Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Întâmplări amuzante de Paşti

1. Când era mic, taică-meu şi prietenii lui aveau un joc preferat: se duceau la biserică, la Înviere, se strecurau printre băbuţe, aşteptau momentul în care acestea îngenuncheau şi le prindeau fustele cu ace de siguranţă de preşurile din biserică. Când se ridicau bietele femei, se ridicau spectaculos, cu tot cu preşuri. 😆

2. Tot taică-meu, şi tot de Paşti, dar vreo 20 de ani mai târziu, a călcat într-o salată de boeuf pusă pe balcon. Noroc că era acoperită c-o hârtie, ceva, că altfel ar fi fost, probabil, obligat să-şi servească porţia de pe şosete şi pantaloni. 8)

3. Ajunul Paştelui 2006. Fraiera de mine parchează cu spatele, undeva pe lângă bloc. Agaţă cu botul maşinii un stâlp dintr-un gărduleţ, ceea ce, în momentul accelerării pe direcţia “în spate”, conduce la prăbuşirea pe asfalt a jumătate din tabla de pe ea. Exagerez, nu era jumătate, era mai puţin, dar m-a costat 1 milion să-i vină unii de la Intervenţii Auto, să mi-o pună la loc. Seara mi-am petrecut-o la Poliţie, aşteptând să-mi vină rândul la biroul Accidente Uşoare. 😕

4. A doua zi de Paşti, tot 2006, deci la doar două zile după incidentul de mai sus. Eu în trafic şi o dubiţă în faţa mea, pe o şosea cu o singură bandă şi linie de tramvai. Mi se pune pata să depăşesc. Dubiţa mergea prea încet pentru gustul meu de şoferiţă expertă, cu doar două luni de condus la activ. Intru în depăşire, cocoţându-mă pe jumate pe linia de tramvai. Dubiţa accelerează. Accelerez şi eu. O cursă a iadului  (să fi avut ambii combatanţi 50 km la oră, dacă nu chiar 51, 52!) are loc preţ de circa… 200 de metri. E întreruptă cu cruzime de un refugiu de tramvai. Sau, mă rog, e întreruptă parţial, pentru că doar eu m-am înfipt în refugiu. Dubiţa şi-a văzut de drum. 😥

5. Anul trecut, în noaptea de Înviere, fetiţa de 5 ani a unor prieteni a fost la un pas să se căsătorească. Ne aflam (eu şi Nic, împreună cu ea şi taică-său, în faţa bisericii, când s-a întâlnit cu un coleg de grădiniţă. Ce-a urmat a fost o curte cum n-am mai văzut nici în filme. Băieţelul era ca băgat în priză. Cu o viteză uluitoare, a apelat, pe rând, la toate metodele posibile şi imposibile de cucerire. I-a arătat stelele, i-a fluturat pe la nas nişte dragoni de plastic pe care-i avea la el, ba chiar a invitat-o la duş. “Hai să mergem să facem duş şi după aia ne căsătorim”, i-a zis, moment în care l-am văzut pe tatăl fetei cum devine livid. Punctul culminant a fost la plecarea către case, când puştiul şi-a anunţat părinţii că nu mai vine cu ei, se duce cu fata. S-a intervenit ferm din partea adulţilor şi lucrurile s-au potolit, iar cei doi copii au intrat necăsătoriţi în clasa I, unde se află şi-n ziua de azi. 😉

Cam astea sunt toate poveştile amuzante întâmplate de Paşti, pe care mi le amintesc. Vi le-am spus pentru că vreau să vă invit să faceţi acelaşi lucru: să-mi spuneţi şi voi poveşti. Cele mai simpatice trei istorisiri ale cititorilor vor fi premiate cu pască de la Boromir. Boromir a pregătit, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, pe lângă ediţia specială de cozonaci pe care o ştiţi deja, Pasca Boromir cu umplutură tradiţională de brânză dulce şi stafide, preparată după o reţetă de casă, cu drojdii naturale.

Haideţi cu poveşti. Câştigătorii vor fi anunţaţi marţi, 19 aprilie.

42 comentarii

  1. La 10-11 ani, dupa o criza “puternica” de nervi, am reusit sa ii conving pe parintii mei sa adopte un iepuras de la bunici. Contextul era chiar Pastele, iar dupa modelul filmelor americane, chiar mi-am dorit un iepuroi adevarat. Trecand peste partea cu rahatitul, in cele trei zile – cat a durat adoptia – inofensivul iepuras a reusit sa roada partea de jos din toate usile din apartament si sa panicheze pisica familiei. Imi aduc aminte ca am plans ca un nebun in momentul cand m-am intors de la scoala si nu am gasit iepurele. Partea amuzanta e ca o saptamana am fost convins ca ai mei taiasera iepurasul, astfel ca am refuzat sa ma bucur de orice mancare cu carne, pentru a fi sigur ca nu degust chiar iepurele. :))
    Daca e sa fiu printre castigatori, atunci premiul o sa ajunga la ea> http://bit.ly/eOwWcG

