Paris Ciobanu și doamna Lotus Popescu
Pe vremea când eram eu în școala generală, dacă intrai în clasă și strigai “Cristinaaaa” sau “Mihaelaaaaa!”, se ridica jumătate din clasă. Dacă te duci azi într-un parc și strigi la fel, se întorc 20 de Sofii și 30 de Alessia și se uită ciudat la tine. Dar mai bine s-o luăm cu începutul.
Când era bunica fată, fetele se numeau Anica, Stela, Leana, Dumitra, Fănica, Florica, Mărioara, Gherghina, Ecaterina, Trandafira sau Margareta. Iar băieții Niculae, Gheorghe, Ion, Vasile Petre ș.a.m.d.
Când era mama fată, era plin de Ileana, Rodica, Dorina, Mariana, Ștefania, Elisabeta, Elena sau Silvia. Iar băieții erau Tudor, Ștefan, Marian, Emil, Cornel și Aurel.
A venit vremea noastră, apoi, și s-a umplut România de Mihaele, Cristine, Biance, Mădăline, Laure, Valentine, Andree și așa mai departe. Iar băieții se numeau Mihai, Cristian, Laurențiu, Dan, Bogdan, Șerban, Ștefan, Paul și Alexandru.
Și-apoi, a venit Revoluția. S-au deschis granițele, și-au început să intre, în valuri, nume din ce în ce mai exotice și mai neromânești. Amestec fete cu băieți, că m-am plictisit să îi separ: Flara, Lara, Sofia, Sara, Alessia, Ayana, Lucas, Karina, Hari, Elian, Mattias, Thaisa, Ingrid, Timeea, Sarah, Mario, Raisa, Rebecca, Dorotheea, Rafaela, Ariana, Thais, Iris, Anja, Aylin, Yasmine, Christofer, Kevin, Ianis, Emma, Marlene (de la Marlene Dietrich, adică se aude ultimul e), Sasha, Celestina, Dimitrie, Vanessa, Paris.
Dacă vom răsfoi un catalog, peste vreo câțiva ani, o să-i găsim în el pe Ayana Ionescu, pe Mattias Gheorghe, pe Thaisa Vasilescu, pe Timeea Ciorbă, pe Anja Dobre, pe Christopher Acojocăriței, pe Paris Ciobanu și – de ce nu? – pe Marlene Brânză. Să te ții frumusețe de vocative zbierate prin pauze: “Mattiase, Taiso, Timeio, Anio, Cristofăre, Pariseee, Marlenoooooo, veniți, bă, repede-ncoace!”.
Dintre toți, cei mai nefericiți vor fi însă Marlene, Christopher, Timeea și Paris, ale căror nume de familie îi vor menține toată viața în lumina reflectoarelor. “Marlene Brânză, la tablă!”, o să spună profesoara, iar Marlene o să-i zărească, pe sub mustăți, zâmbetul abia reprimat, pe care s-a antrenat să îl detecteze încă de la grădiniță. Târziu (de-abia pe la 35 de ani, din cauză că povara numelui i-a afectat încrederea în sine, îngreunându-i relațiile cu sexul opus), Marlene se va mărita și-și va schimba numele din Brânză în Buză. Și altfel va păși, începând din ziua aia, pe stradă: cu spatele mai drept, cu fruntea spre cer, cu un zâmbet arogant, aruncat din când în când către verigheta de pe deget. Păi, să te transformi din Brânză în Buză e chiar mană cerească, nu încape nici cea mai mică îndoială.
Timeea Ciorbă va avea mai puțin noroc, pentru că un tată dictator și cam diliu, care se va fi crezând nobil, o va obliga să-și ducă mai departe numele de fată. Așa încât își va obliga alesul (întâmplător, chiar nobil, cu ceva rude poloneze prin preistoria familiei) să i-l preia, dar acesta nu va accepta decât cu condiția să-l ia și ea pe-al lui. Rezultat: Timeea Ciorbă-Sobiețki.
Cât despre Paris Ciobanu, săracu’, o să se-ndrăgostească de o țigăcușă frumoasă, Budapesta, o s-o ia de nevastă și vor avea o fetiță și-un băiețel adorabili, pe care-i vor numi, simplu, Maria Ciobanu și Ilarion Ciobanu.
Față în față cu tabăra numelor de import, tropăie aceea a numelor care s-au întors din vremurile bunicilor noștri. Unele sunt de inspirație biblică (Matei, David, Luca, Ana, Maria, Petru, Pavel, Ion, Marcu, Toma, Ilie, Avram), altele sunt doar vechi și atât: Crișan, Dumitra, Zaharia, Amza, Ecaterina, Iancu, Mara, Tudor, Gheorghe.
Rezultă că Cristopher Acojocăriței din paragraful anterior are toate șansele să se însoare fix cu Dumitra, alcătuind împreună familia Dumitra și Cristopher Acojocăriței, care va avea patru copii frumoși, Laviniu Acojocăriței, Tamisa Acojocăriței, Ayan Acojocăriței și Celestin Acojocăriței.
Și așa ajungem la numele exotice atemporal, de tipul Ramon, Laviniu, Celestin, Roxan sau Malvin. Malvin Gogoșescu, de exemplu, va ajunge cunoscut în toată țara, după ce va încerca să o strângă de gât pe o tanti funcționară de la Administrația Financiară, care îi va stâlci numele, strigându-i în gura mare, sub ochii stupefiați ai celor 345.886 cetățeni aflați la cozile din incintă, “Domnul Gogoașă, veniți să vă ridicați chitanța!”.
Nu insist asupra prenumelor rome, de tip Toyota, Autan, Indice de Inflație, Intercontinental, Biancașibote, Furazolidon, Televizor, Aifon sau MacBookAir. Deși, uite, pe numitul MacBookAir Stănescu nu pot să mi-l imaginez altfel decât zâmbind cu simpatie, căci de pe un frățior de-al lui scriu și eu acest text.
M-aș mai opri, înainte de a-mi încheia călătoria haotică printre nume, doar la familia Lotus și Apolo Popescu. Coșmarul lor cel mai mare e când sunt strigați, tot așa, pe la diverse ghișee, “Doamna Apolo și domnul Lotus”. Îi vezi cum se înverzesc, scrâșnesc discret din dinți și, păstrându-și cu greu calmul, strigă în cor: “Inveeeeers!”.
Mai ziceți și voi despre numele astea noi.
Sa nu uitam de Filofteia si Prosefina, Artemisa si Tristan…
william Branza spune tot.
Pentru ca suntem o generatie cu probleme de fertilitate e greu sa faci copii fara ajutorul unui sfant caruia trebuie sa ii multumesti public. Asadar, am cunoscut-o pe Nectaria, Paraschieva si normal, Arsenie.
nu uitati de zian!
Zian nu este un nume nou sau de import , insusi Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca a purtat acest nume de la botez pana la calugarie
Armin, Patrick
Nume haioase: Scumpu Carol sau Fluturas …Gelu. 🙂
Referitor la ultimul paragraf cu ”“Inveeeeers!” mi-am amintit de dl. ELEUTHERIU POPESCU din cele ”Două loturi” ale lui Caragiale care a crezut că a câștigat la loterie și de fapt i-au ieșit numerele de pe un bilet pe celălalt și … viceversa! 😀
Intotdeauna m-au intrigat numele florale la baieti … Mugur (am avut un coleg in liceu, Mugur – alintat de noi Buza), Arin, Trandafir, Brad (si inca nu era cunoscut la noi … the one called Pitt) … astept cu nerabdare si Patrunjel sau chiar Leustean. Ce aroma ar iesi in famila Patrunjel si Violeta Ionescu … eu mi-as schimba numele de familie in Ciorba in locul lor, macar sa fie ciorba completa :))
Stejarel, Brandusel, ii stiu
Am avut un coleg , Norocel .
Daca e din Craiova, il stiu!
Bujorel!! Stiu eu pe cineva 😎
Ghiocel -nume pentru un tip de etne roma. 😳
Ciresel Dumitrescu, a fost prof de romana la Brasov.
Mama mea mi-a dat un nume deosebit , Leocadia!!!La mine-n sat fiind copii nu prea retineau usor numele asa ca-mi pusesera porecla “chineza”, iar apoi Lelo/Lela!Nu mai are rost sa va spun de cate ori am fost intrebata de originea numelui si cine mi-a pus numele acesta!
In Grecia copii mostenesc numele bunicilor, si nu de putine ori am intalnit copii cu nume antice si de demult pastrate si mostenite cu evlavie din generatie in generatie!
Pe fii-mea o cheama Leria, desi aproape tot familionul a vrut o Andree, ca vorba aia era in prejma lui Sf. Andrei. Sase din sapte bebei nascuti in acea zi erau Andrei sau Andreea. Am zis ca e prea mult.
Ii place numele, e deosebit si usor de retinut dupa ce ti l-au stalcit ceva vreme…
@Sonia:
Leru-i ler, zau … e chiar ontopic! Leria e … fix ca manusa! 😆
Si eu sunt Leokadia..de la strabunica numele 🙂
Mai reactionez la exclamatiile de genul ” vai da ce nume-i si asta, e romanesc?!”…. dar pe scurt ma recomand Leo 🙂
Dar de numele colegei mele de liceu Harca Iorgula ce ziceti?(cu a de la încrâncenare dar nu-mi iese)Și ere o moldoveanca frumoasa și desteapta.
Ca si purtatoare a numelui Ciobanu, i resent that! :))
taica meu voia Clementina. Mama a decis: Claudia. Multumesc, mami :). Un coleg de facultate avea numele Fernand. Frate cu Simon. A spus ca mama a stat ambele sarcini in pat, si a citit tot ce exista: bine ca …literatura spaniola/sud americana din anii comunisti nu continea inca Sclava Izaura sau Carina 🙂
Dar privind obiectiv eu nu mi-as boteza copila nici Gheorghina, Eufrosina, Marghioala etc.
Acum 37 de ani, cică rula un film în care era o Ramonă – cea de la care mi se trage numele… Mă gândesc, Simona, să-mi botez băiatul Thor, de exemplu, că ăsta ai zis că-ţi place, şi să te văd eu atunci ce-o să mai comentezi de numele oamenilor
si o Diana, tot din filmul ala imi vine si mie numele 😀
Pe Buna, născută și crescută în Rășinari, o chema simplu: Pria! iar ea și-a botezat una dintre copile Zoe-Sora. Draga de mama a trebuit să îndure gluma perpetuă a profesorilor fără imaginație: “Zoe, Sora Octaviei, sa iasa la tabla”…
In copilaria mea, printre prietenii pe care îi aveam la bunici în Sibiu am mai intalnit o Cosmină, două. Abia prin anii 90, tocind treptele babilonice ale ASE-ului, și cu ajutorul apariției unei starlete TV,am inteles cu ce nume incredibil de banal au reusit să mă procopsească.. Mă simt furată de o ciudată trediție de familie
ps pe sor-mea o cheamă Marcela
Nice post. Radem noi de numele adoptate de mamele si tatii romani, dar nici cu Spania unde am ales sa locuiesc nu mi-e rusine: primul nume a la española care m-a oripilar imediat ajunsa aici e Ethan, dar nu scris cum vedeti, ci cum auziti, Ízan, pentru ca traducerea fonetica in Spanish a prenumelui domnului Hawke e precum v-am scris inainte, Ízan, fratilor, cu accent pe i. Jeesuuus…
Si mai sunt, dar back to our sheep, in Romania copila fiind, aveam o vecina de cartier, Aspirina Istrate o chema, de natie rroma, dar cu un spirit foarte fain, stia ca avea un nume de-a dreptul nepotrivit, dar il acceptase, si era si mandra de el pe deasupra. Ce-o mai fi de ea…nu mai stiu…. Go, girl, Aspirina, go!
