Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Anotimpuri imobiliare

Nașterea, căsătoria și moartea sunt evenimentele cruciale ale existenței umane. Dar mai e și mutatul în casă nouă, care le conține pe toate trei. E ca o a doua naștere, te consumă cam cât 100 de nunți și presupune și niște moarte. Moartea neuronilor.

Cum începe

“Ar trebui să schimbăm perdelele”, zice ea, brusc, într-o seară de primăvară, târziu. “Și, dacă schimbăm perdelele, poate n-ar strica să schimbăm și covorul”.”Bine, schimbăm perdelele și covorul”, zice el, cu ochii-n televizor. “Iar, dacă schimbăm covorul, am putea să punem și parchet nou. Și, dacă tot facem deranj, n-ar fi o idee rea să schimbăm gresia și faianța din bucătărie și din baie. Hai, și WC-ul și cada, că astea sunt demodate rău. Și, știi ceva? Dacă tot facem toate astea, hai să și zugrăvim, ca să nu mai facem și altădată balamuc. Poate luăm și o canapea nouă și un dressing mai mare, că nu prea mai am loc în ăsta, e cam mic. Și patul… Patul, știi? Aș vrea o saltea nouă, că, de-acuma, am îmbătrânit și noi și au început să ne mai doară oasele”. Pe măsură ce rostește toate cele de mai sus, se îmbujorează toată. Înflorește… “Mai aveai un pic și propuneai să schimbăm casa cu totul”, bâiguie el, bulversat… “Să schimbăm casa cu totul?”, se luminează ea. “Ce idee genială! DA, HAI SĂ SCHIMBĂM CASA CU TOTUL! HAI SĂ NE MUTĂM ÎNTR-UNA MAI MARE!”. Deja nu mai e doar îmbujorată. Are în ochi și o licărire care seamănă cu a nebunilor când li se pune pata pe ceva. “Băi, liniștește-te, am glumit!”, încearcă el s-o dreagă și să-și readucă la realitate femeia scăpată de sub control. Zadarnic însă. Nu mai există nici o șansă de întoarcere. “Eu nu glumesc. Vreau altă casă. Nu-mi mai place asta. Vreau să ne mutăm. Dacă mă mai ții în casa asta, o să mă ofilesc și o să mor de tristețe… Nu vrei să mor, nu?”. El încearcă o abordare pragmatică: “Nu avem bani să ne luăm altă casă și nu e momentul să facem acuma un credit”. Ea are însă toate soluțiile: “Fii atent cum facem: o vindem pe-asta, ne mutăm în chirie și în timpul ăsta, găsim și altă casă și facem și un credit mic-mic-mic-mic, pentru diferență, mobilă nouă și tot ce o să ne mai trebuiască. Și gata, s-a rezolvat. Nu că sunt deșteaptă?”. Mda… Nu numai că ea e foarte deșteaptă, dar se pare că s-a și pornit un tăvălug, care nu mai poate fi oprit. Și fusese o banală seară de primăvară, care nu prevestea nimic rău.

Cum continuă

Vizionări de apartamente. Pe de o parte, vin unii să-l vizioneze pe-al lor, pe de alta, vizionează ei câte două pe zi. Unele în care să se mute în chirie, altele pe care le-ar putea cumpăra. Și hârțoage. Hârțoage pentru credit. Și probleme. probleme cu timpul și cu nervii. De unde părea că o să-nceapă o primăvară senină și liniștită, cu lene și beri pe la terase, a-nceput o primăvară imobiliară de coșmar. După primăvară, a venit o vară și mai groaznică. Tot imobiliară. Și o toamnă la fel. Dar cea mai și cea mai și cea mai terifiantă s-a dovedit iarna, când, în sfârșit, s-au văzut în posesia casei celei noi. Care casă nouă fusese superb amenajată de foștii proprietari: cu tavan fals în living și spoturi albastre, aurii și verzi, care dădeau o frumoasă lumină de discotecă, cu o minunată mobilă de bucătărie verde-fosforescent, ce urma să rămână în casă (cadou pentru noii ei stăpâni de la cei vechi, să le poarte noroc), cu gresie roșie în living (gresie! roșie! în living!) și cu o superbissimă faianță cu peisaje gen “Răpirea din serai”, în baie. În baia adulților, baia copiilor fiind roz-bleu, cu ursuleți, iepurași, albinuțe, Tom, Jerry, Mickey Mouse și piticii din Albă ca Zăpada. Plus Albă ca Zăpada, normal, că doar nu era să-i lase p-ăia șapte mititei singuri, într-un loc cu atâta apă.

