale.Greu de spus sau de cuantificat meritul fiecaruia dintre membri.Faptul ca apreciez modul in care scrie Simona nu inseamna ca trebuie neaparat sa fiu de acord cu tot ce sustine.Ar fi ingrozitor de trist sa gandim toti la fel.Si foarte plictisitor.Constat insa ca, din ce in c e mai des, orice dezbatere lansata de autorul blogului isca doar aprecieri, felicitari si sustinere.A avut o postare in care doar felicitarile au fost cateva zeci.Inutil sa va spun ca fiecare om are dreptul la o opinie. Faptul ca pe blog pot interveni personaje care sunt absolut paralele cu subiectul este aproape firesc, romanii, se stie, sunt priceputi la aproape orice.Si sa nu uit: sunt si plini de talent.

  34. Un biet accident Simona.Uita-te si mai in urma si o sa-mi dai dreptate.Desi nu tin cu tot dinadinsul.

  35. Iar ma bag, ca azi am o zi de “doar” 12 ore, asa ca-s fresh :mrgreen: Ceea ce eu apreciez enorm la Carmen este ca spune foarte clar ca nu a vrut musai sa plece din Romania (eu am vrut musai, de exemplu). Fata asta a incercat tot ce-a putut pina a doborit-o sistemul… corectie, a plecat inainte de a o dobori sistemul. Cu multi dintre noi a fost la fel. Ma uit de ani de zile la o posibilitate de intoarcere in Romania si pur si simplu nu vad niciuna. Foarte, foarte trist… Si ce mai remarc este saritul in sus al oricarui medic roman caruia indraznesti sa-i vorbesti despre programul de lucru al medicului de peste granita. Mamaaaa, zici ca l-a muscat maidanezu’ de cur. “Si noi lucram la fel” este raspunsul standard. Nu, fratilor, NU lucrati la fel!!! DELOC!!! Nici ca numar de ore, nici ca intensitate, nici ca responsabilitate, nici ca etica, nici ca satisfactii… Aaaa, aveti pretentii la fel. Da, asta da…

    Din nou, superb articolul. As fi curioasa cit primeste un radiolog in Suedia. Stiu ca nu se poate spune, intrebarea e pur retorica, doar ca sa fac o comparatie cu US (aici e intre 600-800 de mii de dolari/an, fireste, before tax) in pauza de masa.

  36. lasa ca ne ies acum noi generatii de medici.
    Facultatile de medicina au marit exagerat de mult nr de locuri, astfel ca astazi se intra prin concurs de dosare. Care nu are medie, intra pe locuri cu taxa, si au bani si taxa din spital. Isi scot ei banii astia in cateva luni de spagi cu firmele de farmaceutice, cu firma de analize medicale, cu 1l de bors la 31 lei etc.

  37. neamtu tiganu

    muult mai trist decit plecarea medicilor e plecarea fetelor, nu stiu daca stiti, da floarea fetitelor, bucuria noastra, moldovencele noastre, oltencele, tigancuse esti frumoasa, tigancusa mea, muulte, muulte sunt pe alte plaiuri. O pierdere iremediabila, as zice!

  38. Neamtu:si muuult mai multe de 21000. Si poate mai bine pregatite.

  39. stai calm, neamtule, nu vin ele la tine 🙂

  40. @CC: nu înțeleg ce încerci să sugerezi. că oamenii te contrazic doar ca să-mi dea MIE dreptate? 😯 păi, eu doar am luat un interviu, ce dreptate să-mi dea? e vorba despre Carmen în dialogul de mai sus, nu despre mine.

  41. @CC (din nou). nu inteleg de ce ti se pare iesit din comun ca cei care o citim pe Simona suntem de acord cu ceea ce scrie. mi se pare normal sa fie asa, din convingere, si nu din slugarnicie sau frica de a contrazice sau orice altceva iti mai poate trece prin cap, deoarece eu una, cel putin, stau pe site-uri/bloguri pe care le citesc cu placere si cu care rezonez. internetul e mare, as gasi si site-uri/forumuri care injura medicii, si din cele in care mamicile se intrec in a descrie cat mai plastic diverse instrumente mai mult sau mai putin casnice cu care-si altoiesc copiii (sau a cazut naibii de tot minunea aia de site, si-au avut macar atata minte sa discute astea la cafea sau intr-un grup de FB, nu pe un forum public?), dar intrucat cu alea nu rezonez deloc, nu m-am reintors sa le mai citesc perlele. prefer sa citesc ce scrie cineva care gandeste in acelasi mod ca mine. (si da, de citit am citit aproximativ tot ce s-a scris pe-aici, chiar daca n-am si comentat 🙂 )

  42. Toata lumea e de acord ca exista in acest interviu destule adevaruri. Cine, in schimb, crede ca sunt DOAR adevaruri se insala. Este un interviu “condus” din intrebari, care s-a mulat foarte bine pe dezamagirea si frustrarile intervievatei. Este intr-un singur ton, extrapoleaza de la o experienta la intreg sistemtul. Si cele cateva precizari firave de genul “nu stiu in rest, asa e pe radiologie” nu schimba nimic din perceptie unui public generalist.
    Poate ni se explica si cum un pacient din Suedia (si cam orice tara civilizata) asteapta LUNI de zile pana este vazut de un specialist. Care, da, cand il vede se ocupa bine de el si are la dispozitie toata tehnica necesara. Si cum in spitalele noastre vine pacientul cu un bilet de trimitere de la medicul de familie (de multe ori eliberat la CEREREA respectivului pacient, fara vreo judecata medicala) si aglomereaza camerele de garda si ambulatoarele, fara programare, dar cu scandal daca asteapta mai mult de 30 de minute. Si cum, pana la urma, chiar e vazut in acceasi dimineata de un medic specialist (asa, mai nepregatit, dar orisicat). Si cum in 80% din cazuri e vorba de prostii care nu aveau de ce sa ocupe timpul unui doctor si sa consume resursele spitalului. Si cum mai pierzi 30 de minute explicand unui pacient needucat si revendicativ ca desi el considera NEAPARAT ca trebuie internat, nu ai cum, ca nu se justifica.
    Da, e adevarat ca multi intra pe pile si spaga in sistem. Dar sunt multi care intra si prin munca lor, si pentru ca cineva ii vede si pana la urma ii apreciaza. Eu personal (oricata valoare ar avea asta) stiu cateva exemple. Dar trebuie sa tragi, sa suporti ocazional si mici mizerii si nedreptati. Daca, pe de alta parte, esti permament scarbit si dezgustat de toti si toate nu te astepta sa primesti prea multa simpatie si sustinere.

    • “Dar trebuie sa tragi, sa suporti ocazional si mici mizerii si nedreptati”. De ce ar trebui sa tragi? Spune-mi si mie de ce este normal sa fii umilit, batjocorit si sa pleci capul ca poate sa ai norocul sa ajungi sa fii apreciat? Asta nu ar trebui sa fie normal in nici un sistem, dar este la noi pentru ca permitem sa fim tratati asa. Da, ai dreptate sunt si oameni apreciati la locul de munca, dar prea putini. Acest lucru nu ar trebui sa fie norma. Doar pentru tu ca individ ai avut noroc asta nu inseamna ca sistemul merge. Mama mea este medic si cu toate ca este apreciata la locul de munca, nu are salariu mai mare, se loveste in continuare de somitati care o tratateaza urat, si datorita salariului de batjocura, nu a reusit sa avanseze, nu a reusit sa investeasca mai mult in ea si educatia ei. Stii ce a facut? A investit in copil cu putinul pe care il avea ca sa plece din porcaria asta de tara. Si bine a facut!

  43. dar pentru ce, păcatele mele, m-ar aproba cineva pe mine, din SLUGĂRNICIE? le măresc salariul, le pot oferi vreun privilegiu acestor oameni care, pentru mine, sunt doar nickname-uri?? 😯

  44. @ gigi22: pacienti care fac scandal in Romania pentru ca au asteptat 30 de minute???? cred ca ii numeri pe degete. cei mai multi sunt umili, merg cu spatele indoit, sprijina usile cu orele si zilele si suporta umilinte infinite, de teama sa nu se supere domnii doctori si sa-i lase sa crape

  45. @Gigi22 nu stiu de unde stii tu ca la specialisti in vest ajungi in LUNI de zile ,cind eu am sunat ieri la gastroenterolog si am programare vineri.si asta se petrece pe linga bordeaux,de exemplu.dar ma rog,poate am eu halucinatii. tu sigur le stii mai bine pe toate .:)

  46. @Francesca
    Aparent, nu e destul de clar ce am scris, desi m-am straduit. Programare la spital, in cadrul asigurarilor de stat. Sigur ca la privat daca platesti te vede mai repede. Sunt sigur ca tu ai sunat DIRECT la gastroeneterologul din spital, ai zis ca te doarte un pic burta si imediat ai primit o programare. Nu de alta, dar esti sigura ca e ceva serios si trebuie sa te linistesti. Si sistemul s-a asternut cuminte la picioarele tale.

    @ LauraM
    Sunt si din cei care zici tu, dar foarte putini. Da, in spitale exista umilinta. As zice totusi ca e distribuita relativ uniform intre personal si pacienti.

  47. Pt. CC,
    Sunt colega cu Carmen si impartasesc aceeleasi idei! Am plecat din Romania din exact aceeleasi motive! Acum lucrez in Suedia si pot spune ca nu exista termeni de comparatie intre sistemul medical suedez si cel romanesc. Am evoluat in Suedia cit nu as fi putut sa evoluez in Romania in 10-15 ani! Medicina din Romania este cu 20 de ani in urma Suediei. Poate ca ai putea intelege despre ce vorbesc daca ai avea ocazia sa cunosti si tu ce inseamna cu adevarat un sistem de sanatate!
    As dori ca CC sa-mi explice cum poate un rezident sau un medic specialist sa publice o lucrare daca nu are are acces la programe de cercetare, finantare etc. Despre ce vorbesti? Despre lucrarile publicate in Romania pe sistemul copy-paste? Despre lucrari plagiate? Cu parere de rau trebuie sa spun ca singura persoana frustrata aici esti TU!

  48. @CC: da-mi voie sa nu ma las dat pe spate, dat fiind ca faci parte dintr-o “echipa de cercetare”. Am o ruda (de exemplu) care chiar conduce (spre deosebire de tine) o echipa de cercetare, si dupa ce a obtinut intr-adevar numeroase premii incercand sa schimbe ceva in cercetarea din Ro, a sfarsit inevitabil in minunatul Occident.

    Apoi mai da-mi voie sa-ti spun ceva: faci o greseala de redactare atat de elementara, incat ma indoiesc puternic de faptul ca nu esti altceva decat (autocenzurat …) unul din profitorii sistemului. Si te-ai simtit atacat din cauza ca unii isi iau lumea in cap si apoi dau vina pe voi, ca n-au reusit sa faca ce si-au propus in Ro.
    Pacat sa vezi cine a ajuns sa vorbeasca in numele cercetarii din Ro: oameni cu atat de putina atentie pentru detaliu si logica. E incredibil cat de mult spune despre tine (scuzabil la cei ce nu petrec mult timp in prezenta calculatoarelor, dar tu faci parte dintr-o echipa de cercetare…)

    Cat despre povestea lui Carmen, desi ne aflam pe partea cealalata a lumii, ma regasesc 100% in ea (nu suntem medici, dar ma exista si alt fel de ‘telectuali 😛 )

  49. Simona, daca intrebarea era pentru mine, nu stiu de ce am folosit acel cuvant – cautam motive absurde pentru care te-ar aproba/felicita cineva fara a fi convins de asta. la fel, nu stiu ce teama ar putea avea cineva sa te contrazica, ma indoiesc ca pornesti la vanatoare fluturand toporu’ 😀 pe scurt, nu vad de ce ar scrie cineva ceva in ce nu crede – dar poate reuseste sa-mi explice careva.

    si inainte de a fi catalogata drept “paralela” (sau poate dupa ce tocmai am fost 😛 ) – am legatura si cu medicina, si cu cercetarea.

  50. SorinaV, colega lui Carmen: Daca tot ai evoluat intr-un an cat altii in 10-15 ani, trebuia sa stii ca exista diverse granturi la care poti aplica.Daca te califici, daca proiectul tau trezeste interes, o finantare de 100000- 200000 euro este la dispozitia ta.Noi am castigat doua astfel de finantari din afara.Niciuna din Romania, deci nu am profitat nicicum de sistem.Cat despre faptul ca nu poti castiga premii internationale decat daca lucrezi intr-o tara foarte dezvoltata, trebuie sa-ti spun ca te inseli.In urma cu un an si jumatate, la un congres EAO (nu-ti spun ce inseamna, sunt sigur ca stii) de la Copenhaga, din cele aproape 500 de lucrari care s-au calificat, marele premiu pentru cercetare a fost castigat de o echipa din Romania. Dealtfel, aceasta polemica este caraghioasa, cand cineva are o parere diferita de a ta nu inseamna sa-ti pui poalele in cap.Exista dialog civilizat, bazat pe argumente.Asta daca ai.Si da, pentru mine oamenii se impart in doua categorii: tangentii, cu care am de-a face sau as putea avea de-a face si paralelii, cu care nu vreau sa am nicio legatura.

  51. E adevarat ce sustine Carmen in acest articol, dar nu poate pentru toata lumea… trebuie sa recunoastem ca mai avem si doctorii( profesori, lectori…) care au ramas ” oameni” dar trebuie sa ai norocul sa dai peste ei. Eu consider ca reusita pe plan profesional, indiferent de profesie tine si de noroc si de ce nu de soarta. Cunosc oameni simpli , fara ajutor din partea cuiva care au reusit si in romania, cu multa munca ce-i drept, dar cunosc si oameni care desi au muncit mult nu au avut norocul celorlalti.