Da’ de Napoleoni, Leonarzi si Elvisi nu ati auzit? tot minoritari. Saracii ce i-au potcovit.
Am avut colegi asa: helzy stoica. Elvis-constantin si numele de familie era ceva cu v…
Era o fata giulianela (toata lumea ii zicea televizionela).
Stiu doi de norris si doi de armand (de-o seama cu noi). Unul era armand ilie.
Acum avem prin vecini: albert ciobanu, nicholas rusu, mina (de la sf mina) pt o fata, clarisa, e plin de eve dar nu si de adami!!
e o moda acum cu numele de baiat Luca. Mie personal nu imi place (suna mai mult a nume de familie) dar deh….nu te poti pune cu moda….
In italiana, Luca si Andrea sint nume de botez pentru barbati. In romaneste Luca este nume de familie iar Andrea nume mic de fata sau unealta de facut plovere si ciorapi. Mare incurcatura!
O amica italianca a vazut odata o expozitie de Mircea Cantor si-mi povestea ca i-a placut. Si eu de colo, da… e mare artist (vorbeam la masculin), o vad ca se hlizeste si-mi zice “eu am crezut ca e femeie….” ca na…se termina in “a” 😮 😆 😆
pentru Canadezul..la noi in tara prenumele de fata se scrie cu doi “e” (sau in unele cazuri “i” ) si asa se si pronunta… 😉 e o diferenta fata de pronuntia in italiana sau de andreaua la care faci referire.. 😛
O prietena de-a mea a spus ca daca o sa aiba o fata o sa o cheme Teona, pana la urma s-a razgandit pentru ca foarte multi i-am povestit despre Editura Teora. In final s-a ajuns la Sofia Maria si asa a ramas numele.
si mie imi place Teona ; si Iona, si Dara si Dania ( personaje din carti)-
dar nu am fete asa ca..au scapat
Am o sotie de var primar … Donia! Brunetica, fata de kirkiza, o scumpete! 😀
Exacustodian Paușescu, nascut la Cotu Ciorii, Buzau?
ei?
cunosc Lilian Ostropel, Cerasel, Mercedesa, Elvis(mai multi), Principesa, Benigna, si piesa de rezistenta, doua de fapt Virginel S (azi mare in afaceri), respectiv Labamare Virginica.
He he…. Colegii de clasa ai fetitei mele vor fi: Maximilian (alintat Maxi), Demetrius, Fineas, Amedeo si multe fete Nectaria, Ana si Mara.
prin anii 70 , in revista ” Flacara ” , condusa pe atunci de Adrian Paunescu , un articol referitor la aceeasi ” abundenta ” de nume care mai decare ” de fite ” , sa incheia cu o recomandare : ” pentru acei parinti care-si boteaza copii cu cu astfel de nume , recomand sa asculte multa muzica populara si moare de curechi ” !
pe mine si pe surorile mele ne-a botezat mama ( in ciuda rezistentei socrilor ei) – cu nume mai..rare in generatia noastra; atat de rare incat pe prietena mea ce-a mai buna o cheama la fel ..
Alta e o Camelia ..hm..la ea mai merge
Una din surori e o Bianca de aproape 50 de ani
Al meu sot a spus: nu ne botezam copilul Andrei, Luca, David ca..strigi in fata blocului unul din numele de mai sus si raspund cinspe’ copii. Si bine am facut pt ca la scoala are in clasa : 2 bucati David, 1 bucata Luca, 2 bucati Filip! si m-am gandit la Victor; noroc ca am renuntat- sunt vreo 4 Victori in cartier pe o raza de 100 de metri, de varste apropriate; si am ramas la Horia; si imi place si acum..
Stiu pe unii: Yugo si Salvia (sora si frate )- ma rog, prin studentie ii stiam..
A, si nu ii inteleg pe cei care au un nume care se tot repetea in familie gen: Adi mic, Adi mare, Adi gras..( fiul, tatal si unchiul!) este too much
Eu stiu multe Cristine – si cand vorbesc despre una din ele trebuie sa le pun un adjectiv sa se prinda al meu sot despre cine vorbesc 😀 .
( apropo de Virginel: eu stiu un Reginel
erata : Yugo si SLAVIA
Nasol de voi. Pe baiatul meu il cheama David si chiar ma durea in paispe ca mai sunt alti 10 nascuti in aceeasi zi cu el-acelasi nume (dau un exemplu). Noi ne-am mutat de 1 an si nu e nici un David pe aici deci nu te lua dupa cat de popular e un nume. Il pui pentru ca iti place si-l spui cu drag.
Am ras cu lacrimi la aceasta postare 😆 😆 😆
eu la strumf m-am gandit la un nume la care tineam mult si e destul de rar in Romania. Ta-su s-a gandit ca ce bine ar fi ca pe langa numele pus de mine sa mai adauge si el unul, varianta masculina a numelui meu si a cred jumatate din familia mea. Cand strumf a facut ochi si a facut primele propozitii si-a zis simplu alt nume si de atunci asa se recomanda, indiferent cat de oficial este cadrul. Ba la gradi toata lumea asa il striga. Deci geaba chinuiala………………….depinde de leul din casa
Vlad ,chiar nu face parte din nici o epoca ? e unu nume asa simplu si neimportant ?
Am o prietena , “Nazare” si mereu glumesc cu ea : – “Poate ai norocul sa te mariti cu unu din neamul lui “Mazare”
Ba da , Vlad e OK
nastrusniciile povestite depre nume fac hazul 😛
Prin clasa a XII a, ne-a venit un coleg nou pe care il chema Elvis Lautaru si a fost trecut la sfarsitul catalogului. Toti profesorii, la prima strigare de catalog, ne mustruluiau ca am facut farse cu catalogu iar noi nu mai stiam cum sa-i convingem ca e pe bune. Distractia mare era cand colegul nostru lipsea )))))))))))))))
și eu am probleme că mă strigă copii nenea iulian…
dar părinți cu idei (e drept că nu așa numeroși) au existat mereu; prin anii ’80 mă uitam la o poză în care erau vărul meu și un coleg de clasă; pe spate era scris: cristi și carmen!! wtf?
în generală am avut o colegă numită capmare; bineînțeles că avea capul mic…
în satul din moldova unde este firma pentru care lucrez sunt multe familii Celmare; ei, prin anii ’90, la universitatea din iași era un prof de filosofie, cred, care se numea Celmare Ștefan și a cărui “glumă” preferată cu studenții, la examen, era următoarea:
-domnule student, nu prea v-am văzut pe la cursuri (cine naiba se ducea la ISE pt filosofie)!
-da dom’ profesor, mă scuzați, știți, greu cu bursa, am un job etc.
-bine, bine, nu face nimic dar nu se face să vă examinez fără să facem cunoștință; eu sunt Ștefan Celmare!
loaza, invariabil cu un rînjet tîmp, răspundea:
-și eu Mihai Viteazul! (sau alt domnitor celebru, după inspirație)
depinde ce chef avea profu’ de tămbălău dar invariabil ăia se albeau cînd le arăta buletinul
La unguri, Nagy Istvan e un nume destul de comun. Am avut un coleg pe care il chema asa si il strigam Stefan cel Mare.
Dupa aia la munca am avut un coleg francez pe care il chema Etienne Grand, dar cu asta nu ne-am mai permis glume pe fata.
Stefan cel Mare e chiar un nume de famile, sper sa ma fie. Am avut o colega de institut Oltenitei 111) cu acest nume. Sau si un coleg? Stefanii astia sunt multi!
La gradinitza, baietul meu are putine colege, vreo 6, dintre care 4 sunt asa: Alessia, Alexa, Alexia, si Alexxia.. e de mirare ca nu le stie decat pe Maria si pe Antonia? cand il intreb despre celelalte care care e, ridica din umeri nedumerit..
Nu-i problema, nu e necesar sa le stie. La scoala poate nu le va avea in clasa sau va fi cu bagare de seama si va stii ca sunt 4 Alexi si e mai usor asa. Cine a iesit la tabla? Alexi. A cui e ziua? Alexi :))) Problema e la tine ca nu stii tu despre care vorbeste
Un cuplu care a trait in Tara Sfanta mai multi ani, a revenit in Romania si ea a nascut un baietel pe care l-au numit Ronen (=bucurie in ebraica). Numele complet: Ronen Sdrăilă. Saracul…
Si mai am un exemplu de la o vecina din bloc care avea numele de familie Cioară. S-a maritat si a luat numele sotului: Zburătoare.
Mătușa mea lucra cu o tipa născută Covrig și măritată Gogoasa
si tu cand ai fost mica erai hippioata 😛
cel mai aiurea mi se pare sa pui un nume care se scrie diferit de cum se rosteste, pt ca va fi extrem de neplacut pt bietul copil peste tot unde isi va da numele sa spuna, Alessia cu 2 de s, sau Patrick cu c si k, sau Isabella cu 2 de l, sau Ayan cu igrec etc etc. Mi se pare criminal.
Nu doar asta, dar la tara am intalnit un Brian.
Si nu il strigau ‘Braiăn’, ci Brian – exact asa cum se scrie.
Amir si Timur, frati. Iar Emma este nume din vremea noastra, contemporana cu Simona, sic. Am avut o colega in liceu cu numele asta si am tinut atat de mult la ea, ca mi-am botezat prima nascuta la fel. Si culmea, e la fel de “smechera”‘ca prima Emma. 😀
Eu am o prietena din copilarie care si-a botezat fata Emma, dar am o presimtire ca s-a inspirat din serialul Friends, unde Rachel si-a numit copila Emma. Pe fii-su il cheama ca pe tac-su, dar prescurtat.
Mie mi-a placut numele de Emma de cand eram mica si nu de la serialul Friends ci de la Emma Watson (Hermione Granger:)) )
Eu cunosc o tipa care se prezinta foarte mandra Beatrice Ela Labă. De ce, de ce nu-l lasa macar pe Ela acasa, ca sa nu ne umflam de ras cand o auzim?
In fine.
E greu cu numele copilului. Sa nu fie nici prea comun, nici prea diferit 🙂
STEJAREL, GADMIELA, HADASSA,
Hadassa e numele celui mai mare spital universitar din Ierusalim…o fi avand amintiri placute de acolo? 🙂
1. – Asistenta medicala de la gradinita la care studia fiul meu se numea d-ra Fasole. A dat Dumnezeu, s-a maritat, o chema d-na Punga. A divortat, s-a recasatorit si-o cheama d-na Gogoasa.
2. – Vecina mea de la etajul 10, secretara unui director de la o firma de transport, era foarte sperioasa. Atat de sperioasa incat, atunci cand venea din tura de dupa-amiaza, ruga soferul sa astepte in scara blocului sa urce ea cu liftul la 10 si sa plece abia dupa ce-i face ea semn, din capul scarilor, c-a ajuns cu bine si n-a atacat-o nimeni.
Intr-o seara a apasat pe butonul etajului 9 in loc de 10. A ajuns in fata usii si nu era usa ei. Mai mult, pe usa scria ceva ce nici n-a inteles prea bine, de spaima, desigur. Numele locatarului cu pricina era Hustiu Nicomidei. Asta statea prostita in fata usii si gandea rapid: “e o farsa, mi-au schimbat extraterestrii usa, sunt in alt bloc, e un cosmar”…de-astea ii treceau prin cap, pentru ca n-are cum sa scrie asa ceva pe-o usa, numele asta nu poate exista.
Doamne, m-am spart de ras!
demult nu am mai ras asa bine :)))
Am avut colega de facultate Fabioara (nu Fabiola,ca regina), coleg Macare (pototp de glume pe seama lui), mai stiu pe cineva Feridia ( a nu se intreba pe cei care au facut chimie cu doamna: s-ar putea sa le provocati un infarct), Nazarica, Mina pentru o femeie (Sf. Mina era soldat).