“Mda… Trebuie să schimbăm toate astea”, a decis ea, suspinând. “Nu vrei mai bine să căutăm altă casă?”, a suspinat și el. “Nu, îmi place asta, mai ales că deja am cumpărat-o. Îmi place că, din dormitor, auzi traficul și tramvaiele. Nimic nu e mai frumos decât să te trezească tramvaiele, în fiecare dimineață, la ora 5”.

Punctul culminant

Punctul culminant începe când intră meșterii să dea jos tavanul fals și pe Albă ca Zăpada și rămâne culminant până pleacă. E perioada în care se pune, pentru prima, a doua și a treia oară în cuplul lor, și problema divorțului. Primul care clachează e el, care nu și-a dorit această mutare și ar vrea să se termine totul în secunda doi, fie și printr-un divorț. Îl convinge ea să nu treacă la fapte. A doua oară, cedează chiar ea, care și-a dorit această mutare, dar ar vrea să se termine totul în secunda unu, fie și printr-un divorț. O convinge el să nu depună actele. A treia oară, clachează amândoi, dar decid că nu mai au vlagă în ei și pentru o despărțire și o amână pentru după ce se vor fi mutat în casa cea nouă.

Deznodământul

Totul e bine însă când se termină cu bine. Acum au o casă nouă, mai mare și frumos aranjată, pe gustul lor. S-au îndatorat pe 25 de ani și au o grămadă de timp pentru odihnă. Și se odihnesc. Într-un sanatoriu de boli nervoase, fiecare într-o altă aripă a clădirii, ca să nu existe riscul să se întâlnească.

(text publicat în mai 2012, în revista Unica)

P.S. Sigur aveți povești despre cum era să vă omorâți/divorțați de la o renovare sau, Doamne ferește, chiar de la construirea unei case, așa că de-abia le aștept. :mrgreen:

39 comentarii

  1. Noi am construit o casa, si a iesit mult mai mare decat ne-am propus initial, pur si simplu pt ca nici eu nu am vrut sa cedez nici macar un metru patrat din suprafata bucatariei mele de vis, si sotul nu a vrut nici el sa cedeze la dimensiunile livingului. Asa ca acum avem patru dormitoare la mansarda, desi nah, de fapt aveam nevoie doar de doua…. 😀

    Ca sa fiu complet sincera, alea doua care-s in plus au ajuns depozite de chestii de care nu prea mai avem nevoie dar nici nu ne induram sa le aruncam. Bucataria mea in schimb e de vis, exact cum mi-am dorit-o. Sotul nu petrece abolut deloc timp in camera de zi, ceea ce dovedeste ca eu am avut dreptate si el s-a incapatanat aiurea, o casa are nevoie de o bucatarie mare, dar camera de zi e neimportanta si de fapt nimeni nu sta pe acolo.

    Cand avem musafiri, toti prefera bucataria, si stam cu totii acolo (energiile pozitive pe care le eman eu, de bunaseama, atrag pe toata lumea. sau or fi prajiturile, nu stiu ce sa zic) 😀

  2. Situatie si mai drammatica de evitat: casa plus nunta! Impreuna! Adica asa, deodata, iti alegi gresia si o asortezi si cu trena de la rochie, alegi bucataria si pui si meniul de la sindrofie pe ea. Te omori in acelasi timp si cu bancherii, brokerii si cu crasmarii, fotografii, “cantatorii”. Ai toate sansele sa-i spui agentului imobiliar ca tu vrei candy bar si neaparat cu macarons, iar wedding planner-ului ca e musai sa fie cu garaj, boxa, si supravegheat video, dar neaparat langa metrou.
    Deznodamantul? Simplu: in saptamana cand trebuie sa semnezi contractul cu crasma, cand trebuie sa semnezi in sfarsit ultima nenorocita de hartie a mult blestematului broker, cand trebuie sa lasi avansul pentru minunatia aia cu poale albe enorme semnata si Oscar de la Renta, cand iti ajung pe mail modelele celor mai originale verighete iar pe desktopul tuturor device-urilor troneaza poza cu magnifica vedere de pe terasa noului apartament de la etajul 12, cu garaj, cu boxa, cu portar, cu camere video, langa metrou dar si langa un parc, auzi asa, ca prin vis: luam o pauza? Nu sunt pregatit!
    Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, vrei pauza? Dupa doar 12 ani de giugiuleala????? Game over! Si s- a cam “over” . Rectific: farà cam, doar OVER!
    Dar ai in fata cele mai frumoase perspective de viitor: poti oricand incununa o noua cariera de succes: imobiliare, broker, wedding planner, design de interior, poti incerca sa fii chiar si director de banca, nu- ti mai lipseste mult, consilier matrimonial. Desigur mai este si varianta de a deveni un guru/ shaman/ osho… sau poate mai bine psihiatru sau psihopat sau serial killer.
    …so, be careful!
    Daca vreti un divort, sau un ” predivort”, anuntati- ma! Am reteta completa, cu gramajele precise ale fiecarui ingredient.

