Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Gafe monumentale

Colecţionez poveşti despre gafe monumentale, pentru un text pe care o să vi-l arăt şi voua la un moment dat. Daca le deţineţi, vă rog, turnaţi-le aici. E păcat să le ţineţi doar pentru voi.

Încep eu: EA –  un personaj despre care mai toată lumea crede că nu stă prea bine cu nervii capului. Genul care, dacă are un incident cu X, în contextul căruia EA începe să plângă, după aia se simte obligată să meargă să povestească tuturor că s-a întâlnit cu X, “care a plâns”. Mitomană, intrigantă şi uşor cu căpuţul, deci un personaj nu foarte agreat de colegi. Şi se duce ea la Spitalul 9, în interes profesional, avea o treabă acolo. Se întoarce foarte happy şi îi dă vestea unei colege, care nu ştia unde fusese: “Am fost la Spitalul nouăăăă!”. Şi aia, îngrijorată: “Aoleo, da’ ce ai păţit?”. :mrgreen:

Haideţi şi voi cu gafe, mor de curiozitate să le citesc!

75 comentarii

  1. Uite, azi dimineata am mancat struguri si dup`aia am baut apa.
    Iar acum stau pe bloguri (cand nu stau pe buda).

    Na, a mai facut cineva o gafa asa mare ca a mea??? :mrgreen:

  2. hai mai, ca asta nu e nimic… sa vezi cand am dat roata la piata alba iulia de 3 ori ca mai avea putin un nene si imi zicea ca daca ii dau 1 leu imi arata cum ies din giratoriu. sau cand am luat amenda de la politia romana pt ca imi faceam unghiile la volan pe magheru. dar mergeam cu a intaia, frana, stop..si ma plictiseam : )))))
    si zau daca sunt pitzi :)))) nici macar blonda… dar se intampla. la fel cum s-a intamplat si cand am facut pana la bicicleta de 3 ori in aceeasi zi si aveam fustita si tocuri ca fusesem la skirt bike :D… adica… viata e mai frumoasa cand se intampla din astea.. si nici macar nu reusesc sa ma enervez 🙂

  3. el, “iubitelul dulce” si putred de bani, primeste un SMS de la ea, “pisicuta fierbinte” cu 25 de ani mai tanara:
    “nesimtitule! nu ma asteptam la asa ceva din partea ta. prezervativele sunt pentru mers la curve. acum ma bucur ca n-am facut decat sex oral, nu meritai mai mult. si nici n-am inghitit, sa stii. nu vreau sa mai aud de tine. porcule!”
    nedumerit, porneste catre apartamentul domnisoarei. nici nu face 500 de metri cand mobilul il avertizeaza de primirea unui nou SMS. tot de la… “pisicuta”:
    “scuze, iubi, sa stii ca mesajul de mai devreme nu era pentru tine. ma jucam cu o prietena, atata tot. iti explic cand vii. mi-e dor de tine. ne vedem maine, iubi. :)”

  4. Eu! Eu!…

    Aveam la job un colaborator ce nu mă mai contactase de ceva vreme… Mama lui se ocupa de contabilitate primară şi uneori venea cu facturi sau alte acte la noi. La un moment dat apare venerabila doamnă, iar eu, din capătul biroului, o salut şi-o întreb:

    – Ce mai face X-ulescu (fiul), că nu mai dă niciun semn de viaţă?!

    La care ea, lividă, îmi răspunde: Păi n-aţi aflat?! A murit…

    🙄

  5. Ma duceam sa ma intalnesc cu domn’ profesor, persoana importanta (el), cu nevoia in buzunar (eu). Si imi zic: “hai sa fiu simpatica si sa cumpar o cafea”. Zambitoare ca… o floare, ma indrept spre magazinul cu cafea buna. Ma asez la coada, scot o sticla de suc din raft, o deschid si beau. Zi caniculara, in miez de vara. Pe masura ce coada avansa, iar eu ma apropiam de ghiseu, incep sa caut in geanta portofelul. Ia-lde unde nu-i. Caut macar niste marunti sa platesc sucul. Neam! Nimic. Nici macar o moneduta mica de 10 bani. Jale. Panica. Haos. M-am retras din linie, sa nu incurc lumea, am sunat sotul si am inceput sa bocesc la telefon “vinoterogfrumosrepede!! ca am baut din suc si n-am cum sa-l platesc ca n-am bani si ca sunt cretina si ca vai si-amar de viata mea”… hac si smarc si aoleu! Eh, da, rusinea n-a fost mare, cavalerul calare pe cal breaz a venit si mi-a achitat nenorocirea, iar profesorul nu s-a suparat de intarziere. Si totusi….

  6. Pe vremuri am primit un email la servici care m-a iritat foarte foarte mult (nici Johnson’s baby powder nu m-ar fi ajutat, așa iritată am fost!) și am vrut să îi arăt unui coleg ce idiot a fost clientul care mi-a trimis emailul cu pricina. I-am scris colegului tot ce-am avut pe suflet inclusiv chestii de genul “maimuțoiul ăsta crede c-am păscut porcii împreună de vorbește pe așa ton” și “cred că l-au sărit când s-au împărțit neuronii la maternitate”. 👿 👿 👿

    Sigur, nici mie nu mi-a funcționat la parametri normali neuronul din dotare, că în loc sa dau fwd la email, am dat reply… :mrgreen:

    Clientul a răspuns la email în doi timpi și trei mișcări – nu cred că și-a dat seama ca a fost trimis din greșeală! – cu ț-șpe mii de scuze 😯 și apoi un coș cu bunătăți la birou. O fi zis că mai bine nu se pune cu descreierații 😆

  7. Eu n-am cumpărat clanță pe dreapta,în loc de pe stânga,ci ușa întreagă de la intrare 😀 😀
    Culmea este că este muuult mai potrivită asa.Holul are„altă perspectivă”(a zis meșterul)

  8. Şi tot eu… foloseam telefonul de job şi în interes personal. Într-o dimineaţă devreme, chiar la trezire, îi trimit un mesaj iubitului meu (acum soţul), cu care încă nu locuiam împreună: “Bună dimineaţa, dragoste!”

    Trece dimineaţa, nu primesc niciun răspuns, dar nu-mi fac griji, neavând o regulă fixă că trebuie musai să ne răspundem unul altuia la mesaje imediat.

    Apoi, apare la birou un domn în vârstă, un client important al meu, care vine la mine cu un bucheţel de flori şi, de faţă cu toţi colegii, mă salută tare: “Bună dimineaţa şi ţie, dragoste!”

