Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Doamnei Veronica Bereanda: despre copii cu coșmaruri, parfumuri scumpe și studenți agramați

Doamnă,

Nu știu dac-o să citiți acest text sau nu, dar nici nu contează foarte mult, faptul că vi l-am adresat e mai mult o figură de stil. Dacă s-ar studia la clasele I-IV, figurile de stil v-ar putea prilejui o nouă sesiune de zbierete: “Mizerabil, mizerabil, copile! Doamne, cât de prost ești! Copil de intelectuali! Stai jos, că te-arunc acuma pe geam!”. Dar nu se studiază, așa că pentru ele n-o să țipați și n-o să amenințați pe nimeni cu defenestrarea. Altele vor fi motivele pentru care niște copii vor ajunge să spună “Mai bine mă sinucid decât să mai merg la școală” sau “Mai bine nu mă nășteam”. Pentru altceva vor avea dureri de cap sau de stomac și coșmaruri, pentru altceva  se vor agăța de porțile școlii, încercând să-și convingă părinții să îi ducă oriunde în altă parte, numai la școală nu. Vor greși ei, cu siguranță, vreun bastonaș sau vreo liniuță și veți avea pentru ce să-i terorizați psihic.

Veți spune că sistemul nostru de învățământ e o ruină și că acolo trebuie căutată vina. Aveți dreptate, așa este: sistemul e o ruină. Sunteți plătită prost și umilită zilnic de cei care ne conduc. Dar am o surpriză, doamnă: nu copiii pe care dumneavoastră îi torturați psihic au construit sistemul ăsta, nu ei v-au fixat salariile, nu ei au făcut din meseria de profesor o cârpă de șters picioarele guvernanților. Ei chiar nu au nici o vină și, cu cât zbiară cineva mai puțin la ei acum, cu cât îi jignește cineva mai puțin, cu cât le zguduie cineva mai puțin încrederea în ei înșiși, cu atât vor avea mai puține vini și în viitorul lor de adulți. Și mai am încă o surpriză: faptul că dumneavoastră sunteți umilită de sistemul în care lucrați nu vă dă dreptul să umiliți, la rându-vă. Nu așa se face dreptate, nu asta e răzbunarea și, cu atât mai puțin, nu asta este soluția.

“De când îi duc învățătoarei cadouri scumpe, dorm mai liniștită”

Am mai auzit, doamnă, în ultima vreme, niște povești venite din zona catedrelor, de mi s-a făcut părul măciucă. Nu chiar atât de îngrozitoare ca povestea căreia îi sunteți protagonistă, dar hm… urâțele rău. Spre exemplu, cu o prietenă am avut următorul dialog:

– Dragă, până n-am început să-i duc învățătoarei cadouri scumpe, parfumuri și alte d-astea, mi-a dat numai feedback nasol despre copil. Că nu e atent, că nu se înțelege cu el, nu mai dormeam noaptea de grijă. De când îi duc atenții scumpe, îmi vorbește foarte frumos de el.  😯

După ce am reușit să-mi mișc mandibula, am întrebat-o:

– Păi, și… de unde știi tu care-i adevărul și care e feedback-ul corect? Ăsta de acum sau ăla de dinainte de cadouri?

– Nu știu și n-o să știu niciodată, da’ măcar dorm mai liniștită.

– Bine, dar tu îți dai seama că totul e o mare minciună? Și că pornirea în “viața cu responsabilități” a copilului tău e bazată pe șpagă și minciună, iar la asta contribuiți și voi, părinții?

– Da. Și ce vrei să fac? Majoritatea părinților dau cadouri scumpe și, dacă nu dădeam și eu, mi-l persecuta.

– Păi, și acuma îți spune că e minunat, cuminte și perfect, când poate el nu e.

– Cum ziceam, măcar stau liniștită.

– Sunt absolut siderată, pe vremea noastră, nu-mi amintesc să fi venit mămicile la școală să mituiască învățătoarele.

– Vai de capul meu, tu știi cum e acum? Învățătoarelor mai bine cotate li se dau cadouri CU ANI ÎNAINTE ca cel mic să intre în clasa I, ca să îi păstreze locul. 😯

Bun. Altă discuție, cu altă prietenă. De data asta, am provocat-o eu:

– Băi, e adevărat ce aud? Că relația copiilor cu învățătoarele se bazează, mai nou, pe cadourile scumpe cu care cotizează părinții.

– Vai de mine, să vezi ce nasol a fost la noi. Am strâns bani toată clasa, să-i luăm învățătoarei ceva de Crăciun. Și i-am luat o geantă mișto, de piele, de câteva milioane. Și a fost nemulțumită. Ne-a zis că ea are de toate, că are rude-n Germania, sugerându-ne că era mult mai bine dacă îi dădeam banii. 😯

Și nu, nu spun, doamnă, că părinții nu au nici o vină. Doar că unde nu e “cerere”, nu e nici “ofertă”, știți cum e… Iar când “cererea” vine la pachet cu persecuții ale copilului, “oferta” devine automat mult mai slabă de refuz.

Eu nu mi-am revenit nici acum din șoc, vă spun sincer. Dacă e ca în poveștile de mai sus, e mai mult decât tragic. Cum ar mai putea un părinte să-i explice copilului că “e nasol rău și foarte ilegal să dai șpagă”, când, la însăși temelia educației (educației?? 🙄 ) lui, s-au turnat parfumuri de sute de euro? Sper, așadar, că ceea ce mi s-a povestit și v-am povestit la rândul meu sunt doar niște accidente nefericite și chiar îi rog pe cei care au copii să îmi confirme că așa e. 🙄

“Nu putem merge în vizită la orfelinat, că luăm boli”

Mai sper că a fost un accident și răspunsul altei învățătoare, la propunerea unor părinți de a merge cu clasa la un orfelinat, ca să le ducă cei mici cărticele și jucării copiilor instituționalizați. Care răspuns a sunat cam așa: “Nu putem merge în vizită la orfelinat, că luăm boli”. Ei bine, da, în țara discriminării, mă gândesc că poate a fost o greșeală și asta. Poate, puse în situația cu pricina, toate celelalte învățătoare din România ar fi fost de acord să meargă în vizită la orfelinat și i-ar fi învățat pe copii să se raporteze mereu, cu drag, la cei necăjiți, de acolo.

Altfel, da, știu, doamnă, că procentul de promovabilitate la bacalureat pare să-și fi fixat ca țintă cifra zero și știu că responsabilitatea nu e doar a profesorilor, ci și a guvernanților, a părinților, a elevilor și a întregii societăți, în general.

Mai știu și că, de exemplu, mulți dintre studenții facultăților de Litere (studenți, da?? nu candidați la admitere!) nu știu să scrie corect în limba română, iar vina pentru asta nu e doar a lor, ci a întregii societăți. Au fost admiși pentru că, dacă nu se ocupau locurile scoase la concurs, s-ar fi închis facultatea, iar absolvenți de liceu care să știe bine ortografie nu sunt mulți. Mai știu și că cei mai slabi dintre acești studenți agramați se vor duce în învățământ, devenind profesorii de limba română ai copiilor noștri. Și pentru asta aș strânge de gât cu mâna mea pe cineva, dar nu știu pe cine. Probabil că ar trebui să încep cu mine, ca parte din țara asta distrusă, sigur port măcar o părticică din vină. 🙁

Dar toate cele de mai sus și multe altele, rămase nespuse în acest text, despre sistemul nenorocit în care funcționați, nu pot scuza, doamnă, nici de acum într-o mie de ani felul în care dumneavoastră ați ales să vă faceți meseria. Nimic nu poate justifica abuzul emoțional și coșmarurile pe care le-ați dat copiilor care vă privesc din bănci. Absolut nimic. Iar, ca să mai existe speranță că vreodată lucrurile se vor schimba în acestă țară, dumneavoastră trebuie să plecați de la catedră. În felul ăsta, chiar dacă la anul o să fie din nou jale la bacalaureat, măcar vom ști sigur că 30 de copii vor dormi liniștiți noaptea și nu vor mai dori să se sinucidă.

UPDATE: Iată și cum s-a finalizat cazul.

107 comentarii

  1. Simona, ma bucur ca ai luat taurul de coarne,
    ( ma rog, nu taurul ci vaca, 😈 despre care citisem in presa, deunazi )
    ca daca nici tu, atunci cine?
    Si eu m-am enervat groaznic, as fi dat cu ea de podea.
    Tu insa ai cuvintele la tine mereu, m-am simtit razbunata citindu-ti articolul, ai toata admiratia mea, multumesc.

  2. copilul meu e nascut in ’89 …si d-na invatatoare ( deci prin ’95) ne-a spus asssa intr-0 doara cat de mult ii place aurul ….asa ca a fost usor – cu orice prilej ( serbare, inceput si sfarsit de an, zi de nastere si de nume ) se strangeau bani si se cumparau inele, lantisoare etc 🙄 😯

  3. Nu inteleg de ce aleg unii oameni profesia de dascal, daca nu au vocatie pt ea. Pentru ca in lucrul cu copii iti trebuie mult mai mult decat o diploma.

  4. Ca să aduc si eu un strop de optimist pe aici – copilul meu tocmai termină a VIII-a, si până acum, în cariera lui scolară, am avut noroc de nsite educatoare minunate, de o învățătoare absolut extraordinară si de profesori, în cea mai mare parte, buni/decenți. Niciodată, absolut niciodată, nu am fost nevoită/n-am simțit că e cazul să fac vreun cadou scump vreunuia dintre noi. De 8 martie, cât erau la învățătoare, s-au strâns de obicei bani pentru cadouri, dar erau chestii mici, mai degrabă simbolice. Singura contribuție pe care eu, ca părinte, am avut-o a fost să editez o cărticică pe care învățătoarea a scris-o pentru copii si părinți, la finalul cls IV, si pe care a printat-o pe banii ei! 😀
    Cea mai mare parte a cadrelor didactice cu care am avut de-a face au fost drăguțe, atente, politicoase, au luat ele inițiativa de a suna/de a mă informa dacă li se părea ceva în neregulă cu copiii. Diriginta ține legătura pe email cu părinții tot timpul si ne comunică toate chestiile de interes, inclusiv temele copiilor (e profă de mate) ca să-i putem supraveghea mai eficient. Si prof. de română si prof de matematică fac săptămânal, la scoală, o oră de pregătire suplimentară gratuită pentru examenul de final. Toate chestiile astea se petrec la o scoală banală, de cartier, în Cluj. Despre scolile din centru, ce-i drept, am auzit si eu povesti de groază cu pretenții financiare si de cadouri.
    Sunt si multe chestii care nu îmi plac, evident. aproape că nu e zi să nu aflu de la fiu-meu că astăzi nu a fost profa cutare sau cutare la oră si ne-a supravegheat nu stiu cine (deci să zic eu cam de 3 ori pe săptămână, la o materie sau alta, sigur lipseste profesorul). Mai aud si că la ora cutare, în loc să li se predea, i-a pus să-si ia notițe din manual. Si altele, multe si mărunte, dar în mare asa, până acum, experiența mea de părinte cu scolar nu a fost una negativă. Dimpotrivă!

  5. Ma trec fiorii cand citesc ca la varsta de 7 ani un scolar se gandeste la sinucidere ca singura scapare din ghearele invatatoarei. Nu am copii, dar ma gandesc cat de nasol trebuie sa fie ca dupa efortul depus pret de 7 ani – de a-i da copilului cei 7 ani de acasa, nu-i asa?- sa iti traumatizeze cineva copilul in mod absolut gratuit si sa ti-l distruga psihic si emotional dupa nici o luna de scoala. In ce lume traim? Sunt complet uluita ca nu s-a iscat o revolutie pentru a o da pe “Doamna” afara din scoala! Am urmarit foarte atenta dezbaterea inflacarata despre “modern parenting” si parintii care se tem de mini-traumele care le ameninta copiii la tot pasul. Ei bine, vreau sa-i vad la fel de vocali si in fata acestei mega-traume!
    Cat despre parfumurile scumpe la care au mai nou pretentia invatatoarele, stiu “Doamnele” ce stiu. Nu degeaba parfumurile frantuzesti sunt atat de puternice: candva au fost folosite pentru a masca putoarea (la propriu si la figurat) de la curte – o trista solutie de scurta durata, dupa cum bine stim…

  6. Taraboste si Simona – asta incerc si eu sa ii explic nepotelei mele inca de cand a inceput clasa I. Chiar si asa, anul trecut, a avut parte de o intamplare urata: trebuia sa primeasca premiul 2. Dar, pentru ca un alt elev, al unor parinti cu pretentii, nu avea mediile bune pentru a lua premiu, diriginta a umflat notele. Idioata nu stia ca in clasa, copiii deja facusera clasamentul si stiau cine si ce premiu va lua. Prin urmare, chiar in ziua “premierii” fetita s-a trezit ca nu ia premiul meritat. Mai mult, cand colegii ei de clasa au inceput sa faca scandal (da, copiii au inceput sa-i ceara socoteala dirigintei, acolo, in fata parintilor muti de uimire) diriginta a chemat fetita sa ii dea un premiu. Cu o diploma pe care era scris numele altcuiva! Fetita a refuzat sa urce pe scena, in fata intregii scoli, spunand ca nu vrea sa ia premiul unui alt copil. Ca poate acel copil l-a meritat mult mai mult. Iar colegii au protestat impotriva “doamnei”. Iar parintii nu stiau ce sa faca mai intai: sa ii impace pe copiii care plangeau si vociferau sau sa ceara socoteala dirigintei. Iar diriginta… nimic. Replica ei: “ce atata fandoseala?” Si a trecut mai departe, la alte chestiuni. Efectele “pozitiei copiilor” inca mai apar la scoala, dar diriginta s-a mai calmat. Inca face diferente, dar sunt mai subtile.