  3. Sa amenajezi o casa este echivalentul torturii iar daca nu ai alta solutie decat sa stai in casa in curs de amenajare este apogeul torturii. Sotul dorea amenajari simple, eficiente si durabile iar eu doream toate astea dar sa fie si frumos, asortat. Am incheiat amenajarile eu cu titulatura de nebuna iar el ca un detinut care a ispasit niste ani de inchisoare cu tortura aferenta.

  4. sambata schimbam closetul si chiuveta in baie … ne antrenam de vreo 2 saptamani, suntem bine … deocamdata 😛

  5. Nu set de loc, dar absolut de loc nostim!
    Credeam ca articolele tale sunt opere de fictiune.
    insa cand am ajuns la faza:

    “Ce idee genială! DA, HAI SĂ SCHIMBĂM CASA CU TOTUL! HAI SĂ NE MUTĂM ÎNTR-UNA MAI MARE!”

    vad ca de fapt voobesti de nevasta-mea, ai schimbat doar citeva amanunte nesemnfiicative.
    Pareta buna este ca nu am ajuns inca la sanatoriu …

  6. Ultima oara cand ne-am mutat nu am vorbit 3 zile unul cu celălat. Pe 5 Mai ne mutam iar. Doamne ajuta!

  7. Mai bine ma lovesc in fiecare ora timp de o luna incontinuu la degetul mic al piciorului de prag decat sa ma mai mut sau sa amenajez/reamenajez.

  8. @ Helena: El, dupa 1-2 ani de relatie: hai sa ne mutam impreuna! Eu: Hai! Si da-i si cauta apartament-cu chirie-, cara/muta cumpara mobila, haine, chestii casnice etc… Doar eu, el lucrand in alt oras. Convietuim frumos, cu dragoste, iubire toate cele, vreo 3 luni, nu o cearta, nu o discutie in contradictoriu, totul poate prea ROZ….pana intr-o zi cand…a DISPARUT! GONE! DISPARU! in neant! Nu bilet, nu nimic. Casa goala.
    End of story

  9. @Helena&Katerina…this is scary! 😯

    Si eu ma pregatesc de marea “dezasamblare” combinata cu mare party…Exact asta m-am intrebat si eu, cand mi-am auzit prietenii ca se pregatesc de x ani cu nunta si casa: de unde stii ca mai vrei sa te mariti/insori cand ajungi acolo, daca totul e asa de chinuitor in faza de pregatiri!?

    Din cauza asta…cred ca noi o sa luam varianta mai scumpa si mai lenesa: ii lasam pe altii (pe banii nostrii) sa se omoare cu pregatirile si aranjamentele, luam o casa gata facuta, cu compromisurile de rigoare si incercam sa nu ne omoram in proces…Sper sa reusim si sa ne tina si casatoria cu tot cu casa mai mult decat perioada intermediara 🙂

  10. Simona, asta cred ca e cel mai horror post al tau EVER! Iar vreo 2 comentarii imi dau fiori reci pe sira spinarii, zau! @Katerina & @Helena 🙁 😯

  11. prima mutare:
    am plecat de acasa cu un rucsac .atat. am stat 6 luni singura,apoi s-a mutat si gemanuta.am convietuit un an fara o cearta, pe principiul:pe cine deranjeaza,pune mana si face.si doar pe mine ma deranja.
    a doua mutare:tot eu cu gemanuta.toat ein mijolcul casei adunate,gata le caram, ne muta.
    bursc suna actualul car einsista de nu am mai rezistat (mai bine rezistam) si am………….plecat la intalnire.
    gemanuta a muta ttot.restul,am mai povestit.
    ma mut apoi la sot,de a doua zi ,ca asa sta bine omului .
    ma juta,n-am simtit mare stres.