Zicea Nike ce strumful ei ca s-a botezat singur. Asa e: stiu pe cineva Andreea Alexandra si care, mica fiind, s-a autodenumit Coca. Si asa i zicem si la 45 de ani. Si exemplul tipic pentru mine de proasta inspiratie : Mugurel, care are 2.1 m si 120 kg. Si nu mai are niciun alt prenume. Or fi crezut ca ramane la 51 cm si 3.5 kg.
Acum vreo doi ani am avut in grupa la gradinita (sunt educatoare) un baietel pe nume Paris Ciobanu:) Insa partea cea mai amuzanta a fost cand m-a sunat intr-o zi mama lui si s-a recomandat: ,, Sunt mama Parisului ” Asta sigur n-ati mai auzit-o:))
😆 😆
da io de ce am devenit iso(devina) din ios(devina) ? 😮
ai trecut la ISO9001…
ca sa fiu la subiect m-am rebotezat! Bine ca am vazut ca se poate, ma gandesc sa reapar cu un nume inspirat din postari-le anterioare
😆 😆 😆 😆 “mama Parisului” 😆 😆 😆 😆 cu siguranta nu am mai auzit… 😮 😮 😆
Am avut si eu pana acum elevi 3 Parisi…cel mai tare era Paris Paris (ca asta ii era si numele de familie). Chiar, oare ce gandesc oamenii care isi boteaza pruncul-baiat- cu acelasi nume cu cel de familie? Cunosc un Ion Ion, Ion Ionel, Gheorghe Gheorghe(actorul)….Am mai intalnit in randul minoritatilor si Londra, Printesa, Anglia, vreo 3 Winetu(o)… am o amica ce si-a botezat copilul Veniamin, asta mic si acum la 6 ani zice ca il cheama Amin(in 2-3 ani o sa ii zica ma-sii ceva de dulce…)
Pe mine m-a chemat Beliu Marta Madalina toata copilaria si adolescenta. In scoala generala toata lumea imi zicea “moartea”. Unii, “Moarta”. Apoi le-a picat fisa ca nici numele de familie nu e prea fericit si prin liceu imi ziceau “Moarta belita”. Sau se injurau unii pe altii cand treceam eu, cu “beli-te-ar moartea, ba!!!”.
Sa trec de la Beliu la Baciu a fost pentru mine ceva gen mantuire. Am auzit ingerii cantand cand mi-am primit noul buletin.
Pe cuvant ca atunci cand imi spun numele ma simt o Cantacuzino cel putin! Brusc imi vine sa-mi fac vant cu evantaiul si sa clipesc repede: “Madalina Baciu, anșante!”
Ahhahaaahaa, ahahaaaa, m-ai scos brusc din semi-depresia in care pluteam!!
Anşanté, madame Baciu, hai, sa traiesti si sa clipesti suav din gene de fiecare data, fix din spatele evantaiului!! Mor aici de ris, ce mi-a placut cum ai scris 😆
Foarte bun, ris cu hohote, stop
Mama mea, o individa plina de idei si aspiratii marete, citea pe rupte in tinereti. Cand era insarcinata cu mine, citea “Torente”, in care unul dintre personaje se numea “Marianne”. Dar cum pe ea o chema Mariana, a zis ca daca face o fata, o s-o cheme Anne-Marie.
N-ar fi fost deloc grav, daca si-ar fi pastrat numele de fata cand s-a maritat, insa n-a fost cazul. Abia prin clasa a 8-a cred ca mi s-a spus Ana si Anne, in rest la scoala toata lumea ma striga cu delicatete: Saftooo!
Dupa ce am divortat, la vreun an dupa asta s-a trezit tata dupa o bere, sa ma intrebe de ce n-am revenit la numele de fata. I-am zis ca mai bine ma mai marit o data, daca nu-i place numele fostului sot, da’ la Safta eu nu ma intorc!
N-am mai ras cu lacrimi de prea mult timp, era si cazul, nu? :)))))))
Haiku
(de) mine
Pune mana pe condei si scrie!
Incepi cu mine, dar scrie.
Nu vezi ca rade lumea de tine cu lacrimi?
Alemașeri, tupeu! 😆
ansante enchante Made
😛 😛 😛 😛 😛
Made in Ro?
Am zis ca mor de ras ! Si mi-am adus aminte de un coleg din generala pe care-l chema Richard Stefan Rene Popescu, iar profa de fizica ii zicea suav (era o mare figura,in sensul bun) : ,,Fanica,ia iesi tu la tabla!” Marele lui noroc era ca avea o minte brici si simtul umorului pe deasupra.
Eu sunt Mugur Baciu, incantat! Am avut o sora Carmen Crenguta, nu prea ne au râs copiii in scoala! Dar la 54 ani sa te numesti Mugurel, da, asta e un handicap! Bine ca ma cheama si Victor!
:)))
Super, am ras copios :)))
Cele mai neobisnuite nume de barbat pe care le-am auzit sunt Robinel (cu L nu cu T), Roger (Xulescu,nume neaos) si Boldur (fiara palosului, daca l-ati uitat pe Alecsandri…sau pe Delavrancea ca eu i-am uitat).
Gheorghe Boldur a fost creca ministru secretar de stat pentru industria de armanent prin anii ’80. Sau … ceva pe acolo, controla intreprinderile din CIES, pentru cunoscatori.
Asta de care stiu eu avea prenumele Boldur.
Vezi tu cum esti mai Alex! Ma faci sa dau din casa 👿 .
Cu Boldur asta al meu e o legenduta de toata dragalesenia. Ce bine am face daca i-am gasi aplicapilitate in prezent. Ala continuu, englezesc 💡
Cica odata, prin anii 7zeci-8zeci, nu dam date precise, armata trebuia sa “releveze” o anumita formula de sticla, cu proprietati speciale, pentru niste aparatura optica … Cine nu ma crede sa-l intrebe pe Tata Uraniu, ca ii face capul franjuri (franje de fapt, pentru cunoscatori). Merge Nea Boldur la un institut de cercetare-dezvoltare, unde exista un laborator de tehnica sticlei si pune problema pe masa, in prezenta unui grup ( format aproape exclusiv din femei … statiiiiiiiiiiii, fetelor! Nu-mi sariti in cap! Asa era grupul alcatuit si asa e legenda. Eeeii, Doamne!) Doamna sefa de colectiv apreciaza increderea Partidului in forta cercetarii romanesti, multumeste in numele colectivului pentru oportunitatea de a lucra in interesul armatei romane, bla, bla, bla. Doamna,ca sa se inteleaga, era o protejata a primei chimiste a tarii, asa ca nu duce lipsa de “spate”, dar simtea glontul suierandu-i pe la ureche.
Moment in care Boldur arunca bomba: In cat timp avem formula sticlei? Boing, boing, boing … asa facea sefa pe scaun, incercand disperata sa prinda o figura colegiala in colimator (sic!) ca sa poata da un raspuns ferm, pe masura intrebarii. Un val suav de inspiratie o cuprinse subit, in spiritul practicilor anterioare, asa ca incepu sa insire niste etape goale de continut concret, cu oarecari regasiri in munca de cercetare, dar ineficiente si inoperante vis-a vis de urgenta solicitarii. Fredonarea asta, cu studii peste studii, delegatii pentru documentare tehnica, vizite gen schimb de experienta, macar in RDG, alea-alea … l-au intrigat, chiar infuriat si mai tare pe Boldur. Drept pentru care a cerut cheia salii de sedinte, le-a sugerat cercetatoarelor, ca in frunte cu sefa lor, sa se angajeze ca in trei luni vor avea formula sticlei optice. Ar fi o rusine pentru armata romana sa nu poata “vedea” inamicul care pandeste la granite, incheie omul. Ingrijorarea i se citea deja pe fata. Babetelor chimiste li se citea la fel. Incuie omul usa, ordona paznicului sa taie legatura telefonica cu sala de sedinte si pleca din institut. ii spuse pazniculul telefonul la care poate fi gasit. PUNCT!
Dupa cateva scancete, ma scuzati, pardon, dupa alte cateva intrebari incrucisate, dupa mai multe reprosuri privind rezultate anterioare si dupa cateva conditii puse ca degetul pe rana, rana fiind nivelul de salarizare al unor “tovarase” care se remarcasera ani de-a randul, dar ce folos … ca numai 33% din personal putea primii gradatii, asa hotarase CNST-ul (ufff!). Discutiile n-au depasit doua ore si ceva, iar termenul a fost devansat cu 15 zile, asta datorita (sau din cauza, ca mereu incurc datorita cu decat, sau cu ori, daca si cu poate) zelului sefei de colectiv. Batai in usa, tipete, plansete (canci GSM, Oringi, digi a.s.o.). Paznicul il suna pe Boldur, asta vine dupa alte doua ore (strateg, omu’, slefuit dat dracu’). Intra zambitor, i se citea succesul pe fata. Sefa era in extaz ca poate raporta realizarea planului inainte de termen, celor cateva “roabe” cercetatoare, care muncisera pe branci ultimii zece ani fara sa primeasca macar un grad stiintific le venea s-o sfasie, dar macar acum avusesera ocazia (rara, atunci!) sa negocieze direct cu Boldur. Si le-a aprobat personal gradatiile. Fara insa a stirbi cumva autoritatea sefei, ca era “pusa” politic. Deh! sefu-i sef si-n pielea goala (oops!), in sfarsit sa traiasca, pupat Piata Endependenti, ca asa fu legenda.
Pacatu’ mare e ca-i adevarata. Azi se poate intalni in forma continuata, dar pe invers. Se promite ca se face, dar nu se face, se face pe sectiuni, dar nu se unesc, se inaugureaza la cinci foarfeci, dar a doua zi apar fisuri, se fac centuri oraselor, dar izolate de coridor … Unde esti tu Tepes? Sau Boldur, de ce nu?
Soacra-mea, la primul a avut mana buna, ca a ales socrul meu numele.
La al doilea, de fapt a doua, a zis ca mai bine sa para copchilu de alta natie asa ca, in loc de Elena a iesit Elleni Sofia. pana la urma s-a ales praful de grecisme si a ramas sa se prezinte Hela.
Hai mai treaca mearga. La ultima s-au consumat rau bateriile si a iesit direct Elizabet,exactamente cum se aude.
Cum sa te cheme Elizabet?
Vorbim de om cu studii superioare.
Pardaillan Didila și Ulise Bolmandîr
Haha, subiectul asta ma framanta si pe mine. 😆
Cea mai ciudata imi pare resuscitarea numelor vechi, bizara treaba sa se insoare Damian cu Amira sau Yannick cu Dumitra. Altminteri nu inteleg rationamentul prin care, dorind sa individualizezi fiinta ‘a mai pretioasa printr-un prenume rar, ajungi s-o botezi exact ca pe alti 154689 de colegi de generatie. Nu inteleg alaturarile de tip nume-fitos plus Maria sau Ana, ornate eventual cu Cacarez drept nume de familie, si ii compatimesc sincer pe Braduti si Codruti (unde o fi fost mintea parintilor, mos Bradut?).
