“Mie dor de tata meu”
Aşa scria, sub formă de tatuaj, pe braţul unui nene profund alcoolizat, pe care l-am zărit în public, la mitingul aviatic de la Otopeni. Sper sincer că nu citeşte bloguri, în general, iar, dacă citeşte, sper că nu-l citeşte chiar p-ăsta. Nu mi-aş dori să am vreo întâlnire cu el, în urma căreia să fiu nevoită să-mi tatuez şi eu, pe bicepşi, grăitoarele vorbe “Mie dor de dinţii meu”.
n-ai tu bicepsi sa incapa atata text
io am auzit niste pancari care se intrebau intre ei :’imi mai e dor lu’ mama tau de mine?’
Tatuajul cel mai impresionant pe care l-am vazut infatisa o femeie fatala, genul ala de desen facut de un copil de clasa a 5 a,dupa ce a frunzarit un Playboy. Domnita era strabatuta de un cutitoi de bucatarie din cap si pana in talpi,iar dedesubt era si o nota de subsol, in caz ca nu era clar:”Mariana,femeia perversa”
sandman
nu sunt atât de sigură că era şi virgula aceea. mai gândeşte-te. 😛
Cum era chestia aia din tineretea noastra? Cu nenea uratu’ si brutu’ in cabina telefonica, care o suna pe ea:
-Mareana, sunt io. Vin! Detextileaza-te!
😆
Nu e el de vina, ci analfabetul ala de artist tatuator.
e un om bun, isi iubeste familia.
şi dacă tac-so murise şi tatuajul era o amintire din copilărie?
amintire a copilăriei, scuze.
lipsa cratimei si “L”-ului de dupa “tata” are o explicatie simpla: omu’ tinea neaparat sa transmita mesajul asta da’ nesimtitul de tatuator taxa la litera 😀