  52. CC In Romania sunteti toti niste medici prost pregatiti ajunsi mai mult sau mai putin pe muschii vostri. Slab pregatiti, care credeti ca stiti medicina. Alex spune ca el a facut totul singur ” fara spate” . Atunci sigur a scris profesorilor lucrari, le-a pupat mainile, fundurile, a dat din coada pe langa ei, a renuntat la demnitate adica dar daca o sa vina afara o sa constate ca e destul de varza si ii mai dispare entuziasmul. Am vazut ca el……

  53. Adevarul despre scoala romaneasca de medicina

    Pentru cei cu comentarii laudative privind renumita scoala romaneasca de medicina. Adevarul trebuie spus direct si fara menajamente, scoala romaneasca de medicina este la ora actuala in colaps. Profesori, asistenti, etc ajunsi in urma gradelor de rudenie sau a cunostintelor avute in diferite medii sociale, dotarea jalnica a spitalelor universitare, interesul celor ce predau de a lasa o mostenire de oameni bine pregatiti este egala cu zero, slaba calitate a cursurilor datorata neparticiparii active la marile congrese (a participa inseamna a citii mult inaite, in timpul si dupa congres a aspectelor puse in discutie in timpul congresului si nu a te plimba pe banii sponsorilor pina in diferite orase europene), imposibilitatea actualelor cadre didactice de a invata de la persoane mai tinere dar supraspecializate din diferite motive puerile cum ar fi mindria, frica de a nu da impresie ca esti incompetent, ideea ca mai bun ca mine nu exista ca doar sunt profesor universitar. Se poate scrie mult pe marginea scolii de medicina romaneasca actuale dar cred ca cei care au trecut prin ea ii stiu foarte bine problemele.
    Doamne cite vreau sa scriu despre asa zisa scoala de medicina romaneasca de renume mondial insa exista un singur adevar materialul genetic este peste medie dar in nici un caz nu suntem desteptii lumii ceea ce ajuta foarte mult pe viitorii specialisti sa acumuleze extrem de mult in perioadele de stagii efectuate in marile universitati europene si sa se adapteze rapid noilor provocari.
    Cel mai dureros aspect este ca scola romaneasca de medicina nu are nici o contributie la reusita celor 20.000 de medici plecati in toate colturile lumii ci doar munca asidua a medicilor. Cu toate acestea cei ramasi in tara cultiva ideea ca deoarece au plecat 20.000 de medici in ultimii ani in lumea larga asta inseamna ca scoala romaneasca este stralucitoare. Nu, nu este adevarat, asta inseamna ca au fost 20.000 de oameni care au muncit pe brinci pentru a anula decalajul dintre ceea ce au facut in Romania si ceea ce au de facut in noua lor casa. Inseamna eforturi uriase pentru a te adapta la noile standarde.
    E mult de scris dar sincer sunt stupefiat de comentariilor celor de acasa si da trebuie spus ca scoala romaneasca de medicina e de nota 4 nici macar de 6 noroc ca mai sunt studenti de nota 10 care o ridica in ochii celor din vest ca altfel ar fi jale

  54. Fiziologul roman Nicolae Paulescu descopera in 1916 pancreanina – insulina – dupa 30 de ani de cercetari in laborator. Din cauza Primului Razboi Mondial, a fost constrans sa intrerupa cercetarile, in perioada 1916-1918, cand Bucurestiul era ocupat de catre nemti.

  55. Este adevarat ce spune Carmen si este si trist in acelasi timp. Ce pot spune este faptul ca Romania a ajuns unde a ajuns din cauza noastra. Din cauza felului de a gandi, din cauza ca a te umilesti si a pupa mainile celor mai mari este ceva normal, din cauza ca la noi a veni cu o parere in fata unui profesor sau angajator este o nesimtire ci nu un punct de vedere( cum se intampla in vestul Europei) si nu in ultimul rand MENTALITATEA. Dar cea mai mare greseala este ca te lasi inghitit de aceasta mentalitate, devenind una cu ea si transformandu-te in neuman. TOTI nu sunt de acord cu coruptia, incepand de la cel mai de jos rang pana la cel mai de sus, dar aproape TOTI se complac in acest cerc vicios. Hai sa ne trezim, sa refuzam sa mai fim corupti, sa ne schimbam mentalitatea, sa apreciem o parere chiar daca e buna sau proasta , sa nu mai fim ingamfati, aroganti. Dar din nou cadem in proasta mentalitate pe care romanii o au. Daca unul incearca un act impotriva coruptiei, nu are sanse pentru ca inca 50 de oameni care se plang de coruptie, continua prosteste sa o apare. Si atunci??? a cui este vina? a sistemului? putem lupta impotriva sistemului ci nu prin revolutii sangeroase ci doar prin schimbarea modului de a GANDI. prin a deveni umani, prin a oferi ceva gratis, chiar daca ai 1 mil. salariu. Oferind tu ceva gratis, si fiind om, esti un exemplu pentru cel din fata ta el copiindu-ti exemplul. In felul acesta indreptandu-ne usor si lin pe calea dreapta si spre o gandire sanatoasa. Daca toti doar ne plangem de coruptie ci cu prima ocazie o aparam sau o comitem, daca plecam toti din tara…rezolvarea problemei duce undeva spre 0. Haideti sa facem ceva, sa fim mai buni, mai veseli , mai umani, mai sociali. Cum spune cunoscutul motto: esti ceea ce gandesti! Exact asta este Romania!!

  56. Sa nu uitam, totusi, ca fara scoala asta de medicina romaneasca niciunul dintre medicii plecati nu-si putea gasi o slujba in strainatate in mediul medical (exceptie cei care au plecat in SUA si Canada care au fost nevoiti sa faca scoala de medicina de la 0 daca au vrut sa fie medici in continuare).
    Carmen are o poveste interesanta, evident subiectiva pentru ca fiecare percepe viata de zi cu zi subiectiv si foarte rar reusim sa fim cat de cat obiectivi.
    Nici Simona nu e obiectiva, poate n-are de ce sa fie, la urma urmei este spatiul ei pentru parerile si cruciadele ei:) si e foarte bine ca se deschid subiecte controversate unde ne putem spune parerile.
    Fiind interesata in mod special de domeniul medical am urmarit cu mare atentie povestile celor plecati in afara si ale celor din Romania si una peste alta fiecare sistem are si avantaje si dezavantaje (vorbesc dpdv al pacientului, nu din cel al medicului). Cunosc pacient suedez (mama soacra) la care a durat 3 luni sa primeasca o radiografie a soldului si fara prea multe explicatii la final. Niciun medic nu si-a dat interesul sa-i explice ce era in neregula si plateste aceleasi taxe ca restul suedezilor. Asta pentru ca este fix in domeniul lui Carmen, mai mult ca sigur nu la nivelul ei dar in zona.
    Personal, abia astept sa ma mut in Suedia. Urmaresc de mai bine de 2 ani aproape toate povestile romanilor plecati acolo si sunt tare curioasa cum va fi in realitate. “Aldrig i livet” e o reactie foarte ok pentru un copil care nu-si mai aduce, probabil, prea mult aminte de viata de aici si care s-a integrat deja acolo. Pentru un adult cred ca este diferit, cu toate realizarile si posibilitatile mi-e greu sa cred ca poti prinde radacini in 3 ani. Foarte bine daca asa este si incurajator pentru mine.
    Oricum, ma bucur sa vad un om multumit. Conteaza mai putin unde e, e bine ca exista si ca a reusit prin munca proprie sa ajunga acolo.

  57. Foarte interesant si ingrijorator interviu, Simona. Multumesc. Din fericire pentru mine nu am a interactiona cu sistemul medical romanesc, cel putin deocamdata. Dar am o mare problema, ma vei ierta, cu acele “facusei”, “fusesei” etc. chiar daca sint de formatie tehnica.

  58. Adevarul despre scoala romaneasca de medicina

    @ff ce ne mai mindrim cu virfurile romanesti, in schimb uitam un lucru

    Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obținând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) în serviciul profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician și anatomo-patolog, și apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei Journal de Médecine Interne.[12] În anii 1897-1898 a urmat și cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu lucrările Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului și Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală. În anul 1901, obține la Universitatea din Paris al doilea doctorat în științe cu dizertația Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).

    În anul 1900 se reîntoarce în țară și este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București.

    Concluzie, acest mare profesor si dupa cum vezi nu sunt ghilimele s-a scolit la Paris si apoi ca un mare patriot s-a intors in tara pentru a-si impartasi cunostintele acumulate, ma intreb ce s-ar fi intimplata daca ar fi trait in zilele noastre s-ar mai intoarce sau de cite persoane cetateni romani ai auzit tu care au excelat in occident au fost apoi invitati in tara sa devina direct profesori universitari, cred ca l-ar minca de viu cei de acasa.

  59. Amar interviul dar si mai amare gandurile voastre.
    Adevaruri ciuntite si reusita lui Carmen pe masura lor! Ca nu a avut bani sa-si cumpere postul pe care si l-a dorit o spune raspicat. Dar ca nu a rezistat sa si-l castige prin munca cinstita cred ca e dureros si grav, in contradictie perfecta cu falosenia afisata. Pentru ca exista totusi posturi si pentru astfel de medici. Fara ei nu se poate! Sunt cei care tin in carca toate sectiile spitalelor (cel putin 1-2 pe fiecare sectie) si liotele de pile (care, e adevarat exista!). Sunt cei de care depinde sanatate noastra, a celor ramasi aici… si chiar a parintilor si rudelor miilor de Carmeni fericiti ca “s-au realizat in afara”! O inteleg ca nu vrea sa se mai intoraca aici nici ea nici copiii ei. Pentru ce sa se intoarca? E ca atunci cand pleci de acasa si in loc sa lasi in urma ta un camin curat, cald si primitor (la care si tu ti-ai adus contributia) preferi sa tragi covorul peste gunoi si obloanele pentru un intuneric perfect, ba sa-ti mai inchizi si batranii bolnavi si neputinciosi in casa, iar tu sa ridici capul si sa spui multumit de tine: eu aici nu ma mai intorc niciodata! Aplaudabila realizare!
    Care ne sunt eroii? Cine sunt orbii?
    Si o intrebare pentru Carmen. Cati dintre colegii tai ramasi in tara sa lupte s-au bucurat de o carte/o revista de la tine (la care tu ai acum acces nelimitat)? Pe cati ai ajutat tu personal sa se ridice profesional? Sistemul asta mizerabil (atat cat a putut el si cei care-l compun) ti-a dat baza de la care te-ai putut dezvolta mai departe. Ce-ai facut tu pentru el? Prin faptele si prin vorbele tale?

    • "Niciodata nu mi-as parasi tara" pentru unii chiar inseamna ceva.

      Ecou la “Ecou”. In sfarsit, cineva care vorbeste si pe limba mea! M-am bucurat asa de mult sa citesc acest comentariu, incat am simtit nevoia sa intervin macar cu niste multumiri. Da, suntem o tara bolnava, am creat sisteme bolnave, corupte, virusate, ucidem prin egoism si indiferenta tot ce ne iese in cale. Dar daca parintele tau ar fi “virusat”, l-ai abandona ca sa-ti fie mai bine? (Probabil ca da, cei realizati prin occident oricum cunosc sistemul de aziluri de batrani, nu?) Daca ti-ar fi bolnav copilul, l-ai parasi pentru ca nu mai suporti umilintele si greutatile?! Atunci tara de ce ti-ai abandona-o intunericului si disperarii? Cum poti accepta ca tie sa iti mearga bine, cand stii ca darul tau era pentru ai tai si ca le-ai refuzat ajutorul? In trecut, stramosii nostri si-au iubit tara mai presus de copii si parinti, aceasta ne este adevarata mostenire. Cei care o tradeaza nu sunt si nu vor fi decat niste “dezmosteniti” ai sortii, oricat de realizati ar ajunge prin alte parti. Traiesc in acest sistem constienta in fiecare clipa de faptul ca as putea oricand sa aleg altceva mai bun. Si da, vreau sa fac performanta aici, in mizerie si printre gunoaie. Iar daca nu voi reusi, cel putin nu-mi voi putea nicicand reprosa infrangerea. Voi pieri eu, vor mai pieri si altii, dar stafeta se va transmite, si candva, careva dintre noi va aduce lumina si pe aceste meleaguri. Hranite cu sangele nostru, al celor care am ramas si am ales sa aducem macar si o farama de lumina si de bine celor multi si obiditi. Se vorbeste despre interesul pacientului pus pe primul loc acolo! Ha! Cine vorbeste! Dar interesul pacientului roman a fost pus oare tot pe primul loc, atunci cand a decis sa plece? In cata orbire pot trai unii! Voi incheia cu cuvintele unui mare om si profesor, de la care am invatat in ce se masoara valoarea unui om. Intrebat fiind cum de a ales sa se intoarca in tara, dupa ce predase la cele mai prestigioase universitati din Europa, el a raspuns: Stiu, m-am intors pentru o tara plina de porci si boi, DAR M-AM INTORS!

    • Compari dragostea pentru copilul tau cu dragostea de tara ????? There is your answer/problem. De ce daca pleci de la Soncuta Mare la Cluj sa faci studii e normal (pentru ca mergi undeva unde sa inveti, sa o duci mai bine), dar daca pleci de la Bucuresti la Stockholm atunci e tradare, infrangere si tot felul de cuvinte pompoase?

  60. Apreciez mult interventiile autoarei acestui blog, cel mai adesea iesite din cutie. PE BUNE.
    In mod cert au fost descrise realitati dureroase si cred ca este bine ca acestea sa fie spuse. Ajuta substantial la definirea normalului si a unor asteptari de viitor.
    Doar pentru cei care mai asteapta sau, si mai mult, sunt implicati in a contribui la construirea acestui viitor.
    Stim si noi ca este prost. In cele mai multe cazuri. (Nu chiar in toate.) Inca unul care ne spuna cat de prost este ajuta prea putin. Din pacate cititorul nu gaseste nicio perspectiva in acest articol. Exceptand poate ideea de a cere o a doua opinie in principiu altundeva decat in Romania sau aceea de a-ti lua campii fie ca medic fie ca pacient nu intrevad si nu prea este corect.
    (cetd.ro)

  61. Persoana “C.C” este total rupta de realitatea medicala romaneasca. Banuiesc, nu este medic, fiindca atunci probabil, aflandu-se in postura lui Carmen, traind umilintele si dezamagirile ei, ar fi avut o parere obiectiva si corecta! Eu, m-am regasit total in experienta acestui medic radiolog. Sunt medic specialist intr-o specialitate chirurgicala! In specialitatile chirurgicale este si mai grava situatia!Si probabil se regasesc in aceasta poveste, toti cei 21.000 de medici plecati din Romania! Dar povestea ei, este o poveste de succes! Ce inseamna sa ai un caracter integru si demn, sa crezi in continuare in forta si determinismul tau! Si sa pretinzi mai mult de la viata!

