Despre societatea civilă din Italia, schimbări și Nicușor Dan

Iată ce e-mail am primit de la o cititoare care locuiește de mulți ani în Italia:

O fi pentru ca mi se pare ca simt o boare de schimbare in lumea asta, o fi pentru ca sintem cu totii satui de actualele ierarhii politice si financiare, o fi pentru ca eu, una, am ajuns la virsta la care nu pot sa trec sub tacere ceva ce ar putea aduce foloase celorlalti, cert e ca simt nevoia sa sa va povestesc despre un model de succes al societatii civile in Italia. Probabil ca in secunda asta multora dintre voi li se activeaza diverse conexiuni mentale gen: Pavarotti, macaroane, spaghetti, mafia, Berlusconi, pizza, Inter, Milan, Juventus,  parmigiano, prosciutto, Venetia, Roma, Florenta, Napoli, Latin lovers (etc. etc. etc.), dar ce legatura are Italia cu democratia? Italia, care tocmai a scapat de un premier cu hobby-uri dubioase, prieten cu Putin si iremediabil afectat de cultul personalitatii?

Dati-mi voie, totusi sa va mai creez sau stimulez, dupa caz, o conexiune  importanta pentru momentul actual: Beppe Grillo si Movimento Cinque Stelle (Miscarea Cinci Stele). De ceva vreme, presa straina nu conteneste sa vorbesca despre fenomenul Grillo, iar politicienii locali, din ce in ce mai palizi si mai trasi la fata, identifica Miscarea 5 Stele (M5S) cu “anti-politica” (facindu-si probabil cruce cu limba in cerul gurii dupa ce au pronuntat aceasta sintagma).

Despre Beppe Grillo se pot scrie sute de pagini, e un personaj controversat pentru unii, fascinant pentru altii, pe care eu am inceput sa il urmaresc efectiv din 2005 (ma stabilisem deja de doi ani in Italia), cind  TIME, l-a desemnat drept un “erou european“.

Pina atunci, vazusem o singura data la TV un fragment dintr-un monolog al lui despre multinationale si strategiile lor gaunoase si ramasesem oarecum socata de amestecul de rigoare jurnalistica cu care isi expunea argumentele si sarcasmul viu, condimentat pe alocuri cu expresii licentioase, plus pitorescul temperamentului sau – el e asa, un fel de TAZ, diavolul tasmanian, care profereaza adevaruri incomode prin piete publice si pe scene improvizate, sau printre spectatori, in impresionante sali polivalente pe care le umple mereu pina la refuz, cu recorduri de bilete epuizate online in 6 minute.

Cum a inceput totul? Spre sfirsitul anilor ’80, actorul satiric Beppe Grillo devine incomod, denunta cu probe toate incongruentele din societate: intii ironizeaza politicienii corupti, apoi devine tot mai informat, merge spre miezul raului si face dezvaluiri fondate despre poluarea industriala, gestiunea gunoaielor, multinationalele alimentare si farmaceutice, transporturi, comunicare, energii alternative, lipsa unei viziuni de dezvoltare durabila, etc. Treptat, televiziunile il cenzureaza complet, devine persona non-grata, dar el merge in piete, organizeaza spectacole live, isi publica monoloagele si devine un erou popular. Internetul ii da sansa de a se exprima liber si de a disemina informatii – in 2005 devine blogger si pentru multi o sursa de informare nepretuita (blogul lui e actualmente disponibil in limbile italiana, engleza si japoneza). Pentru Time e imediat un erou, cum ziceam mai sus, iar dupa 4 ani de la lansarea blogului, Grillo ajunge, conform Forbes, pe locul 7 in clasamentul celor mai influenti bloggeri de pe glob.

Intre timp, mai exact in 2007, tine un discurs de peste o ora in Parlamentul European, unde, pe linga temele sale preferate precum dezvoltarea durabila si participarea publica, semnaleaza faptul ca in Parlamentul Italian exista 25 de deputati/senatori condamnati fara drept de apel, dar care se folosesc de imunitatea parlamentara pentru a nu executa sentintele.

Atit in 2007 cit si in 2008 organizeaza V-Day (Vaffanculo Day – cred ca nu are nevoie de traducere), pentru a trasmite un mesaj clar actualei clase politice, facind publice numele parlamentarilor condamnati pentru acte de coruptie sau complicitate cu criminalitatea organizata. In urma editiei din 2007, reuseste sa stringa 350.000 de semnaturi pentru modificarea legii electorale.

In 2009 ia nastere Il Movimento 5 Stelle, care isi propune sa promoveze tineri profesionisti “de 5 stele”, mai intii in administratia locala si regionala prin intermediul listelor civice. Cauta pe net si in pietele Italiei singe prospat pentru o trasfuzie iminenta pentru clasa politica actuala. Incep sa apara primele rezultate la alegerile locale si respectiv regionale din 2011 (in Italia nu este o data unica pentru alegerile locale) citiva dintre candidatii M5S sint alesi consilieri locali si respectiv regionali.

