Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

A fi sau a nu fi Giorgio Andreani

Cititoarea Corina B., care ne-a povestit nu demult cum arată “1 mai printre împuţiţii de spanioli“, recidivează cu o nouă relatare. Mulţumim, Corina.

A fi sau a nu fi… Giorgio Andreani

Mă aflam pe aeroportul din Luton. Mă întorceam acasă din “PhD. Trip – case study: London”, dimpreună cu un domn coleg. Personajul principal al povestirii este tocmai domnul coleg, asupra căruia a căzut un blestem al  “verificărilor ciudate în aeroport”. N+1 situaţii aiurea a păţit acest domn coleg, însă ce s-a întâmplat pe aeroportul Luton cred că poate fi considerată “faza anului”.

Să o luăm cu începutul: domnul coleg cumpără un costum din Londra şi fiindcă nu îi încape haina în bagajul de mână o ia pe el. Mare greşeală 🙂

Ajungem la clasica verificare de bagaje şi scanare de trup, înainte de a merge spre poarta de îmbarcare. Eu trec fără probleme…..după mine urmează domnul coleg. Tipul care făcea verificările se uită lung la el, îi mută tava cu bagajul şi haina de costum pe altă linie, îl scoate din rând şi îl cheamă deoparte. Urmează acest dialog, între domnul coleg şi englezul căutător de terorişti (oferim aici varianta tradusă):

Englezul: Numele dumneavoastră este Giorgio Andreani?

Colegul (mirat): Nuuu.

Englezul: Dar haina aceasta, şi arată spre haina de costum, este a dumneavoastră?

Colegul (tot mirat): Da

Englezul: Ahaaa. Deci haina este a dvs…..dar dvs. nu sunteţi Giorgio Andreani? ATUNCI de ce pe haină, în interior, scrie Giorgio Andreani? Cum explicaţi asta????

Colegul (şocat): Păi Giorgio Andreani este numele brand-ului. Aşa îi cheamă pe cei care au făcut haina.

Englezul (deloc convins): Da daaaa. Haideţi să vedem ce aveţi dumneavoastră în această pungă transparentă. Să vă testăm pasta de dinţi.

Urmează testarea pastei de dinţi. Testul iese pozitiv pentru domnul coleg şi negativ pentru prietenul englez. Adică se dovedeşte că recipientul de pastă de dinţi chiar conţine pastă de dinţi, nu TNT. Cam dezamagit de cum au decursul lucrurile prietenul englez îl lasă pe domnul coleg să plece.

Rolul meu pe parcursul desfăşurării evenimentelor: în momentul în care îl văd pe domnul coleg supus verificărilor autorităţilor aeroportuare, ca un cetăţean cinstit ce sunt, mă îndepărtez discret şi mă prefac că nu îl cunosc. :):)

The end

Corina B.

40 comentarii

  1. Au şi englejii cretinii lor 🙂 .

  2. Sînt două aspecte aici. Unul e că există oameni (adulţi!) prin străinătăţuri care-şi cos-scriu-etc. numele pe interiorul hainelor “groase” (palton, pardesiu, chestii). Eu am cumpărat de la second, cîndva, un palton superb şi, după ce am căutat pe net la disperare numele ăla de pe interior, care părea, evident, cel al croitorului sau mărcii sau brandului, am constatat că era o persoană particulară, care probabil şi-l făcuse pe comandă.
    Şi 2, lumea a devenit paranoică.

  3. Sînt două aspecte aici. Unul e că există oameni (adulţi!) prin străinătăţuri care-şi cos-scriu-etc. numele pe interiorul hainelor “groase” (palton, pardesiu, chestii). Eu am cumpărat de la second, cîndva, un palton superb şi, după ce am căutat pe net la disperare numele ăla de pe interior, care părea, evident, cel al croitorului sau mărcii sau brandului, am constatat că era o persoană particulară, care probabil şi-l făcuse pe comandă.
    Şi 2, lumea a devenit paranoică.

  4. Fiindca nu l-ai scris tu, imi permit sa dau cu tarnacopul : suuuuuuubtiiireeeeee, de vara…. Am o tona, de mult mai buna calitate , dar am doua meciuri de vazut ! Ma rezum la un banc : Pe Charles de Gaule, in Paris soseste un turist german. Vamesul intreaba : “Ccupation ?” Neamtul raspunde calm : “No, … just visiting !”