  62. Desi interviul spune multe adevaruri dureroase, putina modestie nu i-ar strica doamnei doctor. Bine, realitatea romaneasca e mizerabila intr-adevar, iar ea a reusit sa isi construiasca o viata mai buna, pentru ea si pentru familia ei, pentru asta nimeni nu cred ca o poate condamna. De condamnat este insa atitudinea, mentalitatea de genul “sunt o mare valoare, prostii aia din tara n-au stiut sa ma aprecieze, dar uitati-va acum la mine ce tare sunt, ia uitati ce am eu, ce am realizat eu, nimeni nu mai e ca mine si la voi nici ca ma mai intorc vreodata, prostilor”. Nu e normal sa scuipi locul de unde ai plecat si sa te impaunezi asa cu realizarile tale, pentru care ai muncit,e adevarat, dar ai avut si noroc, si multa sansa.

  63. Sunt si eu printre norocosi. Pe vremea mea se lua numai pe bune la facultate (1997), nu existau grile stiute dinainte, eram 5 pe loc, invatam toti de rupeam, se lua de la 9.00 in sus. Dovada ca in anul in care eu am luat (din prima) cu 9,35 la medicina, baiatul rectorului aceleiasi facultati a picat la admitere, ca si baiatul directorului directiei medicale si logodnica lui. In facultate am avut numai note mari, fara nici o pila si fara a da un leu spaga, am terminat a cincea stiind multe si fiind respectata de toti. Am facut sute de garzi (o garda la 3 zile, din anul III), am muncit ca traducator de texte medicale si am invatat cu drag. Erau si pile in an, dar daca invatai luai adesea note mai mari decat ei, eu sunt dovada vie. N-am luat din prima rezidentiatul, doar fiindca m-am incapatanat sa invat materia si nu cele cateva mii de grile publicate (altii, mai putin incapatanati au luat din prima invatand un sfert din cat am invatat eu, fiindca au ales calea usoara, a invatatului de grile. nu din pile si interventii, nu s-a pus niciodata problema de asa ceva la rezidentiat, ci din fler). Am facut stagiatura, m-am incapatanat sa invat cartea si nu grilele, am luat in primii 300, am ales ce vroiam, am venit in Bucuresti, cum vroiam. Eram saraca, am locuit o vreme in caminul de reyidenti de la Fundeni, cu un WC turcesc la 38 de persoane. A fost greu, dar nu umilitor, fiindca aveam un scop: sa fac medicina. Am cochetat cu gandul ed a pleca in strainatate. Mi s-au oferit spitale nordice din mici orasele, sub dotarea celui in care imi faceam rezidentiatul. Mi-am gasit un nou job ca traducator, m-am inscris la doctorat (profesoara mea, care nu ma cunostea pana in ziua cand i-am intrat, rezident de anul I pe usa sectiei, careia in tot rezidentiatul i-am cumparat doua carti si cateva flori, din placerea mea evident). N-am plecat, am facut 5 luni de voluntariat ca posturile erau blocate (mi-a dat din orele ei la facultate cateva sa am bani de buzunar). S-a milogit pentru mine pe la toate usile, mi-a scos post, muncesc deja de 5 ani ca specialist aici iubind fiecare zi. Am fost la mai multe congrese gratis in rezidentiat, acum ii ajut pe rezidentii mei sa obtina burse de participare. Nu mai visez la strainatate. Visez ca si romanii mei, care sunt oameni ca toti oamenii, si mai buni si mai rai, sa aiba un diagnostic bun. Imi sustin anul asta doctoratul. Si primariatul. Muncesc de la 6.30 la 23.00. Imi place. Nu e umilitor si nici frustrant. Fiindca stiu seara, cand ma bag ostenita in pat ca in alta parte un omulet se baga in pat langa sotie sau copil datorita mie. Si omuletul ala mi-e mai drag decat orice ambitie financiara, decat orice miraj al respectului occidental. Si omuletul ala imi spune: sarut-mana, doamna doctor si vad cum ochii i se umplu de zambet. Iar eu simt mandrie

  64. Stimate CC : daca mai ai tupeul sa deschizi gura o singura data am sa dau de pamint atit de tare si cu tine si cu granturile tale de doi lei si cu cercetarile tale publicate in Metalurgia International incit nu o sa stii ce te-a lovit. Ah, si am uitat si premiul ala de trei parale dat de o asociatie pe care v-ati facut-o ca sa va premiati unul pe altul. Pe linga tine si clica din care faci parte ( stii foarte bine despre ce vorbesc ) fata asta e o sfinta.

    Pe mine nu ma duci cu presul si cu mizerii de astea de gen ” daca esti bun poti gasi si de aici granturi” Eu daca iti dadeam un grant si tu publicai rezultatele in Metalurgia International cu un factor de impact de 0, 13 nu il mai pupai in veci pe al doilea. Noroc ca membrii onor echipei de cercetare ii stiu pe cei ce administreaza granturile.

    Si ca sa vada toti unde si-a publicat marea UMF-ista studiile onor grantului ia cititi putin despre prestigiul publicatiei : http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15602458-doi-profesori-sarbi-publicat-deliberat-revista-stiintifica-romaneasca-metalurgia-international-lucrare-cercetare-falsa-care-citat-personaje-precum-goofy-presa-sarba.htm

    Asta sa iti fie invatatura de minte, sa nu te impaunezi cu tinichele. Daca dai peste unul ca mine, cu doctorat facut acolo unde nu se copy-paste si posesor de grant Marie Curie IIF ( luat doar de 7 romani in intervalul 2007-2013) care stie ce inseamna un Impact factor si Metalurgia International ti-o iei imediat. Nu mai vorbi prostii ca un cercetator adevarat nu are absolut nicio sansa in Romania. Sa faci trei fotografii si patru grafice pentru un poster e departe rau de ce inseamna cercetare fundamentala.

  65. Foarte tare Cristiana, dovada vie de sinceritate si nationalism ,felicitari parintilor si educatiei primite si nu mai incurajati imigrarile in pamant strain ,treziti va in ceasul al 12 -lea si fiti romani adevarati nu frustrati

  66. Doamne, cati cretini! Unde vedeti ca se impauneaza??? 😯

  67. O mica adaugire la care nu pot sa ma abtin frunzarind comentariile…. “Cercetatorii” din Ro sunt cel mai adesea niste sofisti boemi si rupti in c.. fund care nu prea au ce face alceva in viata, avand nesimtit de mult timp liber decat sa dea cu pilde intelectualiste sterile si frigide…. Sa-mi fie iertata aciditatea……. Promit sa iau un Mallox…….

  68. @Riana : tine-ti cretinii si restul adjectivelor pentru familie si apropiati. Stiu foarte bine despre ce vorbesc si nu am sa tolerez sa imi tina mie lectii de nationalism unii care au beneficiat si beneficiaza de nepotismul si mizeria din sistemul scolar si medical romanesc.
    Si pina la urma mie puteti sa imi spuneti orice. Insa acestei fete admirabile care a incercat sa reziste si pina la urma au coplesit-o foamea , mizeria morala si uritul din jur nu aveti voie sa ii spuneti ABSOLUT nimic.

    Celor care ne cereti, cu tupeu de putori ordinare, sa ne sacrificam pentru un popor de lenesi, inculti si ingrati, de hoti gusati obisnuiti sa arunce cu bani furati in functionari va spun un singur lucru : Jamais !
    Vreti, bun-bun, vreti calitate, vreti competenta fara sa platiti, fara sa o meritati, cereti sa stam aici, sa va ingrijim pe citiva lei, in numele poporului si steagului ? Sa va fie rusine ! Sa puteti fura in liniste si sa va bagati in fata la spital , inchizind gura medicului cu un plic de nerefuzat ?
    Jamais !

  69. Salut
    Cu totii stim sistemul , cat de greu sa-l penetrezi si apoi sa rezisti, cu greutatile si frustrarile de rigoare.
    Dar daca medicii din spitale ar fi obligati sa faca stagii in afara vreun an sau diverse schimburi de experienta cam 1-2 saptamarni pe an oare nu ar ajuta sistemul din Romabia?
    De plans ,putem face asta peste tot inclusiv in afara ,important este cati se zbat cu adevarat ca sa schimbe ceva sau la un moment dat toti ne plafonam si devenim una cu sistemul?Schimbarea incepe cu noi insine si cand o sa stim ce vrem atunci se va pune si-n practica. Sa nu mai zicem sa faca , sa ne dea… sa incepem cu noi sa gasim solutiile si apoi sa ne plangem. Sunt mii de optiuni la ora actuala pentru medici asa ca depinde de ei ce vor.
    Mult succes!

  70. @ Nicolae Iordache : nu inteleg , dumneata doresti ca Simona Tache si Carmen Cananau sa ofere Graalul insanatosirii sistemului medical (incluzind aici si educatia medicala) romanesc ?

    Nu e clar ca trebuiesc investitii masive in oameni si infrastructura ?

    @ ecou : “Adevaruri ciuntite si reusita lui Carmen pe masura lor! Ca nu a avut bani sa-si cumpere postul pe care si l-a dorit o spune raspicat. Dar ca nu a rezistat sa si-l castige prin munca cinstita cred ca e dureros si grav, in contradictie perfecta cu falosenia afisata”

    Pacat ca anonimatul te scuteste de posibilitatea de a-ti lua o flegma in fata. Exact ca aceea aplicata de tine. Nimic mai mult, nimic mai putin.

  71. simona, uite ca da, felicitari!!!

    sistemul asta gretos si ordinar era sa ma coste viata.
    am incepout investigatiile in 1996 si le-am terminat in 2008.
    14 ani pt un diagnostic??cati aveti enrvi pt drumul asta???
    am fost trimisa sa fac analize care m-au costat 4000 de euro, niste socuri anafilactice, o moarte clinica, o evaluare la psihiatrie ca-s ok………..pana la urma singurul om care nu mi-a cerut niciodata nimic,mi-a gasit diagnosticul in acelasi timp cu nemtii…….

    bai, astia de va tineti nationalisti cu sistemul sanitar bestial: am nespe mii de prietnei medici plecati afara ,ca dupa rezidentiat sunt someri. nici naiba nu le da post.

    facem acum o retea europeana pe boala mea, una dintre ele. tre sa ingurgitez la mizerii incredibile.
    stii , voi astia de laudati tarisoara noastra, cum e sa negociezi un pat in spital?
    stiti voi cum e sa simti ca nu iti mai misca copilul si sa dai 45 de miloane si jegul ala sa nu se bage?

    am sunat la gentia medicamentului si mi s-a zis ca au probleme grave: n-au sef si trebuie sa mai astept cu medicamentul ala vital pt mine si pt 183 de copii,cati au mai ramas din 500.
    sa traiasca Simona,ca stie ea de ce!!!!!!!!!!!!

    si da, am invavat germana ca sa invat despre boala mea. am facut prionierat sis tiu pe boala mea mai multe ca 90% din specialistii de aici, exceptand-o pe Irinuca Bucur.

    noroc ca la fi-miu am invatat lectia.
    dau bani.
    mi-am facut asigurare medicala privata, la un mare si de international renume asigurator. nu mi-a decontat un leu. imi decontau doar daca era accident, muream,fara interventia doctorilor, pt ca orice as fi avut decurgea din cele 2 boli rare, misto de rare pe care le am.
    la fi-miu nu au decontat analize de 60 de milioane, motivand ca ele decurg din prematuritate si afectiunea cu care s-a nascut.

    mama ei de tara.
    bravo fata ca ai plecat!!!!!!!!!!!!

    uite, eu vreau s aimi zici cat ma costa,ca daca eu nu iti dau, tu tratate ,articole, nexam.
    te cred.dar nici tu ca sistem nu faci nimic cu astia de vor sa faca.

  72. neamtu tiganu

    ba da ce v-ati aprins, mai ales Radu ma-mii, Radule trecu chiar la interventie armata.
    Take it easy, my frend, e loc pt. toata lumea, de fapt ce a facut Caren nici nu prea conteaza, important e ce spune, ce se-ntimpla in sistemul sanitar. Se pare insa, ca nu e nici o surpriza, se pare ca toata lumea stie si se pare, de asemenea ca nu se poate face nimic, asa ca fiecare procedeaza cum il lasa constiinta, ratiunea, barbatu sau nefasta, copiii, norocu.
    Din fericire poporu roman e f. sanatos, are gene bune, altfel ar fi inexplicabil cum de ajung unii sa imbatrineasca, in cciua bauturii, a Eurilor, a poluarii, a grasimii 😯
    Ar mai fi un aspect, aia care au bani in Ro oricum nu “profita”, sa zicem asa, de sistemu sanitar romanesc, merg la Viena.

  73. nu mai merg neamtule.stam in asteptare pana se achita datoria la asigurari fata de nemti, austrieci, italieni.
    stiai?
    sau ceri ajutor public.

    am doi prieteni pe ATI fara job.f tari. cine sa le dea?bani sa dea, n-au.
    pleaca,cel mai probabil……..si ca ei mi-au plecat vreo 10.nu au avut 5000 de euro, 7000 de euro…….
    ce discutam?

    nu stiu cine zicea ca a facut voluntariat. ok, bine ca ai avut cum.
    si eu am facut,la vremea mea.
    acum pt Ianu ar trebuie sa scot 1600 lei/luna, pt mine,tratamentul complet 900 lei/luna.
    ia zi, la ce voluntariat ma pot baga?
    si-s fost cadru medical.

  74. ecou, ia zi fata chestia aia cu castigat postul prin munca cinstita.
    hai ca am o zi oribila, sa ma faci sa rad…………..

  75. Radu nu poti generaliza ca toti romanii sunt hoti sunt lenesi ca iti dau exemple de romani harnici oriunde in lume incepand cu microsoft si pana in china nu mai fa pe interesantu ,pune-ti o singura intrebare ce ce ne viziteaza FMI ul ,este clar ca asistam la o degradare a statului roman si probabil asta se vrea in al doilea rand romania a fost tarata prin doua razboaie mondiale si comunism si tot a rezistat ,suedia s-a cotit din cate stiu eu istoria

  76. Cred ca am gresit vizavi de Riana : daca se referea la o interventie anterioara si nu la mine imi cer scuze. Am folosit si eu termenul cu referire la premiile unei somitati in cercetarea romaneasca.