  2. deci faza cu prinsul babelor de preş… epică! 8)
    şi cred c-aş putea-o aplica la sat, la mine :)))))

  3. Cred ca aveam vreo 7-8 ani si eram cu bunica si verisorii mei (mai mici 👿 ) la biserica din satul bunicilor. Varumeu cel mai mic era in fatza mea, si avea o caciulitza cu pompon (mare si zburlit), si eu la un moment dat m-am simtit atacat sa tot vad pomponu ala ca mi se tot plimba pe sub nas, si …. am facut ce oricare dintre voi ati fi facut, evident i-am dat foc cu lumanarea din mana. evenimentele s-au precipitat dupa aia, lumea nu a gustat gluma mea. 😳

  4. Sfintele Sarbatori de Pasti. Anul de gratie 2008. Eu, parintii si niste prieteni de familie am mers la munte, ca orice roman pus pe haleala si voie buna. Oprim noi frumos langa un parau, pregatim masa, inspectam imprejurimile si constatam ca, pe aleea ce ducea spre parau, se afla ditamai carnatul (eufemism pentru rahat, aka materii fecale). Tehnic vorbind, eu am constatat asta mai tarziu si in circumstante mai putin fericite… desi fusesem avertizata de doi dintre comeseni de obstacolul de pe alee si desi maica-mea (care-mi stia potentialul de a fi bleaga) a insistat si eu sa nu calc in “noroc”, merg eu frumos la parau si ma mir ca nu mi-a iesit nimic in cale . Observatia a durat doar cateva secunde, in urmatoarele deja am simtit o duhoare neplacut mirositoare…ma uit in stanga,nimic… ma uit in dreapta,nimic… ma uit pe talpa adidasului si…holly shit ! era acolo ! Inevitabilul se produsese ! Am incercat sa spal rusinea in parau, dar nu suficient de mult..pentru ca, in masina, in lungul drum spre casa, mirosul emanat de talpa adidasului devenise insuportabil… si uite-asa a sfarsit incaltamintea mea in mod tragic, intr-un cos de gunoi din apropierea Olanestiului. Asta a fost self-gift-ul meu de Iepuras… sa ma fac de rahat,la propriu !
    PS: stiu,cam scarbos subiectul, clar nu ma calific pentru boromir thing, dar era din categoria “oldie, but shitty goldie Easter memories”, nah 🙂

  5. N-am sa uit niciodata cum am ramas blocat in fata altarului de multimea de babet ce popula catedrala, a fost singura data cand m-a apucat ora 4 in biserica in noaptea de inviere.
    In naivitatea mea, m-am plasat mai in fata cu gandul sa obtin rapid pasca obligatorie pentru parinti…big mistache.Nici varsta mea frageda (cred ca aveam vreo 12 ani), nici rugamintile, nici incercarile de a ma strecura printre picioarele oamenilor, n-au miscat zidul viu format din credinciosi, asa ca pana dimineata duhul m-a patruns pana la oase.Prietenii de hoinareala se bucurau afara de libertate, in timp ce eu zaceam semi lesinat intre broboade si fuste.
    Mai grav a fost ca mi-am luat-o si acasa,de la parinti, cine sa ma creada ca am stat la slujba de Inviere pana la ora aia ?

  6. Nu-mi amintesc de niciun Paste, parca-as fi mort in perioada aia. 🙄

  7. Precizez de la inceput ca Berna este o femela de saint-bernard in varsta de 4 ani. Pe langa haioseniile pe care le face zi de zi (numa daca ii vezi moaca uneori si abia iti stapanesti rasul) impreuna cu pisica Tzutzi de 10 ani, cea mai tare faza a fost anul trecut de Pasti. Eram la bucatarie cu barbatu miu si pregateam alea alea …deh ca oamenii gospodari:wink: oualele erau vopsite, frumos aranjate intr-un cosulet. Cosuletul pe masa… de obicei cand suntem la bucatarie fetitele stau f tacticoase in usa bucatariei ..doar doar le pica si lor ceva. Acum o liniste suspecta… ies din bucatarie si imi arunc uochii , din gresala spre masuta…hopa…mah ce mama lu
    ‘peste…parca erau mai multe oua in cos 😯 foarte nedumerita de disparitia misterioasa a acestora ma hotarasc sa stau cuminte si sa urmaresc…unde si cum dispar oualele… si intra Berna din balcon in casa…si ia frumusel si tacticos ou din cosulet si se duce iar in balcon si ffff satisfacuta,manca de zor…Tzutzi, pisica statea in fata ei si maruntea din labute… ce faci soro nu-mi dai si mie? ma bufneste rasu, il iau pe barbatu miu ” hai sa vezi” zic haiu de pe lume.. ma proptesc in usa balconului si ma uit la Berna..” ce faci, tu?” nu va spun cum a ramas cu ou in gura, precum Zdreanta, cu o fata vinovata… nu stia ce sa faca… sa-l inghita, sa nu-l inghita… matza miorlaia de zor la picioarele ei ca nu ii mai venea bucatica de si ei… pana la urma a inghitit ou uitandu-se in ochii mei… parca ar fi spus” neee…daca tot o sa ma certi macar sa stiu ca l-am halit si pe asta” 🙂 nu am certat-o. nu i-am zis nici macar hoatooo… m-am intors cu spatele la ea si radeam mocnit. ar fi trebuit sa ii fac o poza..merita toate oualele din lume 😀 Asta a fost in 2010.
    Sunt cutioasa sa vad anul asta ce va face ,,adica ce vor mai afce …si unde mai pui ca pe langa protagonistele de anul trecut a mai aparut un pui de matz salvat anul trecut in decembrie dintr-un canal.
    SARBATORI FERICITE!:-)