    a urmat alt amutare,cand soacra ne-a evacuat din casa cumparata de sot ,pe numele bunicii.
    cea mai neagra perioada din viata mea.
    intre lucrurile adunate gramada acasa la ai mei, fugeam la spital la cea mai buna prietena,apoi al priveghi si inmormantare. apoi la socrul meu, exact in aceeasi ordine.
    sotul fugea la amanta, intre aranjatul lucrurilor,pe motiv de stres.
    mereu cadea cate ceva, mereu era de fixat cate un surub,pe care le facea eu.
    s-a lasat cu reorganizarea instanta a bucatariei si cu multe lacrimi.
    am lucrat la noua resedinta din iunie pana in decembrie.a fost ever cel mai groaznic mutat din casa.

    acum trebuie sa refac baia, bucatarie,dar efectiv nu mai vreau.

  12. Surprinzator sau nu, unora chiar le place sa impacheteze, sa eticheteze cutii, sa sorteze si sa reorganizeze lucrurile atunci cand vine vorba de o mutare. In afara de asta insa, restul activitatilor raman horror.

  13. …sunt proaspat mutata in Brasov, intr-un cartier rezidential, care inca nu este gata!!
    M-am mutat chiar inainte de Craciun…ziua era cum era, dar seara cand priveai pe fereastra si nu vedeai decat macarale goale si schele , nici tipenie de om plus o liniste desavarsita , simteai ca esti intr-un film postapocaliptic atat de la moda acum.
    Plus ca intru la categoria amenajare apartament cu mine in el, adica am stat fara mobila pana cand a fost gata ca era la comanda si am stat si fara plita cuptor, etc, dar cel mai rau este va spun eu ce este :
    sa nu ai oglinzi in casa!!!!Abia cand am cumparat una mare si am rezemat-o de chiuveta din baie nu m-am mai simtit ca ‘Naufragiatul’!!!
    Oricum am ramas cu sechele!:)))))

  14. @Mara
    Sa stii ca nu e tocmai cea mai fericita solutie. Risti sa fii in biserica tu si altarul!
    @Doamna Deleanu
    Dar si cand fiorii reci de pe sale sunt inlocuiti cu lejeritatea de a povesti patania in hohote de ras( fie ele si isterice 😉 )….
    @Katerina
    Da, asemanator, 1-2 ani de relatie seamana cu 12 ai nostri. Tot din 1 si 2 se formeaza :)))))

  15. @Helena….doamne…e foarte greu!

    Dar trebuie sa o spun pe aia dreapta: macar te-ai lamurit inainte de a-i promite credinta vesnica, a aduna toata familia, a plati pt o nunta extravaganta, etc.

    Eu am fost pana acum la 5 nunti care s-au incheiat inainte de a plati ratele la banca, facute pt nunta…Trei dintre ele s-au incheiat inainte de primul an, desi fusesera impreuna de peste 7ani (o pereche de 10 ani).

    Nici eu nu stiu ce sa cred…pt ca si eu am evitat enorm faza cu “casa si masa”, acte and stuff, pt ca am crezut mereu povestea cu “nu te tine o bucata de hartie”…dar pana la urma se pare ca bucata aia de hartie e foarte mare big deal pt multi, desi nu e in nici un caz o garantie…

    Povestea cea mai scary pe care a trait-o o amica e urmatoarea: au fost impreuna 15 ani, ea a lucrat, el a facut scoala cat cuprinde, in idea ca va gasi un job super ok dupa si va putea pe urma sa o ia si ea mai usor. In timpul asta, timp de peste 8 ani, ea a platit cea mai mare parte a cheltuielilor legate de viata de zi cu zi. In fine, el a terminat pana la urma, si-a gasit mega job si au hotarat sa se casatoreasca, ca deh, asta era planu.