  77. Sunt sotie de medic rezident, din iasi, si asteptam al 2 lea copil…acest articol m-a zdruncinat la maxim. sunt atatea lucruri pe care le spune aceasta dna doctor si pe care le aud de la sotul meu, dar pe care nu le-am inteles pe deplin pentru eu nu fac parte din sistem…a venit ca o confirmare acest articol. este extrem de descurajant.sa vezi cum vine acasa terminat dupa o garda de peste 30 de ore, cum povesteste despre cum asteapta pe la usi pe la diversi domni profesori pentru cate o parafa, iar explorarile la care acces sa participe sunt accidente…si multe multe altele…si ma intreb, la fel ca ceilalti 21000 de medici plecati in ultimii ani ce viitor avem noi si copiii nostri aici?si cand o sa ne saturam indeajuns incat sa facem si pasul!poate atunci cand vor iesi parintii nostri la pensie si nu ne vor mai putea ajuta financiar asa cum au facut pana acum, si vom realiza ca banii sunt prea putini iar umilinta prea mare!pacat.

  78. CC, iti multumesc, dar nu sunt nationalista in adevaratul sens al cuvantului. Doar cred ca suntem toti egali si meritam cu totii sanatate, chiar daca suntem mai saraci si mai putin stralucitori ca altii. Asa cum am zis, m-a tentat sa plec in strainatate unde muncesti mult dar ai bani multi (ca respect primesti cu siguranta mai mult aici). Si daca vreti sa ma credeti, cel mai important factor care m-a facut sa ma gandesc la plecare a fost presa, care ii incrimineaza pe medicii romani si ii ridica in slavi pe cei straini sau plecati in strainatate, care le-a bagat in cap oamenilor ca daca mori in Romania mori ca e medicul idiot, nu ca esti bolnav. Cand eram rezidenta, am vazut la televizor cazul unui pusti de 19 ani mort de meningita, caz pe care il cunosteam direct. baiatul, mai sarac si financiar si cu duhul, statuse acasa pana aproape intrase in coma (3 zile cu febra mare, varsaturi, stare de rau, imposibilitatea de a se alimenta) si apoi murise la spital (stop cardiac la o zi si jumatate de internarem resuscitat, apoi coma profunda si stopuri repetate dar resuscitate timp de 6 saptamani, timp in care se vindecase de meningita, dar ramasese in stare vegetativa din cauza leziunilor sechelare, intr-un final un stop care nu s-a mai putut resuscita). reportera, mare specialista, incheia pe un ton trist si dramatic: asa aflam ca in Romania sfarsitului de secol XX inca se moare de meningita din cauza nepasarii sistemului. Sa nu-ti iei bagajele si sa pleci in lumea larga? Ca e lasata sa vorbeasca la TV una care nu stie ca de meningita mai ales se moare, si in Romania si in Germania si in Honolulu. Vrei sa pariem ca daca Schumacher se accidenta la schi in Romania toata presa urla ca l-au omorat medicii astia prosti din Romania? Asa o sa-l omoare medicii aia buni din Franta, fiindca e deasupra resurselor terapeutice. Dar pe ei o sa-i credem, in ai nostri am fi dat cu pietre. Asta e singurul lucru care aproape m-a invins: rautatea unora si mizeriile presei. Eu sunt medic, sotul e profesor. N-am luat, nici unul, nici 2 lei spaga in 10 ani de cariera. Nu murim de foame, traim decent din munca noastra. Nu-mi plec fruntea, dar ma doare ca nu pot deschide televizorul fara sa aud ed un profesor care a batut/violat/tramatizat elevi sau un medic care a omorat bolnavi. Desi, din mijlocul sistemului stiu ca nu e asa, ca oamenii mor si copiii sunt mai buni sau mai rai, dar ca noi si aşte mii ca noi ne facem datoria. Asa cum zic, am fost norocoasa, mi-a dat Dumnezeu sanatate, forta de munca, sefi minunati, profesori corecti si buni, placerea de a munci si dragostea de oameni. Si vreau sa le spun tuturor ca sunt mandra de mine si de munca mea, de pacientii mei care au incredere in diagnosticul meu si care ma respecta pentru ceea ce stiu si ceea ce fac pentru ei.
    Nu e usor sa pleci in alta tara, sa schimbi limba si mediul, sa muncesti printre straini. Doamna doctor din articolul de mai sus este absolut cea mai ghinionist medic intalnit de mine vreodata, nu cunosc pe nimeni care sa se fi confruntat cu atata coruptie, nepasare si umilinta in sistem. De aceea ma simt cu atat mai norocoasa si mai bucuroasa ca pot face ceea ce fac. Nu stiu daca as fi rezistat situatiilor pe care le relateaza domnia sa si multumesc lui Dumnezeu ca n-a fost niciodata cazul.

    Neamtu, pana in ziua cand fac un infarct de miocard si, daca sunt putin ajutati, mor inainte de a scoate avionul de Viena din hangar. Asa isi fac unii calculul, dar e un calcul prostesc, fiindca daca ai o problema acuta de sanatate, mori sau traiesti in functie de medicii din locul unde te apuca, nu mai ai timp de Viena.

  79. taxele si impozitele nu se platesc pentru a o purta pe carmen in scoala si la sfarsit sa faca ce vrea ea ,deocamdata statul roman a cheltuit bani cu ea nu statul suedez
    doi echivalarea studiilor trebuie sa aiba un pret clar

    • ohhh….. m-ai terminat cu ideile tale….. statul roman n-are decat sa aiba grija de cetatenii lui si atunci n-ar mai pleca toti care incotro……..consider ca cei 5 ani munciti in tara acopera cheltuielile mele educationale suportate de statul roman…… 🙁

  80. Mare respect pentru Cristiana

  81. Concluzie:
    Romania o tara care inhiba, raneste si chiar omoara la propriu fiinte.
    Si ce-i mai trist…ca nu mai sta in puterea noastra sa schimbam ceva…ci trebuie sa acceptam ca e un mediu nociv pentru toti.
    Si…atata timp cat constientizam asta..sa facem ceva. Fara regrete, fara prea multe bagaje..sa plecam si sa o luam de la zero.
    Se merita.
    O viata avem!

  82. @draga cc,e mult mai simplu si mai frumos decit crezi tu.nu ,nu am sunat gastroenterologul din spital.medicul de familie a scris o scrisoare de mina catre el in fata mea,aia care incepe asa frumos “cher confrère” . dupa care eu am sunat la secretariat si am fost programata in fct.de posibilitatile lor si ale mele ca timp.si nu,dr. nu e la picioarele mele,dar are tinuta profesionala si umana,ceea ce as dori tuturor celor ce au aceasta profesie .sint mereu surizatori , te asculta si sint empatici. ps:nu platesc nimic nici in privat,asigurarile platesc.

    • tout à fait d’accord….. cu totul de acord…. problema este ca un tip ca acest ‘ cc’ nu stie si nu vrea sa inteleaga ce se intampla cand muncesti in afara si esti asigurat si ai drepturi ….. pentru ca in Ro nu exista asa ceva….. a auzit si el cate o chestie doua si isi face idei despre cam cum ar fi pe afara….

  83. Bai, daca nu m-am enervat de dimineata cind am citit parerile unora calificati sa dea probabil, cu matura! Da’ lasati-ma naibii cu nationalismele! Chiar n-ati inteles ca nimeni nu pleaca asa, ca i-a venit?! Am incercat tot, ce dracu’ vroiati sa facem, sa murim de foame in Romania cu steagul pe piept?! In cazul asta, astia “nationalisti” trebuie controlati la mansarda, pentru ca a-ti pierde simtul de conservare e grav. Si Carmen si altii ca ea au plecat de rau, nu de bine. Mai lasati-ma cu ce ne-a invatat pe noi scoala de medicina si cu ce-i sintem datori. Va spun eu: cu nimic! “Fiti romani adevarat” si muriti de foame sau uitati-va la parintii si copiii vostri cum mor cu zile, nu-i asa?! Din ce ma-sa mare sa ma intretin daca nu scot astia postul la concurs sa imi cer zeci de mii de euro pe el?

    Ce-i mai trist este ca si Palade si multi altii ca el sint considerati cetateni straini born in Romania. Si toate descoperirile lor apartin tarii adoptive. Tin minte cit de tare m-am intristat cind am vazut ca sub pasarea lui Brancusi de la MoMA scrie “French, born in Romania”. Dar asta e adevarul si nimeni n-a zis ca e placut.

    @Ioana: nu stiu de unde scoti ca cei plecati in SUA sau Canada au facut scoala de medicina de la inceput. Nici pomeneala. Am dat doar toate examenele din timpul facultatii, practic, in 3 stepuri. Cine ar putea sa-si permita sa ia medicina de la inceput in tarile astea?! Nici ca bani, nici ca timp, nici ca nervi…

  84. @Nicky asa am retinut de la colegi ai parintilor plecati in SUA si Canada. Probabil ca s-au referit doar la examene? Imi pare rau pentru dezinformare.

  85. si inca o chestie,ce e asa de blamat ca ai plecat din tara???lumea s-a miscat mereu,mai putin noi,din blocul de est .care am fost tinuti in loc cu forta si educati in spiritul neparasirii tarii si al sentimentului national extrem ca substituent al adevaratei libertati.francezii emigreaza in canada,americanii in franta,nemtii nu’s pe unde.e normal,e scris in codul nostru genetic poate,multi din noi nu sint decit urmasii unor treburi nomade.

  86. triburi! 🙂

  87. @Radu: ma refeream la toti cretinii care s-au apucat s-o acuza pe femeia asta ca se-mpauneaza cu realizarile ei, da. dar nu-i nimic, se mai intampla.

  88. Radu: sa nu generalizam, mai sint si cercetatori adevarati in Romania (da, e greu de crezut!), totusi sint putini si invizibili in uriasa masa de Mangi/Pontaci si alti banditi de astia.

    Sint de acord cu ce scrie in articol. 100%.

    Iar, pentru cine behaie pe aici ca sistemul in Romania e bun si nu stiu ce, am sa spun ceva. Mama a fost asistenta medicala. Intr-o zi, demult, vine acasa tremurind, de frica si de nervi. Ce se intimplase? La serviciu un bolnav facuse stop cardiac. Nu era la reanimare, in salon. Ea si cu o alta asistenta incercau sa-l reanimeze, un alt bolnav a fugit dupa medicul de garda. Vine ala, se uita la proastele astea doua care incercau sa-l tina pe om in viata, spune “nu-i pacientul meu” (citeste: “n-am luat spaga de la el”) si PLEACA! L-a durut fix in cur daca moare sau nu bolnavul, nu conta, e ca si cum i-ar fi pasat de o musca de afara. “Nu-i pacientul meu!” Dar eu sint medic de garda intr-un spital universitar, sint si cadru didactic universitar, ca orice prost.

    Sigur, mai sint si exceptii, mai sint si doctori care stiu meserie si sint dedicati bolnavilor (da, in Romania), mai fac si cercetare (cit pot). Dar sint putini, iar sistemul, in ansamblul lui, e unul criminal.

    Iar de plecat nimeni n-a plecat de prea mult bine din Romania, toti s-au gindit de sute de ori, stiau ca pierd prieteni, rude, parinti, si ca intotdeauna vor fi straini. Toti au plecat de disperare!!!!

  89. Mai nike, sa ma scuzi, esti nervoasa, scrii de pe telefon, nu stiu ce se intimpla, dar uneori chiar nu inteleg ce vrei sa spui. Si imi pare tare rau, stiu ca ai ceva de spus si stiu ca nu-s prostii. Iar, de multe ori, e scris cu sufletul …

    Pentru telefon cred ca poti instala limba romana…

  90. @Ioana: nicio problema, ca nu ma supar din cauza asta, doar ca am tinut sa lamuresc faptul, pentru ca lumea dupa aia isi face parere gresita. Examenele sint cumplite, grele, lungi, scumpe, etc., dar tot e bine ca nu te pun aia sa faci facultatea de la inceput. Stomatologia e diferita si farmacia la fel. Iti dai seama ca la 50 de mii de dolari pe an, a o lua de la inceput ar fi imposibil si n-ar avea rost, atita vreme cit Europa e deschisa. Si cind vad ca neurochirurgul ala, graduate de Stanford, are probleme cu echivalarea diplomei in Romania, ma apuca un risu’ plinsu’. Dom’le, cit tupeu! A cere echivalarea unui rezidentiat la Northwestern si specializare la Stanford… este absolut incredibil!!! Ba mai si zic unii ca ce, ca asa cum cer americanii echivalarea diplomei, hai sa cerem si noi. Bai, baieti, voi ginditi sint scrieti asta?!

    @Catalin: Doamne, cit de bine ai punctat starea de spirit a celor plecati. Asta e the operative word: disperare. Eu cind am plecat eram cu lama la vena, efectiv nu mai puteam de frustrari si nedreptati. Bine, a trecut extrem de multa vreme de atunci, dar sistemul tot nu s-a schimbat. Si vad prin ce trec fostii colegi, bine, unii sint super realizati, dar sint atit de putini incit statistic nu conteaza.

  91. Inca o chestie (I’m on a roll :mrgreen: ): Carmen nu se impauneaza deloc cu realizarile ei. Eu cred ca romanului ii lipseste constiinta valorii de sine. Sau, fix cind nu conteaza, o are hipertrofiata. Nu, ea spune exact ce realizari are. Si are! Pentru unii, a admite ca da, am realizari, am facut chestii incredibile e echivalent cu lauda. Nu, nu este. Este o realitate. Si chiar daca ar fi, foarte bine. Ai cu ce sa te lauzi. Modestia falsa e o prostie.

  92. Ma regasesc in multe din cele ce scrie Carmen. Imi regasesc sotul, plecat tot dupa 14 ani de medicina romaneasca si 2 sau 3 de specialist in Ro, in cele scrise de Carmen. Suntem tot in Suedia, de 6 ani jumate. Ma bucur sa citesc ca mai sunt medici romani care au reusit si sunt multumiti de ceea ce au aici. Pentru ca din pacate, nu toti sunt asa…

    Mult succes Carmen!