De fapt nu pot sa spun ca imi place vreun prenume in mod special. Eu am doua (la fel, nu pricep care-i rostul), banale, plus un nume de domnisoara… hidos. Cum bine zicea cineva mai sus, au cantat ingerasii cand m-am maritat si m-am pricopsit cu un nume “civil”. 😆
Bunicul lucra pe la Boldesti-Scaieni, era brigadier de foraj la prima sonda de 5000 de metri, asta pe timpul lui Dej (care, din cat stiu, chiar a vizitat sonda). M-a luat si pe mine acolo pentru o saptamana, impreuna cu bunica, doar-doar m-oi satura si eu de struguri. Era o parcela bunicica de vie alocata de G.A.S. anume sondorilor, care lucrand la foc continuu, mai supravegheau via sa nu fie praduita de te miri cine. Eu unul nu m-as mira deloc, se stiu ei de cand lumea. Luni a cam plouat, asa ca accesul in vie era cam naspa pentru mine. Seara bunicul a intrat in schimb si a rugat un subaltern sa culeaga o tarna de struguri si s-o aduca la apartamentul din Colonie. Bate omul la usa cu tot respectul, discret chiar. Stia de coana Mariuta ca era cam apriga. Odata a oprit muzica la hora rupand arcusul vioristului, de-a amutit toata suflarea dansanta din local. Altfel nu-l convingea pe bunicul sa mearga acasa, ca doar se daduse marsul pentru familisti. El invocase ca a uitat sa ia tigari si s-a intors. Ii scaparau pingelele cand a intrat bunica, dar nici altcineva n-a remarcat ca se indreapta usor-usor spre scena, urca hotarata si trosc! Smulge arcusul vioristului si-l rupe pe genunchi. Iar hora fara vioara, bleah!
– Cine este? intraba bunica un pic cam poruncitor (nu stia cine, ce, de ce si cum).
– Sarumana coana Mariuto, Flocea sunt. M-a trimis dom’ kirovnic Savu cu niste struguri pentru matale.
– Cineeee eeesti?? tuna bunica (se apropia Sf. Ilie, cred). Cum te cheama, maaa?
– Flocea, coana Mariuto.
– Gasite-ar o mie de draci (era vorba ei), daca-mi spui mie vorba asta. O mie sa te gaseasca. Lasa strugurii si pleaca pana nu deschid, ca te jupoi de viu daca pun gheara pe tine. I-auzi al dracu’ cum vorbeste!
Din mia aia nu stiu daca se incumeta vreunul sa-l prinda pe bietul Flocea, ca duduiau scarile cu el.
Infine, ce pot spune e ca in seara aia mi-am facut toate poftele cu strugurii aia. A stiut sa aleaga, nu jucarie. Si nici macar nu mi-a pasat de onomastica omului, cu toate ca ma cam prinsesem cum devine cazul , ca de mic am fost precoce, dar mi s-a spus tarziu. Si nici bunicii nu i-a pasat. Gata-gata sa terminam tarnica. A doua zi dimineata a venit bunicul si a cam repezit-o, ca-l face de rusine fata de oamenii lui. A luat bunica o juma’ de tuica din portia pentru bunicul, adusa de-acasa, de la radacina prunului si s-a dus (singura, printre vii) la Flocea sa-i ceara scuze. Avea un talent impaciuitorist mai ceva ca ala de scandal. Ma oftic ca n-am fost de fata, ce ne-am mai fi ras!
De cind n-am mai auzit cuvintul “chirovnic”! Cred ca bunicul meu a fost chirovnic (maistru sondor, nu?), tot in Prahova.
@ana:
Cam asta inseamna, daca nu cumva ii este asociat si intelesul de brigadier de foraj, mai precis persoana care conduce si raspunde tehnico-administrativ de toate operatiunile efectuate de brigada de foraj (formata din echipe, care lucreaza in 3 schimburi). Maistru este un nivel superior de calificare, dobandit dupa absolvirea unei scoli de maistri. Brigadier este o functie de conducere . Ma luai cu “datul mare” si uitai de kirovnic. Pentru a scoate setul de prajini de foraj in cazul in care trebuia sa mai adauge o prajina sau in cazul ruperii-blocarii sapei, maistrul sondor (sau brigadierul) manevra un troliu actionat de un tractor pe senile (mobil, adica). Troliul desfasura/infasura un cablu petrecut peste un sistem de scripeti, pe scurt, geamblac, dispus in varful turlei sondei. Troliul era rusesc, fabricat la uzinele KIROV. Mai la obiect nici ca se putea. 😳
Hai ne mai dam un pic in stamba sa si explicam aici si de unde vine termenul geamblac. Asta e si mai tare. Corect ar fi Gion Blec, dar stii cum traducem noi, academicienii petrolisti, mai pe scurtatura. In zona mea (tot petrolifera, se intelege!) sunt familii intregi care poarta numele Geamblac. Tractorul (sau troliul) KIROV era rusesc, dar sistemul de scripeti era american. Majoritatea sculelor de foraj adoptate in Romania erau de fabricatie americana gratie capitalului american (si nu numai)) implicat in industria “aurului negru”. Iar geamblacul era fabricat de firma unui texan, cred, care se numea John Black. Cat de simplu era sa va prindeti! 😆
Tema de casa: Ce inseamna “trolist”? Hai ca-i simplu!
A nu se confunda cu trollist!
Revenind la topic, s-ar mai gasi si alte nume celebre care-si asteapta nasi ori purtatori: Ciocan Usurelu (pentru sportivi), Secera Toth Frunzaverde, cu varianta Sulfina (pentru politicieni puternici), Sageata Bogatu (pentru tati de icoane) sau Colac Pupaza@Cuc Mierlescu (pentru artisti, gen).
OMVedea ce (si cat) o sa mai fie, dar din aur negru mi-e ca vom ramane doar culoarea in fata ochilor. Sau rosu montan, de ce nu? Nu ne-am vandut tara si de bucurie ca ne baga lumea in seama, am dat-o cadou.
Maaama, mi-am amintit una de cand lucram in banca si inregistram dosare de IMM-uri:
Asociatii: Dl. Hoț si Dl. Minciună.
Firma: Hotmin srl
Domeniu activitate: Consultanta in afaceri.
Administrator: Pușcașu Marin.
Nu-i incurci? Administratorul pare ca era si paznic, zic.
In vremurile mele vechi de multinationala observasem ca pe directorii economici din diverse firme ii chema in general ceva de genul: Cascaval, Branzoi, Leu, Rublenovici, si alte de-astea (mai lipsea vreun Pesches sau Bisnitaroiu) . (pe bune !)
Cascaval era un inginer specialist in sudura, la fosta uzina Steagul Rosu. Chiar specialist, din doua degete facea arc electric. Mai ceva ca Chuck Norris! Suda tot ce intalnea! Povestea ca pe vremea cand s-a construit telefericul spre varful Tampa, de catre o firma italiana, parca, a scapat din elicopter un profil I500, baietii stiu, poate si fetele. Temperatura ambianta era undeva sub 20 de grade Celsius. Profilul, lung de 9 m, s-a spart in trei bucati de oarca ar fi fost de gheata. Rezilienta la temperaturi scazute, gen. Sari, Tata Uraniu, cu explicatiile, ca intra lumea in panica!
Maaaaai mult decat atat!!! Era puscas marin !!!!!
Aveam niste vecini la tara la bunici, in copilarie, pe care ii chema Basinita (de la “basina”, nu am diacritice), iar in facultate o colega cu prenumele Mucica Sanziana. Mereu mi-a parut rau de ea, era fata frumoasa si isteata. Numele de familie nu il mai stiu, era destul de greu de pronuntat.
Eu sunt in cealalta tabara cu numele de familie, aveam unul relativ normal, nu s-au facut mistouri de mine cand eram mica, dar apoi m-am casatorit.. si au inceput mistourile. Deci se poate si invers 😀
Băşiniţă poate avea o etimologie mai complicata decat pare. Poate veni de la cuvantul maghiar “besenyők”, care inseamna “peceneg”. Adica sa aiba aceeasi origine ca si denumirea comunei Peceneaga, din Tulcea. N-as putea fi sigur, e posibil sa nu fie asa, dar a existat si o localitate cu numele Beșineu (acum schimbat) si avand etimologia de care vorbeam. Nu stiu insa sigur. 🙂
Mamei au vrut sa-i dea la nastere numele de Tecla (dupa o bunica sau strabunica de-a ei). Slava cerului, s-au limitat la Maria. Dar a existat in anii ’80 o sportiva (la caiac-canoe, in lotul olimpic), Tecla Borcănea!!! Din fericire s-a maritat si a devenit Tecla Marinescu. A fost si campioana olimpica, nu o oarecare!
In oraselul in care mi-am petrecut eu copilaria existau nume de familie ciudate (cica de origine tatara, ramase dupa invazia din 1241). Hai sa va zic cateva: Sfrângeu, Şorobetea, Ogâgău, Cârcu, Râmbulea, Folfă, Gagea, etc.
M-au botezat Adina Mihaela. In ’78 era. 37 de ani mai tarziu,sunt numita Dina,Ina,Adi,Adita,Michi,Mih,Micaela,Michela. Vedeti bine ca nu esti la adapost nici macar cand ai 2 nume aparent normale :-). Am 2 veri,Mugurel si Crenguta. Zau nu am inteles nici pana in ziua de azi de ce i-au pedepsit asa. Culmea este,ca mi se parea tare frumos Crenguta cat eram mica 🙂 o invidiam sincer pt numele asa suav si primavaratic 🙂 Acum am o colega de munca,Laura Bella. Din pacate este tare uratica saraca 🙂 Toate prietenele de varsta mea erau Loredane,Daniele,Cristine dar Alinele predominau. Masculii era cam toti Stefan,Adrian,Sorin,Mihai,Lucian…eram mai pe la tara noi asa 🙂
Am mancat un “u”.Vai steaua mea,scuzati,scuzati.
sau sa te cheme Gratiela si sa fii halterofila…
Luminita Steluta Intuneric ( stiu ca radea fiu-meu o data citind nume haioase pe net); pe asta l-am retinut;
stiti si voi parinti care si-au botezat copiii gen: Andrei si Andreea? sau Alin si Alina?
Alin si Alina, da. O colega din liceu (buna prietena), Alina, avea un frate Alin… A!!! si mai am in familie.
Tata, Adrian, matusa, Adriana (da’ mai e si un unchi, Ioan, inafara de ei).
O colega de liceu, Andreea, are un frate…. Andrei !
Da, Cosmin si Cosmina…
Si nu-s gemeni…
Alin si Alina nu stiu, dar frati pe care-i chema Romeo si Julieta, da 😛
Din cartier de la mine: Ulise, Penelopa, Pamela, Bobi, Suelen, Casablanca. Majoritatea, daca nu toti, tigani 😉
La mine in familie se pun nume dupa nasi, sau bunici. Barbate-miu, care nu e “de-al nostru”, a fost primul care a sugerat numele bunicilor, clasice si frumoase. Doamne-ajuta, ca n-a trebuit sa-l conving eu, ca n-aveam nici un chef de certuri si explicatii. Intimplator, mama are acelasi prenume ca soacra ei, bunica care ne-a crescut. Mama fiind o tipa foarte deschisa la minte, a cam miriit cind pe cea mare am botezat-o asa. Al doilea prenume e al soacra-mii, tot clasic. Ciudat este ca eu, cea mica, ai mei si o parte din prietenele ei o strigam pe al doilea nume, iar barbate-miu si colegii o striga pe primul nume 🙄
Cea mica poarta numele bunicii din partea mamei, si al doilea nume este al sorei mamei, care l-a rasfatat si bodoganit simultan pe barbate-miu, acum vreo 16 ani, dar lui i-a placut teribil hahahaaa!
Discleimăr: eu cu frate-miu avem doar un nume, nu ne plac doo nume la copii, ai mei la fel, dar am cedat, ca prea mi-a cinstit neamul al meu soț 😉
Am o prietena care si-a numit fiica exact ca pe fata surorii ei. Motivul era ca s-a nascut chiar de “un sfînt”. Ma rog…
Dom’le ce sa fac daca m-a “fabricat” mama (Dumnezeu s-o ierte!) chiar de Sf. Nicolae? Mi-au zis Nicolae. Iar nevasta-mea l-a nascut pe fiul nostru cel mare de Mihail & Gavril. A fost o “alegere” simpla. Mai greu a fost cu cel mic. S-a nascut de 1 decembrie. Era de ajuns un Nicolae in familie (urma 6 decembrie – Sf. Nicolae) si sa-i fi zis Nationalu’ nu mergea, n-avem cculoarea necesara, 😀 sa-i fi zis Unitu’ chiar nu se cadea. Nu ne-a trecut prin cap sa-i zicem Iulian (de la Alba Iulia, capitala Unirii) si cum deja aveam un Mihai (doar nu era sa ne botezam ca nea Andruta Ceausescu doi copii cu acelasi nume) i-am zis Vlad. Si asa i-a ramas numele.