  5. Amu cică demult, foarte demult, când românul încă nu ştia că o să aibă o Revoluţie, o maşină mică se întorcea din străinatate, acasă. Cum vameşul român urmărea prin binoclu maşina care tocmai ieşise din vama bulgăreasca şi se îndrepta spre cea românească a observat că şoferul maşinii şi-a făcut cruce. I s-a părut suspect acest gest drept pentru care a făcut un control minuţios automobilului şi ocupanţilor. Nu a descoperit nimic. A repetat controlul, obsedat de gestul credinciosului. A descoperit într-un sfârşit fâşuri, multe fâşuri, nedeclarate şi ascunse în roţile de rezervă. Morala : Dacă umbli cu golănii Dumnezeu te dă în gât.
    Cât priveşte Revoluţia, nici acum nu ştiu dacă am avut-o sau m-a avut ea pe mine…

  6. “Rolul meu pe parcursul desfăşurării evenimentelor: în momentul în care îl văd pe domnul coleg supus verificărilor autorităţilor aeroportuare, ca un cetăţean cinstit ce sunt, mă îndepărtez discret şi mă prefac că nu îl cunosc. :):)”

    Mare păcat… sper ca în cazul în care pățesc eu așa ceva persoanele cu care sunt vor avea curajul să spună măcar cum știu ele că mă cheamă…

    Și eu am fost ținta unor controale penibile în aeroport și nu este deloc plăcut. (Și după părerea mea complet nefolositor).

  7. @Simona:
    M-ai devastat … deschizi rani cu postul asta. Chiar renuntasem sa-i caut pe fratii mei din familia Braiconf. Mi-ai dat sperante. Plus ca am un verisor la Otopeni. turbatul ala cu sampania :mrgreen:

    @Domnu’ coleg RAIN:
    Vama Nadlac, data stelara anul 2005, ora solara pranzitul oilor, poarta vamala turisme-microbuze. Vamesul maghiar facea microbuze (pentru amatorii de jocuri de cuvinte, facea marunt din buze). Ba ca nu e in regula masina, ba camasile (Braiconf, ca zisei mai sus) … cert e ca ne refuza viza pe motiv de nentudom. Bre’ vecine, vino sa asculti la mine, suntem sapte cetateni romani, salariati intr-o regie de stat, intr-o deplasare DE SERVICIU si deseara trebuie sa fim la Viena. Matale esti bolund? Nu caram cu noi decat camasile alea si ceva pe deasupra. ‘Geaba. Dialogul se desfasura in limba de circulatie a lui David Backam. Pas de mai era ceva de facut. O idee iesita de sub una din camasi s-a dovedit salvatoare. Cum a ajuns glaja de palinca in mana nemtudomului, cum i s-au deschis baierile (corzile) vorbitului.

    @Domnu’ coleg Terente:
    Au si ungurii englejii lor

  8. of ! de ce nu ma cheama si pe mine coco chanel ?! 😆

  9. erata: nem tudom!

  10. Te rog si pe tine Simona si pe cititorii tai sa nu va suparati dar nu ma pot abtine sa nu povestesc si eu ceva. Nu are legatura cu controalele la aeroport pentru ca nu s-a mai ajuns acolo, deci sunt putin offtopic. Unchiul meu s-a hotarat intr-o vara sa-si viziteze fata, ginerele si nepotul stabiliti in America. Pentru ca ei se mutasera de putin timp in casa noua, aveau nevoie de ceva amenajari, imbunatatiri, etc. Se intampla in urma cu mai multi ani cand nu prea indrazneai sa visezi la viza. Merge el mandru nevoie mare sa-si puna dosarul.
    “Cat timp intentionati sa stati acolo?”, este el intrebat.
    “Apai, cam 6 luni”, raspunde promt.
    “Motivul plecarii?”
    Si aici, unchul meu, ardelean hotarat, sincer si pus pe treaba, a gandit, a mai stat, iar a gandit si a raspuns :” noa, ma duc sa fac si io un sopru'” Atat. Evident, nu a primit viza. :))) Pentru cei care nu stiu ce-i ala un sopru, va spun sincer ca alta denumire nu stiu nici eu :)) Poate ne ajuta cineva mai umblat prin tara

  11. @ UNA : Dacă te cheamă Coco Chanel să nu te duci !