    Prin urmare: poezia pe care o tot cantam nepoata-mii nu mai are efect. Replica ei a fost: unii profesori sunt nesimtiti, copiii nu sunt atat de prosti si slabi pe cat ne cred ei.

  7. Da, ai dreptate , trebuie sa incepem cu fiecare dintre noi …
    Cat despre cadouri & feed-back – ori iti asumi ori intri in joc .Mai frumos e cand se strang bani pt cadoul comun si apoi ii vezi pe fiecare cu cate o traista , suplimentar ….atunci sa vezi greata ce se instaleaza,de nu mai scapi de ea pana la urmatorul motiv de strans bani . Si-al meu e indisciplinat , deranjeaza, face , drege ,etc ( ca nu prestez !) ,dar deja m-am invatat ,iar feedback-ul mi-l iau dupa rezultatele la concursuri ( desi nici alea nu-s 100% ,dar asta-i alta poveste ; de exemplu la evaluare in educatie la mate au schimbat listele de rezultate de 3 ori 🙄 ) .Si mie imi place sa dorm linistita,dar in sensul in care stiu precis pe unde se situeaza minorul , nu m-ar incalzi sa ma-mbat cu apa rece 😆

  8. mda, din pacate asa e si cel mai rau e ca NU SE VA SCHIMBA NIMIC. eu trebuie sa-mi dau anul viitor fetita cea mare la scoala. am stat si ne-am gandit bine si am ajuns la concluzia ca trebuie sa plecam din tara, nu pot sa-mi bat joc de copii si sa-i introduc in sistemul asta bolnav incurabil. pur si simplu nu pot… nu e usor, sunt convinsa de asta dar nu am de ales, asta e modul meiu de a face ceva, un pic egoist poate

  9. Eu sint una dintre mamici care dorm cel mai linistita si fara nici o durere de cap. Asta pentru ca imi tin copiii acasa si ii educ potrivit propriilor convingeri. Nu tu mita, nu tu cadouri, nu tu abuzuri, etc. Poate si alte mamici se gindesc la varianta asta…… Ce trebuie sa se intimple in scoli ca parintii sa refuze serviciile lor?

  10. Eu am avut o invatatoare de moda veche, cu linii la palma, cu tras de perciuni, cu legat mana stanga de banca, ca sa scriu cu dreapta ( cu stanga nu sera voie, ca nu dadea bine sa fiu eu “altfel”) …vreau sa va spun ca si acum 35 de ani se venea cu daruri la invatatoare, dar pe vremea aia se dadea “de gest”, nu ca si completare la salariu.Aia cu parinti pricopsiti dadeau mai mult, proletarii se limitau la flori si ceva cadou de 8 Martie, luat la comun.Ai mei erau din a doua categorie, si totusi am luat coronita in fiecare an, semn ca nu marimea pachetului dicta notele in catalog.
    A nu se intelege ca fac pledoarie pentru educatia cu Sf Nicolai, e cale lunga de la o linie la palma pana la “mai bine nu ma nasteam”, s-a discutat pe-aici si despre educatia copilului, lugulugu vs palmutza la curulet, fiecare si le stie pe-ale lui, eu unul nu cred intr-o reteta de succes universal valabila.
    Invatatoarea aia merita aruncata din invatamant pe loc, din pacate inlocuitorul ar putea fi o noua “pestoaica”, vezi cazul de prin Tulcea.

  11. @Cristina: cum adică îi ții acasă????? 🙄

  12. @Cristina: din pacate noi suntem privilegiate, homeschooling-ul e ilegal in majoritatea tarilor europene si in romania la fel.

  13. Desi stau in SUA, sint parinti si in Romania care nu isi trimit copiii la scoala, ci ii tin acasa si cumpara ei ce materii vor sa-i invete.

    Aici legile sint foarte prietenoase in aceasta privinta si sint recunoscute de facultati. In plus, facultatile recunosc ca copiii educati acasa sint mai bine pregatiti decit cei din scoli.

    Stiu, e un soc pentru gindirea din Romania, dar aici este problema, trebuie ca parintii sa realizeze ca exista si alte metode de invatare, metode unde copiii nu sint supusi tratamentelor de felul acestei invatatoare.

  14. @Cristina: a, ok, în SUA, credeam că în România, de-aia era un șoc

  15. Asa cum am spus, sint parinti si in Romania care fac scoala acasa. Normal ca nu striga public acest lucru, pentru ca guvernului nu-i convine. Chiar daca guvernul incalca Constitutia si ar trebui recunoscuta si aceasta metoda.

  16. @Madalina: un grup de părinți, un psihiatru și un avocat se luptă să obțină concedierea învățătoarei. cu cadrele didactice care-o susțin, cu directorii, cu alți părinți care-o susțin…

  17. Nici nu stiu de unde sa incep:
    1-dirigul lui fiimea de matematica, (clasa a 8a) din 4 nu o scotea, iar la clasa nu explica TRANCANEA. Copiii bine orientati de parintii il plateau pentru meditatii CA SA LE PREDEA ce trebuia oricum la clasa. I-am luat meditatoare si m-am dus sa-i comunic ca nu mi se pare normal sa-l platesc pentru a preda.

    2-Cind intram in scoala se facea liniste deoarece i-am amenintat cu bataia pe profesori(da, cred cu tarie ca bataia e rupta din rai) dupa ce fiimea a venit acasa cu capul plin de cucuie deoarece doamna o batea cu cartea in cap regulat(clasa a 2 a)-pina am aflat, si i-am explicat ce frumos am invatat eu sa bat in israel fara a lasa urme)

    3-I-am amenintat si pe copilasii cei draguti(clasa a 8a) cu omorul dupa ce fiimea a luat pastile sa se sinucida deoarece copiii o umileau in toate felurile pentru ca NU SE IMBRACA CA O CURVA MINORA si nu se lasa semi-violata in vecee ca toate fetele din clasa.

    CONCLUZIA-daca nu ai bani sa iti dai copilul la o scoala privata adevarata mai bine home schooling (stiu, nu exista in rominika) sau emigrarea.
    Singurele scoli unde a fost fericita respectata si i se preda frumos a u fost: scoala libaneza si scoala numarul 1 de la cimpina unde toti profesorii sint minunati si predau gratuit in timpul lor liber copiilor..da, exista!!!!! 😈

  18. Ca mama de doi copii scolari, pot sa-ti spun ca nu m-am simtit niciodata obligata sa dau. Se strang bani, e drept, uneori se exagereaza cu sumele, si desi pare aiurea, prefer sa i se dea doamnei banii in plic.
    Uite, de ex, in clasa I, au hotarat “mamicile” ce sprijina poarta scolii de obicei sa dam cate 30 lei pt doamna, 10 lei pentru cea de engleza si 10 lei pt cea de religie! Religie nu facem, la engleza le-am spus ca nu dau nici moarta, caci domnisorica aia freaca menta cu stil, si nici ce stia nu mai stie, am dat pentru doamna. Am intrebat apoi ce se face cu banii.
    “Pai ne-am gandit sa-i luam un telefon nou, ca am vazut ca are o rabla veche…”
    N-am fost de acord, le-am zis sa se puna un pic in locul ei. Salariul il stim prea bine, copil mic, la cresa, si ele ii iau telefon nou?! Poate se simte bine cu ala vechi, o fi un om anti-tehnica… Si cum alte idei “mai bune” n-au avut, au lasat banii in plic.
    Mie imi convine asa. Cu 30 lei n-as fi reusit sa-i iau eu ceva. Si as fi vrut sa ii dau, ca asa am fost noi educati, sa dam ceva simbolic de sarbatori.
    Dar in schimb am vazut si ce inseamna sa fii parinte cretin. Ziua dansei onomastica. Mai toti copiii s-au dus cu o floare. Exceptand unul, care s-a dus cu un aranjamet floral de trandafiri (superb de altfel), care a costat pun pariu cel putin jumatate din salariul dansei. De ce!?

    Suntem de vina, noi, parintii, in primul rand. Ia sa spunem stop joc, cu orice risc, si nimeni, dar nimeni, sa nu mai dea nimic. Nu ne place sistemul, dar nici nu ne luptam cu el sa-l schimbam. Eu nu vreau sa dorm mai linistita. Si fereasca-l sfantul pe omul acela de la catedra care-l va face pe copilul meu sa se simta “altfel” pentru ca mama lui nu are salariu de mii de euro.

  19. ma depaseste situatia si o recunosc sincer… nu stiu ce o sa fac cu fi-miu.. este un pisalog fara limite cand vrea el un raspuns… are 4 ani acum, iar la 3 ani si jumatate ne intreba cu ce estre plina luna plina?…mi l-ar aduce la stadiul de nervetebrata, de molusca , pentru ca, presupun, de departe de a fi vreun geniu, fi- miu este foarte,foarte curios…oare l-ar umili in fata celorlalti pentru ” ineptiile” lui si pentru faptul ca nu face betisoare corect? mi se face rau..fizic..
    la gandul ca un astfel de specimen imi modeleaza copilul dupa normele ei..

  20. Noi incercam acum un sistem alternativ de invatamant, si anume: Waldorf. Pana acum cel putin (clasa a 2 a) totul pare minunat, invatatoarea este deosebita iar copilul merge cu mare placere la scoala. Mai sunt momente de violenta intre copii dar cu totul accidentale. Cred cu tarie insa ca violenta si comportamentul agresiv se infiltreaza in copiii nostri in mod inconstient. Este suficient sa ne uitam in jurul nostru, la oamenii de pe strada, la colegii cu care lucram, la stirile TV, la noi in oglinda seara cand ajungem acasa si vom vedea numai fete obosite, stresate, agresive. Suntem o societate bolnava, oricat am incerca sa negam asta. Nu trebuie sa disperam insa. Mai sunt sanse sa ne revenim! Haide sa incercam sa fim mai buni, mai amabili, mai pozitivi si incet, incet putem schimba ceva…

  21. Eu citesc si ma minunez si ma ingrozesc si iar ma minunez. Cand imi trece ma ingrozesc. Nu are rost sa ma intorc atat de mult in timp sa vorbesc despre noi cand eram elevi in I-IV. Ca daca incepem cu “pe vremea mea…” ajungem prea departe. Oricum eu am avut invatator deci nu se pune. Nici flori nu primea saracul. 😆 Am crescut in schimb cu un dascal in casa. Dar povesti din astea nu am auzit. A fost o perioada “de glorie” cu bibelouri. 8 Martie era ziua in care se redecora casa. Primea maxim 3. Unul “din partea clasei” (balerina sau pescar) si unul sau doua de la mamicile mai bagarete care, asa cum am mai citit aici, credeau ca astfel se pun bine cu doamna. Dar niciodata nu am auzit sa fie intrebata ce isi doreste sau, si mai rau, sa ceara ea ceva. 15 septembrie, 8 Martie si 15 iunie erau zilele in care tata isi facea planuri sa-i vanda florile pe bere 😆 😆 . Dar atat! Genti? Parfumuri? Aur? 😯
    Stiu ca nu s-a generalizat aici, am inteles ca nu toti au fost bagati in aceeasi oala. Nici eu nu vreau sa se inteaga ca iau cuiva apararea sau ii ridic mamei statuie. Dar zau ca m-au trecut fiori citind unele comentarii. Cum e posibil sa ajunga un copil in halul ala (sa-si doreasca sa moara) din cauza celui de la catedra? Si mai rau de atat, cum e posibil ca omul ala sa meraga in continuare in scoala?

  22. Tipic romanesc, mamite si mamitici.

    Deoarece profesorul isi bate joc la scoala ii dai bani ca sa isi faca treaba in particular. Din seria “ca sa nu mai ramana repetent si anul aceasta…”
    Dai cadouri ca profesorul sau invatatoarea sa iti vorbeasca copilul de bine, ca doar cel mai important e sa te simti tu bine, nu ce face copilul ala cu adevarat si cum il poti ajuta.

    Acelasi sindrom manifestat la o scara mai larga, dau bani parcagiilor ca sa nu le zgarie masinile.

    Inca nu mi-am dat seama daca aia care fac asta sunt prosti in cea mai pura acceptiune a termenului sau daca doar pactizeaza cu astfel de practici pentru ca si ei se descurca in viata in acelasi mod. Sau poate au fost abuzati in copilarie si acum rezoneaza cu orice forma de santaj psihic sau emotional.

  23. Stupida treaba. Intradevar copii actuali nu sunt vinovati pt privatiunile pe care le suporta profesorii. Cu un asemenea comportament la randul lor copii atuali ajunsi adulti vor perpetua un sistem echivalent. Pe de alta parte nu pot intelege un parinte care da spaga pt ca al sau “plod” sa aibe “feed-back-uri” pozitive. Isi taie si lui, dar asta nu e grav ca doar prost e lasa-l sa plateasca, dar mai ales copilului craca de sub picioare. Il va invata pe copil ca “totul” in lumea asta se rezolva cu o “spaga”.