Am cunoscut recent pe cineva, Aristotel se numeste…am crezut ca glumeste! Nici vorba :))
(edit admin)
@simona: is back! the elephant is back!
Aristotel, hm? Eu cunosc pe unul cu parinti mai glumeti! Decius il bate la fund pe Aristotel el tau.
Da, se numeste Aristotel. Numele de familie: Cancescu. E politician. Nume predestinat, ce mai …
Eu sunt profesoara si am vazut nenumarate nume mai mult sau mai putin ciudate. Cateva mi-au retinut atentia: Alondra, Taisia, Iunona, Alisa, Paviela. Tata avea o colega de birou al carui nume de familie era Curutu. Mai stiu o familie ai caror copii poarta nume de plante; Fraguta, Crenguta si Mugurel. Tatal , inginer silvic.
Si mama?
Muma Padurii?
Alondra, da! Good point! Am pe strada copilariei o nepotica, juri ca-i Shirley Temple, fata conturata, desenata parca de un portretist renascentist cu rezolutie maxima in photoshop! 😆 .
Curutu, ce frumos! Faceam o gluma pe vremea mea cu el: sunam ( de pe telefonul fix, cu disc) la familia Buca. Raspundea cineva. Noi: doamna Buca?
Da?
Domnul Buca e acasa?
Da.
A, inseamna ca tot Curul e acasa.
Si inchideam repede, inainte sa auzim injuratura.
Desigur, telefoanele cu disc n-aveau functia de a arata cine te-a sunat, deci anonimatul era asigurat.
Pe vremea mea, trebuia sa fim botezati neaparat cu nume de sfinti, si anume sfantul din ziua nasterii. Mama, cu vederi progresiste, s-a opus, si asa se face ca pe sora-mea n-o cheama Vasilica si pe mine nu ma cheama Ecaterina.
Noi cautam in cartea de telefon numele Traian. Apoi sunam, tot de pe telefon cu disc, in anonimat, si ceream cu Traian. Daca nu era acasa, spuneam ca l-a cautat Decebal. Unii intrau in hora si raspundeau cu: “va suna el cind se intoarce de la razboi”.
Alta gluma clasica, sunam si pretindeam ca sintem ” de la centrala” si facem un studiu. Adica masuram lungimea cablului de telefon. Unii nu se prindeau, si ne spuneau citi metri are. La care noi concluzionam: ” ooo, perfect, deci va ajunge sa va spinzurati!!”. Si acum rid ca proasta cind mi-aduc aminte ce neghiobi eram, si cum reactiona lumea la telefon. Ce vremuri, dom’le… 😈
@fifi: ești din vaslui, nu? noi la fel făceam în sus pomenitul orășel in the ’80s!! da’ mi-a fost rușine să spun;
am uitat însă una recentă: popasul nuștiucum în nordul botoșanilor… la masa de lîngă mine (era de sf Constantin și Elena) 4 cupluri, 2 over 50, 2 under 30; una dintre tinere…genul fîșneț/obraznic, cu păreri despre orice:
-vaaai ce pantofi mișto are aia, uite, așa se poartă acum, nud!
unul dintre “moși”: cum adică nud? în curu’ gol?
-vai, așa se zice în europa la “culoarea piciorului”
m-am gîndit că ar fi trebuit să știe pronunția europeană corectă, adică “niud” însă după ce involuntar am mai auzit ceva …milano, modă…. domnița a ținut să pună bomboana pe colivă vorbindu-le comesenilor despre prietena sa (n-am înțeles de era neaoșă ori ba) BRIENDA cu nelipsitul accent moldovinesc în pronunție;
P.S.
uăăăi! avieț grijî! numa moldovienii poa sî rîdî, da?!
@Costica Adicatelea daca eu sunt din Bucuresti n-am voie sa rad? Asa discriminare ! Oricum am ras de Brienda. Si mi-am adus aminte de vecina mea care si-a botezat fata Gaviota! Era un personaj dintr-o telenovela al carei titlu mi-a placuat: ,,Cafea cu parfum de femeie”. Telenovela n-am vazut-o, ca astea au prea multe personaje si eu le incurc 😆
si noi faceam farsele astea – se faceau si la Constanta si la Pitesti si la Brasov. .so..era farsa nationala!
Credeti sau nu, dar familia Buca exista, pe vremuri lucrau la Termocentrala Rovinari. Acum sint pensionari, imi aduc aminte ce glume mai faceau colegii… Nea Fane Calescu era un genial la farse de astea.
Am avut o colega de facultate Simfora Faina. Era misto sa auzi profii balbaindu-se primele dati cand incercau sa i se adreseze: domnisoara aaaa Faina, domnisoara Simfora
al meu coleg (la iași) ungur fain din tg secuiesc obosise să tot corecteze profii cînd strigau la catalog:
-Bacs Bela!
– BOOCI, dom’ profesor! BOOCI Bela!
servus dragă dacă ești p’aci, da’ nu știi cine sunt
Acu’ fo 2 ani am fost in vizita la castelu’ Bran. Si erau tone de copii veniti cu scoala, zic, ia sa ma uit si eu cum ii mai cheama pe romanasii astia mici (c-aveau ecusoane): numai Anne-Marie, Rose-Marie, Vanessa, Francesca, Eva, Mariacarla, Clarisse si alte frantuzisme-italienisme grup. 😕 😛 La baieti, se stie, ploo cu Luca, David si Matei. Imaginatie ioc. Mai bine era cu Adrienii, Cristianii si Mihaii vremurilor noastre.
In rest, am auzit ca pe strabunica o chema Aritina (??!?). Am auzit de Artemise, Monalise, Crizalida, Crizantema (si nu, nu erau minoritare). Plus Verginica :D. (era printre rudele prin alianta).
In alta ordine de idei, ma intreb daca o sa revina numele alea gen “Septimiu” (al saptele); “Sextilu'” (hm,hm…ma rog…); “Quintus” (al cincilea) etc…
Continui io ➡ Pompiliu/a, Maximilian, Marțian, Onofrei, Augustin, Eftimie, Serafim/a, Dacian.
Dar de Dobre Georgescu ce ziceti? Fac pariu ca o sa ziceti ca Dobre e prenumele. Gresit! Prenumele e Georgescu. Hai, accept ca parintii … deh, ca parintii. Dar “fonctionaru’ ” ala de la Starea Civila ce-a pazit? Gastele? Ca se presupunea ca tre’ sa fie mai luminat ca restul populatiei.
Din aceeasi comuna: Florescu (prenume), Antigoana (de la Antigona) – uau!
Sau Oprea (prenume), iar pentru partea feminina Prica.
Fereasca Dumnezeu!
In aceeasi zona (comuna) numele de familie Bou e obisnuit. Sotia unui dintre nefericitii cu numele asta se prezenta (cu umor) “Doamna Be zero U”.
eu am 3 prietene bune, toate 3 andra. asa ca maica-mea se loveste mereu de discutii de genul: “pai, andra a zis nu-stiu-ce, dar andra a zis nu si cealalta andra a zis altceva…”
altfel, si eu am suferit din cauza numelui de familie (o culoare), profesorii faceau multe glume nesarate pe seama mea… intre timp am descoperit nume de familie mult mai ciudate, nu mai sufar deloc 😆
Stiu un consilier de service pe care-l cheama Vlad Tepes.
Vlad Tepes, da, cunosc doi… :))
Caz din familie: pe fratele tatalui meu (un taran dintr-un sat de linga Scornicesti) il chema Aristotel, si lumea ii zicea Ristica!
Caz care m-a amuzat: pe tata (nu tatal meu!) il chema Mos Craciun, iar pe fiu – Mos Nicolae (am vazut fotografiile buletinelor lor de identitate pe net, acu’ vreo 2 ani!)
Si inca un exemplu: am avut un ministru Traian Decebal Remes, care avea un frate Cantemir Remes (l-am cunoscut!) si o sora, tot cu nume istoric dar nu mi-l amintesc
Şi un alt frate, Darius.
Pasarica Artemiza se numeste sora. Traia in Caracal candva, nu mai stiu acum.
Eu sunt Ana Alwina. Multa lume n-a fost in stare sa-l inteleaga, desi le explicam frumos pe litere. Pe diploma mea de clasa a VIa am fost botezata Alexina. Dar cel mai tare a fost la o inspectie la fizica, la care erau notati cei care raspundeau cel mai bine, urmand ca apoi sa primeasca fiecare cate un 10. Evident ca iar m-au botezat, de data asta Lavinia. Ora urmatoare cand era timpul sa ne treaca notele in catalog, in prima faza profesoara nu a vrut sa ma creada ca eu sunt Lavinia (nu era nimeni cu numele asta in clasa)..dar pana la urma am primit 10 🙂
Noroc ca in facultate a fost toata lumea atenta si nu mi-a pocit numele deloc 😉
Nume in trend la prescolari: Daria, Neire, Andro, Sebastyan, Ammy, Kriss, Andreiana, Valter/Walter, Odette, Traci, Klara. Am in familie un Cristi Nelu (formally known as Cristinelu’) sau o Valeriana (zisa Vali).
Stai asa, deci Traci de la Tracy??? Gen Bobi de la Bobby? Ahahhaaaaa!!!
Ooooh, subiect pe sufletul meu. :)) Să o iau cu începutul. Eu trebuia să fiu o Grațielă, că așa se numea nu știu ce asistentă din spital (logică de hambar, știu). Din fericire am un prenume comun, de sfânt, și încă unul, al nașei.
Tata e Gabrian (Gabriel în toate instituțiile în care se prezintă, chiar dacă întinde buletinul funcționarilor), unul dintre unchi e Roman.
Tot în familie, prin ramificare, a apărut Aurica (născută prin anii ’80), zisă Aura, măritată cu Pantelimon, alintat de maică-sa Pandeluș. Din fericire pentru el, mai are un prenume. Normal de data asta.
Apoi l-am mai întâlnit pe Leandru Păun, cunoscut sub numele de Dan.
Și că tot zicea altcineva… Da, este greu să ai un nume ciudat – Isabella cu S și doi “l”, Izabela cu Z etc. La fel cum nu înțeleg de ce cineva ar pune trei prenume unui copil. Eu am două, folosesc doar unul, nici nu cred că aș răspunde la al doilea…
Am lucrat o perioadă cu oamenii și era un chin dacă nu aveau actele la ei… Dar l-am întâlnit și eu pe Paris (nu mai știu ce explicație mi-a dat pentru nume, dar își dăduse ochii peste cap când l-am întrebat DE CE?!), pe Elian (combinat cu Adrian), pe Socrate (și Mișu).
În facultate am avut o Traiana, o Cerasela (combinată cu Stafie), o Tediana, o Floriandra, un medic de familie Penelopia Icsulescu, profesoara de latină Gena Rusu, copilul unui alt prof botezat Leila… Dar nici cu numele de familie nu mi-e rușine, mai cu seamă de cele din zona Moldova, gen A(ceva). De curând am dat peste Poale-lungi (presupun că așa se scrie) și Mortasivu.
Și cred că la viața mea am mai întâlnit alte asemenea la care nu mă pot abține să nu râd, dar evident că acum nu-mi trec prin minte. Hmm…
Leila este un nume obisnuit in comunitaea turco-tatara si inseamna “Liliac”.