  12. @Ilie: povestea e nostimă, nimeni nu a păţit nimic, pe domnul coleg implicat în poveste îl distrează faza….chestiunea e despre “să ne râdem” (ne-ul e pus intenţionat), hai să nu dramatizăm unde nu e cazul că e Mare păcat 🙂

  13. @ Simona, da, se pare ca “upu lau” s-a razbunat si mi-a pus “pause” la niste conexiuni din creier. 😳

  14. @ Corina B : Mi-a plăcut povestirea cu 1 Mai. 😀 😀 😀
    @ Simona : Mulţumesc pt link !

  15. De Sf Lovilutie erau doi “cerberi” la colt de strada, nuj’daca aveau douaj’de ani, se apucasera sa o caute pe una din “teroristele” cu care eram in gashca de diverse prin sutien. I-am batut pe amandoi, cu pusti cu tot, si i-am livrat pachet cui ii pusese acolo…. colegu’ de fabrica. Chiar, io tot nu m-am prins dupa ce semne se luau aia sa vada cine era terorizator si cine nu. S’aude acolo, in Primaverii?!

  16. VAMA DE TREI ORI PE ZI.
    Eram in primul meu voiaj, la bordul unui pe cat de falnic pe-atat de ruginit vapor romanesc si ne indreptam cu 7000 de tone de ciment incarcat la Split, in Croatia, spre un port despre care nici eu si nici ceilalti membri din echipaj nu stiam nimic, Praia, capitala unei tari despre care stiam chiar mai putin, Republica Capului Verde. Drumul pana acolo, vreo sase zile, l-am petrecut incercand sa rumeg ceea ce-mi spusese “Tataia”, liderul de varsta al echipajului, la sosirea mea la bord : ” La vapor, nu e usor ! E greu sa nu faci nimic pentru ca nu stii niciodata cand ai terminat.” Pentru ca povestea mea sa fie inteleasa, e musai sa fac niste precizari : la sosirea unei nave intr-un port, la bord urca o echipa de control formata din vamesi, emigration si capitania portului respectiv. Dupa incheierea formalitatilor, nava este libera la operare iar echipajul primeste pass-urile, sau vizele pe pasaport care te transforma pe toata perioada stationarii intr-un soi de turist (acolo unde nu exista restrictii din partea autoritatilor sau unde, atitudinea “prietenoasa” a localnicilor ori modul in care acestia inteleg sa-si transeze conflictele cotidiene te determina sa ramai la bord pentru simplul motiv ca iti place de tine asa cum esti : cu ceas la mana, bani in buzunar si fara vreun facelift). Pentru ca pixul sa alunece mai usor pe stivele de hartii ce trebuie completate, aceste formalitati sunt de obicei asezonate cu un soi de bufet suedez, dupa priceperea si generozitatea fiecarui bucatar, respectiv comandant de nava. Ar fi echivalentul celor 20 de euro “uitati” in pasaport la controlul vamal din aeroport. Cum noi romanii avem masterul luat “magna cum laudae” in materie de ospitalitate, echipa de control se simte bine si devine mai maleabila si mai intelegatoare. A functionat si in cazul celor din Capul Verde care au abandonat relativ usor minele fioroase cu care sosisera. Controlul a durat mult, chiar foarte mult iar la plecare, cei mai tineri de la bord am fost solicitati de comandant sa-i ajutam sa coboare scarile, dealtfel nu tocmai abrupte. Odata ajunsi pe cheu s-au luat pe dupa gat si-au inceput sa cante ingrozitor, fara vreo noima sau linie melodica, dar tare si cu forta (si acum am dubii ca Cesaria Evora s-a nascut acolo, printre ei !) . Toate bune si frumoase doar ca, dupa nici patru ore, ne pomenim cu o alta echipa de control, proaspata si cu chef de a scotoci prin toate maruntaiele vaporului. Se schimbase tura. Lucrurile s-au petrecut aidoma, de trei ori pe zi (mic dejun, pranz si cina), in toate cele zece zile cat am ramas in, ceea ce aveam sa constat mai tarziu, una dintre cele mai frumoase insule din lume. Ba chiar se ajunsese pana acolo ca ii comandau bucatarului meniul pentru a doua zi (aveau si ei, ca tot omul, preferinte…) iar la masa de pranz cred ca puneau lacatul pe respectivele institutii pentru ca veneau in numar mult mai mare decat de obicei. Unii dintre noi am avut la un moment dat banuiala, devenita ulterior certitudine, ca si-au invitat si prieteni apropiati la noi la masa. Cert este ca la plecare, ne stiam aproape toti pe numele mic, glumeam si radeam impreuna de parca ne-am fi cunoscut de cand lumea. O atitudine demna de a fi urmata de toti vamesii din lumea “civilizata” ! Parerea mea !
    P.S. : Dumnezeule, am atatea de povestit despre “sejurul” din mica republica… As fi, insa, offtopic si cred ca si rabdarea Simonei are, totusi, o limita. Poate cu alta ocazie !