    Am rămas toţi înmărmuriţi. Long story short, fiind adormită dimineaţa, trimisesem mesajul cu un contact mai jos faţă de iubitul meu şi nu fusesem atentă. Domul acesta, la 50 de ani, dormea încă alături de soţia lui, când i-a piuit telefonul. A citit mesajul cu soţia lui lângă el şi, după cum a povestit atunci tuturor, citez: “Noroc că sunt prea bătân şi urât să mă mai placă femeile, aşa că nevastă-mea a înţeles că probabil e o greşeală…”

    Toate astea le-am clarificat la birou, de faţă cu colegii şi şefii… Tipul venise special acolo să râdă de mine şi, odată cu asta, m-am făcut şi de kko în faţa şefilor mei… A fost ultima dată când m-am mai folosit de telefonul de serviciu în interes personal. Multă vreme, când ajungeam la birou, colegii mă salutau cu “Bună dimineaţa, dragoste!”…

  9. O discutie la barul unei pizzerii, goala la ora aia (era 11 dimi), intre cele doua chelnerite. La un moment dat, pe usa pizzeriei intra un tip. Una din chelnerita catre cealalta:
    – Sa mor, ce fatzau are asta! Fataaaa, tu vezi? Nu are cum asa cevaaaa.
    Cealalta ii raspunde timid:
    – E fratele meu…

  10. încercaţi să intraţi într-o încăpere când e întuneric şi , pipăind intuitiv după întrerupător, să simţiţi doar peretele neted.
    aşa mi-am renovat eu biroul, am montat o uşă invers decât precedenta, tocmai pentru perspectivă, dar instalaţia electrică , schimbată proaspăt şi ea, păstra aceleaşi repere, deci locul de unde se dă lumină a ajuns după uşă. e ceva cu care pur şi simplu nu te poţi obişnui, a trebuit să refac tot.

  11. Clasica: m-am repezit DRAGASTOS la o colega intr-o zi, mangaindu-i burtica si intreband-o cu o voce modificata ca atunci cand vorbesti cu un copil mic ‘Ce coci aici? Ai un bebe????’ convinsa fiind ca era insarcinata biata femeie iar ea, cu vocea la fel de modificata ‘Nu, mami, sunt doar grasa’…

  12. Aveam o prietenă, avocată, cu o gură la fel de spurcată ca a mea. La noi “ce faci, fei nu ţi-am mai văzut muianul de x zile” era în loc de bună ziua.
    Întâlnire mare, acţionari and shit, eu cu laptopul după mine să fac o prezentare în power point (dragostea mea!) şi las messengerul deschis. Ce credeţi că a apărut în mijlocul prezentării? Fereastra de messenger, în care amica mea mă salută “ce faci fei? nu ţi-am mai văzut muianul de alantăieri seară”. Stacojie am fost 3 ore după aceea, dar mai râdem pe subiect chiar şi acum.

  13. @carla: păi, să ai un we frumos, dragoste, ca să zic aşa 😆
    @idaho: cât de tare e astaaaaa 😆 😆

  14. Eram cu un coleg si trebuia sa cautam pe un profesor pe care il chema (si il cheama si astazi) Domnul Stoian. Asa ca il rog frumos pe coleg sa faca rost de numarul de telefon al dansului si sa il sune. Acesta zice ca are un “Stoian” in telefon si apeleaza. Raspunde o voce feminina. “Alo, cu Domnul Stoian va rog”, zice colegul; vine raspunsul de la vocea feminina: “Domnul Stoian nu este”; “Bine, multumesc” si inchide.

    Dupa cateva telefoane pe la alti colegi, aflam ca de fapt respectivul numar de telefon era al Doamnei Profesor Stoian, cu totul alta decat domnul cautat de noi. Partea urata a fost ca Doamna Stoian, pe care am sunat-o noi si careia i l-am cerut pe Domnul la telefon, era vaduva de 20 de ani. Ce-o fi zis saraca femeie cand i-am cerut la telefon pe raposatul sot, nici azi n-am aflat…

  15. ah! sa nu cumva sa uit. trebuie, dar trebuie!, sa verifici site-ul asta http://www.fmylife.com . nu de alta, dar este plin de gafe,probleme, dileme, unele mai grave decat in “jurnalul lui bridget jones”, altele care te fac sa-ti fie rusine ca le citesti si chiar unele care sunt atat de jenante incat e greu sa crezi ca sunt adevarate.

  16. Noi am mers la spital la o prietena care de-abia nascuse.Cu flori,cadou ptr bebe,una-alta.Am vazut noi bb prin geamul de la nursery,l-am laudat,ne-am dat cu presupusul in privinta asemanarii cu parintii si am luat-o frumusel spre salon,pentru a felicita proaspata mamica.
    Ne pupam noi fetele,ne imbratisam si o complimentez pentru bb si se trezeste si sotul meu vorbind : Auzi da’ tu mai ai mult pana nasti? Am crezut ca intru in pamant de rusine!!!!!!!!!
    Explicatia mi-a dat-o mai tarziu: Pai am vazut ca are inca burta mare!

  17. Eu, multe, multe multe de tot. Ma roaga prietenul,, acum ceva ani buni, anii ’90, sa ma duc cu foaie lichidare studii (ceva de genul asta se numea) la semnat si stampilat pt a-i elibera diploma. I-am luat masina, era dimineata, ploua urat de tot, intuneric, o vreme de nimic. Mi s-a spus de 10 de mii de ori sa am grija de foaie. Am pus foaia cu pricina pe torpedou. Vreau sa ies din parcare, semnalizez stanga, in acelasi timp deschid geamul din partea dreapta sa curat ploaia de pe el, iau curba stanga si foaia zboara pe geam. Si zburata a fost. Iti dai seama ce fata am facut cand m-am intors acasa si am fost intrebata de foaie.

    Mai am doua intamplari, una accident de masina cu autobuz in centru la Universitate, plecat cu bara autobuzului. Si alta, tras semnal de alarma in tren Italia.

  18. Sa va povestesc si eu una scurta. Sunt reprezentant de vanzari la o firma de medicamente. Jobul meu e sa umblu prin farmacii si sa promovez produsele. Intr-una din primele zile, intru intr-o farmacie (prima vizita) si, obisnuit ca dirigintii de farmacie sa fie femei, ma duc la un tip care era la tejghea:
    – Buna ziua, ma numesc ***** si sunt reprezentant comercial al firmei ****, vreau sa stau de vorba doua minute cu doamna diriginta…
    La care tipul din fata mea:
    – Eu sunt “doamna diriginta”
    La care eu:
    – Sarut-mana …
    Intre timp am stabilit o relatie buna cu dl. farmacist, si de fiecare data cand ne vedem TOT mai radem de faza asta…

  19. “sărut mâna”… 😆 😆 😆

  20. in 2006 ma apuca pasiunea sa inventez o editura. Mica, academica, cu deschidere internationala. Si scriu un email inaugural, in engleza, catre vreo 40 de profesori universitari din state mai ales + cativa din America Latina si Europa, in care le explicam ca a aparut aceasta editura, care sunt primele titluri si ii invitam sa trimita manuscrise, etc. Am verificat de vreo zece ori corpul mesajului, sa nu gresesc nimic, sa sune impecabil. Si trimit emailul. Exact cand apasam Send vad ca apelarea era nu “Dear professors” ci “Dead professors”.
    Iti dai seama ce emailuri am primt dupa-aia, de genul “not yet” sau “wait a little”.