  8. am eu una, dar nu cred ca se incadreaza in la ‘amuzant’. eram la biserica pentru Inviere si, dupa ce am aprins lumanare, m-am intalnit cu o vecina care m-a dojenit o jumatate de ora ca mi-am lasat parul desfacut si ca sigur o sa mi-l arda cineva. a trancanit despre cum a avut ea grija sa-l protejeze (prins in coada, bagat sub haina). intr-un final ne-am luat ramas-bun, iar in momentul in care s-a intors si a facut primul pas, a parut cineva cu o lumanare si i-a parlit coada creata si voluminoasa, iesita de sub haina, cu un sfrrrrr foarte sonor. i l-am stins in fuga fara sa isi dea seama ce a patit, desi mirosea puternic a porc parlit.

  9. cumva acuma faci reclama si la pasca boromir?

    like

  10. Programul “Prima Pasca” :))

  11. Eu la mine-n sat am fost un soi de dascăl secund, ani de-a rîndul. În sensu’ că mergeam la slujbă, cîntam, venea unu’ mai bătrîn şi cam beţiv, Mihai, finul popii, mieuna şi el un pic şi lua banii. Bine de bine, la urma urmei, nu pentru bani mergeam acolo.

    Anu’ trecut de Paşti am zis să-l las pe Mişu să se descurce singur, să ne mai rîdem şi noi de cît de prost cîntă el. Aşa că, la faza cu veniţi de luaţi lumina nu mă aflam în curtea bisericii din satul meu, ci la o mănăstire (Putna-i zice, poate s-a auzit şi pe aici de ea, ceva cu Stivăn dă Greit, aruncatu’ săgeţii şi alte aberaţii).

    Acuma, acolo, la noi, în Bucovina, e un obicei pe care eu unu’ nu-l înţeleg, dar pe care toată lumea îl respectă cu sfinţenie: se pregăteşte, aşa, un coş cu fel de fel de chestii (gen cozonac, brînzeturi, una-alta), se aranjează frumos şi se merge cu el la biserică, pe la un 5-6 dimineaţa, ca să-l sfinţească popa, la finalul slujbei de înviere. Abia după aia se revine acasă şi se mănîncă respectivele chestii, sfinţite.

    Noi (eu, Radu şi Virgil – doi vecini şi prieteni), urcaţi de cu seară în maşina lui Virgil, am pornit spre mănăstire, cu gînd de stat la slujbă pînă dimineaţă (aveam inclusiv coşurile, spre sfinţire, în portbagaj).
    Ţi-ai găsit! Pe la 12 şi 5, la nici 30 de secunde după ce “am luat lumină”, ne-a invadat gîtlejurile o sete aşa de aspră, că degrabă ne-am organizat, dintr-o privire, practic, fuga-napoi, în maşină, şi-mai-fuga acasă la Radu, care, din întîmplare sau nu, rămăsese cam singurel, extrem-de-fuga scos vinul din pivniţă, turnat un pahar-două-trei-şase pe gît, în pahar, pe masă, oriunde…
    ……………………………………………………………………………………………………………………………
    ……………………………………………………………………………………………………………………………
    ……………………………………………………………………………………………………………………………

    Ora 6 dimineaţa. Printre sughiţuri, lacrimi sincere de cimentare a prieteniei absolute dintre noi, lacrimi tulburi de amintire a vremilor apuse, lacrimi cristaline de alcool pur, un telefon gîngureşte duios nişte acorduri foarte melodice din nemuritorul repertoriu al trupei vocal-instrumentale Gorgoroth. Îl recunosc ca aparţinîndu-mi. Mă conformez, ajung la el, urlu la ăştia doi (gura, bă, mă sună tata!!) şi răspund. Tata era, într-adevăr (mă, băiete, ce faceţi, că văd maşina la poartă, mai mergeţi cu coşu’ la sfinţit?), foarte curios şi întrucîtva nerăbdător. Păi, să vezi, că noi tocmai povesteam cîte ceva, cîte cumva, ici colo, încolo-ncoace… (bine, mă, lasă ca fac eu alt coş şi mă duc, să nu rămînă nesfinţită mîncarea). Zic, bine, frate, am scăpat. Trec 5 minute, ţîr-ţîr, telefonul lui Virgil: Băiete, unde eşti? (ăăăă…. laaaa….) Zi, mă, că văd maşina la Radu la poartă… (păi da… căăă….) Şi cu coşu’ cine mai merge? (păăăăăi eeeeu, cuuuuu…..) Unde să mergi, mă, că nu poţi conduce, lasă că mă duc eu! (bine, tată…). Alte 5 minute, vibrează şi Radu în buzunar: Băiete, slujba-i gata, venim acasă. (…) Alo! (…) Mă!… Zi, mă, ceva! (Ăăăă, bună ziua, nea Ilie, Hristos a-nviat, Alex sînt, ştiţi, Radu e obosit, că a stat la slujbă toată noaptea, şi a cam… a cam adormit în maşină şi noi ne-am gîndit să facem o faptă bună şi l-am adus acasă, să doarmă la el în pat…) Bine, mă, să-nchideţi uşa cînd plecaţi!…