  17. Scuze pentru eventualele greseli… Nu recitesc niciodata un text pentru ca inevitabil as interveni, nemultumit, pe el si n-as mai apuca sa il trimit. Recitindu-le, de fiecare data constat ca nu imi plac, desi sunt texte pe care le-am scris chiar eu (sic!)

  18. @bogdan: lasă, că am citit eu şi ţi-am şi corectat un “nea-m” scăpat din viteză. ce vreau să zic: eşti al doilea marinar care citeşte blogul ăsta… oare mă citeşte şi… marinarul namber oan? :mrgreen:

  19. Sper… omu’ pare sa aiba simtul umorului… Ia stai putin… de unde stii ca nu-s chiar io, imbracat in blana de oaie bloggerista ?!?

  20. @bogdan: rubrica asta cred că e preferata lui: https://www.simonatache.ro/category/jurnalul-elenei-b-transcris-de-simona-t/

    nu eşti tu, că nu faci “hăhăhăhăhă”

  21. Gresit ! Nu sunt eu pentru ca : 1. doar ce am zis mai sus ca, recitindu-le, constat ca nu-mi plac textele mele, in totala opozitie cu celebra : “Ce-mi plac glumele mele !” si 2. Nambar oan s-a dat pe mare in special cu petroliere iar cimentul se cara cu cargoul. Dar asta e o chestie ceva mai tehnica pe care nu ai cum sa o stii, dupa cum nici eu nu stiu daca aveti liber la bere in sedintele de sumar de la “Catavencii”… Ha,ha,ha

  22. @bogdan: e liber oricând, dăcât că eu, de câteva luni, colaborez de la distanţă, nu mă mai duc la şedinţe. o ard freelanceriţă :mrgreen:

  23. Naspa… am ars-o si eu prin presa o perioada scurta si sedintele de sumar erau “best of” in fiecare zi. Imi vei da sigur dreptate daca voi dezvalui numele redactorului sef : RADU FANE MAZARE ! Da’ nici freelancer nu-i de colo, cu conditia sa ai muschi pe tine…

  24. @bogdan: dacă mi-ar fi mers toată viaţa, ca angajat, cum îmi merge ca freelancer, eram bogată de mult. 2011 a fost cel mai bun an de până acum ever. sper să fie la fel şi 2012 sau chiar mai bun. dar povesteşte despre domnul redactor-şef :mrgreen: :mrgreen:

  25. Care dintre ei ? 😯 Am avut textulete si in raposata “Academie C.” … , dar asta o stiu doar eu si Flooooooooriiiiiin Calinescu care-mi alegea care un nick-name potrivit pentru fiecare dintre ele… Si oricum, era taaaaare demult.
    P.S. Carnatul de Mihai Gainusa mi-a ciordit si un premiu o data… ! 🙁

  26. un marinar care a cochetat cu presa, nţţţţţ 8)

  27. De ce nttttt ??? Si Mazare are la baza aceeasi meserie… si ca sa iti mai dau un exemplu : dom’ doctor Bacalbasa care are interventiile acelea savuroase de la poarta spitalului din Galati (si care are si doua carti scrise) a navigat si el…
    P.S. Felicitari pentru prosperitate. Ma bucur sa aud ca le merge bine unor oameni care chiar merita lucru asta… Nu uita insa de sfanta share-uiala !