  93. Este, intr-o masura, reconfortant sa mai citesti si (rare) opinii normale si argumentate. Astia toti cu “bravo, bine ca ai plecat si le zici pe bune acuma”, sunteti de-o inteligenta feroce. Sa plece toti, niste invingatori, niste exemple. Cand o sa aveti nevoie de doctori o sa va ajute mult ca ei sunt acolo, departe, prosperi si fericiti. Si nu, nu ii condamn in vreun fel, ei au dreptul lor sa-si caute norocul. Ce intelege un doctor tanar sau un student la medicina cand citeste o parte din opiniile de aici: daca sunt capabil, destept si talentat, plec! daca raman sunt un nimic, ciuca dispretului in societate. Felicitari, inca o dovada de inteligenta. Aplaudati-i pe aia care pleaca, dispretuiti-i pe aia care raman. Care dintre ei va trateaza?
    Nimic nu e mai obositor si cliseistic decat un roman care-ti explica ca totul este oribil, in colaps si fara speranta. Cu energia cu care un om normal ar face naibii ceva. Toata lumea, care altfel nu stie pe unde e ficatul, se regaseste emotional intr-o poveste a UNUI doctor. Ma intreb cu smerenie, oare nimeni nu a fost corect tratat si diagnosticat in Romania?! Nimanui nu i s-a vorbit frumos si zambit amabil intr-un spital/cabinet/policlinica?!

  94. nu am stat sa citesc tot, desi se vede rabdarea unui om citit de a scrie cu lux de amanunte ce traim noi cei normali umiliti in tara asta de 2 de lei de unii de 0.02 lei. daca ar fi dupa mine as muta toti oamenii normali in canada si suedia si as lasa aici numai gunoaiele fiindca in maxim 50 de ani nu o sa mai ramana nimic din Romania.

  95. Palade a fost ginerele lui Malaxa (vezi pe wiki); daca era “un medic ordinar”, oricat de destept ar fi fost, nu ar fi descoperit nimik 😉

  96. @Ecou
    Dar cine sunt, draga ecoule, medicii aceia buni, care razbesc si primesc posturi doar prin munca si fara spagi, si ii tin in spate pe toti lingaii si spagarii care nu sunt capabili de medicina dar au titlul de Dr. med.?? Sunt niste Sisifi care nu au nimic mai bun de facut cu viata lor? Niste blestemati de soarta sa trudeasca fara incetare ca sa moara alcoolici si saraci? Sunt oameni, baaaaai, demagogule!! Vor si ei sa aiba odihna, sa doarma noaptea, sa zambeasca celui pe care il vindeca fara sa se gandeasca ca nu mai are bani la sfarsitul saptamanii. Iar toate povestile cu “totusi au facut scoala de medicina romaneasca, sa nu uitam”, vreti sa va zic eu ceva? In strainatate e f. aproape de zero. Am intalnit chirurg specialist (proaspat), care vroia slujba in afara dar nu fusese niciodata mana 1. Pai cum sa fii medic specialist si sa nu fii operat tu nimic mana 1? Intrebati scoala romaneasca (aia pe care, sa nu uitam, totusi, a terminat-o, ca sa citez atatia care spun chestia asta).

  97. Ce roze par toate..

  98. Nu ma mir ca toate gunoaiele bat obrazul celor ce pleaca dupa ce s-au scolit ” pe banii poporului”. Ca doar e normal ca la cit sunt ei de “baieti destepti” sa aiba dreptul de smecher si sa beneficieze de ingrijire prima’intii. Si asta gratis, din partea unor apostoli platiti cu mai nimic carora sa le scape ei o ciocolata Milka. Pentru ca , nu? , ei au platit pentru scoala lor. N-ati vrea sa va ducem si gunoiul, gunoaielor ? Daca tot ne-ati platit scoala…
    Tara are medici mult prea buni pentru citi bani primesc pentru munca lor ingrata.

  99. Cate insulte adresate tarii.. Toate aceste insulte sunt de fapt adresate voua insiva. Si oriunde veti ajunge o sa carati cu voi povara complexelor de inferioritate pe care le construiti cu atata sarg!
    De asta spaniolii, italienii, grecii pana si marocanii sau tunisienii vor fi mereu cu o treapta mai sus decat romanii, pentru ca ei isi iubesc originile si tara. Daca iti negi originile si daca vorbesti despre tara din care ai venit cu atata ura si dispret, cum vrei sa te respecte suedezii, francezii, nemtii sau mai stiu eu ce natie in care incetci sa te jntegrezi?
    Ar trebui sa va trimita cineva in africa sau in asia saraca, acolo unde traiesc mai bine de trei sferturi din populatia globului, atunci ati fi jnteles ce inseamna cu adevarat disperarea si n ati mai ponegri natia din care faceti parte! Romani nerecunoscatori pamantului din care va trageti!!

    Un altfel de medic care a mai vazut multi ca voi

  100. Revin dupa doar cateva ore pe blog si vad o incrancenare intre cei care au postat cu toate ca nu se cunosc ci doar ca au alte pareri, dezolant.Daca o mana de oameni se cearta ce pretentii sa mai avem?
    Nu sunt de acord cu blamarea tarii, sistemului, doctorilor…ca si parintii nu putem sa alegem tara in care ne nastem dar de bine de rau toti am reusit sa facem o scoala, o facultate , toate gratis si dupa ce ajungem in afara incepem sa blamam de unde a venit.E normal? Suntem produsul unui sistem pe care-l renegam rapid , ce pretentii sa mai avem de la altii? Medicii reusesc in afara tocmai ca sunt scoliti in Romania cu cerintele de acolo si sa nu uitam ca sunt 5000 rezidenti straini in Romania! Daca pentru ei este bine dece pt noi nu? Repet nu obliga nimeni pe nimeni sa ramana in tara si sa aleaga alta gale.
    Eu unul sunt recunoscator tuturor care m-au scolit in felul lor si sistemului caci daca eram in alta tara poate nu aveam nici scoli sau mai stiu eu ce.
    Trebuie sa construim pe baze sanatoase , sa multumim ca suntem unde suntem , in tara sau strainatate caci in lumea suntem o tara mica si printre putinele care a intrat intr-un “club”select gen UE si sa nu ne mai purtam ca niste renegati fara origini.

  101. Eu am realizat cum sta treaba cu sost medical romanesc de prin anul 4… Capul plecat, pupincurism cat incape, cercetatori pe hartie, frustrari si promovarea pilelor… Astea sunt cam primele lucruri care imi vin in minte cand ma gandesc la medicina in ro. Trist

  102. Este greu peste tot. Suedia nu mai este ce a fost, nici USA sau alte tari. Criza ne-a afectat pe toti,somajul este mare peste tot, mai ales in USA, unde este mai mare decit aici. Toata lumea stringe cureaua, si aia din Spania dupa cite am vazut eu cu somaj de peste 20%. Aici in Suedia nici ca spalator de vase nu mai gasesti, eu sint activ pe doua forumuri suedeze si vad acolo cum se vaita suedezii ca nu mai gasesc de munca, mai ales astia tinerii de pina in 25 de ani. Cu toate ca statul le-a dat reducere la impozite la patronii care angajeaza tineri de pina in 25 de ani nu se fac angajari. Patronii vor ca sa vi sa lucrezi ca practicant nu vor sa plateasca o coroana pentru tine,asa ca singura solutie este sa lucrezi ca practicant cu 3000 de coroane netto pe care ti-i da statul.

  103. Draga Carmen, sunt exact gandurile mele spuse de tine. Si eu sunt de profesie medic…departe de Romania de putin timp. Am facut cu greu pasul…din speranta si indarjirea de a reusi cu orice pret acolo, pentru oamenii valorosi care inca mai exista in Romania. Chiar daca se mai poate reusi pe alocuri in medicina romaneasca fara bani si pile, este foarte greu si cu multa uzura fizica si psihica. Mi-am dat seama ca nu-mi pot refuza sansa de a promova, sansa la o viata demna…in final, sansa la fericire. Chiar daca inceputul departe de casa este greu, dupa scurt timp recapatandu-ti increderea in tine radiezi acea bucurie pe care familia o observa si departarea este suportata de ei mai usor stiindu-te fericit cu ceea ce realizezi pentru profesia ta.

  104. Scoala romaneasca a fost una care a uimit, pana acum cateva decenii, restul lumii ; lipsa ei de adaptare la ceea ce inseamna un tanar pregatit pentru viata, in contextul secolului acesta, si incrancenarea cu care cadrele didactice mentin aceleasi metode pe care ei le-au testat ani la rand si s-au dovedit eficiente, alaturi de degradarea societatii noastre face ca rasunetul scolii romanesti sa fie doar o amintire placuta. Exista si acum performante, dar acestea nu sunt neaparat rezultatul « scolii romanesti », ci mai degraba al exceptiilor (copii dotati, parinti interesati si care isi permit sa investeasca in copil si dascali devotati). Regula insa nu este succesul si in nici un caz pregatirea pentru viata. Inotam in ape tulburi printre laurii déjà ofiliti ai rezultatelor invatamantului romanesc. Sistemul medical nu face exceptie intr-o tara in care spaga, mica corupie si atentia fac parte integranta din cultura poporului nostru. Acestea nu reprezinta normalul indiferent cate scuze (intemeiate sau nu) inventam. Nimeni nu va crede in neajunsurile medicilor, profesorilor, etc, atat timp cat se stie ca veniturile lor sunt rotunjite (aici vorbim de statistica, si exceptiile nu se observa ; vorba ceea, din punct de vedere statistic, daca eu beau doua beri si tu nu bei nici una, amandoi am baut cate o bere). Insa indiferent care sunt neajunsurile financiare, nimic, absolut nimic, nu scuza comportamentul unor medici/cadre medicale fata de pacienti, precum nici pe cel a unor pacienti fata de medici. Una peste alta, incerc in ultima perioada sa conving oamenii din jurul meu ca felul in care fiecare dintre noi isi face meseria (de la actor la … ceea ce considera fiecare ca cea mai importanta meserie) poate distruge sau poate salva in egala masura viata celorlalti. E greu sa te decizi ca e mai bine sa faci ceea ce iti doresti in alta tara si sa le fii alaturi celor dragi pe skype. E si mai greu pentru cei care si-au pus sperantele in tine si nu le esti alaturi. Dar si mai greu este parca sa schimbam mentalitatile, sa atenuam agresivitatea si sa dorim cu totii sa schimbam lucrurile in bine pentru comunitate (sa mai spun ca si trebuie sa facem ceva pentru asta ?). da, sunt medic si am plecat din Romania.

  105. Sa – ti fie totusi rusine, pentru ca iti vorbesti de rau TARA, in care te-ai format ca medic!!! Eu sunt un pacient multumit de medicii din Romania si chiar si de serviciile oferite, nu peste tot este mizerie si incompetenta. nici nu am avut rabdare sa citesc tot interviul…

  106. Simona… pe bune, de unde tot apar oamenii astia care se bat cu TARA in piept??? Sunt foarte penibili.

  107. Nu ma bat cu tara in piept, sunt pur si simplu un pacient roman, care traieste si munceste in Romania.

  108. Penibili sunt cei ce nu mai stiu cine sunt si ce e important.

  109. Magda, nu ne zici si niste poezii patriotice? hai! 😆 😆

  110. Primul pas in remedierea greselilor este recunoasterea lor ; daca totul ni se pare roz cu fundita nu avem nici un motiv sa schimbam ceva, nu ? A fi patriot si a-ti iubi tara nu inseamna sub nici o forma sa minti pentru ea.

  111. Nu cred ca a vorbi pur si simplu de rau e un pas de remediere a greselilor. Cananau asta nu a facut nimic, decat a plecat. Eu nu am vazut straini sa-si vorbeasca atat de urat tarile de origine si chiar am lucrat in echipe multinationale (cu spanioli) care plangeau cand au plecat din Romania. Nu-ti cere nimeni sa minti, dar totusi sa arunci cu noroi… Oricum , observ ca este un blog unde oamenii nu primesc bine un comentariu contrar opiniei lor , nu sunt suficient de flexibili….

  112. Eu nu neg ca sunt multe lucruri negative dar prefer sa ma concentrez pe cele pozitive si sa intreprind in mod concret ceva AICI

  113. Mihai, cred ca oricum nu ai mai citit demult o poezie…mai bine asculta o manea…

  114. Magda, tu spuneai parca intr-un comentariu ca oamenii nu primesc bine comentariile contrare opiniilor lor. Replica data lui Mihai oare ce spune despre tine?