  21. Am o prietenă care mereu face câte-o gafă. Am luat-o-ntr-o zi cu mine la o întâlnire cu nişte colege de facultate. Se prezintă prietena asta a mea, le zâmbeşte şi le-ntreabă cât se poate de inocent:
    – Sunteţi toate la buget, la facultate?
    Fetele-i răspund prompt:
    – Aaa, nuuu!
    Prietena mea se aşază pe scaun, răsuflă uşurată şi adaugă:
    – Pfiu, ce bine! Credeam că sunt printre deştepte aici!

  22. La multe, cu tata. Izolare completa. Intr-o zi mergem aiurea ca sa nu stam, dam de doi neni care faceau o drumetie, stam la taclale, bla bla. Unul scoate de undeva o ciocolata si mi-o da, pentru ca “ce baiat dragut”. O iau, incep sa mananc, la care tata, dojenitor, catre mine, in soapta: “Multumesc, tarane!”. Eu, copil cuminte, catre nenea cu ciocolata: “Multumesc, tarane” 😀

  23. fiul meu era de vreo trei ani si îi cumpărasem ceva enciclopedie pentru copii, cu animale, unde erau trecute masculul si femela la diverse specii. OK, învață copilul noile cuvinte, mascul si femelă, care îi plac foarte mult. La câteva zile după, călătorie cu trenul, la noi în compartiment o doamnă de vreo 50 de ani, cu un aspect extrem de androgin. La un moment dat îl aud pe fiu-meu deschinzând conversația cu doamna în felul următor: “Tu esti mascul sau femelă?”
    Acelasi prunc, de vreo 5 ani, la coadă la magazin. Lângă casă erau expuse tot felul de jucărele, insista să-i cumpăr, i-am închis gura spunând că sunt pentru fetițe. În spatele meu, un cuplu de tineri amuzați. La un moment dat, tipul vrea să facă o glumă si susură la urechea prietenei lui: “Prezervativele sunt pentru băieți”. Evident, a subestimat atenția distributivă de care era capabil pruncul meu. Ăsta prinde propoziția din zbor si începe să urle cât îl țin plămânii: “auzi, mami, că prezervativele sunt pentru băieți, vreau si eu mami, ia-mi prezervative.” si o ține asa 5 minute, până iesim din magazin…

  24. 1. eram studenta, locuiam in camin, ieseam de ceva timp cu un tip care locuia la cateva camere de mine (viitor sot :D) si niciodata nu reuseam sa ne hotaram care sa doarma la care. pe la 2,30 (noaptea, of course) i-am trimis un mesaj sefului meu: ‘vii tu la mine sau vin eu la tine?’
    2. predau limba engleza pentru copii si anul trecut am avut o grupa de copilasi de 6-7 ani. nu m-am odihnit bine intr-o noapte si a doua zi la curs am incercat sa casc, cat de discret am putut (cu mana la gura, bineinteles). unul dintre copii m-a observat si m-a intrebat: ‘Teacher, cascati?’ 🙂

  25. Cea cu troleul la Univ. Luasem masina prietenului, acelasi cu foaia (sper sa nu citeasca pe aici). A jung la rond, la Univ. Opresc la stop, pe banda din mijloc. Se face rosu, pornesc. In stanga masina, in drepata troleu. Masina din stanga porneste, troleul si el. E accelerez, pe vremea aceeasi eram viteaza. Culoarul meu se micsoareaza si eu ma ambitionez sa trec printre cele doua masini. In toata aceasta trecere ma lipesc de troleu, ii agat o mica si lunga bara care se lipeste de ‘clanta’ masinii si plec mai departe. Ma opresc nervoasa, vine soferul, vine politaiul care ne zice mie si soferului sa ne intelegem. Eu, floare vesela il intreb cum sa facem. El, soferul, zice ca acum nu putem merge la politie ca e in tura si ne intalnim la 3 la o metro, la iancului. Ma intorc acasa cu fatza spasita, prietenul in spume la vederea mea. ii spun toate alea si ma trimite inapoi sa gasesc soferul. Eu inapoi la Univ, timp de ora ma uit la toate troleele dupa acel sofer si nimic.. Gasesc politistul in rond, il intreb daca isi aminteste de mine si daca il stie pe sofer. Nimic. Pe sofer nu l-am mai gasit, iar prietenul a rezolvat situatia..

  26. in urma cu vreo 4 ani, cred. eram intr-un supermarket cu prietenul, stateam la coada sa achitam produsele. cand ne-am apropiat de casa mi-a atras atentia ceva de pe raftul cu guma de mestecat si tic tac. l-am luat in mana, i l-am aratat prietenului, l-am agitat putin, radeam cu gura pana la urechi si ma intrebam oare ce gust are. da, oamenii care se aflau in fata si in spatele nostru stiau despre ce e vorba si se uitau zambind la mine. prietenul meu nu stia unde sa se bage de jena. mi-a luat destul de mult sa imi dau seama ca tineam in mana un tub cu lubrifiant – nu auto 😀

  27. Primul an ca profesoara, 24 de ani, ziua mea de nastere. Intru in sala de clasa, moment in care toti elevii (clasa a XII-a !!! ) se ridica in picioare si incep sa cante “la multi ani!”. Normal, ma fastacesc, astept cu emotie sa termine, dupa care-i intreb “Vaaaiii, dar de unde ati stiut?! ”
    Ei, in momentul acela am vazut un baiat din ultima banca ridicandu-se si incepand sa imparta bomboane…. 😆

  28. Sau, prospat mutati la casa, aud injuraturi urate in curte. Ies nervoasa si incep sa strig la sotul din dotare: MAI, nu iti este rusine sa injuri asa?! Te aud vecinii…
    Doar ca….cel care injura era vecinul de peste gard care-si pedepsea cainele…

  29. Sau: noapte, afara se aude bataie intre pisici. Cum motanul meu vine tot jumulit acasa, ies pe un geam de la etaj si incep sa-l strig pe motan ” Mishuuu, Mishuuuu…!”
    Si abia apoi observ in intuneric, la lumina lunii, cum vecinul, gol pusca, se spala intr-un lighean… si intrase in disperare 😮

  30. Alta. La restaurant de pe marginea unei sosele, cu sotul. De la masa noastra lipsea un tacam. El se ridica, isi agata sacoul in cuier si porneste spre o masa mai indepartata de unde revine cu tacamuri si un servetel.
    Si, cum trecea el asa prin sala, aude de la o masa “Alo, baiatul, adu-mi un gratar cu cartofi prajiti si salata de rosii !”