  28. @ RAIN : In Romania nu ai putea sa ai o astfel de masina decat din contrabanda cu tigari si dintr-un alt soi de furaciune, Deci, logic, oricum ai fi suspect si ar trebui sa fii controlat cu luare-aminte…

  29. @bogdan: bine, am uitat să zic că am dat, la schimb, tot în 2011, cea mai mare cantitate de muncă ever 😉

  30. Sa nu-ti para rau…Sfarsitul acela de zi cand rupt, da’ rupt de tot, te prabusesti efectiv in pat avand in schimb o multumire fara limite ca ti-au iesit toate asa cum ti-ai dorit, e unul din lucrurile pentru care merita sa traiesti !
    P.S. M-am luat cu vorba si n-am bagat de seama ca, pentru vreo ora am fost singuri-singurei… As fi indraznit sa-ti propun o ghidusie (nu te gandi aiurea !) dar pentru asta as fi avut nevoie de adresa ta (sau o adresa) de e-mail.

  31. @bogdan: ia caut-o cu atenţie, pe homepage, marinare! :mrgreen:

  32. Sorry, in Constanta ploua urat. Merge ca scuza ? … Ma gandeam eu ca nu… Atunci, ma multumesc sa-ti spun ca nu obisnuiesc sa imi bag nasul pe unde nu imi fierbe dry-cooker-ul… Ce sa caut eu, fata, in home-page-ul tau ??? 😳

  33. Hai sa va povestesc cum a fost la mine acum 3 saptamani cand am plecat din Belfast.
    M-au oprit si m-au scos din rand(nu aveam decat un bagaj de mana pt ca nu statusem decat 2 zile).
    Ma pun sa ma descalt. Ma descalt, in ciorapi ma face sa merg spre o “masa libera” cale de vre-o 50 de metri. Controleaza tot. Aveam aftershave-ul si periuta de dinti + tubul de pasta deja intr-o punguta. Nu e bine. De ce? Ca nu e “punguta” sigilata de la noi. A da? Si de unde iau? Sunt niste automate. Ma deplasez in ciorapi(cale de alti 50 de metri) si ma bufnea rasul. Ma scarman de o lira ca atat costa si iau 3 pungute(atatea erau in mica “bila de plastic” pe care plateai o lira). Aveam nevoie de una singura asa ca le dau pe celelalte doua unui alt pasager supus acelorasi “cazne” la masa de alaturi. In timpul asta ma abtineam eroic sa nu “sucombez” unei crize de ras sa-i zicem “homerice”.

    Ce faci dle? Ma intreaba politaiul de frontiera. Pai nu am nevoie de 3 pungi ci doar de una, asa ca le dau pe celelalte altora. Dta crezi ca noi glumi aici(stiu figura mea nu se mai putea controla si radeam)? Cine are nevoie sa-si cumpere(verdict)! Si daca n-are omul o moneda de 1 pound ce trebuie sa faca? Se duce sa schimbe la “duty free”. Descultz si fara acte? Binenteles. La chestia asta si la seriozitatea politaiului nu am mai putut sa ma abtin asa ca am dat drumul unui ras sanatos.

    Dle produceti un “offence”. Dle draga nu rad de dta, rad de situatie. Ma gandeam cum ar trebui sa merg pana la distribuitoarele de bancnote(aflate la intrarea in aeroport) daca nu am deloc lire la mine descultz si fara acte. Nu puteti spune ca nu e o situatie cel putin “hilara”.
    Nu e deloc hilara. Va rog sa va abtineti. Bine dle o sa incerc.

    Tubul de pasta are mai mult de 250 de grame. Avea dle mai mult de 250 de grame de continut cand era nou acum e mai mult de jumatate din el consumat. Nu conteaza decat ce scrie pe tub. Iar ma “bufneste rasul”. Gata va amendez pt “offence” v-am avertizat deja. Dle pot macar sa-mi pun pantofii acuma in picioare daca tot ma amendati? Dle va bateti joc de mine. Deloc dle, dar se fac mai mult de 20 de minute de cand sunt in ciorapi si incepe sa-mi fie frig la picioare. Nu nu puteti sa va puneti pantofii.
    Dvs aveti vre-un sef? Am. Il puteti chema nitel va rog? Nu de alta dar daca mai continua dialogul asta al surzilor cred ca ma bagati in inchisoare pt “offence repetat in stare agravanta”.
    Vine seful. Dle care este pb. Ii explic ce am facut si incepe sa-l apuce si pe el rasul. Se abtine insa eroic(abea de se tinea) imi da “papucii” (pardon pantofii) si ma lasa sa trec spunandu-mi ca nu trebuie sa ma supar ca au o viata grea angajatii sai. Eu ii raspund ca nu vad unde e supararea pt ca cel putin in cazul meu s-a produs doar “veselie”. Binenteles nu mi-a dat amenda pt “offence”.