    Brusc, ne dăm seama că trebuia să “ne rîdem” de Mişu şi cum o arde nazal pe glasul al optulea. Valvîrtej (cît puteam noi de valvîrtej), urcăm în maşină. Cu 10 la oră prin sat, că poate-i poliţie sau ceva, ajungem şi la biserică. Aici, curtea plină, oameni cu coşurile la sfinţit (tata lu’ Virgil, tata, nea Ilie, primaru’, babele de la cor care mă ştiau de “băiatul ăla cuminte, care cîntă”, o parte din echipa de fotbal, două-trei studente venite-n vacanţă la bunici). Noi intrăm maiestuos, conduşi de coşuri, dotate oricum cu mai mult simţ de orientare şi evident cu mai mult echilibru decît oricare dintre noi. Ne aşezăm, sub privirile tuturor, drept în uşa bisericii. Bate vîntul. Se sting lumînări. Tacticos şi serviabil, scot pachetul de ţigări din buzunar, îl deschid, scot din el bricheta, aprind lumînări în stînga şi-n dreapta. Vine popa, ne salută pe fiecare, îl salutăm şi noi, cu privirea-n pămînt, să nu ne miroasă. Zîmbeşte complice, merge mai departe. La nici trei paşi mai încolo, tata, tata lu’ Radu, tata lu’ Virgil. Popa se contrariază: s-au însurat băieţii? Se rîde discret pe seama noastră.

    Clătinel (adică încet şi cătinat), mergem acasă toţi trei. Nu înainte de a observa că Mişu, deşi prezent toată noaptea la slujbă, era mai praştie decît noi trei la un loc. Şi începuse, de beat ce era, să cînte şi bine…

  12. boromir nu e un rege din “stapînul inelelor”? 😆

  13. Am mers odata la biserica, in noaptea de inviere, cu bunica mea si o verisoara de 4 ani. Toate bune si frumoase pana ingenunchem cu totii. Atunci vara-mea se suie in spatele bunicii si striga de rasuna biserica “Diiiii, calutuuuu”. Kodak moment 🙂

  14. 1. abia astept reclama la coliva de … indiferent de prilej.
    2. in noaptea asta voiam sa plec spre casa. dar citind auto demascarile si auto denunturile facute de autoarea articolului, parca as vrea sa o iau mai bine spre monaco…vorba cantecului : mi-e frica, mi-e frica ,sa merg singurelica…

  15. de departe cea mai amuzanta intamplare de paste s a petrecut acum vreo 14 ani (doamne cat timp a trecut…) in fine…eram indragostita pana peste cap cum numai la 10 ani te poti indragosti :)). In seara de Paste individul m a invitat sa mergem la biserica,eram deja in al 9 lea cer stiti voi cum numai la 10 ani poti fii :)), ce sa mai zic am fost coplesita de emotii,mi am pregatit cele mai frumoase haine (fusesem inainte la o partida de shopping cu maica mea toata ziua) si cam atat poti sa faci la 10 ani :))).Si asa coplesita de emotii ma invarteam prin casa uitandu ma intr una cand in oglinda cand la ceas asteptand sa se faca ora la care trebuia sa bata n usa si sa mergem spre biserica…notasem deja in jurnal toata asteptarea …Nu stiu in ce moment am hotarat ca e cazul sa stau putin linistita in fotoliu…sigur e ca m am trezit dimineata :))))).Ai mei au vrut sa ma trezeasca atunci cand a venit sa ma ia dar trezita sau semi trezita ca eu nu mi am mai adus aminte le am zis sa ma lase n pace ca mi e somn :))))
    Normal ca atunci a fost un Paste ratat.

  16. Fata…erai asa haioasa pana ai bagat-o cu Boromir asta…:)

  17. […] amuzante de Paşti. P-astea tre’ să le spuneţi voi. Aici. Share […]

  18. Intamplari haioase de Pasti…. s-au petrecut atat de multe de-a lungul anilor , ca nu prea pot face o selectie , dar o sa ma opresc totusi la doua , de care ne aducem si azi aminte , desi sunt multi ani de atunci.