    Profesorul care provoaca asemenea ganduri unui copil merita doar un imens sut in fund directia “munci grele”. Directorul care acopera un asemenea fapt merita acelasi lucru. Totusi cum este posibil ca parinti sa nu-si fi vorbit intre ei mai din timp si sa nu ia masuri imediate impotriva acelui profesor? Eu cand ma duc la scoala la “fiemiu” si sunt chestii care nu-mi convin le spun si le spun de asa natura sa “nu placa”. Si asta intr-un sistem extrem de bine rodat in care profesorii se apara foarte bine intre ei. Cand “fiemiu” a luat bataie intr-o pauza de la unul mai mare la scoala m-am dus a doua zi direct la directoare si am intrebat-o daca e capabila sau nu sa asigure securitatea copilului meu. Cucoana directoare este o foarte mare “tupeista” dar nu a avut loc de “deschis gura” si nu va faceti griji ca nu tip si nu ma manifest “violent”. Am insa un mod foarte nasol de a “intona”.

    Cand am intrebat-o de ce cei care trebuie sa urmareasca copii in pauze stau la palavre intr-un colt cu “fundul” la curte si mi-a raspuns ca nu e adevarat i-am arata poza luata in aceeasi zi cu 10 minute inainte de “intrevederea” cu ea. Cand i-a sarit “tzabdara” si mi-a zis ca nu am voie sa fac poze in scoala i-am zis sa anunte politia ca in mod sigur daca politia pazeste curtea o fac in mod “profesionist”. La asta a ramas “muta”. 😛

    Anul asta “fiemiu” o are pe dna directoare invatatoare. Totul merge “bec”. Suntem numai “zambete” cand ne vedem. Dar e drept e o invatatoare foarte buna. Ca stau cu ochii pe “invatatura” lui ca pe “butelie”.

  24. @Cristina din SUA – sa nu-mi spui ca ti-au cerut mita sau ca a trebuit sa dai spaga la un profesor in SUA, ca nu te cred. Conform regulamentelor interne nu au voie sa primeasca nici un fel de cadouri in valoare mai mare de 5, 10, 25 de dolari (depinde de scoala, stat, etc.) in caz contrar ei putand fi concediati. Da, pentru celelalte motive – droguri, educatie slaba (calculand lungimea laturei unui triunghi cu compasul la algebra in clasa a 10 de liceu!!!) si eminamente liberala, bullying, invatat cum sa puna prezervativul pe banana in clasa 1, etc. homeschooling este o optiune aici. Dar as spune ca nu intotdeauna cea mai buna. Are marele dezavantaj ca priveaza copiii de interactiunea cu ceilalti copii, afectandu-i negativ pe plan social. Sunt o gramada de alte optiuni mult mai bune dupa parerea mea – scoli particulare, scolile catolice/luterane, scolile charter, etc. Un pic de research in orasul in care stati va va spune cu siguranta care sunt optiunile cele mai bune.

  25. Simona, cea mai mare bubă e proasta creştere a copilului, care se efectuează acasă. Cocoloşeala, proasta creştere şi mângâiatul pe creştet atunci când odrasla face boacăne conduc la nesimţirea tuturor elevilor din şcolile româneşti, de la clasa întâi până la a doişpea. Dascălul e plătit să-i înveţe carte, nu să le completeze cei şapte ani de acasă din care unii n-au niciunul.

  26. recomand cu caldura scoli particulare!
    si gradinite!
    si licee!

  27. @cruela: și, dacă ne-am vândut deja rinichii pt altceva? 🙄

  28. “Doamna invatatoare” Veronica Bereanda merita concediata si trimisa la cules de capsuni, dar este doar ea de vina pentru situatia creata? Eu zic ca nu. La fel de vinovati sunt parintii care, de ani de zile, i-au invatat pe acesti asa zisi dascali cu mita din ce in ce mai consistenta. Cum zicea si Anna mai sus, pe vremea noastra profesoara primea un bibelou, asta in cel mai fericit caz, si obisnuitele buchete de flori de 8 Martie si de la sfarsit si inceput de an scolar. Meditatiile? Se faceau si atunci, dar doar de catre cei care doreau sa mearga la o facultate mai buna si rar de tot le faceai la profesorul cu care faceai cursurile.

  29. @Adi_MN: Ecaterina Andronescu, adineauri, a spus la Realitatea TV că doamna învățătoare va trebui să plece din școală.

  30. Foarte bine, dar sa nu plece din scoala aia in alta scoala, pentru ca atunci nu au facut nimic 😀

  31. Madalina-Luiza Hanc

    Doamna Bereanda mi-a fost, acum…16(18?) ani invatatoare, tot la Iorga. Am recunoscut-o dupa nume si chip, dar nu si dupa “metoda didactica”, devenita intre timp cu totul inacceptabila. Nu incerc sa-i iau apararea sau sa-i gasesc justificari, inregistrarea de pe YouTube ar face inutila o atare initiativa, insa…observ cu tristete ca i s-au diminuat (daca nu anulat) rabdarea si tactul pedagogic. Pe vremea mea, daca mi-i permisa exprimarea, era o fire energica dar nu absurda, deloc zgarcita cu laudele si cuvintele de apreciere. Rar am auzit-o ridicand tonul, cel mult i s-ar fi putut reprosa ca era prea multa veselie la clasa dumneaei. Printre colegii mei de atunci se numara si fiul ei, cu care era in general mai dura. De “atentii” nici nu era vorba, si nu ma refer doar la mine, ci la intregul colectiv. A trecut, se pare, prin multe greutati de atunci si imi pare sincer rau, nu era asa in urma cu 16 ani. Poate ca sistemul educational romanesc este extrem de stresant nu doar pentru copii, ci si pentru…profesori? Salarii mici indiferente fata de experienta, presiunea din partea institutoarelor mai tinere etc., sau pur si simplu un moment de colaps psihic? Incerc sa imi explic cum a putut o invatatoare candva fermecatoare sa devina o asemenea…scorpie, imposibil de recunoscut de catre o fosta eleva.
    Cu privire la obisnuinta -sau, pare-se mai nou, necesitatea – de a alimenta situatia scolara a copiilor cu lantisoare, parfumuri s.a.m.d., banuiesc ca este ca in cazul atentiilor catre medici si asistente. Un cerc vicios care nu poate fi intrerupt decat intr-un singur mod, cel al refuzului categoric. Celebra coruptie romaneasca pe care o tot invocam incepe de aici, de pe bancile scolii primare. Niciodata nu am dus mai mult decat un umil martisor invatatoarei, apoi dirigintei, profesoarelor. Se poate (sau se putea?) si altfel : invatand. Nu-mi pare rau ca am luat-o pe drumul mai lung, acum studiez post-universitar intr-o tara in care notiunea de “atentie” nu exista, la nivel academic cel putin. E extraordinar. Multumesc parintilor mei care nu mi-au “cumparat” niciodata notele. 😀

  32. @Madalina-Luiza Hanc: trist 🙁

  33. sa va zic cum imi povestea o vecina , invatatoarea in frumosul oras Pantelaimon ca au la scoala un profesor cu certificat de “nebun”, de la psihiatrie, care preda bine mersi?
    ca n-au ce sa-i faca?
    😥

  34. Daca dai un search pe google : veronica bereanda, acest articol apare ca al 6-lea link. Felicitari! 😀

  35. Din cauza sistemului nu vreau sa-mi dau eu copiii la scoala, as face cu mare drag homeschooling dar la noi inca nu exista legislatie. Stiu ca au fost initiative in sensul asta, insa mai toti care au auzit propunerea si-au dat ochii peste cap si-au zbierat ca asa ceva nu se poate, copiii se fac ‘oameni’ numai la scoala.

  36. in primul rand,draga simona,da-mi voie sa fac precizarea ca tu nu ai voie sa iti dai cu parerea pt. ca nu ai fost traumatizata la scoala 😀

    in al doilea rand, la mine la scoala, cadouri duceau numai parintii cu copii slabuti la invatatura. iar atunci cand un elev avea note slabe la lucrari din cauza ca parintele nu aduce cotizatia,se cerea analiza lucrarii de un alt profesor si se luau masuri de sanctionare.

    violenta fizica/verbala a profesorilor fata de elevi a fost dintotdeauna si va fi mereu. in clasa a9a am avut o profa de info care avea probleme grave la cabina.pt un click de dreapta facut de greseala iti luai o palma in cap fara sa te astepti.pana un coleg mai violent a aruncat cu scaunul dupa ea si s-a potolit. dupa ce am crescut mare, dna profa de info s-a angajat la firma unde lucram eu,chiar in subordinea mea. i-am dat eu lectii de informatica si cum nu ai voie sa apesi din greseala pe butoane. n-a rezistat mai mult de 4 luni si s-a lasat de meserie.probabil a avut si ea ganduri suicidale precum copiii pe care i-a terorizat. ce sa zic, shit happens

  37. dragă Simona, ai mai avut un subiect legat de copii care m-a impresionat. după cum ştii am două fete şi cu nici una, dar cu nici una nu am avut astfel de probleme, spunea cineva mai sus că profesorii ţin legătura cu părinţii, spre lauda lor, aşa s-a întâmplat şi la mine. cea mică este acum cls.XI-a iar noi avem telefonul dirigăi şi ea pe-al nostru. pe mine nu m-a sunat pentru că n-a fost cazul dar pe alţii ştiu că da. acum, avem altă dirgă de anul acesta pentru că fosta, o femeie tare drăguţă şi dulce, a refuzat să le dea note pe nemerit ceea ce a stârnit o adevărată revoluţie între părinţi. da, da citeşti bine şi am să exemplific. pe parcursul clasei a X-a li s-a schimbat profesoara de franceză, ei fiind uman cu engleză intensiv şi franceză secundar. noua profesoară este chiar autoarea manualului după care învaţă ei, o femeie isteaţă şi de caracter(cam în vârstă pentru gusturile lor dar de). prin urmare notele au scăzut dramatic. nu a fost cazul fiicei mele – şi nu ca să mă laud dar chiar are un talent deosebit în a învăţa o limbă străină, ăsta este harul ei ca să zic aşa, dar cei mai “deştepţi” copii din clasă au început să aibă probleme, de la 10 la 5 şi 6. la ultima şedinţă cu părinţii, una dintre aceste fete a venit însoţiţă de mamă de nu pricepeam de ce era necesar să vină amândouă. să le descriu? două pupeze, îmbrăcate ca de teatru sau de seară, cu fond de ten aruncat din greu pe obraz şi cu un ruj roşu de te dureau ochii. din întămplare erau înaintea mea la catalog. le vine rândul şi încept cu nşpe mii de reclamaţii la adresa profesoarei de franceză. diringinta ridică din umeri, precizase din anul anterior că nu va interveni la vreun coleg pentru ridicarea notei unui copil sau altuia. jale mare, stricase munca de un an a copilului, copilul se simtea persecutat. “dar cu profesoara de istorie te-ai împăcat, ţi-ai cerut scuze?” întreabă diriga pentru că acelei fetiţe i se creease impresia, cu totul artificial (părerea mea) că este şi frumoasă şi deşteaptă şi că toate i se cuvin. ce scuze? dar nu greşise ea, greşise doamna, doamna n-o respectase, crede-mă că astea erau cuvintele. diriga o ţine pe-a ei. “draga Silvia, sfatul meu este să pui mâna să înveţi pentru că dacă îi demonstrezi unui profesor că ştii nu poate să nu-ţi dea nota pe care o meriţi”. ele nimic, că merg la director, la inspector, la minister dacă va fi cazul şi, la sfărşit, se aude vocea mamei, plină de ciudă ” ei, şi dacă mă enervez mult o trimit în vara asta în două excursii în Franţa ca să înveţe limba direct de la sursă”. asta au fost cuvintele. fierbeam. nici un alt părinte nu scotea o vorbă, nu clipeau de parcă le era frică. în mintea mea se învălmăşeau toate. ce să fac sau ce să spun ca să pun cele două pupeze la punct? nu doream ceartă, fiecare face ce crede de cuviinţă că este mai bine pentru copilul său şi e treaba fiecăruia cum şi-l creşte dar aceea femeie, care bătea din picior ca fiicei ei să i se dea o notă mare, ne lua de proşti pe noi, ceilalţi părinţi, şi pe dirigintă. a trebuit să-mi cumpănesc bine vorbele. ca atare am lăsat-o pe dirigintă să înceapă. după laudele adresate fiicei mele, cu cea mai bună teză la engleză, bla, bla şi mă repet copilul chiar le merita, n-a făcut o oră de meditaţii la viaţa ei aşa că totul era obţinut prin muncă am început spunând că daca Ana (Ana are mere şi-i a mea) are notele pe care le are le are şi datorită muncii şi eforturilor depuse în clasă de dirigintă (preda chiar engleza) subliniind treaba cu meditaţiile. diriginta şi-a tras umerii în sus, ca un gest de mulţumire, cumva îi ridicasem mingea la fileu, “doamnă, eu muncesc la fel cu toţii copii dar de unii se prinde de alţii nu”. pe această femeie am vazut-o doar la şedinţele cu părinţii şi niciodată, dar niciodată nu ne-am conversat la telefon separat pentru că n-a fost cazul. de cîte ori au chiulit de la şcoală fetele imi spuneau, ca părinte am dreptul să le învoiesc de 7 ori parcă într-un an şi, dacă nu aveau chef să se ducă o zi la şcoală le făceam o scutire, nu s-a făcut din asta un obicei dar n-au avut cine ştie ce absenţe nemotivate şi oricum ar fi fost le-am ştiut pe toate. eu fac parte din părinţii care nu vor să se uite în catalog. le ştiu şi absenţele şi notele şi când au avut note mici, căci au avut – cele mai multe din prostioare inerente vârstei sau dintr-un spirit de frondă ca să nu fie excluse din colectiv, au tras după aceea din greu să şi le îndrepte. urmarea? în clasa a XI-a diriginta a fost schimbată, deşi, la şedinţe ne făcusem planul pe 4 ani, n-a mai corespuns aşteptărilor, a fost trecută pe linie moartă, mă rog. nici măcar profesoară de engleză la ei nu mai este. probabil a venit alta care le va da 10 pe linie deşi copilul este de 5-6. te întrebi de bac? fosta spunea că un 6 la ea nu garantează luarea bacului. cu toate astea ce fac părinţii? schimbăm profesorul, că e mai simplu. referitor la cazul de mai sus, care nu suportă comparaţie cu nimic, nu înţeleg părinţii, de ce nu schimbăm copii, pe toţi, dar pe toţi, din aceea clasă. nu ştiu, imi mut copilul la altă clasă sau la altă şcoală să o lăsam pe doamna fără muncă, dacă altă cale nu există. ce legi? ce minister? ce comisii? până când să aştept? te asigur însă, că din cei 30 de copii cel puţin 20 vor da înapoi pentru că “doamna” le-a măgulit părinţii suficient de mult încăt nu mai contează. ceea ce vreau să spun este că părinţii sunt principalii vinovaţi şi de comportamentul copilului şi de ceea ce i se permite unui profesor. este un adevarat spectacol să mergi la şedinţele cu părinţii şi-atunci ce pretenţii puteam avea de la copii? ca încheiere, după ce nu mai e diriginta lu fii-mea am devenit oarecum prietenă cu fosta, acum ne conversăm pentru că, după ce am aflat că nu mai este la ei, am simţit nevoia să-i dau un telefon să-i spun că, cel puţin eu una, o regret. cum se exprima un alt părinte “doamna diriginta a pierdut războiul cu părinţii”. aşa o fi?
    PS: Nike şi Marian S. n-am uitat, am plasat CV-ul dar, săptămâna aceasta avem o vizită a unor reprezentanţii ai Kuweitului aşa că lumea a fost ocupată cu asta. nu vă uit.