  31. Dis-de-dimineata am intrat impreuna cu o colega de grupa la colocviu. Primii. Ne-am facut numarul, am luat nota maxima si am plecat. Totul bine pana aici. Ea avea nitica treaba pe la secretariat. Si trebuia sa-mi imprumute niste date sa fac graficele pentru alt colocviu. Si la sfarsit imi bag mana in buzunare: in cel drept aveam cheile si cartela de interfon de la camin, in cel stang bani[maruntis]. Apai, eu tineam foarte bine minte ca mi-am pus telefonul in buzunarul drept. Si oricum pipaiam buzunarul nu dadeam de el. Panica. Verificare ghiozdan: Nem telefon. Panica iar.

    Fug la laborator, il intreb pe domnul profesor daca nu mi-am uitat din gresala telefonul pe banca. Nem. Panica. Poate l-am uitat din gresala pe banca de la capatul holului. Acolo mai multi colegi de incredere. Ii intreb daca n-au vazut vreun telefon abandonat. Nem. Panica. Imi amintesc ca am fost la Xerox inainte sa vin spre facultate. Ajung, intreb daca n-a ramas vreun telefon strain pe tejghea. Nem. Verific tot traseul intre Xerox si facultate, ma uit atent pe sub fiecare masina, poate mi-a scapat din buzunar. Nem. Panica.

    Cer telefonul unui coleg sa ma sun. Abia apoi realizez ca telefonul meu pe silent, e mort de-a-binelea, intrucat mecanismul de vibratii i-a fost castrat. Panica m-a impiedicat s-o gandesc pe-asta inainte de-a o face. Un alt coleg ma consoleaza ca el si-a pierdut odata potofelul cu toti banii in el. Bani ca bani, da in telefonul acela erau toate telefoanele colegilor mei din liceu, actualilor colegi de facultate, etc. Numere de telefon de care as fi facut rost destul de greu daca l-as fi pierdut.

    Dezumflat, ma intorc inspre camera mea din camin. Aveam si un Digi.Mobil care avea semnal bun intre etajul 2 si 3, sa-i anunt pe ai mei ca mi-am pierdut telefonul. Bag mana in buzunar, SUB cartela de interfon……………

    Gafa mai mare ca in ziua aia, nu cred ca am facut vreodata. Mi-am torturat colegii de facultate, profesorii, angajatele unei librarii…totul pentru un telefon mobil uitat in propriul buzunar! 😳

  32. Eram in liceu, practica de atelier. Maistrul, pe care-l porecleam pe ascuns “Zambilica” (Dumnezeu sa-l ierte, a murit tanar) ma trimite cu o treaba la director. Intru in biroul directorului: “Tovarase(era in ’87) director, m-a trimis tovarasu’ Zambi… tovarasu’ … (habar n-aveam cum il cheama) … tova… DOMNUL Zambilica sa va spun ca…” Nici acum nu-mi dau seama de ce am avut senzatia ca schimband tovarasu’ cu domnu’ rezolv problema.
    ——————————————–
    Eram profesor, intr-o pauza in cabinetul de biologie(care era mai mare si in care ne adunam la cafea in pauze vreo 10 profesori). Vorbeam despre perechi potrivite si naiba ma pune sa-mi dau cu parerea. Despre un coleg si o colega absenti. Pe care i-am vazut cu o zi inainte prin oras si mi se par foarte potriviti impreuna. Si da-i si lupta. Una dintre colege se ridica de pe scaun si iese din cabinet. Moment in care toti sar pe mine sa-mi explice cum colegul cu pricina traia in concubinaj cu colega care iesise pe usa si in ultima vreme aparusera zvonuri ca ar insela-o tocmai cu colega cu care-l vazusem eu cu o zi inainte. 🙄
    “Si mie de ce nu mi-a spus nimeni nimic? Sau de ce nu m-a oprit cineva?” “Parca te poate opri cineva cand incepi sa turui ca o moara stricata”. :mrgreen:

  33. Inca una cu masina aceluiasi prieten. Scosese masina din service de vreo cateva zile. Eu trebuia sa ma duc la posta, iar comoditatea mea dorea sa se duca cu masina. Normal. Intreb daca pot lua masina si mi se zice, da, dar ai grija. zis si facut. Ma duc la posta, parchez, fac ce am de facut, dupa care dau sa plec. Ma asigura in oglinda retrovizoare ca nu e nimc in spate, dau cu spatele si aud POC. Ma dau jos si ce vad. Lovisem masina de un stalp de metal, din acela mic cu lacat, pe care nu ai cum sa-l vezi in oglinga retrovizoare. Bara din spate era lovita, normal. A jung acasa, parchez masina in asa fel incat sa nu se vada mimic si tac. A doua zi plec la sv, nu zic nimic, ma trezesc cu el mai tarziu pe capul meu si ma intreaba daca eu am lovit masina. Cum, eu. Norocul meu ca pe acolo trecea masina de gunoi dimineata si am dat vina pe ea. A aflat mai tarziu, peste cativa ani.

  34. Eram copil (12-13 ani) si una dintre marile noastre distractii era sa sunam aiurea la telefon si sa spunem mascari cui raspundea sau sa nu spunem nimic dar sa sunam pana il scoteam din minti pe celalalt. O data am fost si victima. Suna telefonul, rapsund, nimic… Inca o data, nimic… Si tot asa de vreo 10 ori (fara exagerare). Raspundeam si ala inchidea. Si ma hotarasc ca prima data cand ma suna, sa profit de cele 3-4 secunde cat tinea telefonul deschis ca sa-l injur, sa ma racoresc. Zis si facut. Suna telefonul si dau drumul unui potop de injuraturi, dintre cele mai scabroase pe care le stiam… Era tata la telefon…. :mrgreen:

  35. Si ultima, in Italia acum muuuuulti ani.
    Trebuia sa ajung la aeroport in Roma. Greva feroviara. Singura modalitatea de ajunge la aeroport era sa iau un tren de navetisti dintr-o orasel de langa Roma.. Eu pe peron cu 3 bagaje, vine trenul, lumea se urca in tren. Eu ma urc cu primal bagaj, o valiza mare. Si stupoare, se inchid usile trenului. 2 bagaje imi ramasesara jos, pe peron. Eu intreb daca pleaca trenul, nu-mi venea sa cred. Mi se spun, da. Plecase deja. La care ochesc semnalul de alarma, ma duc direct la el si il trag. Cobor din tren, alerg sa-mi recuperez bagatelle de pe peron, urlu la unul sa ma ajute, ma urc in tren. Eram ferocita. Lumea se uita la mine uimita, vine seful de tren, imi cere actele, nu vreau sa i le dau. Ii spun ca mi se pare normal ce am facut pt ca mi-au ramas bagajele pe peron si trebuia sa mi le recuperez. Imi ia actele si la aeroport ma duce la politie. Am primit o hartie, recuperate acte si m-au lasat in pace.