Lol, am recunoscut câteva persoane! Și eu am terminat FJSC. 😀
Zic si eu ceva. Nu – Radio si Televizorina (Lingurar, dupe nume de familie), elevii nevesti-mii.
Cre’cã lumea fuge, instinctiv, de “locul comun”. Ar vrea sã marcheze cã fiecare individ e unic.
Culmea!, asa si este ! De când a apãrut Homo, NU au existat doi indivizi identici. Demonstrat genetic. A’ma, nu-i CHIAR ca la Sorescu, “trebuiau sã poarte un nume”, dar e pe-acolosa.
Necazul e cã pãrintii NU au idee de ce va sã fie progenitura lor. Nu se gândesc la un Mugurel de 2 metri sau la un “mos Mugurel”. Maicã-mea mi-a lipit si numele Florian, bunicu-meu. Eh, TREI diplome de Bacaloriat ale mele au fost anulate (eram acolo, volintir la Secretariat) pentru cã erau caligrafiate “Florin”. Doar ãsta era Numele obisnuit, nu? Kestia a continuat si dupã.
Dar. Mic test, cu care am avut succes. Scrieti pe o hârtie “Mãr, Gãinã, Maria”. Apoi – rugati un coleg/prieten sã numere rar pânã la 20, si sã vã rãspundã RAPID la întrebãri simple, continuând sã numere. Intrebãrile? 1. Un fruct. 2. O pasãre de curte. 3. Un nume de femeie.
La tipi peste 30 de ani, rezultatul a fost de 99%. Dar Nu m-am lãudat cã le citesc gândurile.
Imi dai idei cu ghiceala de ganduri:
Ia testul si vorbim dup-aia 🙂
E de pe mail, asa nu ma poti contrazice … totul se poate verifica textual, la fara locului.
Deci, ca-mi place deci-ul:
“Pe cât
> batem la pariu că
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ..
>
> VACĂ.. VACĂ.. VACĂ.. VACĂ..
> VACĂ.. VACĂ..
>
> Deja ştiu 4 lucruri despre
> tine:
>
> 1) Nu ai citit nici jumătate
> din “VACĂ”
>
> 2) Nu ţi-ai dat seama că una
> din ele era scrisă cu “B” (de la BOU )
>
> 3) Te-ai întors să te uiti
> care era scrisă cu “B” şi ţi-ai dat seama că
> ai luat ţeapă.
>
> 4) Acum zâmbesti, şi asta mă
> face să ştiu 12 lucruri despre tine:
>
> 1) Citeşti asta.
>
> 2) Eşti om.
>
> 3) Nu poţi pronunţa
> “P” făra să. făra să separi buzele
>
> 4) Tocmai ai încercat
>
> 6) Citeşti în
> continuare
>
> 7) Râzi de tine.
>
> 8) Erai aşa de ocupat să râzi
> de tine că ai sărit peste numarul 5).
>
> 9) Ai verificat dacă era vre-un
> 5).
>
> 10) Tocmai ai râs din
> nou.
>
> 11) Inca râzi.
>
> 12) Acum te gândeşti pe cine
> vei plictisi cu asta. :)) este ?
>
> Distribuie si la
> prieteni”
Nu ca-i fain? Chiar fainosag! 😆
Pe bunicul patern al soțului meu îl chema Badea Badea, iar pe cel matern, Iordache Firu (unde Iordache e prenumele). In facultate aveam o colega cu numele Ana Maria Mihaela (Ana era numele). 🙂
Maica-mea are o eleva Ana Ileana Diana si tot asa Ana e numele de familie
Lingurar Onedin și Cârpaci Winetu
“Vinetu” hahahaaaa, na ca uitasem de asta
Dom’le ce inseamna si cultura asta … Ca daca erau mai “scuturati” isi botezau odrasla Palliser (alt serial din aceeasi vreme “Familia Pallliser” – era lunea seara)
Paris in ziua de azi e nume feminin, vezi Paris Hilton. Lasa, ca si inainte erau nume ciudate. Am avut o colega de scoala pe care o chema Iluzia. Iluzia Negritoiu. Asta era prin anii ’80.
Hai c-am ras zdravăn cu voi. Am avut o colega de generala cu numele de familie Cioară. După ce s-a măritat a evoluat la… Găină. La primul meu job aveam un coleg căruia nu-i știa nimeni numele de familie. Cand i-am găsit din greseala fisa de protecția muncii am aflat de ce: îl chema Muia. Am mai cunoscut pe cineva cu numelw de familie Cheptroșu.
Am locuit un timp în Spania: sa vezi acolo prenume la femei: Inmaculada – imaculata, Dolores-dureri, Rosario-rozariu, sau cum zicea cineva mai sus, nume englezești, spaniolizate gen Yenifer (Jennifer). In Brazilia am întâlnit Michael Jackson de Souza, Elvis Presley Ferreira (si nu-s din alte etnii, ca la noi).
In alta ordine de idei, încă nu am copii, dar ma stresez deja cu potențiale variante de nume. Sotul meu e străin, avem un nume de familie mai altfel. Nu vreau sa pun prenume caracteristice în tara lui, dar nici unele care sa contrasteze prea tare și sa para alegeri stupide. Încet, încet caut variante care sa sune ok, sa se potrivească cu numele de familie și sa nu aibă înțeles ciudat în tarile noastre de origine sau în cea în care trăim.
Eu am avut in liceu un coleg Cioara + 3 prenume. Daca-l strigai dupa prenume, nici nu mai raspundea, saracul. Proful de romana intra in clasa, il depista pe undeva prin ultimele banci si-l striga: “Hai, muta cuibul” sau “Zboara pe alta creanga”. Pe cumnata-mea o chema Capbun, cand au comandat invitatiile la nunta, aia au crezut ca e o greseala si au botezat-o Carbun. Iar domnul de la care se aproviziona mama cu miere si faguri, cand eram copil, se numea Pargras.
La noi la facultate era o fata cu numele de familie Capbatut
uite cum îți mai amintești… directorul liceului unde învățam “corija” comportamentele sociale neconforme ale elevilor cu…”un șeai fierbinti” (încearcă pronunția moldovenească), ceai care consta într-o pereche de palme (cred că purta 12 la mănuși) de vorbeai strîmb 2 zile (oh, the golden ’90s); trecînd pe hol aude gălagie la noi în clasă, intră fuljer și îl surprinde pe numitul Samson Dumitru alergînd și urlînd; ridică mîna pentru tradiționalul “șeai fierbinte” dar văzînd-ul juma’ de buletin îi zice, fără să-i știe numele:”uăăăii….potaie!” în clasă, urlete de rîs de era s-o încasăm in corpore, dar printre lacrimi de rîs i s-a explicat domnului director că pe respectivul îl cheamă Samson și noi îi recitam săptămînal:
“Samson, dulău de curte
Ce latră foarte tare…”
să vezi rîsete la muntele ăla de om, apoi;
Eu am avut o colega de liceu pe nume Muia Tina. Saraca de ea, cate a patimit din cauza numelui. S a maritat imediat ce am terminat liceul, acum o cheama Pisulica 😀
Cel mai ciudat a fost la o licitatie cu strigare cand organizatorul a inceput sa citeasca ofertele: si firma …. reprezentata de doamna.. ( la care tipul se opreste din citit si declara: poate ar trebui sa luati in consideratie posibillitatea sa va schimbati numele de familie – stiti se poate. Raspunsul doamnei: nu, eu ma mandresc cu el, Ok e raspunsul si continua) de doamna SULA este de …
1. Să nu îl uităm pe marele om de stat William Brânză, nu ştiu de ce tocmai ăsta ţi-a scăpat Simona. Probabil pentru că e atât de penibil încât şi mintea noastră refuză să se apropie de el. Sintagma “William Brânză” este, ca să cităm dintr-o personalitate insuficient cunoscută la noi în Ro (Robert Lifton) un tought-terminating cliche.
2. Ar fi meritat pomenit, măcar în treacăt, antologicul banc cu “Atât de tânăr şi deja Gheorghe”.
A….ca mi-am amintit de vremurile de mult apuse ale scolii am avut un coleg Margalina Robertino Niculae Constantin, pana ii terminau de citit numele la catalog il ascultau de 3 ori.
Inca o coleguta care era bata totala la orice materie .. Cleopatra, ce de glume incasa ea cu Cleopatru, doar ca nu se prea prindea de ele decat dupa explicatii. Dar cred ca a reusit in viata roscatica, ochi albastri, picioare lungi a gasit ea un sponsor care sa n-o verifice la gramatica sau la matematica.
Numele meu personal a primit niste rime bine alese veninf de la Raluci … oare ce ? Exact – buci. Acu poate se potrivea rima dar atunci … eram slaba moarta era greu sa gasesti asa ceva pe mine …
In Transilvania, in timpul ocupatiei maghiare, numele de sfinti erau automat maghiarizate (bunicul Ion era Ianos in acte), asa ca lumea dadea si un nume latin/roman (gen Adrian, Iuliu, Cezar, etc..). Traditia a ramas, eu sunt si Ioan, si Adrian. Din judet cu mine: Bulea Caius Cassius; Lesan Fenician Aniador.
Colegi de facultate si de armata (deci baieti), nu dau numele de famile ca nu le-am cerut voie, Mihail Dolores, si, respectiv Gabriel Carmen. Alt coleg, Mugurel, taica-sau a fost inginer silvic (da are un frate, nu surori gen Codruta si Crenguta).
Coleg de generala (anii 70), Lacatus Pardalian (era in voga serialul francez cu marele spadasin Pardaillan).
Sa nu exageram, mai sunt si alte tzari unde jidovii fac pui vii, pe care ii hranesc cu lapte si banii nostri. Romani cu numele David sau Ayan? Cand s-a mai vazut????
Cel mai neinspirat nume pe care l-am auzit a fost cel al unei fetite: Rigoleta. Parintii au fost atat de sadicit (sau incantati de opera lui Verdi) incat nu i-au mai adaugat un alt prenume langa. Partea si mai funny este ca ei nu erau vreun fel de infocati ai operei, ci doi oameni simpli muncitori ai campului, care auzisera si ei o opera care le-a placut :))))
:))) e chiar haios Rigoleta 😆 😆
Dragilor,
Vă rog să îmi dați voie să mă prezint: Anamaria-Ionuța Necula. De mâine mă voi numi: Anamaria-Ionuța Topor.
trei povești:
1. lucram într-o librărie din Iași, și, pentru că eram șefa :D, toți cei care sunau cereau cu mine. Într-o zi, un proaspăt colaborator sună și cere cu domnul Ionuț Necula. Colegul meu, simpatic și pus pe poante îi spune că domnul Ionuț lipsește astăzi dar că poate să discute cu domnișoara Ionuța. Și azi mă gândesc la ce față a făcut nenea cînd s-a prins că nu e glumă :))))
2. eu, mimoză, la un interviu de angajare, la o firmă cu care colaborasem pe vremuri….eram la interviul nr. 2 la care venise șefa firmei. vorbim, povestim, amintiri etc. la care șefa îmi spune zâmbind: vai, îmi aduc aminte ca la editura x te strigau colegii cu un alint tare simpatic, vai, cum era? Eu, sec: Ionuța, așa mă cheamă. nu m-am dus la interviul cu numărul 3, nu am mai avut ocazia
3. la țară la mine, în Zorleni, de Vaslui 😀 era acum mulți ani un nene de etnie care își dorea moștenitori. când a venit vestea că urmează să… nenea nostru a prorocit că dacă va avea o fată, o să fie ca o vitrină de frumoasă (inspirat de vitrinele frumos amenajate din orașul Bîrlad, care era mai aproape de comuna cu pricina). s-a nascut copilul, era/ este fată, poartă numele de Vitrina, are acum cam vîrsta mamei mele și tot satul a zis atunci că e cel mai urît copil născut la noi în vremea aceea. Povestea o știu de la mama
Am avut și eu o colegă pe care o chema Ciocan, suferise în copilărie de pe urma glumelor, dar tatăl ei îi spunea mereu să fie liniștită că e fată, se va mărita și-și va schimba numele. Și s-a măritat … cu unul, Măciucă …
Rimela, Elora, Atena (ca doar avem Paris si Sofia), Daiana (printesa “Daiana”, nu Diana), Andrea (nu Andreea, ca cineva era beat cand a scris cerificatul de nastere), Ayda ( citez “ca muzica aia frumoasa”) si cate si mai cate.