    ei, pe-acolo pe undeva este celaltă fiica a mea, Ioana. o perioadă şi-a dorit o carieră muzicală şi a încercat să găsească o cale, nu a luat lecţii de canto, dar, după cîteva propuneri pe care nu ştiu cum să le cataloghez a renunţat, la anul are un proiect ce presupune o deplasare în SUA. nu legat de muzică ci de planorism mă rog. ăi ţin pumnii.

  38. Simona, degeaba semnez eu petiţia că tot nu se rezolvă mare lucru, ce fac părinţii implicaţi? eu una nu mi-aş mai lăsa o zi copilul cu aceea femeie, în cazul în care am aflat de la alţii pentru că propriului copil îi era frică să-mi spună, şi nu aş aştepta nici un rezultat de la nici o comisie. dacă fiecare părinte ar face asta, cui ar mai preda “doamna”? şi înţelegere pentru postarea anterioară, a fost cam lungă. m-a luat valul.

  39. @liliana: părinții se luptă s-o zboare, cu avocat și tot tacâmul. vor ca nu doar copiii lor să nu mai fie terorizați, ci nici alții, pe viitor. andronescu a zis aseară, la Realitatea, c-o va zbura.

  40. @ioana: foarte tare, mai ales că am pus aseară textul.

  41. Am citit comentariile și m-am îngrozit. Dacă toți cei care și-au exprimat opinia sunt părinți, iar pe copii îi educă precum scriu, îmi este foarte clar de ce dna învățătoare își iese din minți. Cred că atunci când doamna a afirmat că trebuie să-i educe mai întâi pe părinți și abia apoi și pe copii, a avut mare dreptate. Nu trebuie însă ca la clasă, doamna să-i traumatizeze, ci să-i lase pe părinți să facă EI acasă lecțiile cu copiii, dacă nu au fost în stare ca, până la 7 ani, să-și disciplineze odrasla în așa fel încât să fie atentă la explicații. Știți ceva? Statul român îl plătește pe învățător cu UN SINGUR salariu(și acela de mizerie!). Explicația se dă O SINGURĂ dată. NICI UN învățător nu este plătit pentru FIECARE elev în parte! Așa că…asumați-vă sistemul pe care îl tolerați, dragi părinți! Reclamați oferirea de cadouri? De ce le dați? Vă place, de fapt să auziți că aveți un geniu și nu un copil mediocru, poate. Pe bloguri puteți scrie că oferiți cadrelor didactice vile, mașini, excursii etc. Dovezi aveți? Chiar nu vă este rușine? Educați-vă copiii cu respect pentru adult, pentru valoare, pentru autoritate, pentru lege! Nu pentru răsfăț, pretenții nemăsurate, distracții! Femeile au născut dintotdeauna copii. Știau să-i educe. Când o mamă, de mână cu copilul ei de 2 ani, vorbește la telefon și-și bagă p*** în nu știu cine, e o mamă zdravănă? Când peste tot: la coafor, la șuete de mame fără ocupație, în saloane de spital singurul subiecte de discuție este cadrul didactic, la adresa căruia se proferează tot felul de jigniri(în prezența copiilor!!!) asta se cheamă respect? Nu aveți decât o singură soluție: EDUCAȚI-VI-I SINGURI! Oricum, in ultimii ani, intră în învățământ cei mai slabi absolvenți de școală generală, liceu, facultate. Cândva intra în învățământ elita societății. Căutați-o cu lumânarea! Când modelele promovate sunt Becali și Bianca Drăgușanu, la ce vă așteptați?

  42. până zboarî copiii cu cine fac lecţii?

  43. Nu trebuie sa generalizam, nu toti profesorii se comporta asa.Am doi copii si nu a fost nevoie de cadouri sa faca scoala.Este adevarat ca nivelul de pregatire din scolile de stat este scazut, motive sunt multe, uneori insa este vorba si de dorinta copiilor de a invata si a parintilor de a-i stimula.Precum Cruela, recomand scoala particulara, pe cel mic a trebuit sa-l dau si sunt multumit de rezultate.Si ca o gluma la afirmatia Simonei, cu rinichii vanduti inainte pentru altceva, educatia copilului este mai importanta, macar unul trebuia tinut pentru asta.Acum, desigur, conteaza si cati rinichi ai.

  44. …deci ieși afară javră ordinară și du-te învîrtindu-te cu funeriu cel fără de bacalaureat și monica bețivanca(alcolista pt alegătoriii din teleorman)

  45. Pe mine ma amuza teribil sa vad cati ridica in slavi homeschooling-ul si il mai si aplica, fara sa puna in discutie si calitatea “cadrului didactic” :mrgreen:

  46. citii pe un forum, o mamica disperata. A ascultat acasa, filmul, cu copilul lui. De clasa primara. Si copilul, zice, cu o normalitate: “da, si invatatoarea a spus bou/nesimtit/ sa se sinucida la unii din colegii mei. Dar mie niciodata”.
    Mama, cu lacrimi in ochi, si cu sufletul sfasiat, a reusit sa mai scoata cateva cuvinte de la copil. Nu multe. Pt ca copilul traia asta ca pe o normalitate: bataie intre colegi, agresiune de la invatator, cuvinte grele.

  47. on topic, ia sa facem noi repede o firma de vanzari item-uri cu camere, microfoane de copii. Le ascundem in penare/ursuleti/ buzunarul interior a gecii/rucsacului, sa nu stie nici copilul ce are acolo 😉

  48. Draga mea Simona și dragi cititori, întotdeauna se poate mai mult decât ne putem închipui.
    Am avut copilul elev în aceeași școală generală în care predam și, în clasa a VIII-a a făcut ulcer pe fond nervos din cauza atitudinii profesorului de matematică (Dumnezeu să-i ierte păcatele, că s-a dus de tânăr). Nu am vrut să-l angajez ca meditator, preferând o profesoară din afară și de aici i s-au tras fiului meu multe necazuri și, mai ales, note slabe nemeritate. Băiatul simțea că știuse de mai mult întotdeauna și suferea că este subapreciat. În același timp, însă, își punea întrebarea dacă știe cu adevărat, dacă nu cumva este ”prost” etc. S-a liniștit când a dat capacitatea și a luat la matematică o notă mult mai mare decât se așteptase și mai mare decât cele luate de colegii săi meditați de d-nul profesor. Dar câtă suferință, până atunci… 🙁

  49. @arakelian: și să spionăm non-stop, nu? mi se pare oribil 🙄

  50. ella, nu zic că nu ai dreptate dar nici aşa. nimeni nu are dreptul să-mi jignească copilul, indiferent cât de prost crescut este. sunt destule metode de a disciplina un copil, ca profesor mai ales, imi spui mie, părintele, care sunt problemele, deschis, franc, de-aia iţi dau telefonul şi imi dai telefonul ca să putem discuta. am crescut pe vremea când linia la palmă, urecheala şi pusul la colţ erau banale dar le-am urât din tot sufletul aşa că nu le pot accepta orice ar fi. profesorul are la îndemână cea mai bună mustrare NOTA. nu trebuie să ţipe, să jignească sau să lovească. nu este atent copilul asta e, să se dscurce, se fâţăie în bancă şi nu mă ascultă vorbesc cu părintele şi-i spun că nu-i mai primesc copilul la oră până nu se disciplinează sau … or mai fi şi altele, dar ceea ce s-a întâmplat mai sus e de balamuc. cu cine fac ore în continuare acei copii?

  51. v-am mai zis cu”m mergeam cu copilu pe strada, de mana si pe partea cealalta a strazii ( pe trotuarul de vis-a-vis) trece educatoarea de la gradinita, si copilul cu inocenta varstei, zice in gura mare ( de s-a auzit pina pe trotuarul celalalt 😳 ) “mama , uite asta e tanti care ma bate pe mine la gradinita 😥 😥 😥

  52. @cruela de vila: 😆 😆 😆

  53. @liliana: nu știu cu cine, dar nu cred că fac cu ea

  54. @simona, eu voiam ca noi sa facem profit vanzand produse catre cei care sunt obsedati de control, dar si pt cei care suspecteaza ceva 😉

    Si cele mai scumpe item-uri sa fie microfoanele mici mici mici, care sa se ascunda in bijuterii/ceas/pachetul de tigari/bricheta adolescentilor. Si cu GPS 😀

  55. întreb că n-am auzit pe nicăieri că ar fi în concediu de vreun fel. înţeleg că e la vârsta pensiei, de ce nu rămâne acasa?

  56. ne educam copiii in spiriul spagii, puterii de influenta, in spiritul banului care poate cumpara tot, inclusiv oameni.
    ne mai miram ca ajung in liceu sa isi calce in picioare iubita, parintele sau … un profesor?!
    cine seamana vant, nu poate culege zile insorite.

    acum o luna imi certam un prieten bun ca isi duce copilul la o scoala privata destul de scumpa, ca mi se pare putin ciudat nivelul de implicare al parintilor in procesul educational de acolo.
    azi regret ca l-am dojenit, crezand ca isi duce plodul acolo daor de fite.

    in respectiva institutie de invataman, parintii critica profesorii care nu le educa progeniturile ca la carte, corpul profesoral si persoanlul administrativ sunt foarte bine platiti, conditiile sunt mai mult decat ok, iar in jurul acestei institutii de invatamant s-a format o reala comunitate de oameni carora le pasa de viitorul micutilor.
    O fac pe banii lor privati, cand totusi eu cred ca asa ar fi trebuit as fie in institutiile de stat…..

  57. copilul dacă vrea să înveţe, învaţă oriunde şi indiferent cine îi predă la catedră. profesorii sunt şi ei oameni până la urmă, dar să-i spui unui copil de şapte anişori că-l arunci pe geam zău că e cale lungă. ce putea să facă atât de grav? copii din ziua de azi sunt altfel decât noi, au acces la mai multă informaţie, chiar dacă nouă ni se pare că pierd timpul uneori, sunt mai maturi, mai cum să zic? ştiu să se apere? nu mai sunt turma mânată de la spate de nişte convenineţe sociale. în 40 de ani de carieră doamnă trebuia să priceapă asta că doar asta era meseria ei. am să urmăresc cu atenţie subiectul pentru că pot să pun pariu că cel puţin jumătate de clasă va face stânga-nprejur iar cu zbieratul la copii, jignitul, nu pot fi de acord. tot intreb pentru că stiam că directorul a răspuns că doamna este titulară şi nu poate fi înlocuită, NU ARE CE SĂ-I FACĂ.

  58. Mda. Multe subiecte. In primul rand, habar nu am despre ce se vorbeste. Ma uit extrem de rar la TV. Bravo mie! (Hai ca m-am prins din text si comentarii).

    1. Citat: Mai știu și că, de exemplu, mulți dintre studenții facultăților de Litere (studenți, da?? nu candidați la admitere!) nu știu să scrie corect în limba română.
    Eu am vazut chiar si absolventi. :mrgreen:

    2. Am copil la scoala. Nu scriu ceea ce scriu pentru a ma pune bine cu profesorii, nici in amintirea celor doua profesoare (chimie si limba romana) cu care mi-am intersectat eu viata.
    Doar ca am apucat sa vad niste chestii. Si am sa vorbesc despre una, acum.
    Anume despre tupeul unor copii. Tupeu care nu vine, de regula, la copiii nascuti din parinti modesti si educati ci, dimpotriva, de la fel de fel de parveniti si tupeisti.
    Hai sa vorbim si despre copiii care raspund obraznic, chiar murdar.
    Hai sa vorbim si despre copiii care raspund la mobil in ore, pur si simplu, pentru ca asa a vazut el ca face tac`su chiar si in sala de teatru. Si despre parintii care urla la sedinte ca “daca eu il sun, trebuie sa-mi raspunda PE LOC, doamna, cum de nu ii permiteti???“
    Hai sa vorbim despre fufele care devin fufe de la varste fragede, ca asa se reuseste in societatea actuala si au voie de acasa.
    Sunt multe de spus. Acum “marturisesc“ o chestie mai veche. Prin anii `90 si ceva am fost intr-o tabara la munte, pentru ca eram “sotul“ doamnei si trebuiau mai multi supervizori. Nu intru in amanunte, vreau sa trec direct la concluzie: am fost nevoit ca a doua zi sa-i amenint ca ii urc in tren cu prima ocazie. Depaseau orice limita a intelegerii.
    Pai inchipuiti-va ce e azi.