  115. Incercam doar sa-l fac pe Mihai sa se orienteze spre lucruri pe care ar putea sa le inteleaga 😆

  116. @Magda: patriotismele tale desantate imi fac pur si simplu greata. Poate ar fi indicat sa mai citesti o data interviul, unii nu pricep chiar din prima, but that’s ok. Tu ai job in Romania si esti foarte multumita. Multi dintre noi, “tradatorii de tara”, NU AVEAM!!! INTELEGI ASTA??? Si dupa ce ne-am dat cu capul de toti peretii, am plecat! E clar acuma???????????????????????????? Cum dracu’ sa schimb ceva daca n-aveam unde???? 🙄

    @Mihai: stiu eu un cintecel pe tema data, ceva cu macarale/rid in soare argintii… la, la, la… Se pune? In loc de poezie :mrgreen:

  117. Nicky, poate te vindeca “doamna doctor ” de greata…you suck

  118. Ceea ce ma deranjeaza nu este neputinta unor persoane de a se realiza pe plaiurile natele si decizia lor de pleca, ci faptul ca arunca cu noroi. La urma urmei, Romania a investit in formarea lor, nu Suedia, Spania etc. Inclusiv EU platesc pentru formarea unor asemenea idioti

  119. Magda, desteapta lu’ mama, da-mi voie sa-mi voie sa-ti desenez, asa ca un idiot ce sunt… (*^$%^&* ce esti!), ca alfel nu intelegi:
    Aici (in strainatate) castig cu $40.000 pe an mai mult decat in Ro (si nu ma omor cu munca). Am lucrat in Ro 3 ani la stat. Am intrat cu pile, recunosc, dar am promovat pe cont propriu si am ajuns la nivelul la care rapoartele si lucrarile mele erau semnate de prefect si ministri scretari de stat (asta ca sa nu-mi iau instant stampila de looser). Mi-am iubit meseria, dar nu eram in stare sa fac nici un pas inainte in viata. M-am saturat sa vad ca toti politistii si buticarii prosperau, in timp ce pentru noi pana si o excursie in Fagaras era o investitie greu de sustinut (ce sa mai vrobim de o masina sau un apartament).
    Deci in concluzie pot spune ca in Ro am fost underpaid pentru munca mea cu $40 mii pe an. Inmultit cu trei face una suta doua zeci mii $$. Cu banii astia fac facultatea de medicina aici, plus specializari si tot tacamul, plus masina noua la scara si 3 excursii in Hawaii.
    Deci platesti tu un cacat. Muncind eu 3 ani acolo, tu de fapt mi-ai tras o teapa frumusica, daca e sa punem problema cum o pui tu.
    Acum sa revenim: nu va injura nimeni pe unde ajunge. Faptul ca citim si postam aici e dovada clara a faptului ca inca ne mai pasa. Va injuram de fapt pe voi, cei cu fumuri in cap. Voi, cei din cauza carora lucrurile merg cum merg acolo, care va imbatati cu apa rece si va dati pe spate ca daca Poenaru n-ar fi inventat stiloul, lumea inca ar mai scrie cu pene la ora asta. Sau ce-ar fi fost lumea fara Palade… Poate ca ar fi mai bine sa va intrebati ce ar fi fost de fapt Palade, daca ramanea in Romania.
    Da, va injuram. Pe voi care aveti masina de doua ori mai scumpa decat apartamentul in care locuiti (si ii injurati pe cei care nu sar din fata voastra de pe trecerea de pietoni). Pe voi, care ati speriat toata Europa daca nu cu talhariile, macar cu prostul gust si impertinenta pe care le afisati cand calatoriti. Pe voi, care va credeti buricul pamantului, desi toata lumea va trateaza cu nepasare. Nepasare, da: they hardly know who we are, majoritatea in America au impresia ca suntem slavi. Nu sariti cu gura pe americanul de rand! Recunoasteti ca nici voi nu stiti unde e Nebraska.
    Am observant ca o natie cu cat e mai marunta, cu atat are impresia ca e mai importanta (valabil si la alte natii, care n-au facut decat sa se lase calarite de-a lungul istoriei).
    Avem o imagine okay in America. Si asta e deajuns.
    Ia spuneti: cate filme cu “ce-ar fi fost lumea fara Tesla (Franklin, Edison etc.) ati vazut circuland pe internet? Sau cu “ce-ar fi fost lumea fara Anglia (Spania, Olanda etc.)?”
    Ieri circula o chestie despre statuia lui Iisus din Rio. Bai: daca nu era Leonida – ce? Nu mai construiau aia statuia??
    Vedeti-va lungul nasului, si cautati sa gasiti echilibrul inainte de a va autoproclama centru spiritual al lumii.
    Si inainte de a ne face idioti pe cei din diaspora, ganditi-va ca toti cei cu care va laudati, sunt in majoritatea lor tot niste idioti.
    *^*&)(*(^^%$# care sunteti!!

  120. Ce alta natie isi mai injura atat de mult tara ? Asa ati vazut voi ca procedeaza strainii printre care traiti? Oriunde v-ati duce si oricat ati castiga tot niste oameni fara Dumnezeu si fara radacini o sa ramaneti. Si astea fiind zise parasesc blogul asta de frustrati

  121. Magda, ti-am zis, dar nu vrei decat sa demonstrezi ca esti proasta: nu tara o injur. Te injur pe tine si pe cei ca tine. Si nu e vorba de cat castig, I was just trying to make a point, dar tu intelegi decat atat cat te duce capul. Daca tot vorbim de Dumnezeu: cred ca a acuza pe cineva ca e un om fara Dumnezeu, e in sine o fapta fara de Dumnezeu. Dar eu nu ridic piatra. Bine ca o faceti voi. Cat despre radacini, sunt mandru ca sunt OM. Plantele au radacini. Oamenii nu au radacini, dar asta arata cam cat respect aveti pentru creatia suprema a lui Dumnezeu, care este Omul. Dar multi incercati sa nu va asumati responsabilitatea de a fi oameni. Pentru ca iubiti mai mult radacinile.

  122. Cate insulte adresate tarii.. Toate aceste insulte sunt de fapt adresate voua insiva. Si oriunde veti ajunge o sa carati cu voi povara complexelor de inferioritate pe care le construiti cu atata sarg!
    De asta spaniolii, italienii, grecii pana si marocanii sau tunisienii vor fi mereu cu o treapta mai sus decat romanii, pentru ca ei isi iubesc originile si tara. Daca iti negi originile si daca vorbesti despre tara din care ai venit cu atata ura si dispret, cum vrei sa te respecte suedezii, francezii, nemtii sau mai stiu eu ce natie in care incetci sa te jntegrezi?
    Ar trebui sa va trimita cineva in africa sau in asia saraca, acolo unde traiesc mai bine de trei sferturi din populatia globului, atunci ati fi jnteles ce inseamna cu adevarat disperarea si n ati mai ponegri natia din care faceti parte! Romani nerecunoscatori pamantului din care va trageti!!

  123. tu nu esti OM, esti o aspirina sau un aspirin ratacita prin lume :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  124. @ aspirin – dispari, pocitanie

  125. Johnny Handsome

    @Nicky: în zori de zi! La macarale mă refer, desigur.

  126. @ Magda: credeam ca ai disparut tu, parca asa ai zis. Cand ramai fara replica/idei incepi cu lovituri sub centura? Vaiii, cat ma bucur ca am plecat! N-ai idee cat de ratacit m-am simtit in tara aia. N-ai idee cata ura imi trezesc cei ca tine. N-ai idee cat de vinovat ma simt pentru asta. Iar voi continuati sa improscati… Si mai vorbiti de Dumnezeu. Nu va e RUSINE (sau macar frica)???

  127. Chiar natia asta e foarte primitiva si acest blog e un exemplu clar. Nu se poate dialoga sau schimba opinii fara injuraturi si jigniri. In viata asta fiecare face ce poate si nu trebuiesc judecati ca aleg alta cale ca a noastra.
    Cati dintre voi isi reneaga parintii ca nu le-au oferit vacante in strainatate , chirii la facultate, haine scumpe si mai ales o educatie?
    Sunt curios toti ce blameaza sistemul ce au facut ei pentru el sau doar a profitat de studii si apoi il injura de la distanta? Cati dintre cei plecati o sa-si faca copiii medici in afara? Oare isi permit , oare or sa faca fata? Si atunci cand va veni un medic roman si se angajeaza in afara si copilul tau e altceva , sa inceapa sa se certe si judece intre ei? Certurile astea sunt o aberatie. Pana la urma acest medic are o poveste comuna ca orice medic plecat.
    Nevoia de medici e atat de mare si mai ales de radiologi ca sunt in stare sa-ti ofere orice doar sa te duci la ei dar asta nu face din tine un erou ci doar un prestator de servicii mai bine platit in alta tara si atat.

  128. Una din Bucuresti

    Mie mi-e ciuda ca am facut prima facultate in Romania, nu mi-a folosit la nimic, noi nu ne specializam in nimic, bine ca avem cultura generala, ce sa zic. Imi curgeau balele sa studiez in strainatate, dar prindeam ceva? In schimb stiam o gramada de copii de securisti care-si faceau studiile prin Europa de Vest si America, iar unii sint mari afaceristi acum in tara si explica ce mult au muncit ei. Sigur, au muncit, dar in alte conditii. Cind lipseste OPORTUNITATEA poti munci cit vrei, ca tot sarac ramîi.
    Asta nu inseamna ca prin alte tari umbla ciinii cu covrigi in coada, doar ca sint alte oportunitati, cit or mai tine si astea. Nici americanii nu sint sfinti, se degradeaza valorile si la ei, dar mai functioneaza infrastructura. Coruptia e la nivel inalt, traficul de influenta si setea de putere sint prea bine cunoscute. Se traia mai bine pina acum 20 de ani, exista un declin, ca peste tot. Asta e, fiecare face cit poate, cit vrea, sau cit noroc are. Cam atit.

  129. Mai jos, un link din care reiese ca este criza de medici in Suedia (daca sistemul lor era atat de bun , cum au ajuns sa importe mana de lucru din afara?)

    https://ec.europa.eu/eures/main.jsp?lang=ro&catId=9676&myCatId=9676&parentId=20&acro=news&function=newsOnPortal

    De acord cu o parere anterioara, doamna in discutie e mai mult un prestator de servicii…

  130. Asa cum e ea, scoala de medicina din Romania este gratis. Desi personal sunt complet de acord cu optiunile oamenilor de a emigra, la modul general nu poti sa nu consideri nedrept faptul ca tara, adica tot noi, investim in niste resurse pe care le pierdem.

    Ni se pare firesc sa primim lucruri de la sistem dar gasim foarte usor scuze atunci cand vine vorba de a da sistemului ceva inapoi.

    Si eu am avut experiente bune si rele cu sistemul din Romania dar m-am si plimbat suficient de mult prin afara ca sa stiu ca nu e nici acolo sistemul asa de roz cum le place unora sa creada. Romanii pleaca in Franta si Germania pentru ca medicii francezi si germani pleaca in Canada, pentru ca cei canadieni pleaca in US, pentru ca cei din US pleaca in Australia. Iar in Romania vin arabi pentru care tara noastra e raiul pe pamant.

    • ce a da inapoi? ce , parintilor mei le-a dat cineva inapoi toti banii de taxe care le-au furat politicienii ultimilor 25 de ani? atat va da- ti cu pumnul in piept, ca ce sacrificii a facut romania sa va educe. educatie care me chinuim dupa aia sa o “dezinvatam” intr-un sistem normal de sanatate. Cine crezi ca o sa aiba grija de parinti mei ? Statul roman ? Care iti da pensie 8mil dupa 40 de ani de munca ca intelectual ? gura mica ca e mai bine !

  131. Lucruri asemanatoare se intampla si in companii mai mari, nu doar in sistemul medical. Mai ales acelea care ofera servicii non-stop: stai peste program, lucrezi in timpul tau liber, fara ore suplimentare, te specializezi si ajungi sa fii cel mai bun, ti se mai dau sarcini de serviciu, deh … ai demonstrat ca esti capabil.

  132. Felicitari pentru interviu. Sunt…si nu sunt de acord cu tot ce spune doamna doctor. Nu lucrez in sistemul sanitar dar am vazut ca dotarea spitalelor si cabinetelor este cel putin la standardul de acum 100 de ani. Am prieteni care au terminat medicina acum 5-6 ani si imi amintesc cum povesteau ca odraslele medicilor si profesorilor luat toate examenele cu note mari si restul picau. Imi amintesc si cum imi povesteau ca aveau examene care nu puteau fi luate fara sa dea o mica “atentie” (deci spaga incepea din facultate).
    Ii felicit pe cei care au curajul sa plece si sa isi faca un rost in alta tara si sa nu mai astepte sa se intample o minune aici.
    Nu sunt de acord insa cu calitatea medicilor formati de scoala de medicina din Romania. In ultimii 4-5 ani am fost la peste 30 de medici de diferite specialitati pentru a investiga o durere de spate care mi-a transformat viata intr-un calvar. Am mers in special in sistemul privat pentru ca sa am parte de timpul si atentia celor mai buni medici. Am cheltuit mii de lei (daca nu zeci de mii) pe consultatii ca in final sa imi spuna ca asta e viata si ca se mai intampla sa mai doara si spatele ca doar sunt femeie. La nici unu’ dintre medici nu le-a trecut prin cap sa ma trimita sa fac un RMN sau un CT (pe banii mei bineinteles). A trebuit sa ma documentez eu pe internet si sa le sugerez ca probabil ar fi bine sa fac un RMN. Rezultatul RMN-ului a descoperit o posibila cauza dar doctorii in continuare nu sunt in stare sa imi dea un tratament.Se uita la rezultatul scris pe foaie si dou din umeri. Le-am dus si pozele si DVD-ul primit in urma RMN-ului dar nu se ating de ele ca,citez “nu se pricep”. Apoi, unu’ mai rasarit a zis ca trebuie operatie, sa scoata ce-i in plus. Am facut si operatia si cand m-am trezit din anestezie mi-a spus ca nu a fost aproape nimic si ca totul e ok – deci nu a rezolvat nimic. Aventura inca continua….inca nu mi-am pierdut speranta ca o sa dau peste un doctor caruia sa ii pese si sa fie si capabil….destul de greu de gasit in Romania.
    Toate astea nu au nici o legatura cu lipsa echipamentelor medicale din spital si nici cu demotivarea medicilor prost platiti (sunt clinici private). Ci oamenii astia sunt pur si simplu slab pregatiti! In conditiile astea sa mi te plangi ca nu ai access la conferinte si noutatile din domeniu cand tu nu esti in stare sa dai o trimitere pentru o investigatie, mi se pare prea mult. Imi pare rau ca generalizez, dar cred ca nivelul la care sunt platiti medicii in romania este exact nivelul performantei lor!!! Daca toti ne-am face job-ul asa cum il fac ei…

  133. ninacremeneanu

    am venit in “”blogo-lume”” cu numele “”doctor de romanica’!” nu stiu cum am dat de articolul asta (?) dar cred ca vorbim aceeasi “”limba”” draga simona !!
    in scandinavia ma pregatesc si eu sa “”zbor”” satula (mai satula decat carmen..pentru ca am “”inghitit mai multi ani de doctor de romanica)..cum zic satula de atata umilinta…de definitia pe care ne-o da media romaneasca in continuare “”doctorii spagarii”” satula ca tara mea ma lasa sa ma umilesc si sa primesc “”atentii”” de la oameni mai saraci decat mine…!!
    ce nu stiu este cand se vor satura romanii de “”migrarea”” doctorilor lor in alte lumi !!
    nu pot sa-mi scot din minte ceea ce mi-a spus un vienez..””eu ca si cetatean al unei tari nu as accepta ca doctorul meu sa fie platit prost pentru ca as sti sigur ca nu-i va pasa de viata si sanatatea mea “”!!
    nu cred ca-n romanica le va pasa de doctori vre-o data (nici alesilor si nici populatiei)!! sau nu in urmatorii 50 de ani si eu nu mai am timp!!
    aveti grija pe mana cui va lasati dragi romani “”viata si sanatatea””!! ca noi ….plecam!! :mrgreen:

  134. Cat adevar !!! si ne mai miram de ce lumea merge atat de prost … pentru ca in loc sa promovam valorile .. se pune pe primul loc mediocritatea, ipocrizia … cinismul .. etc .. Mult succes doamna doctor !!!