  36. plecam odata la drum lung cu masina.
    eu, sotia si soacra, ultima parcata pe bancheta din spate.
    nu apuc sa ies din oras, ca ma injura un tampit intr-o intersectie.
    eu, gentleman perfect in rest, aflandu-ma la volan, racnesc instantaneu un CE P*LA…
    restul interogatiei tunatoare a pierit intr-un piuit stins, pe masura de imi aduceam aminte de soacra din ceafa.
    sotia ma tolereaza la volan.

  37. apropo de “domnul zambilica”. aveam o profesoara careia ii spuneam plici, iar mama s-a dus la scoala nu mai stiu de ce si cerut sa vorbeasca cu doamna plici. 😀
    nu mai stiu de ce s-a dus la scoala? uf, pt ca faceam numai tampenii. acum vreo 3,4 ani mi-a venit acasa la mama o scrisoare de la liceu (din aia cu 10 ani de la terminarea liceului) si m-a sunat si m-a intrebat: “acu ce ai mai facut, mai mama? ” … ce sa mai fac dupa atatia ani, mai mama? :))))

  38. Si, dupa cum va povesteam, azi am combinat struguri cu apa dis-de-dimineata, ca m-am sculat cu o sete si o greatza mare. Nu va spui de ce.
    Abia spre seara m-am dus in parc. Sa vedeti surpriza!!!

    Surpriza e ca acum o sa fiu complet OFF-TOPIC si o sa ma taie Simona de la comentarii, dar eu tot ma risc, pentru ca fac un gest frumos (zic eu):

    https://smro.wordpress.com/2011/08/20/gheorghe-iovu-si-muzica-sufletului/

    Va astept in parc sa facem gafe impreuna!!! 😆

  39. Na, ca e deja duminica, ora zero si zece.

  40. Sa n-aud ca nu-l stiti pe Gogu! Cum care Gogu? “Decat” sa incepeti cu scuze vi-l fac eu cunostinta. Desi sunt sigur suta-n mie ca fiecare ati avut un Gogu, oriunde v-ati fi gasit aiurea in timp. Metodic vorbind, putem face urmatoarea comunicare scrisa :mrgreen: : Gogu este grasut, fata rotunda spre … ‘ai ca nu zic … ochi albastri cu scantei verzulii, gat gen ceafa, trup masiv, un mic Hercule de-a dreptul. Semn particular: urechile. Pare ca un profesor neindemanatic, incercand sa-l traga de urechi, l-a apucat de lobii inferiori, lasandu-l fara ei. In rest baiat bun.

    Gafa cu (Nea) Gogu.
    Introducerea:
    Complex studentesc Memorandului, anul una mie noua sute cemaiconteaza, Nea Gogu (tatal) vine in Brasov (s-a prins toata lumea, daa?) in delegatie … ce-si zice omul in gand si mai apoi soferului? Facem un mic ocol la plecare sa-i duc un pachet lui Viorel. Noi, cativa colegi (eu chiar si de liceu) ne-am oferit sa-l conducem (camera 6, v-am mai spus). Camera incuiata.

    Cuprinsul:
    Inchipuiti-va ca statura si urechile lui Viorel era subiect de discutie permanent, mai ales cand studentia se consuma la camin si libertatile de exprimare erau diverse. Inclusiv cele fizice.
    Gogu isi cam pusese colegii de camera la respect, taindu-le cheful de glumite, mai ales pe seama urechiuselor. Drept pentru care armistitiul continea cateva clauze respectate cu sfintenie de partile semnatare, dar beligerante. In ziua cu pricina, Gogu venise la (si era in) camera singur. Facuse un dus, incuiase usa si se culcase. Dar cum luptele de guerila se duc si cand dormi, instalase un lighean prin ancorare mobila deasupra usii, plin ochi cu apa, anume pregatit pentru vizite amicale. Cinematica miscarii usii punea in evidenta principiul stramosesc: apa trece, ligheanul ramane. Din descrierea tehnica conturata dupa spusele marturului principal, adica eu, se poate retine in sarcina inculpatului si anume lighean ca orice miscare, oricat de mica, epsilon gen, a usii producea un suvoi de apa in capul musafirului. Din ecuatia diferentiala a miscarii laminare (Navier Stokes) coroborata cu teorema lui Chauchy-Helmholtz a continuitatii tubului de curent, debitul racoritor creste vazand cu ochii pe masura deschiderii susnumitei complice, si anuma usa. Inutil sa ma mai scuz ca in lipsa cheii de la panou (Viorele, ‘ti-ar capu’!), am oferit cheia camerei mele, care se potrivea si la camera 6 (ar fi fost chiar culmea sa-l privez pe Nea Gogu de o prezenta in blogul roz). Bineinteles ca turbulenta suvoiului l-a trezit pe Gogu, dar si pe (Nea) Gogu … au discutat doua ore in sir pe teme diverse. Chiar in ast rastimp am avut ocazia sa le dau o lectie mamelucilor care se adunasera in hol si gasisera subiect de ros pe marginea … asta … pe marginea. Lectia a constat in calcat (pana la uscare) una pereche pantaloni barbatesti, talia 56 II si una camasa de poplin, marca Braiconf.

    Incheierea:
    Previzibila dealtfel, incheierea a fost executata de Gogu (tatal). Normal ca si la pantaloni. Altfel comitea omul alta gafa … zic 😳

  41. Gafa sau poanta? Baieti prosti sau tipe destepte?
    Eu cu un amic, Complexul studentesc Tei (astia mai tineri, nu mai cautati, au avut unii grija sa-l “privatizeze“). Anul o mie noua sute… si vreo 83, parca.
    Noi doi pe un fel de gard mic, facut dintr-o teava orizontala sudata de stalpi.
    Trec doua tipe beeeetooooon. Noi doi incercam sa fim shmekeri:
    – Bai, ce tipe valabile, oare cine le ffff… pe astea?
    Tipele trec mai departe, iau o distanta corespunzatoare, apoi una se intoarce si zice:
    – Desteptii, ba, ca prostii stau pe gard si se intreaba.