Vine un tip la judecator si ii zice ca vrea sa-si schimbe numele.
-Si care ar fi motivul,intreaba judecatorul.
-Pai sa vedeti,am o problema,ma cheama cam nasol…
-Pai cum te cheama?
-Ma cheama Cacat Ion.
-Bine,atunci se aproba schimbarea numelui,cum ai vrea sa te cheme de acum inainte???
-Cacat Vasile,dom judecator,sa traiti!!!
Personal am făcut cunoștiință cu doi indivizi cu nume ciudate:
Napoleon Ceaușescu (un cetățean onorabil acum pe la 80 de ani)
Puță Constantin (naș de nuntă trecut cu numele complet pe invitația primită, am păstrat-o până m-am mutat, acuma habar n-am pe unde e)
Roberta, Flaviana, Idona – bietii copiii, sarmanii adulti…
Şi să nu îl uităm pe cel dorit de sufleţelul doamnei şef la servicii, inegalabilul Claudiu Elwis Săftoiu. Elwis cu “w” doamnelor şi domnilor….
Dragilor, e musai sa va povestesc și eu despre numele meu. Tatal meu era convins ca va avea un baiat, pt ca “prea loveam cu picioarele”. Eu, insa, m-am nascut fata, ca sa-i fac in ciuda și sa-i stric omului ploile. Tata, suparat, a decis sa ma pedepseasca: ” o botezam Marghioala”. Mama, draga de ea, i-a propus timida: “uita-te macar in calendar”. In calendar, pe 28 martie – Sf. Lidia. Norocul meu! Asta a fost acum vreo 35 de ani. Intre timp, patriarhia (da, cu p mic) a decis s-o mute pe Sf. Lidia pe 27 martie, spre ghinionul bietelor fetite nascute pe 27 de vreo 10 ani.
De cativa ani ma tot gandesc sa le cer socoteala pt tampenia asta. Nu am facut inca demersul, dar nici nu am abandonat gandul de a salva cateva Lidii 😉
La interviu:
-cum va numiți?
-Vavavavavasisisisile Ion!
-sunteți bâlbâit?
-nu dom`le, tata era bâlbâit, saracu`, si funcționarul de la starea civilă era idiot!
Desigur, ati uitat de inflatia de Luane. In liceu, am avut 3 in clasa (generatia anilor 90). Suplimentar, o Celesta. Mai tarziu, un coleg Maracis si o eleva Elina, sora a Despinei.
Bunica mea a fost Elisabeta, sora a Victoriei (dupa reginele Marii Britanii). Firescul satului romanesc le-a transformat in Lisaveta si Vica. 😉
Am uitat, una dintre Luane avea un al doilea nume special, Alhambra. Criminal!
Simona Tache, poate.
De prin gradinite adunate: William Branza, Elina Cocioaba, Bianca Furca, Theodor Craca, Mircea Tarna, Vladimir Gaina si, si, si …. Martha Gainat 😀
😆 😆 😆 m-au amuzat copios toate comentariile.. nu prea stiu nume ciudate.. stiu (de la parintii mei) ca atunci cand eram mica, mi-am botezat o bunica “mimica”, pe cealalta bunica “mamam”, pe sora mea “Fafa” (o cheama Flavia 😉 ), iar pe matusa mea “Nena” (numele ei fiind Mihaela-Lenuta 😆 )..
Mi-am adus aminte că în acelaşi an cu mine a dat examenul de rezidenţiat o colegă din alt centru numită Domnina Sănătate Mina (nu imi amintesc numele de familie). Nu, nu glumesc.
Doamna Haiduc 😉 Goagal le stie pe toate 😆
Pe fiu-meu era gata-gata sa- cheme…Arad, noroc ca s- a terminat vinul. Așa ca îl cheamă, normal, Serafim.
Normal 😉
Eu aveam cam 3 ani jumate cind s-a nascut frate-miu. Si ma intrebau toti: “tu ce o sa ai un frate, sau o sora?” Dupa ce s-a nascut am raspuns: “un surior!”.
“Si cum o sa-l cheme?”
“Pai tot ca pe mine, Ioana!” Normal, nu? 😆
@Una: Like surior like fratioara! 😳
A! am primit o amenda de la CNADR ( pt lipsa rovigneta – deh , am uitat)
de la unul ADRIAN (sau Alexandru?) DUSMAN. Parol!
E la CNADR – sigur au mai primit si altii..el semneaza procesele verbale trimise prin posta
Sa nu le uitam nici pe Riviera sau Contesina. Oricum, după Lord of the Rings ma asteptam la un val de Arwen Pârvu, Legolas Știrbu, Aragorn Niță sau Eowynn Anais Popișteanu. În lumea rromă, nu ar fi excluse Denea Fasole, Chioveșița Bîcă sau chestii mai subtile, care țin de motivația sentinței. Corupțiela Zlătaru, Bănel Spălățelu etc.
Lucrez zi de zi cu publicul si e musai sa cer actul de identitate al omului cu care vin in contact.
Drept urmare am intalnit nume mai „acătării“, dar 100% reale, cum ar fi:
Grecu Noiembrie
Papan Compania
Magazin Paul
Cocîrlea Luigi
Bambache-Stafie Ciprian
Primitu Gheorghe
În plus, arhitectul-șef de la Sectorul 4 nu e nimeni altcineva decât domnul Cărămidă Daniel 🙂
Pe la mine in Fundu-Moldovei sant o gramada de Suiu,Burduhos si Tzaranu..desi e zona de munte..Mai sant Flocea,Pizdelea,si ..Porcilescu.,alaturi de Tampescu,Cocartza si Putzic..La militie sef de post era Bondar si la alimentara vindea ..Musca.In apropiere e orasul Gura-Humorului si era o placere sa auzi telefonistele pe vremuri,cand faceau legatura intre cele doua localitati:’ALO GURA??..AICI FUNDU…In armata era unul Cacat Vasile si intr-o zi comandantul l-a trimis acasa sa-si schimbe numele ..Starnea rasul cand se facea apelul regimentului.La intoarcere comandantul l-a intrebat:”Ti-ai schimbat numele?Da!.Cum te cheama acum?Cacat Ion ..sa traiti!!”
De prin facultate adunate: prenume: Damaris (fata), Afanase (baiat), James (nu e de etnie, ci e dupa un personaj din romanul pe care-l citea mama-sa cand era graviduta). Numele sunt si mai tari, cele cu rezonanta culinara (Purcel, Carnat si Branzanic) sau pur si simplu Puţilă (era musai sa-l scriu asa, ma apuca rasul numai cand il vad), dar si Puţan. Sa nu uitam numele localitatilor: Spermezău (undeva in jud. Bistrita-Nasaud), Maciuca (prin Oltenia)… bunica unei prietene cica sta la Maciuca si este acolo cursa de autobuz intre 2 localitati: cursa Lungeşti-Măciuca :))))))))))))
😆 Am uitat de Vasilena si Vasilieta 🙂 reale si astea
@Nadina- eu am avut pacienta Veselina 😛
La tara mai sunt si porecle: “de-al lui cutare”. cunosc personal de-a’ lu’ Puleşu’, de-a’ lu’ Beşină, de-a’ lu’ Mâncăbine, de-a’ lu’ Haşcloca (hâş, cloşca – tanti “dirija” closca si puii prin curte) etc etc… mai zic?
In satul bunicilor – de-a lui Soarece(citit cu accent moldovenesc, in loc de “ce” un “sh”), Haivaca, Cucos….etc
La noi in sat exista familiile lu’ Coia si a lu’ Pulan. De-a dreptul decent fata de satul vecin unde exista familia lu’ Pizdercu. Si am auzit ca undeva in Moldova exista o localitate numita Chizdita. Au dorit edilii sa ii schimbe numele iar locuitorii nu au fost de acord.
Pe mine trebuia sa ma cheme Constantza (n-am diacritice)-Camelia, dupa nasa de botez si fiica-sa. Care nume se potriveau ca nuca-n perete cu numele de familie terminat in -ca. Maica-mea a infruntat supararea nasilor si-a socrilor si-a decis sa ma cheme Stelutza-Camelia (pe nasa o striga lumea prin sat Stelutza). Toti anii de scoala am fost strigata Stelutza, iar acum, ca sunt in strainatate, e distractie mare cand ma suna vreunul si spune ca vrea sa vorbeasca cu Steliuta sau Stiliuta sau mai stiu eu ce alta bazaconie 🙂 Eu intotdeauna ma prezint Camelia.
As mentiona doar atat: pe mine ma cheama Irinel-Atena! Normal, al doilea nu apare peste tot prin contracte / hartii, deci sunt permanent sunata de diversi care doresc cu “domnul Irinel”. Si chiar insista – si dupa ce le explic ce si cum.
PS – am descoperit ca mai exista o doamna in Romania care se numeste Irinel-Atena!!!! Deci, doua cupluri de parinti lovite in acelasi timp (aproape) de aceeasi “inspiratie”! :)))
Dar de popularul WILLIAM BRINZA nu ati auzit inca ???? Pai ???
Acu vreo 30 de ani, un amic ne-a anuntat fericit (pe cei de la club) ca s-a nascut fetita sa.
-Si cum o cheama?
-Cordelia.
Dupa 5 minute de nebunie generala am admis ca suntem niste porci.
Si nici de Regele Lear nu ati auzit! Era fie-sa,ma!
Robotin Cosmin Brumarel. Dumnezeu sa-l ierte!
Am vazut/auzit un copilas de vreo 4 ani strigat de bunica lui Jose-Emmanuelii….se intampla pe Otopeni,probabil copilul calatorea spre Spania iar dupa accentul buncii suspectez ca numele de famile era probabil Avasilichii…superb nu? Jose-Emmanuel Avasilichii!
Da; niste Diego, Armando n-avem si noi? 😀 😀
O poanta reala.
Prin anul doi de facultate(acum multi ani, din pacate), unui coleg ii naste nevasta.
Mare bucurie pe el , era primul copil si baiat.
Ne aduna asta pe toti la o carciuma si ne ineaca in bere.
In toiul chefului , il intrebam ce nume a ales pentru baiat.
Marin, asa se numea colegul, zice ca a ales Matei.
Colegii sar toti cu gura pe el:
bai Marine, nu-i bun numele, cand va fi mai marisor or sa-i zica ceilalti: Matei, de p.la sa ma iei !
Ma rog, peste cateva luni pleaca Marin acasa sa-si boteze copilul.
La intoarcere, toti sarim pe el, curiosi.
Ia zi Marine ce-ai facut ?
Bai fratilor , v-am ascultat.
Si cum se numeste copilul ?
Andrei !
N-a gasit alta rima!
nimic, nimic despre Raris, Ayan, Aris?
dar cum suna Venetia Ghita? Cei care au strumfi ce se uita la desene stiu despre cine zic. pacat de vocea superba a fetei.
Mai cunosc Vitalia, Verona, Nastaca
Am cunoscut Argentina in liceu.
argentina, andora, aranca, clemența, vitrina, ehe, am avut colege. Argentina era romanca neoase.