  135. Am avut marea ”fericire” sa fac un rezidentiat in Romania iar acum sunt plecata de mult in Suedia. Pot confirma 100% tot ceea ce a spus Carmen. Pilele din facultate, Domnul Profesor care era privit ca un Dumnezeu si care nu se uita decat la spaga de la pacient, mitocania pe care o inghiteam zi de zi de la sefi si asa mai departe. Aveam voi sa stam in cabinetul Marelui Om, sa-i facem cafele si sa respiram fumul de tigara (fiindca da, in cabinetul unde veneau bolnavi se fuma la greu) in speranta ca vom invata ceva. A, si am uitat, aveam grija si de pungile cu produse de la bietii amarati care se perindau pe acolo. Aveam un coleg care avea chiar datoria sa stea pana la ultimul pacient si sa care sacosele in masina Sefului! Lucreaza tot impreuna am auzit…Marele Zeu vea abonament la o revista americana de specialitate dar pe aceea nu vroia sa ne-o imprumute de teama ca vom invata prea mult poate si-i vom sufla pacientii. Asa ca draga Carmen, felicitari si tie si mie ca am scapat din iad!

  136. Este adevarat tot ce se spune despre ,,somitatile” din domeniu , daca au chef sa tina cursuri.., daca au chef sa te primeasca , daca esti in gratiile lor , sau pur si simplu daca au dormit bine aseara.

  137. Una din Bucuresti

    Prestator de servicii sau nu, dar presteaza pe bani mai buni. N-am vazut prea multi, in orice tara, sa refuze un contract de zece ori mai bun. Citi romani n-au plecat “la capsuni” in Spania si nu s-au mai intors? Deci daca muncitorii necalificati, meseriasii si altii nu se mai intorc pt ca pot trai mai bine, de ce sa nu plece si cei cu scoala, daca au chef? Emigrarea nu s-a inventat ieri. Pffff!!!

  138. Ce are atat de senzational atat personaj?? Ca daca pleca in Africa sa ingrijeasca copii bolnavi mai ziceam…Ok, e perfect normal sa pleci la mai multi bani, dar la asta trebuie sa ne raportam, la bani? Nu cred ca daca era un medic de valoare nu gasea si aici respect si modalitati de a se intrui. OMUL SFINTESTE LOCUL!! Credeti ca vreun ziarist suedez i-ar fi ridicat statuie unui conational plecat in SUA, care ar fi spus ca sistemul de acolo e net superior celui din tara natala?

    • Mie nu mi s-a parut ca s-a raportat la bani. Ci, chiar din cuvintele ei, am inteles ca s-a raportat la principii si la valori, la oferirea si primirea respectului cuvenit, la posibilitatea de a practica meseria la cele mai inalte standarde, dar mai ales, la oportunitatea de a invata si de a se dezvolta pentru a deveni un membru marcant al societatii. Banii sunt o consecinta si un mijloc pentru a facilita toate acestea, nu un motiv in sine.

  139. Felicitari pentru interviu, Simona!
    Empatizez profund, fiind tot medic, si, din cand in cand, chiar si pacient in sistemul medical romanesc.
    Problemele sistemului si ale oamenilor care il alcatuiesc sunt multiple si complexe, nu reiau enumerarea lor.
    Am “norocul” de a practica medicina in privat in Romania fara a fi nevoita sa ma intretin din ce castig astfel (putin si cu intarzieri de luni de zile).
    In ciuda unui nivel personal de trai cel putin decent sunt angrenata pe aceeasi traiectorie ca si Carmen: in curs de relocare putin mai la nord-vest de Romania. Asta deoarece la lipsurile materiale din sistem, s-au adaugat alte poveri care fac aerul irespirabil: lipsa de respect si incredere fata de medici constituie nota de pornire a relatiei terapeutice; in consecinta, pe langa sarcina de vindecator imi revine si aceea de a deconstrui aceasta imagine, de a o inlocui cu imaginea mea, de om dornic sa isi faca treaba bine – pentru fiecare pacient. E o piesa importanta in procesul terapeutic, increderea. Si e din ce in ce mai greu.
    Desi voi pleca, pentru cei care raman, sper sa inceapa totusi sa se rezolve lucrurile si aici.
    Si chiar daca eu si altii ca mine ne-am pierdut speranta, sa ramana totusi in sistem suficienti oameni performanti, optimisti si razbatatori.

  140. […] De profesie medic departe de Romania – simonatache.ro1463 shares 815 comments 5113 likes 6 tw. trackbacks 10628 tw. followers 1 blog trackback […]

  141. Dragi domni si doamne doctori comentatori, nu v-am auzit pe nici unul rostind cuvantul “pacient”. Nu am cine stie ce legaturi deosebite cu sistemul de sanatate. Sunt pacient si contribuabil. Nu stiu de ce va considerati asa ” rasa privilegiata” si va vaicariti sute de pagini ca sunteti tratati prost sau umiliti sau ca vezi doamne scoala nu va acorda ceea ce meritati. Orice student, in zilele noastre, cred ca e constient in ce sistem se baga. La ce ma rog frumos va asteptati cand v-ati hotarat sa deveniti doctori? La statui , la plecaciuni, la cariere? Cum ramane cu pacientul roman care nu are la cine sa mearga ca sa se trateze? Si cum ramane cu toata spagareala si chinuiala si rugaciuni si nervi ca sa te “vada” un doctor sau ca sa te bage in seama. Si ma refer la orice doctor nu neaparat la cel mai mare specialist. Toti studentii la medicina sunt genii neintelese si subfinantate care vor sa salveze omenirea si nu au banutii? Si toti rezidentii isi pierd noptile in spitale? Mai pardon! De ce nu v-ati dus din prima in strainatate sa faceti facultate ca sa nu mai suferiti pe aici? A….aici e moca? In concluzie, TOTI avem de suferit acelasi lucru : medici, asistenti, farmacisti (alias vanzatori), ingineri, veterinari, profesori, psihologi, arhitecti, etc. etc. nimeni nu e scutit de necazuri in scola sau dupa aceea. Pentru toti umilintele curg, ba la spital, ba la patronul nesimtit. Eu ca pacient care platesc CAS va rog sa nu mai dezertati pentru ca nu e corect fata de mine care sunt bolnav!

  142. Spitalul este primul loc pe care ii vezi atunci cand vii pe lume si pe care ii vizitezi, sau ar trebui sa-l vizitezi macar anual, iar in sistemul de invatamant esti integrat de la o varsta frageda si il frecventezi pana la 20 si ceva de ani. Asta insemna ca le cunosti stii exact ce iti ofera(vorbesc strict de Romania). Cred ca atunci cand alegi sa activezi intr-un astfel de domeniu, in primul rand trebuie sa simti ca esti facut pentru el, apoi ca necesita o pregatire continua (pe care uneori e greu sa o obtii) si apoi satisfactia muncii (multumirea, formarea, sanatatea oamenilor pe care ii tratezi/ inveti) si intr-un final partea financiara. Spun asta pentru ca am trecut prin aceasta alegere. Parintii mei sunt profesori si au vazut in mine un urmas al lor, numai ca eu am realizat ca nu pot sa fac asta in primul rand pentru ca nu ma simt atrasa de meserie, asa cum au fost si sunt, inca (au peste 60 de ani) ei, apoi pentru ca nu as fi ajuns niciodata in momentul in care la o intalnire de genul ‚10, 15, 20 de la terminarea generalei/liceului cineva sa-mi multumeasca pentru ceea ce a ajuns pentru ca eu, ca dascal, i-am pus bazele – asa cum se intampla in cazul parintilor mei si in ultimul rand pentru ca vreau sa merg cu Metroul ca asa decid eu, nu pentru ca nu am suficienti bani sa-mi cumpar o masina. Drept urmare am studia ingineria si inca din facultate lucrez in sistemul privat, initial romanesc si de aprope 3 ani in cel austriac. Nu am plecat in alta tara pentru ca nu o ducem bine, ci pentru ca mi s-a oferit oportunitatea . Raman, inca, aici pentru ca sotul meu, care in tara a trecut prin fazele de angajat, angajator, freelancer si s-a lovit de multe hibe(zice el) ale sistemului, isi doreste sa traiasca in alta tara si cum eu aveam o baza in Viena ne-am stabilit momentan aici. Uite ca una din jumatati are aceiasi parere cu tine. Din fericire, zic eu, nu am avut nicio legatura cu sistemul medical de aici asa ca nu pot sa imi dau cu parerea. Cu sistemul medical din tara am avut cateva contacte, unul tragic, in care o persoana tare draga mie s-a stins pe un pat de spital. Pe moment am dat vina pe incompetent medicilor, dar apoi cand m-am gandit la evolutia bolii am realizat ca vina a fost impartita intre pacient si medici. Pacientul, o fire incapatanata, a crezut ca se poate lupta cu boala fara un regim strict, iar medicii nu au stiut sa-I comunice (presupunand ca stiau exact ce are si cum evolueaza o astfel de boala) toate aspectele, positive si negative, care zic eu l-ar fi facut sa se gandeasca serios la un tratament adecvat. Dar de aici si pana la o parere dezastruoasa generalizata pentru sistemul de sanatate romanesc e cale lunga. Daca vrei o generalizare – suntem un popor care, inca, nu poate tine pasul , in esenta, cu restul lumii civilizate poate doar superficial, si asta se resimte in toate demoniile si mai ales in evolutia tarii. Dar m-am nascut acolo si m-am format acolo si poate, macar, pentru asta nu ar tebui sa exprim pesimism si descurajare atunci cand vorbesc, la trecut, despre locurile alea. Nu stiu daca plecatul sau a da vina pe sistem sunt solutiile momentului. Ma intreb ce parerea as fi avut daca m-as fi nascut in India? Ce as fi crezut despre tara mea?
    Eu stiu doar ca sentimentul de acasa, amintirea lucrurilor pe care le faceam acolo, toti prietenii in preajma carora m-am format, familia, limba, este cel mai frumos. Nu mi se pare sanatos sa vorbesc si sa ma vad cu oamenii dragi pe retelele de socializare, pentru ca usor usor toti ne gasim locul pe pamnaturi diferite.
    Momentan nu am o solutie si mai ales nu pot schimba parerea oamenilor, dar intervilul asta m-a facut sa ma gandesc la asta.
    Tonul interviului e trist ai descurajator. Ceea ce vad eu bun este faptul ca ti-ai gasit un loc unde poti sa evoluiezi asa cum vrei, pacat este ca nu e cel in care te-ai format. Cred ca pana la urma asta e lupta noastra – gasirea unui mediu prielnic dezvoltarii si se pare ca locul asta, pentru noi romanii, nu mai e patria mama ci orice alt meleag unde parca apa calda curge mai calda.

  143. […] câteva luni făceam un interviu cu Carmen Cănănău, doctoriță româncă specializată pe imagistică și angajată la cea mai prestigioasă […]

  144. Daca nu suntem in stare macar acum in al 12-lea ceas sa ii alegem pe cei mai buni dintre noi sa ne conduca decent si corect atunci poate ca ar fi mai bine sa dam tara asta altcuiva sa o conduca…inseamna ca nu o meritam ,ca nu suntem in stare de nimic.E adevarat ca aia,cei mai buni dintre noi trebuie sa si vrea sa iasa in fata,sa vrea sa munceasca 24 ore din 24 pentru ceilalti,sa isi doreasca sa iasa din multime constienti fiind ca sunt in stare sa faca ceva bun pentru tara asta…Asta e cel mai greu,sa ii convingem pe profesioniostii din fiecare domeniu sa iasa in fata si sa nu mai lasa,,analfabetii” sa se afirme in oricare din domenii ca doar ei se pricep la toate.
    Ar trebui sa lasam numai brutarii sa faca paine ,sa refuzam sa mancam paine facuta de atcineva…Daca nu,sa avem taria sa acceptam un conducator din alt neam …\

  145. Mărturia lui bani de împrumut
    Mărturia vie grave bani dacă împrumut un împrumut contactat Dl conti.fulgenzio gravă pentru că am primit meu împrumut de 5.000 euro de la rata de 2% pentru alături de el, până când am făcut-o pentru că am crezut că am fost mergi la a lua împrumut dar meu meu de Bancherul contactat pentru a mă informa că contul meu a fost furnizat şi I s-a retras banii şi altor prieteni, de asemenea, au trecut de la el astfel încât el nu ezita contactat deoarece Acesta este prin acest domn au acum afacerea mea. Vă rugăm să contactaţi pentru mai multe informaţii despre acest împrumut. Iată e-mail: conti.fulgenzio@hotmail.com

  146. aspru interviu dar f adevarat ar trebui preluat de toate televiziunile si comentat

  147. Reducand la absurd , as fi curioasa daca toti medicii ar pleca precum dna Cananau, cine-ar mai ramane s-o trateze pe familia dumneaei ( banuiesc ca nu i-a dus pe toti la suedezi ). N-am sa inteleg niciodata de ce toti nefericitii astia , cand ajung in tara visurilor lor simt nevoia sa umple de rahat Romania. Tot reducand la absurd putem presupune ca cei care raman sunt cei care “adora” sa fie umiliti, ratatii , neputinciosii si lipsitii de valoare profesionala. Tot reducand la absurd ….poate cei cu atitudinea asta ar dori sa plecam toti , sa punem sarma ghimpata si un lacat mare la intrarea in tara si eventual sa trimitem vidanja . Generalizarile sunt paguboase si periculoase. Doamna doctor sa fie sanatoasa in Suedia ei unde lucreaza pe naveta Enterprize , sa-si vindece frustrarile , umilinta si nefericirea si poate mai tarziu….isi reconsidera pozitia …sau poate asteapta de la colegii ei ramasi in tara sa-i faca intre timp o tara ca afara . Ca e mai simplu….