    In timpul pregatirilor (facut de ea) si cautarilor de casa (mai mult el), pica bomba: pe el il streseaza toate pregatirile astea, cautatul de casa, etc etc. In plus, nu e sigur daca o mai iubeste pe amica mea.
    Asa ca isi strange lucurile, pleaca, se muta la parinti si o lasa pe amica mea balta. Dupa doua saptamani aflam (grupul de amici) ca tipul avea o mega mostenire, pe care a tinut-o la banca, din care si-a luat casa (singur) si are o noua prietena (cu 10 ani mai tanara si vreo 30kg mai slaba).

    Concluzia: Se pare ca stresul decorarii si amenajarii unei case noi scade considerabil daca esti alaturi de o tipa mai tanara si mai slaba….

  16. Geez, eu pe 5 mai am divortul 😀 si trag concluzia ca am scapat ieftin pe langa ce am citit aici…

    @Nike: sper ca aia cu “sotul fugea la amanta” e o floricica de stil. Altfel, Ianu n-are exemplu prea bun…

    @Helena: nu scrii o carte ? Ti-o cumpar de pe acum…:)

  17. @Mara
    De- ai sti cat de tanara si slaba sunt… Concluzia e ca da, bucata aia de hartie sperie pe bune! Poate fi greu dar cand incepi sa te amuzi parca nu mai è asa greu
    @Dana
    Ba da, chiar ma gandesc serios la asta, mai ales ca paragraful de mai sus e doar asa, o mica garnitura, o gustarica… :))))))

  18. costicamusulmanu

    simona cred ca ai trait pe pielea ta cele descrise cu atita acuratete; si deoarece vad ca majoritare sunt reprezentantele sexului (gresit descris ca) slab imi iau inima in dinti si va povestesc din perspectiva “adversa”

    0. 2001 nunta; stam in chirie(venetici); stabilit “nu vreau apartament in ruptul capului; nu vreau sa mor de nervi de la manele, batai, urlete, fond di lurment, loc de parcare, etc. si nici Doamne-fereste sa fac puscarie”- de acord amandoi;
    1. 2004- cumparat teren intr-o vagauna(la propriu) insa linga padurice si la 10 minute cu masina de centrul iasului- de acord amandoi;

    2. 2006, cred, (nu am chef sa ma uit pe scadentare) inceput demersuri la banca, deh tre’ sa fii cuiva dator pe urmatorii 30 de ani, nu? doi prieteni bancheri imi prezinta aceeasi varianta, credit mic, casa la rosu sau gri, intabulare, alt credit, inchis primul, amenajare, mutare, etc; io nuuuu, vreu tot deodata; ce s-a intimplat? casa neterminata, banii…gata. ea “asa, semneaza-i facturile constructorului fara sa verifici, ca tu esti sultanul din Brunei”; dupa 8 ani ii dau dreptate insa atunci…divortul era o optiune destul de solida;
    3. 2007, din nou credit(“ce-ti spuneam eu? nu mai semna facturile ca…”), de data asta pentru nevoi personale si pentru o perioada mai scurta, “doar” 25 de ani; terminat casa pe interior, cumparat ceva mobile, mutat inainte de craciun; happyness (fara mobila de bucatarie, o baie neamenajata, lipsa perdele, corpuri de iluminat, fara trotuare si cu un noroi superb in curte si pe drumul de acces de vreo 50 de metri);
    4. 2008 sunat cumnat italia, primit 3000e(imprumut perioada nedefinita), turnat betoane si facut decorativa (cu o echipa, Doamne de ce nu i-am gasit de la inceput?!, care faceau curat dupa ei ca fetele si care nu mi-au lasat schela montata pe fatada pe perioada week-end-ului pe motiv ca: lasati domnu’ ca o remontam noi luni dimineata in 40 de minute; mai bine asa decit sa va intre cineva in casa sau doamne fereste de vreun accident cu copii care vin in vizita)
    5. ea in timpul asta a dezvoltat o gradina literalmente superba de trandafiri 😯 pentru care ar pali de invidie orice gradina botanica plus o statornica durere de shale; “daca ai vrut la casa iesi in gradina si lucreaza nu sta pe canapea?!!!” eu am pus 10 meri si tund saptaminal gazonul-big deal;
    6. de vreo 3 zile suntem la amenajarea terasei asa ca zilele infocate sunt la coltul strazii: acoperis de policarbonat vs. tabla, lac “de yahturi”-bleah vs. ceara pentru exterior pe lemnarie, pozitia gratarului vs. me, me against the world; da Doamne rabdare;