    De atunci m-am invatat minte: de intrebat, intreb des, dar nu mai stau niciodata pe gard. 😯

  42. @matrixbrain
    Ce haz poți să ai,măi tată măăăă! 😀 :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  43. Poveste auzita de la niste prieteni. Un cuplu vine in vizita la masa, in timpul mesei musafirul varsa ceva pe masa. Se scuza, discutia clasica, gazda il asigura ca nu e nicio problema, fata de masa se spala usor. Peste ceva timp barbatul gazda varsa si el un pahar, la care reactia femeii gazda vine rapid: Alt tantalau!

  44. Acum câțiva ani lucram la o firmă ce avea sediul într-un bloc, în Piața Victoriei. Directorul firmei locuia și el în blocul cu pricina dar la altă scară, așa că la ora prânzului o ștergea deseori acasă să servească masa.

    Într-una din zile directorul și cu mine aveam o prezentare la sediul firmei, la care mai participau invitați importanți de la Ministerul Apărării, Transporturilor, etc., implicați într-un proiect important de scară națională. Șeful era la tablă și explica pasionat despre o tehnologie ce avea să fie implementată în proiectul cu pricina.

    La un moment dat, intră secretara în sala de ședințe și spune: ”Șefu, a sunat mama dumneavoastră și a zis că puteți merge la masă, că e gata…”

    Nu, secretara nu era blondă.

  45. Ultima mea gafa si care a cam pus capac e cea cu pozele de la nunta, cred ti-am povestit-o, dar ma repet ca doarme copilul si nu ma doare nici gura:). In ziua nuntii o chem pe fotografa sa imi faca poze din alea gen: ia sutienul, uite bikinii, pune rochia, scoate rochia (nr. Fotografa e Miri Bratu, celebra pentru nudurile feminine si am zis sa profit si eu ca cine stiie cum m-oi stafidi dupa ce-oi naste, si bine am facut:)). Revenind, facem noi poze sexoase, trece ziua nuntii, a doua zi primesc mostrarul de poze de la tot ceremonialul, inclusiv cele sexi. Precizez ca nu erau porno, pentru avizii de picanterii, sor’ ta poate sa confirme:)) caci intr-un elan creator si fara energie am facut fw la mailul cu pozele de nunta cataorva prietene care apareau in ele, uitand ca in arhiva erau si pozele nudiste. Doar ca mailul l- am trimis si unor prieteni de familie( barbati) si din greseala unui fost client:))). Eram asa de mandra de pozele mele pana cand primesc primul reply de genul” oauuu, ce fund sexi ai, bre”! Vine al doilea de la un prieten expat: multumim ca ai impartasit cu noi aceasta experienta sexi:)))!. Nici pana in ziua de azi nu stiiu ce-o fi zis fostul me clienti cand a deschis arhiva si prima poza era cu fundul meu dezgolit:))). Deci, ma calific la fraiera secolului?

  46. @Delia: nu tre’ să-mi spună nimic sor-mea, că au ajuns şi la mine 😆 😆 😆

  47. noi n-o cunoaştem pe soră deci nu credem până nu vedem :mrgreen:

  48. @Agnes: Eu o cunosc pe Cruella, dar nu mi-a zis nimic de poze. Streingi, nu?

  49. veri streingi, matrix.
    cruela nu ştie, pe wanna nu o cunoaştem, deci tre să vedem pozele.

  50. p.s.
    bine, nici pe delia n-o cunoaştem da’ ce, clientu ăla care le-a primit are ceva în plus ? 🙄

  51. @Agnes:
    Ma gandesc totusi ca Delia exagereaza considerand gafa chestiunea de fond. Chiar asa, cata lume i-a vazut pozele? Cred ca-si face avans la griji, vorba lu’ Nea Maxim.
    Buna observatia cu clientu’, sunt in asentiment si de acord.

    @Delia:
    Lasa odata (chiar jos, sa zic asa:oops: ) inhibitia, ca d’aia ne raman valorile nereperate si ne-o iau altii pe dinaninte.
    Uite, nah … cum fac altii rating
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=V8KrTkxUyic&has_verified=1

    Si ne mai miram ca nu absorbim sufiente fonduri … are dreptate Coana UEuropa … in fond! :mrgreen:

  52. Sim: nu stiam ca nenorocita ti le-a trimis; le-a vazut si nea’ Nic, nu??? Cum mai dau eu ochii cu omu’?
    Pai imi fac griji, nu e ca si cum as trai din trimisul pozelor la ziar”din greseala” cum fac unele si se trezesc mari moderatoare de emisiuni de pitipoance. Sper doar sa nu ajung pozele la vreun viitor angajator si sa nu fiu angajata pe modelul ” ochi si sani frumosi”:)).
    Agnes: e interesant ca tu, presupunand ca esti femeie, vrei cel mai mult sa vezi pozele:))). In apararea mea, pozele au fost facute acu un an jumate, intre timp am si nascut un baietoi care acu are 9 kg, asa ca ce-a fost odata cu greu se mai poate repara, noroc ca le am pe alea sa ma uit pe ele si sa suspin la batranete:).

  53. Delia, rilex
    as time goes by, you’ll be better than that.
    dacă nu putem vedea şi noi pozele astea faimoase, aşteptăm unele pe când băieţoiul va avea 90 kg, gen. şi atunci îmi vei da dreptate . been there, done that. 😀

  54. In supermarket, la cumparaturi pentru ziua progeniturii. Eu cu un carucior la bauturi, consoarta cu alt carucior la restul. Termin de umplut caruciorul cu bere, suc, apa, etc, tocmai cand progenitura constata in gura mare: “Tati tu cumperi mai multa bautura decat mancare!!”… 😳 8)

  55. Chiar azi am facut una . dimineata trecem prin curtea de la Semanatoarea pentru a scurta drumul.La casa de ” bilete ” sint doua doamne , una bruneta sau una blonda , care seamana. Azi , desi e luni, vreau sa fiu draguta cu tipa de la bilete si ii spun : sa va fie de bine.De ce ? raspunde ea ,parul , zic ,v-ati vopsit .Sotul a dat un saru-mana rapid si a demarat brusc. se pare ca era chiar cea bruneta , nu isi facuse nimic.
    cea mai tare gafeuza pe care o stiu e mama,ii se si intampla ( cred ca pe masura ce inaintez in varsta incep sa devin ) . Una , la indemana :
    1.cand am intrat la liceu , la afisarea rezultatelor , ne uitam ,m-am vazut , hai sa ne uitam si la altii ( in jurul nostru multa lume , parinti, copii ,faceau acelasi lucru)
    mama ( cu voce destul de joasa) : ia uite draga, ce nume : Canutza , hi,hi,hi
    la care din spatele nostru un tata de 2 metri cu un baiat de 1.80 : da ce e doamna asa caraghios ? EU SUNT CANUTZA DOAMNA ? noi ne-am inrosit amandoua si de aici mama a vrut sa indrepte , de a dat-o si mai rau- da asta e putin fata de cate poate face

