Portretul meu într-o expoziție
De acest portret e vorba.
E semnat Daniela Chirion și, începând de joia asta, 4 aprilie (ora 18.00 – vernisaj) și până pe 16 aprilie, îl puteți vedea în expoziția EU / CEILALȚI desfășurată în Sala Rondă a Muzeului Literaturii din București (B-dul Dacia nr. 12).
“De ce, în ciuda faptului ca avem fotografia, mulţi îşi doresc înca un portet facut de un artist?”, s-a întrebat artista atunci când s-a apucat de această expoziție. Și tot ea și-a răspuns: “Pentru că privirea celuilalt le atestă existenţa şi mai ales unicitatea. Pentru că fiecare tuşă sau linie sunt irepetabile şi sunt filtrate prin ochiul unei alte fiinţe umane”.
De ce îi desenează ea pe cei care îi sunt dragi?
“Pentru că ii iubesc şi astfel mi-i aduc şi mai aproape, mă scufund în complexitatea fiinţei lor, încerc să îi înţeleg. De ce m-am întors la un desen de factură clasică? Pentru că am căutat un moment de calm şi de echilibru, cel puţin din punct de vedere formal. Întrebările şi frământările oricum nu dorm niciodată. Pentru că sunt obosită de lucruri sofisticate inutil. Am vrut ceva simplu şi limpede. Am vrut să ajung la ceilalţi, şi poate chiar am ajuns.”
Nu știu dacă a ajuns la toți, dar la mine sper să fi ajuns, pentru că mi se pare că a descoperit desenându-mă ceva ce habar nu aveam despre mine. Nu, nu o să vă spun ce, doar că îmi doresc să nu se fi înșelat, atât. 🙂
Dacă vreți să vedeți și picturi de-ale Danielei (și chiar vă rog, pentru că sunt foarte frumoase), precum și să aflați mai multe lucruri despre ea, intrați aici.
Și iată și două autoportrete ale ei, unul fotografic și unul grafic.
_____________________________________
Daniela Chirion este un artist vizual din București, care în prezent trăiește și lucrează în Belgia și în România. Şi-a început educația artistică la Liceul de Arte Plasice Nicolae Tonitza din București, studiind grafica de şevalet. A continuat cu studiul picturii la Universitatea Națională de Arte, București, pe care a absolvit-o în 2002. În 2006 a primit diploma de Master în Arte Vizuale de la aceeaşi universitate. Din 2013 este membru al “L’Association franco-anglaise de poésie”, Paris. În picturile, desenele şi fotografiile sale îşi concentreaza atenţia în special asupra figurii umane, căutând variate expresii ale portretului, de la formele convenţionale la cele neconvenţionale ale acestuia. Din 2008 exploreaza posibilitaţile artei video, încercând să observe poezia ascunsă în banalul vieţii de zi cu zi, dezvăluind expresivitatea lucrurilor obişnuite. A organizat expoziţii personale şi de grup în Bucureşti şi în alte oraşe din România. A participat la evenimente artistice şi festivaluri video art din Franţa, Grecia, Belgia, România şi Republica Moldova. Lucrările sale sunt incluse în colecţia Parlamentului European şi în alte colecţii europene, publice ori particulare.
_____________________________________
P.S. Nu, nu fumez, e o ipostază a mea mai veche în desen. 






Iti “sade” bine in portret. A prins o latura melancolica a ta, pe care o dezvalui rar pe blog.
hă?!
portretul cui?
-de fapt dacă schița de jos seamănă cu poza de mai sus și tu semeni cu cea din prima schiță
Ce figuri mai fac si artistii acestia 🙂
PS. Arte Plasice, 🙂 de la Clasice…
PPS. Portrete: de sus in sus
Imaginatia
Al Creione
Neincrederea
Ti-a surprins de minune ambitia de a renunta la tigari 😛 8) , plus curajul de a renunta la breton, normal.
Arta in adevaratul sens al cuvantului 😉
“P.S. Nu, nu fumez, e o ipostază a mea mai veche în desen.“
Este genul de ipostază de care mi-ar fi ruşine. Este genul de amintire de care aş dori să scap definitiv.
Stimata doamnă/domnişoară artistă ar fi putut face alt portret, că doar nu şi-a consumat tot talentul atunci?
Maeştrii ai Photoshopului, săriţi! Poate salvăm ceva. Este?
Doamna Simona, aveţi ce-aveţi cu Belgia… De unde-atâta asemănare, că eu nu o văd? Mă rog, artista ştie mai bine.
așa aș întitula și io tabloul
„Fumeaz-o; e belgiană!”
monalisa mica care esti tu!
😛
Mie, sincer, femeia din portret, cum fumează, dusă pe gînduri, mi se pare deosebit de atrăgătoare…
Off-topic: Buna, Simona, ma bucur sa iti transmit un mic premiu: http://babilonul.blogspot.de/2013/04/premiati.html. Andreea Olariu
@Andreea Olariu: mulțumesc, Andreea 🙂
Fără ochelari? 😉
Din câte îmi amintesc nu mai fumai. S-a schimbat ceva? 😀
@Calmens: nu ai citit textul până la ultimul rând, nu?
Azi m-am simțit suficient de “în formă” ca să vizionez lucrările din galeria Danielei. Interesantă evoluția ei artistică din 2001 incoace . Păcat că nu sunt în București să văd și expoziția. Desenele(portretele) sunt sensibile și inspirate. Știe oare că primul care a experimentat arta pe(cu) calculator a fost o femeie pe la începutui anilor 70 Vera Molnar? Ereau atunci niște simple grafisme, pătrate și dreptunghiuri negre pe fond alb, dar ce drum au deschi, mai ales în cinematografie…așa ca bonus pot să mai adaug că ea,Vera și alte artiste contemporane și avangardiste ca ea, au fost voit ignorate, chaiar sabotate(excluse din expoziții) de colegi misogini…Mult succes cu arta video, interesantă alegere, nu cred că aici s-a spus tot, este o nișă de explorat.