    PRIMA : poate va mai amintiti celebrele sticle de coniac in forma de tzarancutza de pe vremuri….aveau si ai mei una , pe care o umplusera cu vishinata de casa . Pe cand aveam vreo 3 ani , de Pasti , lume multa la noi ( ca de regula ne strangem mai multi de sarbatori ), cand mancau toti , eu n-am vrut sa mananc , ca deh , copil ….. cand terminasera de mancat si adultii erau deja la prajituri si cafea , mama a vrut sa ma culce , ca era tarziu . Pe mine , in schimb , ma lovise foamea , ca nu mancasem . Cu toti invitatii pe cap , mama m-a trimis la bucatarie , mi-a pus de mancare si m-a lasat singura sa mananc. Intr-un colt ,de langa un dulap , mi-a facut cu ochiul tzarancutza de care va ziceam inainte .In sticla mai era decat in partea de jos , unde era “piedestalul” pe care statea femeia… Nestiind exact ce contine , am luat si eu o gura , era dulce…..asa ca am mai luat un pic…..si inca un pic…..nu mai stiu exact cat am baut….dar dupa ce m-am ametit bine , am bagat capul pe usa de la sufragerie unde erau invitatii si am intrebat-o pe mama DACA MAI ARE SUCULETZ DIN ALA BUN….
    Va dati seama ca cei mari au vazut imediat ca sunt critza si ce s-a petrecut dupa…..

    A DOUA :acum peste 25 ani , ne aflam in casa unor rude in formatie numeroasa ( veri , unchi , matusi si alte rubedenii..). Eu ( care aveam vreo 5-6 ani pe atunci )eram pentru prima data in casa respectiva , si nu prea cunosteam casa . Dupa mai multe feluri de mancare , printre care si salata boeuf din belsug , m-a lovit o necesitate fiziologica atat de puternica , incat ma durea burtica ingrozitor . Asa ca am tras-o pe matusi-mea de maneca s-o intreb unde-i toaleta , dar din cauza ca eram asa de grabita , am strigat in gura mare :” UNDE-I CACA , CA MA USH ? “……Si in ziua de azi , cand ne mai intalnim in aceeasi formatie , mai rad ai mei de mine cu gura pana la urechi de ce perla am putut sa dau din mine…..

    Sper ca v-au placut povestile mele .

    SARBATORI FERICITE SI PLINE DE LUMINA TUTUROR !

  19. Pe la 17 ani, in faza de ascetism a adolescentei, indignata ca parintii mei, ca necuratii, prefera sa isi petreaca slujba de inviere in fata diavolului ispititor denumit televizor, am decis sa merg singura la biserica sa aduc lumina sfanta. Pentru ca eram manata de mareata misiune de a aduce Lumina in casa, nici vantul, nici frigul, nici intunericul nu m-au oprit in marea mea calatorie (de 300 de metri dus-intors). Cand am ajuns acasa, mi-am trezit netrebnicii parinti, pentru a le arata si lor minunea unei lumanari aprinse (cred ca au fost foarte entuziasmati), si apoi, pentru ca le era lene sa ciocneasca oua (semi-sfinte) cu mine, m-am retras in camera, toropita fiind de somnul dulce si binemeritat al invingatorilor. La nici zece minute de somn ingeresc, un fum de pucioasa (probabil din iad, alfel nu am putut sa imi explic) m-a trezit din somn. Era bineinteles lumina sfanta care arsese suportul de plastic, fata de masa aia buna de pasti si putin din masa. Ocazie cu care s-au trezit si parintii mei, si, ca buni crestini, si-au inghitit injuraturile in sfanta noapte a invierii, si au ciocnit un ou cu mine.

  20. La Podul IOR (Bucuresti) e o biserica in stil maramuresan… Acolo se aduna 3/4 din populatia cartierului Titan in noaptea de Pasti… Populatie impartita in doua de linia de tramvai… Aproape de biserica stau cei credinciosi, cei care vin sa asculte slujba, etc… Peste linia de tramvai, pe trotuarul din fata blocurilor, stau “golanii”, cei care vad in seara cu pricina doar un prilej de a “rupe in doua” un pet de bere 😆
    Tin sa precizez ca fac parte din categoria celor care stau peste linia de tramvai… Dar nu beau bere… 😆
    Un amic, cam zurliu de felul lui, aproape de finalul slujbei, si-a aprins lumanarea de la bricheta si apoi a inceput sa intrebe in stanga si-n dreapta “nu doriti lumina?”… A gasit imediat doritori, de la o lumanare, dupa principiul “aprinde si da mai departe”, in 30 de secunde, aveam deja cateva zeci de lumanari aprinse… Pana cand, o babutza (sigur venise in spionaj trimisa de grupul numeros si bisericos…) a intrebat in gura mare:
    “De unde ati aprins lumanarile ca inca n-a iesit preotul sa imparta lumina…?”
    Prinzandu-se de teapa, simultan 50-60 de oameni si-au umplut plamanii cu aer si au suflat in lumanari… In acel moment, amicul strasnic iubitor de pet-uri a urlat “Multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaaa muuulti aaani !!”
    Stiti chestia aia cu “de sarbatori suntem mai buni si mai intelegatori…”? Nu e valabila… Ne-au alergat vreo 5-6 credinciosi pana am ramas fara aer… Si pun pariu ca daca ne prindeau urma “spovedania” si, mai mult ca sigur, “penitentza” …
    Sa va creasca cozonacul !! 😀