  56. Mie cea mai monumentală gafă mi se pare Gogoaşa-Trasă-În-Ţeapă din Piaţa Palatului. Dar şi colecţia de ţepe invizibile din Piaţa Victoriei. 😕

  57. A umbla o după-amiază întreagă prin cele mai respectabile instituţii mai mult sau mai puţin guvernamentale cu o coadă fâlfâindă de hârtie igienică nici măcar nu cred că e o gafă. E doar un biet dezastru personal. 😳 😳 😳

  58. vara asta, in avion, blue air company
    o amica de mea un pic mai plinuta 🙂
    ajutata de un steward sa se aseze pe locul cel mai bun pentru starea ei- aici in fata, pentru doamnele insarcinate

  59. Pe prietena cea mai buna a lui mama o chema Neta, de la Aneta. Imi este si nasa de botez. De Craciun si Paste (a doua zi) ori veneau ei pe la mama ori se ducea ea la ei. Craciunul trecut, vine fiul meu cu prietena lui pe la mama cu urari, chestii. La un moment dat, o intreaba pe mama : “Si ce faci maine ?” “Nimic, stau acasa la televizor” vine raspunsul. “Da` de ce nu te duci pe la Neta ?” o intreaba. Neta, Dumnezeu s-o odihneasca, a murit de vreo 3 ani, dar inteligentu` uitase. Bineinteles ca s-a facut haz mare pe chestia asta, cu exceptia lui fiu-meu care a stat rosu in obraji vreo 10 minute.

  60. O data, de vorba cu o colega din strainatate, la vreo 45 de ani, trei copii, etc. O intreb ce s-a intamplat la ultimul training ca l-am auzit pe seful cel mare ca, din nou, un nebun s-a aruncat gol in piscina. Ne-am pus de acord ca seful cel mare le cam exagereaza. Dup-aia am aflat ca 1. era adevarat; 2. colega mea era nebunul care se aruncase gol in piscina.

  61. Ah, ce m-am distrat copios citindu-va 😆 😆
    Din partea mea – numai LIKE cu FELICITARI ! 😉 😆

  62. Am si eu doua gafe de povestit.

    1. Cand aveam 7 ani ne-am mutat la tara pentru ca bunicii mei nu se simteau foarte bine asa c primii ani de generala i-am facut la tara si intr-o toamna, doamna invataorare ne roaga care vrem si care putem sa mergem sa o ajutam la scos cartofii (ca cica asa mai era obiceiul). Eu, fata crescuta la oras si oricum neobisnuita cu treburi din astea, am considerat ca e o invitatie si foarte frumos am declinat. Cand ajung acasa, tata (si el profesor la aceasi scoala), incepe sa-mi zica: “cum sa zici asa ceva , dar nu e frumos, toata clasa merge, asa se face….mergi si tu!”. Eu nah, doar nu prea aveam de ales merg. A doua zi dimineata ma prezint la locul cu pricina si doamna invatatoare ma vede si imi face “Buna Cristina, dar cumde esti aici? ziceai ca nu vii.” Si eu de colo cu o voce trist : “Eh…cine zice adevarul in ziua de azi?”
    Normal ca a doua zi toti profesorii, inclusiv parintii si tot familionul, radeau de mine.

    2. A doua e din liceu, pe care l-am facut in Italia. La ora de engleza. Eram cea mai buna din clasa la materie si profesorul, daca nu avea pe cine sa puna la tradus ma lasa pe mine (placerea mea). Intr-o zi, cam toti colegii se faceau ca-s atenti la ora, proful imi zice sa traduc un test din engleza in italiana. Si incep frumos, cu voce tare ca sa ma auda toti, si la un moment dat era cuvantul angry (nervos/arrbbiato ), si eu foarte sigura pe mine zic tare incazzato (e forma vulgara, vine de la cazzo – organul sexual masculin), care e corect cand vorbesti cu prietenii, dar in nici un caz in ora. Profesorul a amutit cateva secunde, toata clasa s-a intors si se uita la mine uimita. Mi-am dat seama imedit ce am zis si mi-am cerut repede scuze si am inceput repede repede sa traduc mai departe. In pauza toti colegii radeau de min si de fata profului :)).

  63. Am si eu doua gafe de povestit.

    1. Cand aveam 7 ani ne-am mutat la tara pentru ca bunicii mei nu se simteau foarte bine asa c primii ani de generala i-am facut la tara si intr-o toamna, doamna invataorare ne roaga care vrem si care putem sa mergem sa o ajutam la scos cartofii (ca cica asa mai era obiceiul). Eu, fata crescuta la oras si oricum neobisnuita cu treburi din astea, am considerat ca e o invitatie si foarte frumos am declinat. Cand ajung acasa, tata (si el profesor la aceasi scoala), incepe sa-mi zica: “cum sa zici asa ceva , dar nu e frumos, toata clasa merge, asa se face….mergi si tu!”. Eu nah, doar nu prea aveam de ales merg. A doua zi dimineata ma prezint la locul cu pricina si doamna invatatoare ma vede si imi face “Buna Cristina, dar cumde esti aici? ziceai ca nu vii.” Si eu de colo cu o voce trist : “Eh…cine zice adevarul in ziua de azi?”
    Normal ca a doua zi toti profesorii, inclusiv parintii si tot familionul, radeau de mine.

    2. A doua e din liceu, pe care l-am facut in Italia. La ora de engleza. Eram cea mai buna din clasa la materie si profesorul, daca nu avea pe cine sa puna la tradus ma lasa pe mine (placerea mea). Intr-o zi, cam toti colegii se faceau ca-s atenti la ora, proful imi zice sa traduc un test din engleza in italiana. Si incep frumos, cu voce tare ca sa ma auda toti, si la un moment dat era cuvantul angry (nervos/arrbbiato ), si eu foarte sigura pe mine zic tare incazzato (e forma vulgara, vine de la cazzo – organul sexual masculin), care e corect cand vorbesti cu prietenii, dar in nici un caz in ora. Profesorul a amutit cateva secunde, toata clasa s-a intors si se uita la mine uimita. Mi-am dat seama imedit ce am zis si mi-am cerut repede scuze si am inceput repede repede sa traduc mai departe. In pauza toti colegii radeau de min si de fata profului :)).