    una peste alta, desi in pragul crizelor de nervi, a divortului sau alte cele, constructia asta cred ca ne-a facut mai bine decit un consilier matrimonial, ca, uite, suntem in viata, impreuna si ne gindim la urmasi;

    la sfirsit am lasat citeva savuroase:
    -” nu montati parchetul!”-larice siberian-“ma intorc simbata din delegatie, voi terminati cu varul pina atunci!”; “ok boss” ce gasesc?, parchet nevopsit montat, plin de noroi si pietricele care au intrat adinc in textura; urletele mele sigur s-au auzit pina la bucuresti dar ei candizi:”n-am avut varul 2 zile. sa stam degeaba?”
    -” nu montati usile!” acelasi larice vopsit maron nuc” ca sunt prea scumpe sa le inlocuiesc” sigur ca au fost de acord insa le-au montat iar acum, dupa 5-6 ani inca mai stergem la varul de pe ele cu zgirieturile de rigoare
    -“baitul (acelasi nuc) trebuie dat pe parchet in strat foarte subtire, intins bine, ok?”; “yeap”; am gasit o atmosfera de cavou pentru ca baietii au spus “ce stie asta”-eu vind scule pentru lemn asa ca am legatura cu domeniul- si au varsat galeata, au intins cu mopul si m-au anuntat ca “s-a terminat baitul” in 60mp, nu in 150 cum am socotit eu, ca un prost ce sunt
    acum rid, insa ma mir cum naiba n-am facut atunci un infarct;
    concluzia: ia la slefuit din nou lemnul vreo 2-3mm(personal io si jumatatea mea mai buna), alti bani, alta distractie;
    nu mai am cerneala ca………………..

  19. @Helena 🙂 🙂 Eh…daca amica era slaba gasea sigur altceva…Cred ca nu i-a mai suras idea de a incepe sa fie cu adevarat responsabil pt viata lor impreuna, dupa ce atata vreme a putut avea “all” fara sa fie supus nici unui stres. Bomboana de pe coliva relatiei lor a fost ca tipul a cumparat singur casa pe care o vazusera si o alesesera impreuna si dupa aceea, si-a mutat noua cucerire in dormitorul si bucataria alese de amica mea…(nu sunt sigura daca “noii” ii e clar cum a decurs treaba si cine a ales draperiile si de ce canapeaua nu e alba ci “crem sampanie” 🙂 )

    Dar astept cu interes povestile tale, si dincolo de gustarica 🙂 Pe principiu “citim si luam aminte”…
    Ma bucur ca poti privi in urma fara maine si cu mult amuzament, ca mi se pare un exercitiu teribil de dificil..

  20. Bai, ce m-ati intristat cu mutatul asta. Ati lovit o coarda suprasensibibiloasa, ca si eu ma mut fix la 1928 de km si las in bocete orasul favorit. Oh, well… te duci unde gasesti job. Deja am cosmaruri multiple cind ma gindesc ca cutii, vindut mobila, cumparat alta mobila, cumparat masina, acomodat alti oameni, alta temperatural… nu, groaznic m-a deprimat postul de azi. Mai bine recitesc ultima fila din jurnalul Ebei 🙂

  21. Eu l-am lasat pe barbata miu sa se ocupe de amenajarea baii si bucatariei (mobila din buc. am ales o impreuna, la fel si gresia/faianta din bucatarie), dar baia a facut o singur. Doamne, baia, a iesit groaznica, inca il mai cert pentru asta (dupa 7 ani) si nu ma voi opri pana nu vom schimba gresia/faianta sau casa. Si el e de acord ca a ales culori naspa (nuante de maro (caca) – in baie).

  22. aiaiai, Helena, Katerina, Mara, m-ați lăsat mască. acuma mai ziceți, dacă tot v-ați apucat. 🙄

  23. am peste 20 ambalari, mutat, despachetari. Cand am fost singura a fost parfum.

  24. Eeeee, @Simona, ia- ma usor. È a doua oara in in viata mea cand comentez pe un blog si pe oriunde si vad ca e cam contagios.
    Si, ce sa zic e destul de proaspat. Luna viitoare trebuia sa fie (ne)fericitul eveniment si ma gandesc sa dau un mega party exact in data respectiva. Asa…in semn de comemorare a raposatului. Cu mult voodoo si multi toy boy! 😉
    PS: de pe terasa actualei case, de care ma bucur singura in toata splendoarea ei, privesc in fiecare zi terasa magnifica de la etajul 12 al ex viitorului apartament.