Acum doua saptamani, formatiunea lui “civico-politica” a redevenit protagonista in presa internationala, dar si in cea italiana, provocind crampe serioase partidelor politice de dreapta, centru si de stinga: in cadrul alegerilor locale, patru dintre candidatii sai au devenit primari in localitati dimensiuni diferite: cea mai mica are aprox. 6500 de locuitori, cea mai mare, Parma, circa 190.000. Doi dintre ei sint informaticieni, unul politist (licentiat in stiinte politice) iar cel mai tinar (26 de ani) este inca student in ultimul an Facultatea de Stiinte Politice din Padova si a fost ales in fruntea unui oras cu 40.000 de locuitori. Virsta medie a primarilor de 5 stele e 31,5 ani,  pornesc toti la drum cu determinarea de a elimina risipa in administratia locala (incepind cu propriile salarii), de a promova dezvoltarea durabila (solutii ecologice pentru gestiunea deseurilor, piste ciclabile, energii alternative), sint decisi sa lupte impotriva “cimentizarii” abuzive a oraselor lor, vor sa sprijine cultura si comunicarea pe net dar si sa dea dovada de maxima  transparenta in activitatea adminsitratiei locale.

In ultimele sondaje, Movimento 5 Stelle are 18 %, la egalitate cu partidul lui Berlusconi.

In momentul de fata Grillo ramine doar un promotor al acestei miscari, evident e fondatorul ei, dar se limiteaza la ceea ce stie sa faca mai bine: sa comunice, evitind sistematic televiziunile!!! Dupa ce alegerea primarilor M5S a fost validata, a lansat apeluri pe blog indemnind cetatenii sa nu ii lase singuri pe noii lor primari.

Evident, ceea ce spune el sau modul in care se exprima nu se bucura intotdeauna de consens absolut, uneori insasi membrii M5S i-au contestat opiniile, dar tocmai absenta viziunii unice, specifica partidelor politice e esenta acestei miscari civice.
De ce v-am spus aceasta poveste foarte lunga pe care am incercat sa o fac cit mai scurta? Pentru ca eu cred ca e, in acelasi timp, un semnal de speranta si  o lectie de democratie pe care e pacat sa o ratam. Pentru ca ea demonstreaza ca se poate infringe inertia si ca, in citiva ani, cu foarte putini bani dar cu multa daruire si energie, se poate cladi ceva serios, se poate transmite un mesaj pozitiv, se pot construi convingeri solide, se pot mobiliza multi oameni nemultumiti, sau idealisti sau pur si simplu dornici de schimbare.

Dreptul la informatie e in egala masura o datorie, iar internetul e un instrument pretios, pe care trebuie sa il utilizam in favoarea noastra. Zice Grillo:

“In acest moment, lumea, fara sa isi dea seama, traieste al treilea razboi mondial: acela al informatiei. Singurii care se salveaza sint oamenii informati. Cei care sint la curent cu ultimele stiri. Noi avem un mijloc de informare, netul, care ne permite sa ajungem direct la informatie. Politica, televiziunile, ziarele ajung intotdeauna dupa.”

Eu, personal, am obosit sa tot citesc pe Facebook fraza-cliseu “nu il votez pe Nicusor Dan pentru ca nu are sanse” incit imi vine sa deschid o pagina cu titlul asta si sa ii invit pe toti cei care gindesc astfel “sa dea like“. Ar fi util mai ales pentru ei, ca sa vada citi sunt si cita putere ar irosi. Oare citi dintre cei care “nu vor sa piarda” azi se vor simti cu adevarat cistigatori peste 2 luni, 2 ani sau la sfirsitul mandatului unui politician care vine la primarie cu o lunga lista de favoruri si favoriti ca prioritate?

Si chiar daca, in ciuda eforturilor noastre, ar cistiga tot politica asta putreda si hida, nu credeti ca un procent cit mai mare al unui independent ar fi un semnal important ca electoratul gindeste, se informeaza, reactioneaza, verifica, vrea sa schimbe ceva?

Oana V.

Interesant, nu?

Eu mai zic doar atât. Mi-ar plăcea să ne fi ajuns și nouă cuțitul la os și să ne pască o shimbare ca cea din Italia. Poate Nicușor Dan este exponentul ei (Oprescu, Prigoană și Becali sigur nu sunt ) și poate că i se vor mai alătura și alții, candidatura lui la primărie fiind doar un început.

Atenție, pe 10 iunie, când mergeți la vot, să îi căutați numele și pe lista de consilieri și să îl votați și acolo. Dacă nu iese primar, să intre măcar pe lista de consilieri.