  64. sorry de greseli, nu am recitit inainte sa-l public…

  65. Ah 😀 mai am una! Tot de la scoala :)) Inainte sa incep trebuie sa precizez ca citesc foarte mult, si ca aveam citita toata lista de carti inainte sa inceapa anul scolar si ca mi se parea si inca mi se pare sa inveti pe de rost ce a zis unu ca presupune el ca despre nu stiu ce vorbea autorul. Dupa parerea mea fiecare vede cartea in modul lui si are dreptul la o opinie. Cand invatam ma uitam mai mult la autor si citeam cartea, explicatiile altora nu le bagam in seama prea mult.
    Eram pe la jumatatea anului in clasa a 8a (din nou in oras), si dupa simularile la romana (a picat Miorita) au venit notele, si tata a trecut pe la scoala sa vada care-i treaba. Vorbind cu diriginta (profesoara de romana) o intreaba cum au mers simularle, ce prostii au mai scris copiii. Si ea ii zice ca totul a mers binisor dar ca de obicei s-a trezit cineva sa scrie ca miorita e personajul principal. Eu foarte mandra spun ca eu am scris asta. Tata normal s-a inrosit tot, diriginta nu a mai zis nimic…si eu nu intelegeam de ce. Si in ziua de azi consider ca am prezentat bine situatia… din punctul meu de vedere. Dar tata si fratii mei si azi ma alinta Miorita.

  66. m-am intalnit cu varul meu care era cu inca unu’. si varul face prezentarile: – asta e varul meu iar asta e un fost prieten de-al meu :mrgreen:

  67. Mai 2000. Abia terminasem colegiul de pregatire al unei linii aeriene din Orientul Mijlociu si primisem primul meu program de zboruri.

    Primul zbor spre Londra Heathrow cu decolare la ora 7:45 dimineata asa ca in ziua respectiva m-am trezit pe la 4, ca sa am timp sa-mi beau cafeaua si sa ma pregatesc temeinic pentru primul meu layover (zbor unde echipajul ramane la sol pana la zborul retur). Microbuzul ma ia la ora 5:30 si la 6 fara zece minute intru in zona de briefing.

    Asa cum fusesem instruit anterior, ma duc la unul din computere si incerc sa scanez ID-ul. Nimic… Incerc din nou. Din nou nimic… Ma mut la alt computer si o iau de la capat. Rezultatul este acelasi: nici-un mesaj pe ecran care sa-mi spuna in ce camera se tine briefing-ul zborului meu.

    Ma indrept catre cei care lucrau in zona aceea si le spun ca ID-ul meu nu functioneaza. Desi briefing-ul este foarte ocupat la acea ora, unul dintre tipii de acolo imi ia ID-ul si incearca sa afle care-i problema. Incearca si el inutil la cateva computere apoi se duce la el la birou si face verificari suplimentare. Se intoarce peste cateva minute si desi distanta dintre noi era de 2-3 metri, pune mana pe intercom si vocea lui se aude in toata camera in care se aflau zeci de alti colegi de-ai mei: “Habibi, your flight is tomorrow!”

    Ochii mari, fata rosie, capul jos… Imi recuperez ID-ul de la DJ-ul de ocazie, inhat valizele si o sterg cu speranta ca nimeni sa nu-si aduca aminte a doua zi de mine…

    P.S. Pentru cei care isi imagineaza ca programele de zbor sunt notite intr-un calendar normal le transmit ca nu este deloc asa. Un mix de coduri (duty codes) si numere de zboruri se imprastie pe o hartie format A4 printre liniile ce delimiteaza datele lunii pe fusul orar al zonei in care zbori… Am reusit totusi in cel mai scurt timp sa devin expert in citirea programelor de zbor si n-am mai repetat greseala aceasta.

  68. Intr-o zi vin mai devreme de la liceu sau scoala generala, prin 198… si ceva, nu mai tin minte si ma culc la pranz. Eram foarte obosit. De abia adorm si suna telefonul – era greseala, apoi din nou la 10 minute – matusa, apoi suna la usa vecinul nu stiu ce voia, apoi din nou gunoierii (cu colindul ca era in preajma sarbatorilor). Intr-un sfarsit, epuizat, dupa vreo 30 minute aproape adorm. Suna din nou la usa de la intrare. Mort de nervi ma duc catre usa vorbind destul de tare “… CINE P… MASII MAI E ACUMA ?!? “. Era mama, isi uitase cheia. 😕

  69. Alta. Ma invita intr-o zi un prieten de facultate la el acasa. Cand intram, era mama lui acasa la el, pe care o stiam si ma stia. Intru primul in sufragerie unde era mama lui si spun “sarumana doamna”. La care mama colegului, deschide bratele larg si vine catre mine spunand “dragule, nu te-am mai vazut de mult!”. Eu, putin surprins, deschid si eu bratele si ma duc catre ea. Ea trece pe langa mine si se duce catre colegul meu care era mai in spate si il imbratiseaza. Am strans repede bratele pe langa mine si m-am facut ca ploua 😕

  70. Una auzita:
    Doi prieteni la un restaurant in Budapesta. Inauntru, 2 chelnerite. Toata lumea vorbeste maghiara, cu exceptia celor 2 eroi. Unul ii zice in romana celuilalt: Uite ce picioare strambe are chelnerita aia!…la cateva secunde vine cea de-a doua chelnerita; ei incearca sa comande in engleza. Ea le raspunde in romana. Ei surprinsi…Esti romanca? Ea: Da, sunt din Arad. Si aia cu picioare strambe e din Tirgu Mures… 🙂

  71. Prin anii 90 rula la TV un serial SF unde un personaj, Lord Dred, dădea comenzi,(episod după episod), stând numai și numai ăn fotoliu.
    La o vizionare în familie, eu am făcut remarca asta și fi-meu cel mare a sărit imediat;
    “și tata stă numai în fotoliu dar se mai și scoală din când în când”
    DA ZIC, SĂ SE DUCĂ LA BUDĂ! :mrgreen:

  72. Era o individa pe care nu o suportam, mare directoare adjuncta in institutia unde serveam patria. De regula cheltuia o caruta de bani sa arate “ieftin” si reusea. In ziua respectiva, sunt chemat in biroul ei si al directorului (era comun). Pe cuier era o haina de blana ciudata. In birou doar ei doi.
    Rotind privirea si vazand haina, care imi amintea de copilaria la tara, sesizez oportunitatea sa o “ating” : -Vai ce haina baltata ti-ai tras ! Presupun ca iti vine.”
    Imi ranjeste sardonic : -Nu e a mea draguta !
    Directorul radea cu lacrimi deja : -O sa ii spun sotiei faza cu “baltata” sa te vad pe unde scoti camasa. Sotia lui aflata in vizita era momentan iesita din birou.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green