    Dar nu vreau sa deturnez sensul discutiei de aici. Propun (si sper sa accepte Simona) ca acesta sa fie subiectul urmatorului articol: obraznicia unora (parinti si/sau copii) intr-o societate in care conteaza cel mai mult sa ai tupeu. 😯

  59. PS: astia ai mei, din tabara, erau din clasele 9-12, sa ne intelegem!

  60. deci: la COLEGIUL ( C O L E G I U U U U U !!!!!) SPIRU HARET din Bucuresti, in ciclul gimnazial un semestru intreg nu au avut profesor de matematica!( ciclu gimnazial)
    la prima sed cu parintii, mamicile care petreceau mult mai mult timp ca mine studiind ce se intampla la scoala, au intrebat: de ce au TOTI copiii note mici la matematica; raspuns de la diriginta:doamna profesoara nu a mai avut pina acum clasa a 5-a , ei sunt mici si galagiosi si doamna nu suporta asta si a vrut sa-i pedepseasca; ok, dar la biologie de ce au toti note mici?doamna mai are 2 ani si iese la pensie si nu mai are rabdare cu ei care sunt mici si galagiosi!
    🙄
    what the fuck?
    :mrgreen:
    profu de germana de la clasa de intensiv germana ( 5 ore/sapt) abia daca jungea la 2! ( in rest trimitea vreo studenta sa stea cu elevii) ca el era ocupat sa traga sfori sa se faca inspector;

  61. la Scoala Comerciala Kretzulescu din Bucuresti, cls 9-12, li se dadea ( ore intregi) sa copieze din manual.
    La un moment dat, sedinta cu parintii anuntata heirupistic; ma duc; prima parte, se desfasoara in sala de festivitati cu toate clasele din an, jumate de ora; dupa, fiecare la clasa lui cu diriga; ma duc sus la clasa; apare pe culoar diriga; ma duc la ea si-i zic: buna seara! sunt catrescu, mama lu cutarescu, vreau doar sa va salut si sa va spun ca din pacate nu pot ramane mai departe la sedinta, deoarece am o programare la medic, facuta cu o luna inainte si e chiar important sa ajung!( doamna nici macar nu s-a oprit , alergam dupa ea ca un catelus)
    A doua zi, in fata intregii clasde, face ea “feed-back”la sedinta si zice ( printre altele) despre mine: uite si la mama lu catreasca care venit la mine sa-mi zica ca trebuie sa pelce la doctor!
    what the fuck?
    de cand e copilul responsabiil pt comportamentul parintelui lui?
    de ce trebuia sa faca astfel de discutii, si mai ales in public, tu-i mama ei de pedagogie?( presupunand ca as fi facut ceva reprobabil?)
    Inutil sa va spun ca nu m-am mai dus la sedinte cu parin tii, nu?M-am dus doar la o intalnire la care i-am batut obrazul fix pt chestia asta! De bine de rau, a admis ca agresit!
    SAMD

  62. marian, hai să-ţi dau un exemplu, de acum. cu fiica mea cea mică am oarşce probleme emoţionale, e mai timidă şi, deşi uneori are tot dreptul din lume să se apere îi este greu. mi-au trebuit ani să înţeleg unde s-a produs trauma. la ultima postare a Simonei despre copii am stat de vorbă cu ea, sincer. ştii ce mi-a spus, că era undeva prin cls. a II-a, avea o colegă super-preţioasă, de care nu avea voie să se atingă nimeni dar la modul absurd. unul dintre băieţii a impins-o pe aceea fetiţă, reţineţi, a impins-o în uşă. nu s-a lovit, nu şi-a spart capul, nimic grav doar a atins-o. a venit mama copilei la şcoală şi, în faţa clasei l-a îmbrâncit pe băieţel, era în pauză, l-a tras de perciuni, cum de şi-a permis să se ia de fata ei? Doamna nu era prezentă, cert este că a mea s-a speriat, deşi nu era implicată dar nu era obişnuită cu astfel de manifestări. spaima aceea o poartă şi acum în suflet. repet, n-am ştiut, saptămânile trecute, când am discutat eram nedumerită. ce a crezut, că eu, mamaie sau tataie n-o puteam apăra? de ce nu ne-a spus. pentru că noi am învaţat-o că nu e frumos să te cerţi şi nu voia să ne supere. ce să mai spui acum? aşa că vezi tu, nu pot fi de acord cu felul cum se exprima “doamna” de mai sus, niciodată nu ştii ce ecou poate avea într-un suflet fraged nişte vorbe mizerabile. cu adolescenţii este altă poveste. tu Marian S. ai fost un adolscent model?pentru vremurile de atunci?

  63. @ liliana: mai intai sa-mi explici ce e aia “adolescent model“.
    Apoi unde se aseamana si unde se deosebesc adolescentul din “vremurile alea“ si cel de azi.

  64. Bon, intre timp m-am pus la curent cu subiectul.
    Nu am niciun cuvant de lauda pentru cea in cauza: deci faceti-o “praf“ aici!!!
    Subiectul deschis de mine este paralel, asa ca poate fi discutat cu alta ocazie.

    PS: am avut si noi o astfel de “nebuna“ in scoala de dinainte de `89. Rezultatul? Inspectie inopinata, test cu elevii, test cu profesoara. Schimbat profesoara la alta scoala, cu amenintarea ca la prima ocazie… Ne soseau vesti de la scoala cea noua: nu a mai fost cazul de prima ocazie pana la pensie.

    Dacă vrei, poţi.

  65. băi nene să ştii că prea ne-am învăţat să dăm cu pietre fără să ne gândim la păcatele noastre. adolscenţii de atunci şi cei de acum descoperă viaţa aşa cum este în jurul lor. cu bune şi rele. în vara asta fiica mea cea mică şi-a studiat problema (timiditatea) şi a ajuns la concluzia că un curs de teatru ar ajuta-o să ţină mai uşor un discurs în public. zis şi făcut. caută pe net, găsim cursul (nu-i dau numele să nu fac publicitate) şi mergem să ne înscriem. destui tineri dornici aşteptau, şi nu unul-doi, şi erau entuziaşti şi unii chiar voiau o carieră în artă şi-a fost frumos, iar spectacolul pe care l-au avut pe o scenă adevărată a fost chiar reuşit pentru o trupă încropită în două luni. m-am gândit că dacă mai sunt tineri cu preocupări dintr-astea poate nu e totul pierdut. păi … ce avem în comun? fumai în liceu? eu da, şi fumez şi-acum, de băut? cine n-a încercat la vărsta aceea ca să vadă cum e? muzică? concerte? acum fiecare ascultă ce-i place, eu ascultam pe atunci AC, văd că ascultă şi fetele mele şi mai sunt dar de … la fiecare după facultăţi. noi citeam. şi ei citesc, nu toţi că nici pe vremea noastră nu citeau toţi, dacă mă apuc să-ţi însir ce citesc acum cu fetele crede-mă că nu am loc. cea mică citeşte acum Viaţa lui Pi că doar în fiecare zi supravieţuieşti printre tigrii, nu? vezi că sunt destule asemănări? şi diferenţe, dar noi nu aveam net, nu aveam baruri, nu aveam de unde să ne luăm haine, dacă am fi avut crezi că am fi fost mai breji? adolscent model? nici nu mi-ar fi plăcut să am copii model, adică să nu încerce să cunoscă viaţa, păi atunci ce farmec ar avea toate? Biblia îndeamnă la cumpătare nu la abstinenţă. şi hai să nu fim răi, să nu devenim moşii răutăcioşi pe care ne plăcea teribil să-i chinuim în copilărie.

  66. Simo, genitivul se scrie “copiiilor”, nu “copiilor”.

  67. god…there are aliens among us …
    cum sa lovesti un copil?
    nu stiam nimic despre caz…nu mai am vreme si de tv..si tare ma bucur 🙂
    sunt in invatamant de 11 ani si din pacate am tot vazut cazuri de genul prin scolile unde-am predat.
    nici nu stiu cu ce naiba sa-ncep…ar fi un milion de lucruri de spus…si vis-a-vis de atitudinea profilor..si a copiilor…si a parintilor…
    vad colegi care 2 bani nu dau pe copii,pe problemele lor,pe ce inteleg acestia venind la scoala everyday…fie ca sunt la inceput de drum,fie ca mai au putin pana la pensie…atitudinea e gen “timpu` trece,leafa merge…”…
    vad directori care sunt mult mai preocupati de hartoagele din dosare decat de ceea ce efectiv faci la clasa…caci inspectori vor hartii,hartii,hartii…si atunci unde mai e calitatea actului aducational pe care batem atata moneda?
    copiii…sunt si vor fi copii 🙂 de 2 ani predau si la generala si la liceu (de baieti, culmea).fiindca-s de mate…mare parte din ei sunt speriati in primele ore…usor usor le trece si devin niste copii super ok 🙂 si da,cred cu tarie,ca cine vrea sa invete,invata, oricare ar fi atitudinea colegilor…
    nu stiu cum se face dar mai in fiecare an am avut ca diriginta clasa cea mai problematica din scoala:copii de etnie roma,copii din centre de plasament samd.niciodata n-am facut diferente intre ei.din pacate copii fac ceea ce vad acasa,vorbesc ceea ce aud acasa…si asta e o chestiune ce poate fi remediata daca profesorii ar vorbi mai mult cu ei 🙂
    si-am ajuns si la parinti….e,aici ar fi cred cel mai mult de vorbit.in fiecare an la sedinte le-am dat nr de telefon si le-am spus ca sunt deranjabila in contextul in care majoritatea munceste 8-18.mare parte din ei isi dau tot interesul,dar ca de obicei exista si exceptii..anyway,si anul asta am tot o clasa “speciala” dar niste parinti de nota 20.
    din pacate,de-a lungul anilor am avut “conflicte” cu parintii…nu mai departe de anul trecut cand mama unor elevi si-a mutat odrasele la clasa paralela intrucat i se parea ca media 6 pentru fiica ei e prea putin din partea mea…si mai mult,am indraznit (nefiind decat profesoara la clasa respectiva,si nu diriginta) s-o anunt ca fiica avea atat atitudinea cat si tinuta nepotrivite pentru scoala…niciodata n-am pus note pe nedrept..si chiar daca au fost momente in care copiii au luat note mici,chiar daca ii mai cert…mi-s dragi si i-as lua acasa (cum spun ei).
    din pacate,parintii elevilor apar la scoala doar cand sesizeaza situatii de corigenta …si aud….in luna aprilie mai “ce se poate face?” iar in iunie “ce se mai poate face?”….nici vorba sa puna odrasla mana sa invete…si da,au venit cu cadouri…si au plecat cu ele 😀 si nu,nici macar flori nu primesc,fiindca nu-mi plac 🙂
    imi place al naibii de tare ce fac!asta insemnand efectiv sa-i invat ceva..nicidecum mormanele de hartii ce ni se cer….nu ma vad facand altceva.
    iar daca dupa ani,ma saluta un elev pe strada….e bucuria la fel de mare ca atunci cand explic ceva in clasa si le vad ochisorii zambind ca au inteles.
    inca trag nadejde ca se va schimba ceva in sistem,dar cred ca trebuie sa schimbam ceva cu totii:profesori/elevi/parinti
    si da,cine maltrateaza un copil fizic/psihic nu are ce cauta la catedra!
    ps: din pacate testele psihologice de inceput de an nu mai sunt obligatorii…

  68. Sunt de acord cu ella! Într-adevăr copiii nu sunt educaţi bine, nu sunt învăţaţi să respecte autoritatea. Mie totuşi mi se pare neverosimil ca un copil de 7 ani să spună că vrea să se sinucidă. Eu la vârsta aia nici nu ştiam ce-i aia. Dar cine ştie, poate eram eu vreo înapoiată… În fine, nici învăţătoarea aia nu-i întreagă la minte, dar nici copiii de azi nu mai sunt cei de ieri.
    Eu am avut o învăţătoare dură, care la rândul ei mai dădea câte o pălmuţă sau îl mai trăgea de păr. Şi ea ţipa de mi se făcea părul măciucă. Dar eram foarte ataşată de ea şi chiar mi-a părut rău când am terminat cls. a IV-a. Şi credeţi-mă nu sunt o masochistă. Oricum şi eu şi foştii mei colegi, toţi ştiam să scriem extrem de bine, fără greşelile pe care le întâlneam eu la colegii din Facultatea de Litere, dintre care unii erau chiar printre primii în an.
    Pe de altă parte şcoala la care mergeam era de fiţe, iar asta nu se vedea la cotizaţii, ci la comportamentul colegilor mei. Cum am intrat într-a V-a a început circul. Nu voi uita niciodată cum o umileau pe profesoara de geografie, ce bătaie de joc era pretutindeni. Şi am fost mai terorizată de colegii mei (toţi fumau dintr-a VI-a). Se creau găşti şi dacă nu erai ca ei, erai împotriva lor. Ţin minte cum doi ani la rând mă duceam cu oroare la şcoală fiindcă nu eram pe placul unei tipe “bazate”, cu gaşcă. Povestea cu ea a culminat cu faptul că m-a pălmuit fiindcă am trecut pe lângă ea în oraş fără să o salut. În realitate nici nu o văzusem, fiindcă altminteri, la cât eram de speriată, nu aveam cum să nu o salut. Mă-sa era din categoria cu bani şi normal că fii-sa îşi permitea. În plus eram marginalizată de colegele mele, care m-au umilit că mă îmbrăcam “ca o ţigancă” fiindcă nu îmi permiteam să îmi iau ţoale de la Kenvelo sau House of Art, pe atunci în mare vogă în oraşul meu.
    După clasa a VIII-a am ales un liceu bun, dar am avut colegi de condiţie medie, pe care îi găseam mult mai cu bun-simţ decât pe foştii colegi.
    Concluzia? cred că voi prefera să-mi dau copiii la o şcoală de cartier, poate mai slăbuţă şi să fac eu cu ei în paralel, decât să îi las să înveţe alături de copii de bani gata care o iau pe droguri din clasa a V-a, care nu au nicio noţiune despre ce înseamnă bun-simţ, solidaritate, respect.