  148. Sunt medic de familie “la sat” in Belgia,( partea flamanda), fericita si integrata, de aproape 15 ani in Belgia. Desi a mai trebuit sa fac aici 6 ani de medicina (diploma nefiind recunoscuta integral, doar primii trei ani). N-as putea sa functionez in sistemul romanesc nici 5 secunde. In ultimul timp sunt f multi romani si pe aici si se bucura nespus sa poata comunica in romaneste.
    Sanatate multa si succes tuturor colegilor, oriunde s-ar afla.

  149. foarte bun articolul….e grav ce se intampla la noi, foarte grav. Si sotul meu e medic si evident ca a trebuit sa plece din tara in timpul rezidentiatului pentru ca nu invata absolut nimic, si nu numai pentru ca le era frica medicilor ca le va fura pita, ci pentru cei pusi sa ii invete pe rezidenti habar nu au ce e pedagogia. In franta a lucrat cu medici care nu sunt cadre universitare, care nu au predat o zi in viata lor, totusi, au stiut sa il invete tot ce se putea, si cand au ajuns la concluzia ca nu mai eu ei ce sa il invete, l-au indrumat spre altii care puteau…nici nu si-au pus vreodata problema ca vine el din urma si le ia locul. Contrar parerii multora, majoritatea medicilor tineri pleaca din motive pur profesionale, foarte putini o fac manati de dorinta de a castiga bani multi. Ei au facut medicina pentru a o profesa…si nu poti profesa cand esti habarnist. Evident ca si banii sunt o componenta importanta, ca in mod similar, nu poti profesa daca mori de foame, dar cred cu tarie ca motorul care ii impinge e dorinta de dezvoltare si dorinta de a se intoarce la un moment dat pentru a schimba cu adevarat sistemul. Din toti medicii romani pe care i-am cunoscut aici in franta, niciunul nu a zis ca nu s-ar intoarce in Romania…toti ar face-o, doar ca putini pot sa o faca.

  150. Carmen, multumesc ca ne-ai impartasit o parte din aventura ta, profesionala si de viata. Sunt surprinsa cat de mult ma regasesc in povestea ta. Mult, mult succes mai departe! Un articol extraordinar, pe care l-am recomandat tuturor prietenilor

  151. Am lucrat in Suedia ,cativa ani ,atunci inainte de 90 era greu am dat la o concurenta de 6 pe un loc la examen sa fac cursurile adaptate de limba la Upssala si apoi alte examene dificile pt a-mi nostrifica diploma,nu ca acuma cu EU,cand orice medic ,lucreaza direct fara a sti o iota de limba sau chiar cu f slabe cunostinte in domeniu!
    Nu e o mare bucurie Suedia ,nu esti apreciat ca valoare ,sant amabili dar total indiferenti fata de straini ,par ca te asculta dar nu dau 2 bani pe tine in general si nu numai pe romani dar pe majoritatea emigrantilor care nu sant din tarile nordice!!!
    Un sef se sectie ,medic primar ,castiga atunci si nu e mare diferenta nici acum cu indulgenta cam 60.000 de svenska kronor ceea ce e cam 6000 de euro ,la care dadea statului suedez jumate sau mai mult sub forma de skatt adica impozit si ramanea cu 2000-2500 de euro la care platea 800-900 de euro chirie sau rata la banca ,inca 300 de euro dif rente so 300-400 de euro la masina, plus mancare ,intretinere ,curent ,caldura,calatorii si alte cheltuieli caci viata in Suedia e extrem de scumpa si ramaneai la sf de luna cu cativa penghei ca si-n Romania aproape!Acest caz e fericit caci AT=Lakare ,stagiarii si generalistii aveau un salar mult mai mic si tot ac impozit!
    Viata sociala in Suedia e ff limitata ,lipsita de bucurii ,oameni tristi ,nesociabili ,care-si petrec sf. de saptamana band crunt de la Systembolaget,singurul de unde poti cumpara alcool ,acesta fiind interzis a fi vandut altundeva ,iar in alimentari sau supermarketuri poti cumpara doar Bere de max 3,5% alcohol!
    Suedia este o tara ticsita si sufocata de restrictii ,de oprelisti, de biruri,fara traditii culinare ,fara caldura la propriu si la figurat ,unde este o ura perpetuua intre emigranti si indigenii de Svenssons,adica suedezii!
    Sant tari de emigratie de 1000 de ori mai bune ,unde esti asimilat repede ,esti integrat si respectat.unde dac esti valoros urci in su ca o racheta!
    Am stat si lucrat ca medic in Suedia din 89 pana dupa 2006 ,dar din suflet ma bucur ,ca eu si fam mea am parasit acele plaiuri ostile!
    Ce spune medicul Carmen de Suedia e entuziasmul incepatorului ,nu am avut colegi straini ca mine si erau destui medici ,care sa mistuiasca cu adevarat ac tara!Copilul spune aldrg i livet ,adica nu se intoarce niciodata in Romania ,eu va spun asta e educatia primita acasa de la parinti ,proaspeti emigranti ,care cred ca au prins pe D-zeu de picior ca sant in Suedia ,mai ales in oraselul acela mizerabil de Gavle din nordul nordului1
    Jag bryr mig aldrig mer om det landet och jag beklagar djupt att det var det landet ,jag levde och arbetade under alla dessa ,mina finaste dagar!!!

    • In prima faza si cu anumite lucruri enumerate as fi de acord cu ce spui, insa odata ce spui o miciuna… imi e greu sa te mai cred cu altceva!!!!!
      Am sa spun doar urmatoarele: 60.000 kronor sunt circa 6.600 de euro, dar sa calculam in coroane. Dupa skatt din 60.000 kronor ramai cu circa 37.000 kronor ( tu ai spus 2.500 euro (ceea ce inseamna ~22.000 kronor)) Cu restul sa spunem ca ai dreptate. Insa in prima parte ai mintit, de ce te-as crede cu restul???????

    • tu sti a citi romaneste sau nu? prima data cand dai o replica trebuie sa citesti textul initial ca sa nu uiti contextul ma rog e greu pt unii ca tine ce nu ai intles din text din acei 6000e dupa impozitare mai ramai cu 2500e asa pt intlesul tau:))) gaaaaa

  152. Student la medicina

    Sunt in anul 3 si sunt foarte curios sa vad si eu articolul lui CC premiat international . Si vreau si eu sa stiu unde si-a desfasurat activitatea de cercetare la noi in tara , ca mi-as dori sa invat de la el ! si mi-as mai dori sa stiu si eu ce firme arunca cu bani in cercetarea romaneasca ? Ca granturile de la UE stim clar ca le iau dinozaurii .
    CC se aude ? Studentii la medicina vor sa fie inspirati de talentul dvs de cercetator !
    Inainte de a vindeca o boala , trebuie sa-ti dai seama ca o ai ! Inca ne imbatam cu apa rece si ne credem miezul din fanta. Asta e complexul tarilor cu un nivel intelectual scazut .
    Am inteles ca ametist a primit carti gratis si ca alti rezidenti au mai si plecat pe mocca in afara si etc. Ati plecat pe jmenuri fratilor ! Orice deplasare platita de cineva, decontata de cineva ascunde un jmen ! Sistemul medical romanesc este cel mai functional sistem corupt din lume ! Si se va vindeca extrem de greu . Sute de ani vor trece pana cand vom avea conditiile pe care francezii le aveau prin anii ’60! Profesorii mei sunt fosti securisti/activisti/turnatori. Asistentele universitare fac parte dintr-un sistem PCR sau din haremul profilor ! Vreti sa intram in detalii ? Veniti o data pe holurile oricarei facultati de medicina sau oricarui spital din tara si veti observa ca exista 2 lucruri la care ii batem pe vestici : Parcarea si imbracamintea ! Ii batem cu brio! They are no match for us ! Ei nici nu viseaza la masinile pe care le au pseudosomitatile romanesti si pupincuristii sateliti acestora.

  153. Felicitari pt articolul cu doamna doctor Carmen Cananau . Eu sunt un student la medicina in anul 3 si mi-am dat seama (cam tarziu ce-i drept) de adevarurile spuse in articol abia acum un an . Sunt multe lucruri picante in aceasta viata pestrita medicala romaneasca … Daca va intereseaza va stau la dispozitie !
    Un detaliu minuscul ar fi ca inca se merge cu daru’ la examen! Adica toata seria este obligata sa cotizeze o anume suma (care nu este modica) si se face si o lista nominala ! Si odata achitata suma , vei trece examenul ! Sunt multe detalii … Sa nu credem ca ne vor salva cei din urma , pt ca dinastiile familiilor medicale si universitare din Romania se vor mentine !

  154. Un material f slab, ma asteptam mai mult de la Simona. Lung, plin de locuri comune (generalizarea Romania nasol- Afara minunat mi se pare suspecta din start), plictisitor rau; tipa asta este seaca, frustrata si se crede reprezentativa….Copii, este liber, plecati cu totii, sa ramana cine poate si vrea. Ne-am cam saturat de vaicareala asta generala si mai ales de modelele astea de succes cartonat care ni se tot pun sub nas. (mare realizare- o radiologista in Suedia; toata lumea stie ca multi din acesti medici sunt cautati pentru ca lipsesc altii acolo si nu datorita valorii lor intrinseci). Si sa ne tineti la curent dna C, poate luati premiul Nobel, desi dupa nivelul dvs pare departe….

    • e prima dată când intervin la acest topic, doar ca să zic: ohoho, dar câtă frustrare se citește în acest comentariu!
      pare că v-a atins personal, ceea ce nu cred totuși. doar nu sunteți medic șpăgar și cinic, ori vreo somitate incompetentă, ori vreo studentă care a intrat pe pile! n-aveți cum, e imposibil, practic ăștia nu există, i-a inventat Carmen, de unde și reacțiile veninoase la adresa ei. 😉

    • adinabunea, este o MARE REALIZARE. Pentru ca sa poti patrunde in sistemul medical nordic trebuie:

      1. sa vorbesti limba foarte bine, pentru ca nu toata lumea intelege engleza si ca medic trebuie sa comunici cu pacientul.

      2. diplomele sa iti fie recunoscute de autoritati si de autoritatile medicale, ceea ce dureaza mult si se se rezolva cu foarte mare greutate daca nu vii din tari in a caror sistem scolar si medical au ei incredere.

      In insulele Feroe unde locuiesc eu, unde este o penurie crunta de medici, cunosc trei medici, unul din Mexic si celalalt nu mai stiu de prin ce tara din Africa si al treilea din Argentina, Unul lucreaza la fabrica de peste, iar celalalt om de serviciu la spital. Cel de al treilea nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, auzisem ca se mutase in Norvegia.

      Asa ca, da! Este o FOARTE mare realizare. Oricat de mult ai incerca tu sa o minimalizezi.

  155. Marius - un inginer

    Excelent interviul si temele tratate. Felicitari !
    Poate n-ar strica totusi sa revenim in limba romana curata, fara “plecasei”, “gandisei”, “simtisei”.
    Cred ca cine-si face un blog, trebuie sa poata gandi doar la subiecte, nu si la limba romana pe care se presupune ca ar sti-o atat de bine incat sa fie un model pentru cititori. Cu atat mai mult, cu cat tema abordata se adreseaza unora dintre cei mai cititi oameni: medicii.

  156. Sunt in Suedia de un an si trei luni si nu stiu in care perete sa imi dau cu capul.
    Am läkarelegitimation de luni de zile si nimeni nu ma angajaza ca nu am ajuns la nivelul de limba suedeza pe care il cer si nici nu am cunostinte despre sistemul medical suedez.
    Ce ma sfatuiesti ?????? Suntem lefteri dupa ce am stat aici mai mult de un an si fara nici o speranta de lucru in viitorul apropiat desi am cerut la arbetsförmedlingen sa ma ajute sa lucrez chiar si in Kiruna.
    Unde pot face practica la vreun spital si sa mai invat limba suedeza dar sa fiu platit ca sa ma pot intretine ?

  157. Mai sunt si alti medici care spun aceleasi lucruri despre sistemul din Romania:
    http://24life.ro/plecati-in-occident-sa-invatati-medicina-adevarata/

  158. FLORIN GAVRILAS

    Multumesc pentru comentarii; ma intereseaza un post de chirurg oriunde afara; cine ma ajuta ?

  159. Buns ziua,
    Profit de acest articol si intreb daca nu este cineva de un post de medic generalist in Franta,mai exact la 20 km de granita cu Spania. Multumesc si-mi cer scuze ca am postat mesajul aici,dar poate e cineva interesat. O zi buna

  160. Un articol de astazi, publicat de Expressen.se: http://www.expressen.se/nyheter/longread/darfor-kommer-tiggarna/ro/eu-har-inte-lyft-rumanien–men-miljoner-rumaner-har-lamnat-landet/

    Felicitari pentru reusita si pentru familia frumoasa, Carmen! Poate, intr-o zi, drumurile ni se vor intersecta, intrucat suntem amandoi in Stockholm!

  161. S a spus un lucru Capital dar degeaba. Unul din cele mai strigatoare si incredibile lucruri in medicina din Romania, ca ce se face in privat nu controleaza nimeni. La stat o mai fi vreo structura, dar la privat deloc, acolo nu exista nici o regula. Deschide oricine orice, face ce vrea acolo, nu se controleaza nimic. Cica in Romania locurile de munca si ce se intampla acolo le controleaza ITM, dar nu si in medicina! DE CE? Se munceste fara forme legale, cu bani aruncati aiurea, in bataie de joc, nu intereseaza pe nimeni. La privat e ca n sclavagism, fara legatura cu medicina. PLECAREA afara e solutia, daca nu se gaseste nici un BATAUS ADEVARAT, care sa REFORMEZE SISTEMUL DUR. Romanii sunt duri in porcarii, nu in lucruri adevarate.

  162. Poate spun dr romani de afara cum se deschid centre private de medicina afara, daca e clar, ce criterii, conditii exista. In Romania deschide oricine orice oricum, face orice acolo si nu se controleaza absolit nimic.

  163. @pula cu urechi CC
    Ia zi bre ce somitate de renume mondial pe cale sa descoperi leacul cancerului esti, dă-ne numele real, asa cum a facut-o Carmen, sa stim si noi cu cine avem onoarea sa dialogăm. Asta daca n-ai crăpat intre timp din cauza unei infectii spitalicesti, cum ai merita pe deplin…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green