  21. Cand aveam vreo 12 ani m-am dus la biserica la tara in Joia Mare(sau a celor 12 evenghelii cum i se spune pe acolo). Mersul la denii era la mare moda printre adolescenti si preadolescenti acolo la tara, in vremea aceea fiind un bun prilej de a ne aduna cu totii si de a experimenta diverse jocurii prin curtea bisericii si unele chiar mai deocheata prin cimitir…
    Spre nenorocul meu eram un baiat curatel, bine imbracat si care trecea si ca unul istet printre pustimea de acolo. Asa ca preotul si dascalul mi-au spus sa merg in altar impreuna cu alti cativa baieti sa mai dam la mana cate ceva, eu notam destul de citet numele celor care veneau cu pomelnice ia popa incasa banii.
    Desi era considerat ceva onorabil sa fi selectat pentru asa ceva si introdus in altar, mie nu imi convenea foarte tare pentru ca fetele nu au voie sa intre acolo(cica sun spurcate:)) ) asa ca ma plictiseam teribil.
    Ca sa puna capac, in acea zi se tin acele 12 evenghelii, rezulta ca sunt 12 perioade cand trebuie sa ingenunchezi si sa asculti ceea ce va citi popa din evanghelie, iar unele perioade din astea sunt destul de lungi motiv pentru care babele se paruiesc adesea pe niste pernite rosii pe care sa-si aseze ciolanele strambe.
    In timpul unei astfel de lecturi m-a lovit inspiratia, nu stiu daca era divina sau nu dar m-a lovit! In fata mea, tot in genunchi era un pusti dolfan venit de la oras si care ne cam enerva cu aerele sale si jocurile video pe care le adusese cu el. Ochii mi-au picat pe sireturile sale lungi de la bocanci si a inceput o adevarata incercare pentru mine, chinuindu-ma sa i le desfac fara sa simta si apoi sa i le leg. In plus preotul ne tot superviza pe acolo si trebuia sa ma feresc si de el, noroc ca pe asta mic nu il punea sa faca nimic stiindu-l mai mototol.
    Dupa ce reusesc isprava, incurajat si de zambetele complice ale altor doi trasniti ca mine, il indemn pe asta sa se duca sa il anunte pe dascal ceva. Evident ca la primul pas a cazut in nas, dar s-a nimerit sa cada si peste niste lumanari mari si albe aduse de oameni la slujit si pe care bolovanul le-a facut praf.
    A urmat un taraboi de nedescris in altar, de unde am zburat mai repede ca Adam din rai, unde popa ca sa se potoleasca a trebui sa dea rapid pe gat o dusca din vinul ala de impartasanie. Din anul urmator, de cate ori ma vedea la slujba de Paste, unde oricum mergeam fiind traditie de familie, nu ma slabea din ochi pana nu ma vedea departe , pe la usa sau in vreun colt intunecat. Lucru care imi convenea pentru ca oricum trecusem la alt nivel, cel al jocurilor prin cimitir cu fetele acelea zdravene ca niste baieti din cauza muncii.
    Singurul aspect negativ al pataniei a fost ca tata mi-a tras 2 curele zdravene la fund cand a auzit ca trebuie sa plateasca alte lumanari din acelea si dolofanul nu a mai vrut sa se joace cu mine cu acele jocuri video…

  22. Nu cred ca e amuzanta povestea mea , dar mi-o amintesc perfect , dupa multi ani . Aveam 5 ani (neimpliniti) , ziua de Paste . Maica-mea m-a imbracat la costum (nou!) cu cravata , ceva greu de imaginat (am poze cu mine in costumul acela la 5 ani , nu-mi vine sa cred cat de cruda e mama uneori – cum a putut sa-si bata joc de mine in halul ala?) . In sfarsit . In costum fiind ma intalnesc cu cel mai bun prieten din vremea aceea , Gica . Mergem impreuna la unul din locurile favorite , “sub pod” (drumul national trecea peste un parau si locul era practic sub drumul national) . Intuneric , apa , umezeala – nu-nteleg ce ne placea acolo , dar nu conteaza . Cert e ca noul meu costum era fleasca dupa vreo 2 minute . Eram plin de noroi . Mama , ingrijorata de absenta mea , ma cauta . Cand ma vede se indreapta glont spre o tufa de rachita de unde rupe o nuia . Eu , la fel de glont (sau si mai si) , ma indrept in directia opusa . Cum sub pod era intuneric (v-am zis) , n-am vazut o groapa mare din apa si am cazut in ea . Ultima mea imagine este ca eram sub apa si o vedeam pe mama deasupra mea , certandu-ma (ulterior am aflat ca nici vorba , n-a stiut cum sa ma scoata mai repede de acolo) . M-am trezit ceva mai tarziu , in pat , sub o patura , tremurand tot . V-am zis ca nu e neaparat amuzant , dar e cea mai puternica amintire a mea dintr-o zi de Paste .