Am ajut si julieta,dar si romeo
Mie imi spune cum vedeti mai sus. Mai aiurea e ca numele de familie este Adam. Am defilat toata viata mea urmarita de vesnica intrebare: da’ Eva unde’i?
Am zis ca daca fac un baiat, il voi numi precum tatal meu: Victor. Daca iese fata, aceasta va lua numele bunicii mele: Catrina (fara K) Ce naiba, nu vreau sa ma linseze copii mei cand vor ajunge la adolescenta.
Pe atestatul meu de informatica sunt semnaturile celor 2 profesoare care m-au evaluat: dna Mamaliga si dna Peste. Bine ca nu ma cheama Mujdei!
‘ai ca vin si eu cu una tare-rau! SMEU OITA( nu va spun sursa, ca nu e frumos, dar am acces la muuulte nume). 🙂
Am avut un vecincaruia ii spuneam simplu: nea Mielu. Sotia lui ,insa,era Coana Oita . 😮
Acum, cu si fara prenume exotic, unele nume de familie oricum iti sfeclesc de tot personalitatea, chiar daca se pupa la “romanisme” cu Maria sau Cristina. Cand te cheama Andreea Baicoaie ce sa mai zici?
Am un ditai’ numele ca niciodata nu intra in casutele, randurile etc. diverselor acte. La numele de fam. Trebuia sa precizez ca e deaconeasa cu d.e. Nu diaconeasa cu d.i. , prenumele, doua la numar in anumite documente au liniuta intre, il altele nu. Primul e de sfant Ioana desi toata lumea imi spune Oana, nume ales de mama dupa tatal ei, al doilea Manuela….cateodata uit de el, ales de tata dupa prima lui gagica, intr-o zi a gasit mama o poza cu o fata pe spate scria: cu drag, Manuela….de atunci avem interzis sa pronuntam. Oricum cred ca nu as raspunde. Ma marit….si ma cheama Ianashi…nu am diacritice….acum e mai scurt dar trebuie sa precizez ca este ianashi nu ianoshi….suntem din ardeal….si cu toate astea dupa trei ani de casatorie cand sunt intrebata de numele de fam mai mereu gresesc…..:(
Doi oameni care-mi sunt simpatici: Domnul Cerbu Valer si sotia sa, doamna Cerbu Mioara. Ne-am amuzat mult in liceu cand fata dumnealor, colega mea, se recomanda ” Cearba”, desi o chemea intr-un fel, si pe langa acel fel, o mai chema “Maria”. Nesilita de nimeni, in albumul de a 12 a, si-a desenat niste coarne langa semnatura, demne de trofeu vanatoresc.
Cireasa de pe tort a fost recent, la intalnirea de 10 ani cand ne-a dezvaluit un secret: pe doamna Mioara Cerbu, o chema inainte de maritis…Brad, deci sortii nu i-au suras ducand-o macar mai catre…mare, spre “Mioara Tufis”, “Pescaru Mioara” “Mioara Mal” sau “Mioara Tzarmure”.
Mie in schimb, mi s-a facut in ciuda toata viata cu “Buciucean” – pentru ca ma ajutau si “formele”, sau “Cocean”, pentru ca ma ajuta fonetica.
He heeeeeeeee… ii cunosc personal pe sotii Cerbu, tot din liceu, draga Mara!
poveste adevarata
amic al nostru, s-a dus la client ( a venit adjunctul , nu sefu Popescu, sa zicem ) , si clientul intinde mana , se prezinta : ”Dir.Cioara ”si colegul , ” imi pare bine , Cotzofana” —————-ca asa il chema pe el , a iesit bine , ca s-a lasat cu ras
Anii “80, parca 1986 sau 1987. Termocentrala Rovinari. Directorul de pe atunci (Surdu Ion – ala de a lesinat cind a dat Ion Teleaga – Ion Dinca pre numele lui din buletin – cu catusele de un stalp si i-a zis ca-l leaga) suna la Atelierul Mecanic si se recomanda:
– Surdu.
La capatul celalalt:
– Mutu, sa traiti!
– Mai nesimtitule, cum iti permiti? Ia da-mi-l pe seful tau la telefon!
– Sa traiti tovarase director, asa-l cheama pe asta! Mutu. Mutu Victor, e lacatus la noi.
@Nae- spune povestea ca o scena asemanatoare s-a petrecut si la uzina Steagu Rosu din Brasov prin anii 70, cand un anume director Lungu a sunat intr-o sectie, unde a raspuns unul care s-a recomandat Scurtu si tot asa, la inceput scandal, esti nesimtit, cum iti permiti, pana la urma au intervenit si altii la telefon si s-au lamurit si au ras 🙂
prima mea directoare- d-na Vulpe. Inspectie de la minister- 2 indivizi, unul se recomanda: Ursu ma numesc…doamna”Vulpe” Parca ii vad si acum fata…si Ursu’ s-a lasat pacalit de Vulpe….
si colega de clasa generala : Mocanu Carmen Monica Francesca Ioanetta , tareeeeeeeeeeeeee mi-as dori sa o regasesc , era o prietena de joaca minunata si se distra si ea de numele ei
Asta imi aduce aminte de o intamplare amuzanta, de pe holul spitalului.
Stateam la coada la ortopedie cand o doamna trece in graba, intra in cabinet, dar scapa un biletel pe drum. Asistenta ridica biletelul in urma ei, citeste si striga: “Doamna Doreta, ati scapat o hartie”.
“Doreta” era numele medicamentului antiinflamator :))
Ne-ai spart! Ai macbook air!!!
Si daca tot sunt si atatea istorii personale, va delectez si eu cu a mea: familia mea este din Sud, deci traditia cu botezatul copiilor dupa nasi era destul de impamantenita prin 70′-80′. Desi avem nume destul de frumoase in familie (pe bunica din partea tatalui o cheama Lucia, pe tatal lui, Petre), am urmat si noi traditia… la nasterea surorii mele mai mari, primul copil de altfel, evident trebuia dat numele nasei (nasa de origine rroma, o chema Arghirita). La starea civila, cand sa inregistreze copilul, doamna de acolo (sa ii dea Dumnezeu sanatate) i-a zis tatalui meu: “dar cum sa botezati dom’ne un copil frumos cu numele asta? sa stiti ca eu pun de la mine si Alina, si daca nasa are vreo problema, sa vina la mine”.
Asa ca pe sora mai mare o cheama Alina-Arghirita. Nu va spun ce scandal s-a iscat… s-a ofuscat nasa ca nu e primul nume… Sora mea nu se recomanda niciodata cu numele intreg, se prezinta scurt “Alina” 🙂
La al doilea copil, ai mei, deja trecuti printr-un scandal cu nasii, au zis ca de data asta, pun numele nasei ca la carte (nasul se recasatorise intre timp, norocul meu 🙂 ). Pe nasa in buletin o cheama Daniela, dar toata lumea o striga Mihaela. Asa ca m-au botezat Daniela. Nu au nimerit-o nici acum, pentru ca nasa ura numele asta 🙂 – numai ca a fost mai draguta, nu a facut scandal. Doar a zis “saracul copil..” (p.s.: mie nu imi pare rau, ador numele asta!)
Iar la al treilea copil, tot fata, se cuvenea sa puna numele nasului, Vasilica…. totusi surioara mea a scapat basma curata, pentru ca pe tatal nasului il chema Silviu, deci.. Silvia 🙂
Ai mei s-au lecuit de 2 nume dupa primul copil.
Si dupa 30 si ceva de ani, de la un “Danciu” decent (numele nostru de “fete”), am trecut asa: sora mai mare a devenit “Creanga”, eu am devenit “Gulie” (tot regn vegetal), iar sora mai mica scapa turma, a capatat un nume decent si frumos 🙂 Nu ne simtim jignite, ca la noi in zona sunt multi cu numele astea si nu se uita nimeni stramb 🙂
Prin urmare, cand am facut si eu copii, am zis ca stabilim noi numele frumos (numai unul, obligatoriu) si am cerut voie si iertare nasilor sa botezam copiii dupa capul nostru, desi ei au nume frumoase, si avem o Ilinca si un Petru.
Am avut onoarea de a cunoaste cetateni/e ce purtau aceste nume: Luiza Mortaciune, Vladut-Thor Vrojigodie, Elena Mareaputoarea, Costel Curcurel, Lorena Cembelishi (ia cititi cu voce tare…), Elvira Rogojina-Shtampilea, iar culmea am auzit-o la mine la tara, dupa revolutie copii rromi botezati Evantai, Discoteca sau mai recent, Dubai.
Draga Raluca, mi-am descretit fruntea azi! Rad de 10 minute, nici nu am putut comenta ca nu ma puteam opri din ras! :))))))))
Poveste de la o prietena, caz de la ea din familie parca. I se naste unui nene la tara o fata, pleaca sa o inregistreze la primarie, nevasta-sa alege numele Speranta. Normal, pe drum da de baut, ca de…se face muci, pana la primarie uita numele exact da ceva ceva tot tine minte…si iese Nadejde.
Pe tanti de servici de la mine de la munca o cheama Lavorica. Altfel tare faina femeie.
Prenumele Nădejdea e des intalnit in zonele unde sunt vorbitori de rusa… e echivalentul prenumelui Speranţa. Am avut colega de facultate de peste Prut, cu prenumele exact asa: Nadejda cu a, nu cu ă. Foarte draguta, de altfel!
Locul faptei: spital in SUA
Personaj: pacient roman cu prenumele Marian.
Problema tehnicianului inainte de CT: are doamna restful de sarcina negativ?
Si trazni-l-ar de corector de text pe telefon: testul
stiu si eu povesti de-astea adevarate cu corespondenta adresata “dnei Marian” 😆 😆 si “dnei Mircea” 😮
Pe baiatul meu il cheama Andrei. Eram copil cand era la TV filmul “Pistruiatul”, in care Sergiu Nicolaescu il juca pe “tovarasul Andrei”. Avea mult sarm.
De atunci am visat ca o sa am candva un baiat pe care o sa-l cheme Andrei. 🙂
Acum, daca strigi intre copii numele de Andrei/Andreea, David, Stefan (cel putin pe unde umblu eu), se intorc jumatate dintre ei.
Daca o sa vezi vreodata un copil zvapaiat alergand, iar in spatele lui incearca sa tina pasul o mamica sau o bunica disperata, sigur il va striga Andrei. 🙂
Ala mic al meu era numit de lumea care-l cunostea Duracell. Oare de ce? 🙂
Colegi de facultate: Guramare Evelina (botezata Guritza) si Nicki (Nicolae cred) Leustean – ambii in regula si cu simtul umorului 🙂
Incep cu mine. Codruta (ideea lu taica-meu). Codruta Copil. Noroc ca m-am maritat. Acum sunt Codruta Puiu !!!
Am cunoscut un plutonier. Avea la vreo 50 de ani, inalt, grasunel, mustacios: Munteanu Carmen. Si ciresica din varf, nu precizez etnia ca e lesne de dibuit: Lingurar Spartacus Vinetu
Hahaha radem de numele oamenilor ca sa vezi ce funny si maturi suntem noi :)) Intre noi fiind vorba ne simtitm bine cand radem de altii nu? Ne face sa ne simtim superiori, ca si cum am fi mai buni. Dar de fapt in sinea noastra tot niste gunoaie agramate si ignorante suntem ahahah ce funny suntem fata!
Intre noi fiind vorba aveam o colega de clasa la liceu care avea ca hobby barfa = comenta si ea ce putea, Cum ii cheama pe altii, cum se imbraca nu-stiu-care, ce a spus aia sau ala. Acum am aflat (ce mirare oau) ca se prostitueaza prin strainatate. Nu e gluma. Banuiesc ca este adevarat, oamenii marunti, vorbesc despre alti oameni. Ce caut eu aici insa?