  69. ella cu doi de L 😀 : o învățătoare pur si simplu nu are voie, nu are dreptul să urle în halul ăla la copii copiii ăia sunt de cls. I, ea trebuie să-i învețe să scrie, deci copiii ăia nu sunt nici gigi Becali, nici Bianca Drăgusanu, nu sunt nici agramați, nici bestii obraznice si nesimțite, sunt pur si simplu copii de 6 ani care fac primii pasi în scoală si nu trebuie terorizați, trebuie încurajați si tratați cu respect si cu căldură. Dacă la vreun profesor sau la vreun învățător nu-i convin salariul si condițiile de muncă, are toată libertatea să facă o schimbare de carieră, nu cred că soluția e să se răzbune pe copii de 6 ani! 👿

  70. am si eu o intrebare:
    daca in clasa exista un copil foarte violent verbal si fizic, mai mare cu cel putin 1 an decat restul clasei, si care are afectiuni psihice, se poate face ceva in caest sens?
    mi s-a dat de inteles de catre doamna invatatoare, pe ocolite, ca ar avea ceva, ca trebuie sustinut, dar la dracu! o clasa intreaga trebuie sa faca terapie cu unul nebun?
    din pacate nu am cum sa dovedesc chestia asta cu nebunia, parintii sunt revoltati, insa la sedintele cu parintii sunt mutalai si fricosi … iar mama copilului face in asa fel incat sa stea cat mai putin cu acest copil si daca incerci sa o abordezi, cred ca este si ea atat de sedata incat n-ai ce sa-i faci, efectiv se uita prin tine
    nu mai spun, ca doamna il cam tine-n brate pe copilas si-i cam ia apararea .. oare CE SA CRED?

  71. “…mi s-a dat de inteles de catre doamna invatatoare, pe ocolite, ca ar avea ceva, ca trebuie sustinut, dar la dracu! o clasa intreaga trebuie sa faca terapie cu unul nebun?”

    Incercati sa va puneti in papucii mamei “nebunului” un moment, apoi reveniti cu impresii.

  72. avdotia dar mama ta? păi eu muream cu mama ăleia de te-a pălmuit de gât? nu cu copilul cu mă-sa (cu cratimă). sau n-ai spus?

  73. nu înţeleg chestiunea cu cratima. Nu, nu i-am spus mamei mele decât după mult timp, când nici nu mai eram la şcoală, pentru că… nici nu ştiu de ce. poate din acelaşi motiv pentru care copiii de azi nu le spun părinţilor că îi bate învăţătoarea? Sau pentru că nu era considerat “cool” să faci asta? Sau poate pentru că fusesem învăţată să nu pârăsc? Sau poate de teama de a fi acuzată că sunt laşă? Nu ştiu. Cert e că s-a întâmplat. Nu am fost singura în situaţia asta…
    Aveam un coleg, un tip extrem de drăguţ, cu bun-simţ şi bine crescut. Ghinionul lui a fost că în clasa I a scăpat un pârţ. Din porecla “băşină” sau “beşi” nu a fost scos până în clasa a VIII-a. De umilinţe a avut parte toată generala, în ciuda intervenţiilor mamei sale, care venea mereu la şcoală şi se ruga şi de copii şi de profesori ca fiul ei să nu mai fie luat în derâdere. Degeaba. Voi vă daţi seama ce era în sufletul băiatului ăluia?
    Oricum… Recunosc că profesorii au partea lor de vină. Când m-a pălmuit fata aia, tocmai trecea o profesoară pe coridor care nu a intervenit cu nimic. Era aceeaşi profesoară care a urlat la mine că m-am luat de o elevă din clasa a cărei dirigintă era, deşi asta era o minciună a fetei respective (pe bune!). Dar asta e altă poveste 😀 Deci jos cu şcolile aşa-zise “bune”. De cele mai multe ori nu e decât renumele de ele. În realitate sunt doar un loc unde învaţă copii de bani gata, profesori idioţi, unde se vând droguri, se fumează etc. Iar în cazurile liceelor, se etalează şi maşini de fiţe.

  74. @Marian S.: și, da, trebuie să vorbim și despre ce ai zis tu, o să vorbim. dar e, într-adevăr alt subiect, fără legătură cu ăsta.

  75. Buna ziua.
    Poate este prea tarziu pentru copilul meu dar este inca timp ptr salavarea celorlalti.
    Discutam despre acelasi liceu “NICOLAE IORGA” din Bucuresti.
    Actiunea s-a desfasurat pe parcursul a 4 ani ,timp in care m-am facut vinovata de a accepta o situatie care a accentuat in fiul meu o stare de tensiune,repulsie si dispret.Nu ptr..institutie in general ci pentru o dna profesoara de limba engleza Oana Mihaela.Nu intru in detalii , copiii martori la scene de umilinta nu vor intra in discutie pentru ca sunt prea mari ,prea constienti sa realizeze ca acceptul de a vorbi se poate intoarce impotriva lor, in mod direct si personal.Ideea este ca dna are serioase probleme cu nervii,o dificultate de vorbire,lucru care ar fi trimis-o mai degraba catre studiul limbii franceze si nu limba engleza .Nu am sa contest vreodata ca nu are competente profesionale,ca nu este pregatita dar competentele morale le-a pierdut undeva pe drum in valtoarea neajunsurilor personale si in urma degradarii umane la care suntem partasi in ultimii 50 ani.
    Retineti numele si sesizati institutiile autorizate pentru a se face o evaluare psihologica semestriala (nu anuala) tuturor cadrelor didactice si bineinteles dnei OANA MIHAELA care cred ca are deja o afectiune patologica.
    Multumiri ptr.ca existati chiar si numai ptr.faptul ca descarc din mine acel strigat de indignare inabusit de pozitiile de pe care discutam cu dna profesoara la ora respectiva.Nu ma intereseaza sa-i fac rau dar ma intereseaza sa le fac elevilor bine.
    Va salut cu simpatie.

  76. 1.clasa a II a,invatatoare,vecina mea.m-a detestat cu sinceritate. am luat premiul I “din mila,ca sa fii sor-ta geamana,dar tot femeie de serviciu ajungi”.
    2. clasa a IV a,alta invatatoare:gemenii nu pot fi identici:florin(avema inca o pereche de gemeni in clasa) e prost si verginica desteapta. toata clasa a IV a punea sa spun zilnic propozitia:sunt mai proasta ca sora mea.
    mai proasta ca sora mea a luat locul I la olimpiada pe capitala la mate,la fle la romana, si oarece premii al Daciada.tin minte ca si azi ca in loc de 10,pt ca luasem 9,63 pe capitala la mate, mi-a trecut 8 ,si am spus eu de ce:pt ca sunt……
    3. dintr-a V a am distrus tot ce am intalnit in cale.luam locul I la tot ce concurs misca,dar tot nu am reusit sa ma uit nici la invatatoarea dintr-a II a si nici dintr-a IV a. ambele,lovite crunt de viata……nepotica celei dintr-a II a il place teribil pe Ianu meu,dar mamaie vegheaza!

    colege de cancelarie
    director sc 168 batea bestial copii,mangaia,pipaia cadrele didactice.pt un post cate una se lasa.mai grav era cand pipaia fetitele de la centrul de plasament nr 8

    profu de mate de la liceul teologic greco catolic
    jignea elevii pana ,saracii refuzau sa mai intre la ora.toti aveau iremediabil media 3 pe primul semestru.dupa aia, unii deveneau einstein.
    dati pe mail vicentiu rusu si vedeti cum se lauda in raport ca a adus copii al stadiul de soricei care ii mananca din palma.e metodist la sectorul 1.

    un astfel de specimen,cum e dna invatatoare disturge pe viata un copil.

    eu is mai bataioasa,dar altii?

  77. copiii am vrut a scrie

  78. un comentariu de istoric, cum imi sade bine. Treaba cu cadourile scumpe nu e deloc noua. Imi amintesc precis exact acelasi sistem in anii 80 cand am facut eu scoala generala. Iar invatatoarea mea era leit tovarasa Veronica. Bucatica rupta. Motiv pentru care sunt absolut ingrozita de momentul in care vom alege scoala lui Vladut. Deja ma documentez despre ce se mai gaseste mai alternativ ( a se citi uman si ne-umilitor) prin Bucuresti. Din fericire, exista cateva variante.

  79. Pe la 12 am plecat. Am revenit. Sanatosi, voinici?
    Am citit tot. Revin.

  80. @Simina: eu am fost la școala 93, din sectorul 4, și apoi la Liceul Sanitar. nu exista o cultură a cadourilor nici în școală, nici în liceu. părinții erau, oricum, atât de săraci, mai toți, încât, și să fi vrut, n-ar fi avut de unde să ofere chestii scumpe. cât despre alternative, care sunt? particulare?

  81. Gata cu frustrările și toate refulările? Toți v-ați adus aminte că ați fost terorizați de învățători! Minunat! Cred că de aici se trag toate ”succesurile” elevilor care pică bacalaureatul…Au avut învățători teroroști! Măi, să fie! Ia, stângă-mprejur și comentați ceva mult mai interesant! Bun, un copil de 6-7 ani NU poate să fie un mic terorist. Dar poate să folosească expresii de genul: ”creionul ăla bagă-ți-l în cur”, ”bă, iar te-ai bășit?”, tare și cu forță, în timpul orei, când toți copiii scriau? Poate, așadar! Dar VOI, judecătorilor, nu l-ați crede în stare de așa ceva! Sau, un elev de clasa a III-a are voie să-i spună învățătorului, cu toată clasa de față, ”Te f*t în gură!” Ce-a făcut părintele acestui monstru(căci copil nu pot să-i spun”)? L-a făcut cu ou și cu oțet tot pe învățător. Nu mai luați apărarea când nu aveți habar ce se întâmplă în școli! De ce nu pleacă profesorii în masă din învățământ? Unde să meargă? Pentru asta s-au pregătit ani și ani de muncă, examene grele, nu pe șpăgi luate…ca astăzi. Dar, aveți răbdare! Să vedeți ce intră de-acum încolo în învățământ…Vă urez succes în cariera de …părinte! Cu învățământul prost de până în 1989, fiul nu-și ucidea mama, nepotul nu-și viola bunica, elevul nu-și înjunghia colegul, școlarul nu-și scuipa profesorul! Succes la lecția de DEMOCRAȚIE pe care, voi, tinerii o dați generațiilor de ieri! Halal să vă fie!

  82. ella cu doi L: si dacă un copil de 6 ani se comportă asa cum zici tu, datoria învățătoarei e să-l corecteze, să discute cu părinții, etc., nu să-l agreseze verbal sau fizic! Tu îți dai seama ce vorbesti? Uite, eu nu sunt o victimă a sistemului de învățământ, nu am fost traumatizată defel, nici copilul meu nu a fost traumatizat, dimportivă, dar asta nu înseamnă câ nu există si astfel de cazuri! Ar trebui să închidem ochii si să acceptăm agresiunea si abuzul în scoală? Dacă un copil îi spune învățătorului “te f-t în gură”, poate că învățătorul ar trebui să contacteze psihologul scolar si protecția copilului, să fie verificat mediul familial al respectivului copil, poate e ceva în neregulă acolo. Soluția sigur nu e să înjure înapoi, sau să ia copilul la bătaie! Si un copil care înjură nu e un monstru chiar deloc, e tot un copil, care poate are nevoie de mai mult ajutor decât ăla care nu înjură!

  83. ella, copilul ala are probleme de acasa. Eu la asa replica, il invitam afara pe usa.
    Si copii din astia au fost si pe timpul anilor ’80, si ’90, si acum. Doar ca atunci nu era internet, nici presa nu le difuza.

    Despre copiii cu probleme reale ( ADHD, Autism, etc) o data inregistrati , au drept la un insotitor care sa il ajute in cadrul orelor. La gradinita/scoala. Acest cadru psihologic e prezent in plus la ore.