  23. Cand era ea mai mica, autoarea blogului astuia scria niste chestii haioase si cu un pic de schepsis. Asta se intampla chiar si in timpul manifestarilor omagiale prilejuite de sosirea Pastelui. Acuma scrie niste chestii haioase doar ca sa-i faca reclama lu’ unu’ care are moara. Unde-s Pastile de alta data?

  24. Boromir e bun. Da’ Aragorn e mai cu moţ. Dacă n-o punem la socoteală pe Eowin. Sper să nu-i stîlcesc numele!

  25. @Blogomir: păi facem aşa, fii atent: plăteşti tu şi toţi cei care intră aici să citească o taxă lunară, iar eu nu mai fac reclamă la nimeni. da, ştiu, nu vrei să plăteşti, vrei aşa:
    1. să citeşti gratis
    2. să nu câştig nici eu nimic din blog
    pentru că eu de-aia exist, nu-i aşa? să scriu pentru tine gratis. ce dacă meseria mea e scrisul şi din asta trăiesc? asta e? eu am ales-o, eu tre’ să mor de foame cu ea de gât, numai pentru că nu ţi se pare ţie normal să fac reclamă. m-am plictisit de genul ăsta de indignare tipic românească, care n-are în spate nici un fel de logică.

  26. Simona , tu stii ca noi am invatat la scoala ca si clasa muncitoare intelectuala , scriitorii si altii ca ei (muncitorii cu penelul , cu dalta , oamenii muncii de pe scene) au fost exploatati de clasa burgheza la fel ca si clasa muncitoare in colaborare cu taranimea ? Marele proletar intr-ale scrisului , Eminescu Mihai , a depasit planul atat cantitativ cat si calitativ , fara a primi din partea cruzilor exploatatori recunoasterea necesara . A , ca s-a mai gasit cate un burghez de omenie , ca Maiorescu , care “ii tinea spatele” sa mai castige si el niste bani acolo – vorbim de exceptii . Ce mai conteaza ca majoritatea proletariatului intelectual din lumea intreaga a avut cate un burghez sau aristocrat care-l platea ca sa scrie , sa picteze , sa sculpteze , etc. – noi asta nu am invatat in scoala . Cine ti-a bagat ideile astea nesanatoase in cap ? Sa castigi bani din scris ? Nu mai bine mori tu de foame si vei ramane vesnic in amintirea noastra ? Iti dam o medalie si-ti facem si-o statuie . Vrei ?

  27. Bine zice Blogomir, de Paşti fără chestii de astea, pe bani!!

    http://mircea-badea.home.ro/sim.jpg

  28. @all: aici vorbeam de intamplari hazlii de Pasti si voua vi s-a pus pata pe cozonaci:)) Fomistilor! E blogul fetei si poate pune cate reclame vrea si cum vrea, poate alatura cozonaci de la Boromir cu anvelope Dunlop, cine e deranjat merge mai departe si nu citeste ca d’aia e gratis, nu ca TVR-ul!
    Dar daca vreti sa schimbam subiectul pe cozonaci, parerea mea e ca astia din comert sunt de cacao(nu numai la propriu!), adica cel mai nereusit cozonac de la bunica este un fel de ambrozie pe langa otet, in comparatie cu cel mai bun din comert!

  29. Acum vreo 10 ani am mers la sluja de Inviere, ca de obicei pe vremea aia, ca intre timp m-am lenevit. Aproape miezul noptii, puzderie de “credinciosi” in fata bisericii, unii mai cu vinuletul, altii, din alt palier de varsta cu lumanarea… eu incercam sa ajung mai in fata, sa iau lumina si apoi sa o tai in treaba mea. Numai ca in incercarea mea de a ajunge in fata am impins “usor” o baba, care baba a picat intr-o gaura de canal si, uite-asa, in noaptea sfanta, eram sa omor baba. Lumea a inceput sa tipe la mine, pe mine m-a busit un ras isteric, prietenul meu, printre hohote, imi spunea “asasina de babe”… dupa asta n-am mai calcat pe la Inviere cativa ani. 😳

  30. […] povesteam aici una dintre năzbâtiile cu care-şi ocupa taică-meu timpul, când era mic. Între timp, mi-am mai […]

  31. Off!!! stiti faza cu piatra in balta…v-ati oprit din povestit sa va certati! fac un apel catre toti cei cu poveti haioase de Pasti sa-si puna povestile aci…m-am amuzat teribil!!!! am ras cu lacrimi…
    @Sandman – ai fost cel mai tare!!!! parerea mea 🙂

  32. Am fost o singura data la biserica din motive relegioase. Cand m-a botezat. Da’ nu-mi aduc aminte de faptele vesele din ziua cu pricina. Cred ca dormeam. De Paste, ce sa zic… Doar ca nu mananc miei.