    PS. Va spun eu “inteligenta politistilor” nu are “frontiere”.

  34. @Bogdan: super tare bancul cu nemtii. Mi-ai inseninat ziua. mersi.

  35. Am trimis e-mail-u’ . Ma repet, nu e nici o suparare daca nu ai timp sau, pur si simplu, chef !

  36. imediat dupa sep 11.
    Un drum la Niagara falls si fireste , -hai la canadieni s-o vedem si din partea cealalta .
    Calatorim mereu cu dalmatianul nostru drag .
    Oprit la customs, ofiterul intreaba :
    -aveti arme?ceva de declarat ?
    -Da, avem un * atomic dog * zic eu pusa pe sotii, ( the dog nerabdator sa sara . Doar oprisem, nu, deci cobori )
    -trageti pe dreapta.
    Ne-am explicat , ne-au cautat , si ne-au intors.
    Ceilalti :
    -cat ati stat in Canada ?
    – 10 minute ! ( priviri ciudata, dar nu te pui cu oameni care calatoresc scurt/2)
    Dupa o tura pana la camp, am revenit , n-am mai glumit cu ofiterul de custom si am vazut Niagara din partea Canadiana.

  37. Una din Bucuresti

    Pe mine ma intriga faptu’ ca intra oamenii la x-rays prin aeropoarte fara nici o problema. Io cu paranoicu’ de barbate-miu :mrgreen: am instruit puradelele sa nu intre in masinaria de iradiat, ca le omor! 😉 Asa ca de fiecare data chemam pe cite una sa ne pipaie de bombe.
    M-am cam obisnuit sa scotoceasca astia peste tot, mai ales cind eram cu doi bebe la briu, sticle cu lapte, scaune de masina si tot felu’ de harnasamente, si mai scoteau cite o penseta, o forfecuta…asta da terorista!
    Mi-aduc aminte ca odata aveam niste malai pin’ geamantan, iar astia or fi crezut ca cine stie ce e, asa ca am gasit valiza legata cu banda galbena si cu un bilet de dragoste de la vamesi 😳 la care m-a umflat risu’, imaginandu-mi fetzele alora cind au vazut malaiu’, hahahahaaa!
    Altadata veneam de la ski si mi-am lasat o sec. rucsacu’ afara ca sa inhatz niste valize de pe banda, si hopaaa mi l-au sutit aia de la securitate, si-mi aud numele in difuzoare. Agitatie, ca nu stiam daca-mi dau amenda, aia deja stiau de unde veneam, ca gasisera niste chitante de pe pirtie, plus numele, si faceau misto de mine ca m-am intors la caldura….asa ca am scapat fara bani.
    Cel mai frumos a fost cind am uitat un souvenir pe fundul gentii de umar, care nu era decit un “cutzitas” de vreo 25 de cm!!! incrustat ce-i drept cu tot felu’ de minunatzii, asa ca securitate la greu, explicatii, se intzepau aia cu iataganu’, pina la urma l-au dat la pilot si l-am recuperat acasa.
    Lovitura de gratie o dadeam la nemti, cind treceam victorios, sub privirile dezgustate ale vamesilor, cu ardeii, gogosarii, muraturile si cirnatii adusi cadou la niste veri, carora le-au trebuit multi ani sa se obisnuiasca cu produsele lor, care cica n-aveau nici un gust.

  38. E corect.

    Eram in Amsterdam la o luna dupa ce-l prinsesera pe nataraul ala in avionul de America decolat din Amsterdam cu explozibil in pantofi.
    Totul mergea ca de obicei, fara chestii speciale in timpul controlului, pana cand s-au sucit deodata. Au inceput sa-si bage nasul in orice si sa puna intrebari stupide de genul celor deja postate.
    Starea de nervi a pasageriluor a inceput sa de apropie de linia rosie si la un moment dat o tipa a inceput protesteze: “ce s-a intamplat”….”de ce”…chestii de astea.
    Ora de plecare se cam apropia si noi inca nu terminasem controlul.

    Si atunci, unul dintre tipii care facaeu controlul a zis ceva de genul: “sunt sigur ca preferati totusi sa stati o ora in plus pe pamant decat 3 ore mai putin in aer”.

    In ceea ce ma priveste inclin sa-i dau dreptate… si nu mai fac gura la controale….

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green