    Despre cum ar trebui sa fie un cadru didactic.
    Am discutat cu prietenele mele cadre didactice de multe ori pe tema asta. Vb de 5 persoane . Au raspuns asa: ca un profesor bun nu e nevoie sa ridice tonul sau sa jigneasca copiii – se impune prin respect si metodica. De aia e la catedra si nu eu, pt ea stie sa lucreze in paralel cu 30 copii, si nu numai punandu-i sa scrie dupa dictare, ci lucrand si pe grupuri, si proiecte, si stimulandu-i, si scotand cate 3 la tabla, si cu lucrari fulger periodic pt evaluare si cu discutii libere etc
    Am intrebat care e cea mai mare nemultumire a lor – cel mai greu moment. TOATE mi-au raspuns: lupta cu inspectoratele, colegii care nu au ce cauta acolo ( o profesoara de istorie sa corecteze profesoara de romana la gresele gramaticale…. e cam mult pt mine, o inginera). O parte din ele mi=au spus de bani. Una din cele cu problema de bani a plecat de la catetra. Toate s-au plans de relatia cu parintii porniti pe ideea “mi-ati nedreptatit copilul!!”. Una singura s-a plans ca nu o asculta copiii. Una s-a intors la catedra!! a zis ca e prea mult pt ea, in privat, sa lucreze…in ajun de Craciun si in ajun de anul nou, si vinerea Pastelui ( a lucrat temporar traducator la o firma straina… ) . Unele s-au plans ca trebuie sa lucreze si acasa ( le-am inchis gura ca si un medic ia acasa sa citeasca, si multa lume din jur face la fel).

  84. Este foarte bine ca ai scris despre acest caz. Astfel de comportamente trebuie semnalate. Dar ai vorbit despre atatea cazuri de comportamente nepotrivite, incat aduce a generalizare. Chiar crezi ca asa suntem toti?

  85. Ai o problemă cu ”doi L”! Treci mai departe, nu te crampona! La urma urmei tu știi ce srie în CI? Dacă scrie cu ”doi L”? Sau…mă rog! Așa! Bun! Care psihologi școlari? Din ăia dospiți la ”Spiru Haret”? Că s-au umplut școlile cu ei! Nu au nici diplome măcar! Fac pe psihologii în baza unor adeverințe și societatea tace! TACE și DEZBATE! La greu!

  86. @ella: am o prietena cu traume din copilarie. Familie cu probleme. In clasa 1, striga la invatatoare: “scoate-ma la tabla, a dracului ce esti!, nu vezi ca asta e prost??” ( sau ceva de genul). Invatatoarea, un om cu suflet deosebit, o scotea la tabla, ii dadea extra de facut. Si-a dat seama ca saracul copil are probleme acasa.
    Acum copilul are facultatea terminata, si a tradus multe articole in romana, despre psihologia copilului.

    Copiiii au nevoie de repere emotionale sanatoase. Un fel de exemplu. Acea invatatoare a stiut sa ii fie.

  87. ella cu doi L: mă cramponez pt că nu vreau să aibă lumea pe aici senzația că ideile tale absolut senzaționale si geniale 😀 îmi aparțin în vreun fel 😀

  88. ce alternative exista? in Bucuresti sunt doua scoli de stat in sistem waldorf. la cele private nu ma uit, ca ma uit degeaba, doar sa imi rod unghiile de ciuda. dar ce am auzit pana acum din sistemul waldorf ma linisteste oarecum. cred ca un sistem care nu porneste de la premisa ca elevul este un mic infractor e deja un maaaare pas inainte.

    am citit de curand Makarenko, parintele pedagogiei sovietice, modelul dupa care si pedagogia romaneasca s-a structurat. Makarenko si-a fundamentat sistemul pedagogic in cadrul coloniilor de munca pentru tineri vagabonzi si delincventi pe care le-a organizat. pe baza acestui model, nu ma mir ca scoala romaneasca este asa cum este. ati auzit de experimentul Pitesti? Tot cu Makarenko in brate s-a intamplat si oroarea aceea.

    de aceea, orice sistem care porneste macar de la premisa ca elevul este un om, un copil creativ cu problemele dar si cu talentele lui speciale, nu un mic infractor adus pentru (re)educare, cred eu care are sanse mai mari de reusita decat scoala romaneasca.

    vreau sa spun ca ”doamna” Veronica nu e nicicum o exceptie. din pacate.

  89. Nu am spus ca la scolile din SUA se da mita. Am vrut sa spun ca cei care fac homeschooling nu isi expun copiii la mofturile unor profesori incompetenti.

    Si cei care vorbesc impotriva homeschooling-ului fara ca sa o faca din experienta, o fac din ignoranta. Sau aroganta. Ca vorbesc fara ca sa aiba habar despre subiect.

  90. @Cristina din SUA – OK, asa da. Mai, nu pot sa spun ca am experienta directa in homeschooling pentru ca nu as avea curajul de a imi bate joc de propriul copil, daca lucrurile nu merg cum trebuie. Dar experienta indirecta se pune? Cunosc cateva familii care au adoptat homeschooling (de fapt chiar managerul meu a adoptat homeschooling pentru fata sa incepand cu anul acesta) si pot sa spun, din postura unuia care nu este implicat emotiv in mod direct, ca diferentele intre copiii celor care au adoptat homeschooling fata de ceilalti sunt vizibile de la un km distanta. In cazul unei dintre familii, copiii au devenit retrasi si “anti-sociabili” iar in cazul celeilalte, copiii au devenit agresiv de sociabili cand se intalnesc cu alti copii, incalcand toate regulile scrise si nescrise ale americanilor referitoare la private space, touching etc. Nu neg avantajele homeschooling-ului fata de public schools, spun daor ca, cel putin pentru mine, aceste avantaje puse in balanta cu sanatatea psihica si capacitatea de a se integra mai tarziu in societate a copilului meu, nu as alege homeschooling. Da, daca ar mai fi ca acum 30-40 de ani, atunci cand copiii socializau in fiecare zi cu copiii vecinilor, sau ca acum 100-200 de ani cand nu era decat un singur “teacher” pe orasel de provincie poate ca as fi de acord, dar cum astazi copiii “socializeaza” prin intermediul internetului, fara interactiune directa, iar optiunile sunt multiple, permite-mi sa am dubiile mele.

  91. @Adi_MN: din același motiv nu aș alege nici eu homeschooling-ul

  92. @Simina Badica: mi-am tot stors creierii să-mi dau seama dacă m-am simțit în școală tratată ca o potențială infractoare. l-am întrebat și pe Nic. răspunsul amândurora a fost “nu”, dar poate că are legătură cu faptul că amândoi am fost dintre elevii studioși și neturbulenți.

    pe de altă parte, trendul cu părinți elicopter și attachment parenting are și el exagerările lui și tinde să considere potențial agresor cam pe oricine se apropie de copil. n-aș pune pe seama unei desconsiderări programatice a elevilor ceea ce s-ar putea să fie mai mult consecința stării de maximă degradare a bietului nostru sistem de învățământ. e ca la doctori, știi? poți să privești strict din papucii tăi și să-ți rezulte că doctorii sunt niște șpăgari cinici, poți să te pui în papucii lor și să-ți rezulte că sunt eroi. ba, uneori, vezi și una și alta rămânând în papucii tăi. eroul cinic și șpăgar, care îți salvează aproape cu mâinile goale viața pe care un profesionist amabil dintr-o altă țară ți-ar fi salvat-o folosind aparatură de milioane de euro, iată o creatură paradoxală, care numai în România poate să existe.

    eu cred sincer că profesorii nu sunt toți ca învățătoarea în discuție, iar elevii nu sunt toți exemplar de bine educați. altă problemă ținută cam sub preș și care ar trebui discutată mai mult. dacă tu sau eu ar trebui să intrăm, ca tinere profesoare, mâine, într-o clasă de liceu (eventual mai de la periferie, dar nu obligatoriu), am senzația că am avea o mare problemă. și că ar fi șanse mari ca a doua oară să nu mai vrem să intrăm. și nu prea poți pune degetul pe vinovat. că nu sunt doar profesorii vinovați sau doar părinții, e și media, e toată societatea, practic. nu mai zic de internet, de criza prin care trece ideea de comunicare, de faptul că trăim într-un ritm care agită și predispune la agresivitate și așa mai departe… sunt multe, dacă ar fi vorba doar de o acțiune programatică de exterminare emoțională a elevilor, în scopul “reeducării”, ar fi chiar simplu.

  93. Apropo de homeschooling: există un pic de prejudecată neîntemeiată, cum că ar fi antisocială. De fapt, nu e chiar asa, copiii homeschooled participă la diverse cursuri, la sporturi, câteodată chiar se organizează mici clase cu mai mulți copii scoliți acasă. Sora mea, care trăieste în SUA, a apelat la metoda asta vreme de câțiva ani, până au ajuns ambele fete în ciclul gimnazial (după ce a încercat în scolile de stat din orasul ei si chiar nu a mers treaba). Din cls VI le-a înscris la o scoală privată si fetele nu au avut absolut nicio problemă, nici de adaptare, nici de comunicare, iar din punct de vedere academic sunt mult mai avansate decât colegii lor. Există tutori online, există o grămadă de metode care îi ajută pe părinți si pe copii. Eu zic că e o metodă bună pentu cine are timp, nervi, si îsi permite, dar ar trebui limitată la ciclul primar/început de ciclu gimnazial si ar trebui ca respectivii copii să aibă în fiecare zi o activitate de grup (că e sport, că e muzică, că e un curs)

  94. Buna Simona,

    Abuzul de orice fel – fizic sau verbal, atat in familie cat si in scoala, nu trebuie permis cu nici un pret. Situatia despre care vorbim aici nu este o “scapare”, sunt suficiente marturii in acest sens. Nu s-a intamplat in cazul unor “elevi care prezinta o multime de carente educationale” – asa cum incearca unii sa motiveze esecul lor ca dascali, desi nici intr-o o astfel de circumstanta (sau mai bine zis, cu atat mai mult intr-o astfel de circumstanta) nu ar exista justificare pt un astfel de comportament.

    In cazul de fata insa, jignirile au fost adresate unor copilasi de clasa I, in prima luna de scoala, pt liniute facute stramb si alte chestii de genul asta. In opinia mea, persoana in cauza nu are NICI O SCUZA. Sper ca decizia finala va puncta acest aspect, chiar daca stim ca nu este decat o mica parte din ceea ce ar trebui facut pt a preveni ca astfel de lucruri sa se mai intample.

    Nu sunt cadru didactic, dar am crescut alaturi de unul. Desi eram copil, imi amintesc cum imi spunea ca cea mai mare greseala pe care o poate face un dascal este sa puna etichete. Copiii de astazi sunt cu siguranta, altfel decat eram noi. Cu bune si rele, mai mult bune as indrazni sa spun, uitandu-ma la copilul meu, boboc in clasa pregatitoare, la colegii lui, la majoritatea copilasilor pe care i-am intalnit in diverse imprejurari.

    Nu neg ca uneori, chiar si fara a face neaparat comparatie intre prezent si trecut, lucrurile par scapate de sub control. De cele mai multe ori, insa vina o purtam noi, adultii din preajma lor. Nu intotdeauna se intampla cu intentie, imi place sa cred ca dialogul dintre parinti si profesori, si / sau consilierea parintilor de catre psiholog sau cadru didactic ar putea duce, in multe cazuri, la gasirea solutiei. Cu conditia sa existe deschidere de ambele parti, cu un plus de asteptari in ceea ce priveste pregatirea in domeniu a celor care si-au ales profesia asta. A r fi multe de schimbat pt a ajunge acolo, insa cu siguranta aplicarea de etichete unei intregi generatii nu ajuta ba dimpotriva, agraveaza si mai mult problema.

    Inchei, spunand ca am evitat cat am putut inscrierea copilului sistemul de invatamant public in primul rand pt ca nu am vrut sa-mi asum riscul ca “dascali” la fel de priceputi ca “invatoarea” din acest caz sa-mi mutileze copilul in plan emotional, prin abuzuri, etichetari, incercarea de a-l constrange in niste sabloane prafuite. Nu mi-am donat un rinichi, am facut insa anumite alegeri si compromisuri care au cantarit mai putin in comparatie cu beneficiile oferite de un sistem care incearca sa tina cont de principii si valori similare cu cele in care credem. Asta apropo si de celelalte aspecte, unele mentionate in articol: cadouri exorbitante, “meditatii” impuse, “fondul clase” directionat catre investitii cu profit pt cei implicati, concursuri scolare masluite. Toate astea costa, si din pacate, nu este vorba doar despre bani…

  95. @Simona Tache: dacă tu mâine intri într-o clasă, orice clasă, și la capătul experienței nu-ți dorești să o mai repeți, ia ghici? Poți alege să n-o mai repeți, pentru că chiar ai această opțiune. Dar elevii din clasa aia imaginară nu au această opțiune, ei sunt obligați de un sistem absurd și cinic să meargă zi de zi la școală. Cugetă oleac’ la diferența asta și s-ar putea să-nțelegi mai ușor cum neputința și lipsa reală de opțiuni duc la alienare și disperare (care la rându-le duc la atmosfera care te pot face să nu-ți mai dorești a trece pragul unei școli).

    @ela (c-un singur L): „homeschooling” e de fapt un termen oarecum nefericit, pentru că cei care aleg (dacă pot s-o facă) să se educe-n afara unei instituții nu trebuie-n mod obligatoriu să o facă acasă sau după oricare din canoanele școlii moderne (programă, ritm, notare, etc.). Deci nici „home”, nici „schooling” nu-i musai să fie parte din educația lor. Și pentru că-n mare măsură depinde doar de ei cum își aranjează ziua, cât de sociabili sau asociabili se dovedesc a fi este mai degrabă o măsură a personalităților lor proprii, decât o caracteristică comună tuturor celor care optează pentru o astfel de alternativă educațională. După cum, de altfel, nepoțicile tale par a contrazice tiparul pe care un ante-comentator încerca să-l sugereze ca fiind ceea ce-l sperie.