  33. Ok, m-am amuzat teribil si mi-am facut si eu curaj sa scriu ceva
    – Am un vecin care, atunci cand era mic, concura lejer cu “denis-pericol public”. Avea o energie incredibila insa si-o risipea numai si numai pe prostioare. Ei bine, pe cand avea el vreo 4 anisori pe muchie, merge la slujba de Inviere la tara, cu bunica lui. Nu a mai scapat batrana de gura nepotului care tinea mortis sa duca mandru cana cu pasti. Se pune linistit la rand, asteapta cuminte (pana si popa se mira de rabdarea lui, era cunoscut ca un manz breaz in zona) si….ajunge in fata preotului care-i toarna in cana Sfintele Pasti. Ce credeti ca face???? Normal, ce a vazut el la sat ca fac oamenii care au in mana un pahar cu vin. Ridica senin privirea spre popa, zice plin de evlavie :”No, Doamne-ajuta, parinte!”, si gal-gal pe gat in jos pana la fund cana!!! Pana sa reactioneze bunica lui, cana era goala, parintele a izbucnit in ras, oamenii din biserica la fel si eu ma screm si acum sa nu pufnesc in biserica atunci cand stau la rand dupa Pasti.
    – Mama este invatatore iar intr-un an, avand clasa I, a auzit cand un barbat ii explica fiicei sale (ei aveau alta orientare religioasa si tatal isi instruia fiica in spirit ortodox) imediat dupa Paste cand elevii s-au intors la scoala: “Vezi, poate o sa fie colegi de-ai tai care o sa-ti spuna “Hristos A Inviat”, asa se spune in zilele astea la ei. Tu trebuie sa le raspunzi “Adevarat A Inviat”, ai inteles? “Da, tata”. Trece o ora, trec doua, la un moment dat vine fetita la mama plangand si, printre suspine, ii spune “Doamna invatatoare, copiii rad de mine”. Mama o intreaba ce s-a intamplat si fetita spune “Mi-a zis tata ce trebuie sa zic dar eu am uitat si un copil mi-a zis “Hristos A Inviat” si eu nu am stiut ce sa mai spun si dupa ce am zis toti au ras de mine”. “Dar ce ai raspuns?”, o intreaba mama dorind sa-si linisteasca eleva. “Eu am zis “Bine-o facut!””, raspunde biata fetita…
    – Eram la tara la bunici si dupa obicei, urcam in pod, acolo unde sta “tineretu’ “. Dupa doua ore deja eram plictisiti si cu gandul numai la cheful pe care-l planificasem cu o seara inainte. La un moment dat un prieten incepe sa faca jonglerii cu 2 cani destinate umplerii cu “Sfintele Paste”. Toata lumea era in genunchi, liniste, si dintr-o data zbang-zdrag-zbeng ( podeaua era din barne de lemn, cana din zestrea bunicii, adica material sanatos, va imaginati zgomotul produs). Toata lumea a ridicat capul ca la comanda inspre pod, tintindu-ne amenintator. El, speriat cu atatea priviri inspre el, se emotioneaza si striga de la balcon “Buna seara”. Ne potolim din ras, trece momentul, dupa 15-20 de minute, alt prieten se trezeste “baiii, aici trebuia bai filmata reclama aia la KitKat” (pe vremea aia rula o reclama, sper sa nu ma insel cand zic KitKat, cand cineva rupe un baton si toti ridica privirea, erau parca la maraton, la start…) evident am fost nevoiti sa iesim din biserica, altfel iesea rau. Pe la amiaza, inarmati cu plase cu cartofi, carne, disc si gratar ne plimbam noi prin sat pentru a aduna toata gasca. Ne intalnim pe drum cu preotul care mergea la biserica pentru slujba (in ziua de Paste se face inca una pe la 12, parca). Ne intreaba unde mergem, iar prietenul cu cana, sa-si spele din pacate zice ca la biserica. Preotul ne masaoara din cap pana in picioare si zice “va astept dupa ce faceti gratarul, daca mai apucati”. Ma intreb si acum ce vroia sa zica 🙄
    Sarbatori Fericite!!

  34. ups, s-a strecurat o greseala, a disparut raspunsul fetei. Deci la intamplarea 2, fetita, la”Hristos A Inviat”, a raspuns “Bine-o facut”… Nu stiu de ce nu a aparut

  35. @ANNA: ti-am pus eu la loc “Bine-o facut”-ul 😉

  36. […] sosit momentul să dezvălui câştigătorii concursului de poveşti amuzante întâmplate de Paşti, lansat acum câteva zile. Mi-a fost greu să aleg doar trei oameni, […]

  37. Cineva, mai sus, zice ca “de Pasti, fara chestii de-astea cu bani”. Probabil ca tot asa a gandit si baiatul ala brunet care mi-a confiscat portofelul in biserica, in noaptea Invierii…

  38. […] o glumă de-a lui taică-meu, după asta şi asta. Se duce omul, odată, la aprozar (pe vremea când exista aşa ceva), să cumpere ceapă. […]

  39. De aceea se zice ca se intampla minuni :)) 😆

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green