Am fost în iad

În iad, da. De două ori am fost, cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu: o dată cu Faust (după Goethe, scenariul și regia Silviu Purcărete) și a doua oară – mai puțintel – cu one man show-ul Absolut al lui Marcel Iureș (regia Alexandru Dabija).

Despre Faust mi-e greu să vă vorbesc altfel decât în termeni entuziaști, chiar dacă, spre deosebire de Silviu Purcărete, nu sunt nici fanul amestecurilor de tip suprarealist, nici al excesului de imagine și senzorial în defavoarea coerenței poveștii. Spectacolul, care se petrece într-o hală dezafectată și are în distribuție nici mai mult nici mai puțin decât 140 de actori este atât de puternic, de copleșitor, de grandios, de violent și de exploziv, încât tu, spectatorul, nu ai nici o șansă de a scăpa din ghearele catharsisului. Oricine ai fi, orice preferințe ai avea și oricât de greu de impresionat ți-ar fi naturelul, singurul fel în care vei sfârși, odată intrat în sală, este undeva, într-un colț, mic ca un șoricel, umil ca un muritor în fața forțelor supraomenești dezlănțuite, mut de uimire în fața exploziei de violență, cruzime și erotism, strivit, practic, de tot ceea ce se petrece în jurul tău. Purcărete și-a ales niște fragmente din piesa lui Goethe, le-a asamblat cum a vrut și le-a folosit ca pretext pentru un “dicteu automat” absolut delirant din care spectatorul nu are cum să nu iasă nemarcat. Un fel de coșmar de un erotism mai mult decât pervers și de o cruzime ieșită din comun, din care te trezești transpirat și mut, dar despre care – culmea! – îți vei aminti, mereu după aceea, cu o încântare vecină cu extazul.

Un spectacol mare, care te face una cu pământul sub greutatea lui. Un singur lucru e mai mare decât el, dacă vă puteți imagina că ceva mare poate să conțină ceva și mai mare: actrița Ofelia Popii în rolul Mefisto. Practic, deși are doar vreun metru cincizeci, pe umerii ei stă toată construcția hiperbolică de care v-am povestit mai sus. Este atât de uriașă ca actriță fata asta, încât eu, la final, hipnotizată de monologul lui Mefisto, am ratat niște lucruri esențiale care se petreceau în planul doi. Pur și simplu, cu ochii la ea, am intrat în tunel și n-am mai văzut nimic din ce se petrecea în jur.

Vă rog să vedeți Faust, ar fi păcat să-l ratați. Puteți face oricând, în timpul stagiunii teatrale, un drum la Sibiu, special pentru asta. N-o să regretați, mai ales că și orașul e splendid.

P.S.1 Absolut e povestea lui Ivan Turbincă spusă de Marcel Iureș, care interpretează toate cele 6-7 personaje din ea, plus o armată de draci. E un spectacol SPLENDID, iar Iureș e… IUREȘ, astfel încât e de înțeles de ce se joacă mai mereu cu casa-nchisă, la Teatrul Act din București. Teatru căruia, apropo, eu i-am pus gând rău. De-abia aștept să văd cât mai multe dintre piesele de pe scena lui.

P.S.2 Da, m-am întors de la Sibiu cu poftă de teatru.

P.S. 3  Partenerii festivalului, pe partea de comunicare online au fost: Nokia Romania, Oriflame, Humanitas, Print Center.