    (Între paranteze fie spus, dacă e să ne gândim că la școală, în mod normal, socializare liberă se-ntâmplă doar pe parcursul pauzelor și că acestea totalizează… cât? în jur de o oră/zi?, parcă începe să dea în comic argumentul celor care susțin că școala ar fi un mediu mai propice socializării decât, să zicem, mersul la bibliotecă / parc / muzeu / etc. unde copilul este expus numai liberei asocieri cu o varietate mai mare de persoane –atât ca vârste, cât și ca pregătire proefsională– decât expunerea pe care o are la cei 25-30 de colegi și 10 profesori din școală.)

  96. @Adriana B: de ce am senzația că ai citit ultimul meu comentariu, dar nu și textul în subsolul căruia el era amplasat? păi nu asta am spus și eu în text, că învățătoarea nu are nici o scuză???????? în comentariul pe care pari să-l fi citit m-am referit, în general, la sistem și am încercat să arăt că lucrurile nu sunt așa de simple. nu poți să pui degetul doar pe profesori și să spui că, dacă ei dispar, totul devine roz.

  97. Daca e sa vorbim de socializare, as intreba pe parintii ai caror copii au spus ca se sinucid sau ca nu mai vor ca sa mearga la scoala ce fel de socializare au invatat ei? Ce fel de socializare este atunci cind un elev implinta cutitul in alt elev, il bate, etc. Asta e socializare?

    Copiii mei stiu ce este imoralitatea, ideologile seculare, socialismul si stil de viata pervertita, la fel ca cei scolile de stat. Diferenta este ca copiii mei nu sint invatati in fiecare zi ca aceste lucruri sint normale.

    Apoi, daca un copil nu este sociabil, este vina parintilor ca nu se ocupa de acest aspect, nu vina metodei de invatare. Fata mea cea mare este in primul an a facultate si nu a avut nici o problema de integrare. Cit despre atinsuri nepermise…oare citi copii sint abuzati sexual si care merg la scolile publice. Ce inseamna, sa dam vina pe scoli?

  98. Simona, am citit textul, stiu ca ai zis acelasi lucru. In ultima perioada am citit destul de multe comentarii facute de profesori ce incercau sa gaseasca motive care sa justifice un asemenea comportament, de aceea am simtit probabil nevoia sa punctez si eu ideea.

    Evident, discutia despre ceea ce este putred in sistem nu se poate rezuma la un singur caz. Si ai dreptate cand spui ca ar fi nedrept sa-i blamam doar pe profesori. Din pacate, nimic din ceea ce se intampla nu pare sa fie in directia dorita.

  99. mesaj primit pe mail:

    “Mie imi este foarte cunoscuta povestea cu invatatoarea abuziva. Si eu am crescut cu o invatatoare asemanatoare, eram prost vazuta pentru ca mama nu aducea dimineata cafeaua fierbinte, ca nu venea cu flori sau prajituri si alte atentii cum faceau cei considerati “desteptii clasei” (am inceput scoala in ’89). Minusurile mele:
    > 1. eram PREA INALTA si trebuia sa stau in ultima banca desi nu vedeam la tabla de acolo si de multe ori nu auzeam ce spune invatatoarea; la fel si dupa ce am inceput sa port ochelari ca am aflat ca am miopie;
    > 2. eram tinta misto-urilor in clasa din cauza inaltimii :)) si daca ripostam in vreun fel eu eram vinovata – devenisem foarte agresiva cu cei care radeau de mine, adica ii bateam
    > 3. “tu esti branza buna in burduf de caine” – cred ca am auzit de sute de ori
    > 4. in clasa a doua sau a treia nu am luat niciun premiu desi am avut media generala 9.67 :))
    > 5. chiar daca faceam perfect luam -10 pe diverse motive – ca nu am scris frumos, etc
    > 6. Imi placea lucrul manual si desenul, dar daca era prea bine, nu era bine.. Orice exprimare “altfel” decat ce considera ea ca e BINE era sanctionat: daca desenam prea frumos “nu asta ti-am cerut” daca desenam o lalea in loc de o FLOARE luam nota mica la desen, daca foloseam prea multe culori iar era prost, samd.
    > 7. eram “infratiti” cu o scoala din alta tara si am primit o vizita. Era dupa ’90 inca erau lipsuri, si unul din vizitatori mi-a dat o cutie cu figurine de ciocolata “alba ca zapada si piticii” arata super! Invatatoarea mi-a luat-o din mana si a dat-o altui copil (dintre “destepti”) si a spus: “a, nu EI, mai bine lui Y. iti dai seama ca m-a marcat din moment ce imi aduc aminte ca si cum s-ar fi intamplat dimineata.
    >
    > Sa zicem ca doar astea mi le amintesc acum. Cand am trecut in clasa a cincea, a avut grija sa caracterizeze pe fiecare, dirigintei, iar la mine a spus ca “mda, ea face asa, dar numai cand vrea ea” bineinteles adaugand “e branza buna in burduf de caine”. Si atunci diriginta m-a cam luat tare, pana a vazut cum sunt de fapt.
    >
    > Peste ani am facut minunata “reuniune” de nu stiu cati ani, reactia invatatoarei: “TU?! ai intrat la STAT?!?” Deci ea credea sincer ca sunt cretina.. N-am ce sa mai spun 😀
    > “

  100. Amintiri dintr-o alta viata… cu mai bine de un deceniu in urma eram “doamna de engleza” la o scoala din Bucuresti – predam atit la I-IV cit si la V-VIII. Scoala buna – nu de fitze, dar cu clase si de palmares si de jale, in fine, o scoala ok . Ce imi amintesc si acum cu neplacere:

    – tirguiala de la inceputul lui septembrie pentru repartitia claselor (efectiv ca la talcioc)

    – paruiala invatatoarelor care urmau sa ia clasa I pentru repartitia elevilor (copiii de intelectuali ai caror parinti nu dadusera inca spaga nici uneia dintre “doamne” – adica nu optasera clar pentru o invatatoare, erau impartiti echitabil intre cele care nu aveau clasele definite). uneori ieseau scintei. idem si pentru repartitia repetentilor.

    – circul din pauza mare in ziua de 8 martie, cind doamnele invatatoare isi etalau cadourile si le comentau in gura mare (nu dau detalii, ca ma enervez doar cind ma gindesc)

    – invatatoare care imi spuneau ce calificative sa dau copiilor sau care ma invitau sa ii trag de urechi, ca altfel nu ar fi fost cuminti.

    – parinti care se simteau complet dezorientati cind incercai sa le explici ca nu vrei cadouri

    – parinti care plateau meditator la engleza ca sa faca dinainte lectia ce urma sa o predau, astfel incit sa ajunga copilul “pregatit” la ora.

    – colege profesoare care iti bateau obrazul ca la clasa la care erai diriginte a fost “slaba miscarea” de Craciun, 1 si 8 Martie – am fost informata, la un moment dat, ca e datoria mea sa organizez “omenirea” profesorilor clasei – care nici macar nu se deranjaseara sa vina la sedintele cu parintii, desi erau obligati prin regulament, dar nici la serbarea de Craciun unde copiii ii asteptau cu colinde, felicitari facute de ei si fursecuri

    – cind am cerut asistenta psihologica pentru anumiti elevi care chiar aveau probleme mari (Doamne, eram disperata si vazusem si eu in filme ca atunci cind un copil are devieri comportamentale serioase si parintii nu se intereseaza, sau au si ei, la rindul lor, probleme, chemi un psiholog si incerci sa il ajuti) – mi s-a spus sa stau in banca mea, ca e o chestie absolut imposibila; pe vremea aia exista 1 singur psiholog la nivel de inspectorat de sector si era o nebunie sa ajungi la el – milioane de documente, proceduri, trebuia sa faci cumva sa duci tu copilul acolo, etc. deci no way…

    – evaluarea activitatii e la latitudinea directorului – din fericire, in primii trei ani am avut parte de directori ok: imi faceam bine treaba si eram apreciata pt asta. stiu ca erau si colegi care compensau cu cadouri la directori si inspectori anumite carente sau favoruri, dar aia era alta poveste, nu era din filmul meu. in al patrulea an, am fost repartizata la o scoala de fitze unde in primul consiliu profesoral s-a lasat cu amenintari si teroare securista (noii colegi mi-au confirmat ca nu sint doar vorbe in vint si ca trebuia sa iti cistigi calificativul cu sudoare, singe SI parfumuri fine sau bijuterii de aur pt d.na directoare) – atunci s-a incheiat cariera mea didactica, a doua zi mi-am dat demisia.

    – last, but not least: cursurile de psihologie si pedagogie din programa universitara in anii ’90 erau complet paralele cu realitatea din scoli. ni se predau generalitati sau chestii administrative.
    cursurile organizate de inspectorate pentru profesori erau niste formalitati, se tot dictau niste chestii neinteresante de pe niste foi si se semna prezenta – genul de training: “te duci bou si te intorci vaca”

    – despre salariu chiar nu e cazul sa vorbesc, pentru ca era o mizerie dar a fost un risc pe care mi l-am asumat cind am decis sa devin profesoara

    – in orice caz, lasind la o parte discursul legat de vocatie, e o meserie extrem de solicitanta si chiar ar fi necesare testarile psihologice periodice si suport psihologic gratuit pentru profesori. spun asta nu ca sa iau cumva apararea celor care ajung sa terorizeze copiii, dar ca sugestie pentru imbunatatirea sistemului.

  101. Nu știu cum or fi alte învățătoare, dar cele pe care le-au avut copii mei au fost un model pentru ei. Nu puteam să contrazic ce-a zis doamna, respectiv domnișoara, că săreau imediat cu replici de genul:
    -domnișoara a zis să scriem numai două rânduri nu cinci cum zici tu…..
    -d’a ce ești tu mai deșteaptă ca doamna mea?
    Cel mare a avut o-nvățătoare care s-a pensionat imediat ce au terminat clasa a IVa, iar în anul următor toți foștii ei elevi ereau ca puii fără mamă, n-aveau la cine să se jelească de greitățile intâmpinate la gimnaziu.
    Cel mic mi-a spus din start că el nu vrea o babă, vrea să-l dau la o-vățătoare tânără și frumoasă. Am găsit una tânără, era la a doua ei serie(am asistat la inspecția de definitivat), dar frumosă nu… nici n-a contat prea mult. Biata fată nu putea să scape de ei nici după ce au intrat în clasa a Va . Veneau mai devreme la școlă ca să treacă și pe la domnișoara(doamnă intre timp) și îi deranjau orele cu cei mici. A durat ceva până ce l-am lămurit pe fi-miu s-o mai rărească cu vizitele, că acum e băiat mare și are dirigintă la nevoie.

  102. Salutare ! Nu am copii, dar am fost și eu unul. Și am citit și asta http://cucui.kamikazeonline.ro/2012/11/te-salut-tineret-cu-aipeduri-te-salut-generatie-aifon-5/ Învățătoarea mea primea cadouri pt că erau mămici (cred că orice generație le are) care insistau cu cadouri, să o facă să se simtă specială cu ceva. Părinții mei nu au fost niciodată genul ăsta de oameni generoși. Lucru pe care aveam să mi-l însușesc și eu mai tărziu. Învățătoarea făcea diferențe, dar nu fte mari când venea vorba de note. Era ceva mai indulgentă cu copiii generoși. Și ceva mai zâmbitoare cu ei. Pe mine nu m-a afectat fte tare treaba asta, poate am inițial, dar mi-au trecut pt că am primit de-acasă ce trebuia (cred eu). Acum nu pot spune exact cum se întâmplă pt că nu mai sunt direct implicată (și când spun direct… mă gândesc la copil). Când ești părinte nu prea ai cum să-ți dai seama ce se petrece exact. Doar dacă ești copil/educator, elementele principale în procesul de educație. Și la noi există un fel de homeschooling, google it.

  103. Ah, și eram puțin nonconformistă pe vremea aia (acum am 26 ani), îmi scriam prin clasa a IV-a prenumele și apoi numele, iar doamna a ținut să-mi spună că nu sunt vreo artistă, iar eu i-am explicat de fapt cum e corect și de ce 😀 moment de victorie pt mine

  104. Gratuitatea este una din problemele invatamantului. Daca profesoriiar fi nevoiti sa si caute singuri elevii lucrurile ar sta altfel (ce minunat ar fi) si parintii ar cere calitate. Sigur, toti copiii au dreptul la educatie, dar se face o risipa extraordinara de bani si energie fara beneficii pentru copii. Sunt sute de licee in tara, care nu au alt scop decat a ocupa timpul unor elevi, de exemplu cele la care promovabilitatea la bac a fost sub 10%, de unde vin banii necesari functionarii lor? Avem un procent de tineri cu studii superioare de 22% fata de media europeana de 40% si asta nu pentru ca nu avem universitati. O familie care nu face lectii non-stop si nu-si duce copilul la ,,pregatire” nu spera la un loc in invatamantul universitar pentru copil. Aceasta omogenizare fortata care este invatamantul public aduce in societate o masa de tineri cu diplome care nu fac doi bani. Pentru acel mic procent de copii care reusesc sa ajunga la facultate pe forte proprii, un mare procent de copii isi pierd motivatia, concentrarea, gasirea adevaratei vocatii datorita lipsei de profesionalism a educatorilor.
    Si in aceste condititii, chiar daca legea invatamantului ignora parintii, nu trebuie sa lasam scoala sa fie o frana in calea dezvoltarii copilului nostru (aceasta era replica baiatului meu cand il certam ca are absente la liceu ,, mama sunt ore la care-mi pierd timpul degeaba si asta este o frana in calea dezvoltarii mele”).

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green