  25. @Helena: imi dau cutite prin inima cind iti citesc postarile. Dar ca tot ai pomenit de toy boy, sa-ti zic o faza haioasa sa mai inveselim atmosfera: acu’ multi ani pleca din lab-ul unde-mi faceam doctoratul una din postdoctorande, o frantuzoaica. Am trintit, fireste, mare party mare. Ce dracu’ sa-i luam cadou? Aia era innebunita dupa Elvis, zic, sa tocmim un baiet de-asta muschiulos, nu-i asa, sa-i danseze in poala. Nimeni nu stia cum sa-l cautam. Google nu era asa “mare” ca acuma. Zic: sa cautam in yellow pages. Bine, da’ la ce rubrica?! intreaba fetele. Tot eu, cu ideea: pai la… entertainment, nu?! :mrgreen: Pe scurt, n-am gasit Elvis, n-avea echipament, i-am gasit in schimb politai. A fost superhaios. Nu stiu unde stai tu, dar ca fapt divers, noi am platit $80 pentru 30 de minute cu omu’ muncii 😀 Era in 2004, parca. O, tempora…

  26. Staim eu de ce este barbatul meu cel mai bun de pe lume. Am trecut prin doua renovari generale: una in anul nuntii noastre, la mama soacra, unde stateam intr-un apartament nedecomandat cu 5 camere 4 adulti, toti cu joburi grele si a doua in apartamentul nostru, luat de la minus 100 si adus la lumina, dar fara sa stam in el. Prima a fost mai stresanta dormit in moloz, fara geamuri, fara usi, etc, a doua mai relaxata ca nu stateam in mizeria aia decat 6-7 ore pe zi. Insa nu ne-am certat pe nimic, nici pe culoarea gresiei, nici pe cheltuieli, nici pe cine munceste. Imi amintesc insa cum bietul meu barbat a facut, in cursul celei de-a doua renovari, varicela (la 33 de ani) cu debut in noaptea dupa caratul gunoiului (vreo suta de saci grei cu moloz carati cu manuta lui la containerul inchiriat) si nevasta-sa (adica eu), desi doctorita a pretins ca face niste amarate de cosuri de la combinatia praf + transpiratie. Si imi mai aduc aminte cum muncea noaptea prin casa noastra nou, ca ziua nu iesea din casa veche ca sa nu infecteze pe cineva pe drumul de fix 5 blocuri dintre ele.
    Asadar, multumesc, doamnelor, mi-ati amintit inca o data ce barbat minunat am. Ma duc sa-i spun.

  27. Scuze, apartamentul mamei soacre avea 3 camere, nu 5. Cu trecere prin sufragerie si o singura baie.

  28. @Simona…din pacate am “tolba” plina de asa povesti…toate, asa cum mentionezi tu, ajungand la punctul culminant in momentele x ale vietii: nastere, moarte, mutat….

    Alta recenta: un amic comun se combina cu o tipa cu 10 ani mai tanara. Gestul ni s-a parut un pic off dar zis…well, nu stai in calea sentimentelor omului. Bun. La cateva luni, ne anunta ca o sa aiba un copil…planuit. Buuuun. Dupa alte 2 luni, ne anunta ca se casatoresc, rapid, inainte sa se nasca copilul. Evident ne-au invitat la nunta si ne-au si anuntat pe noi, in mod special (pe mine si ales), ca se muta in casa mai mare – pt ca noi cautam locatie noua si apartamentul lor e genial, dar prea mic pt 3 persoane. Noi, hip hip ura!! Doua chestii fericite: nunta intre amici si casa noua 🙂

    In fine, party mare si la 3 sapt se naste copilu amicilor. Totul merge cat de cat ok la ei, in ciuda stresului si a noptilor nedormite.

    Noi asteptam infrigurati sa se termine perioada cu inchirierea lor, ca sa putem aparea noi inconjurati de valize si cutii, in apartametul cu pricina. Care era o frumusete: ferestre imense, tamplarie, zugraveala alba, frumos, uscat, aerisit, in zona buna, etc. Plus pret decent. Ce mai…imi faceam drum special prin cartieru lor sa ma uit la viitoarea casa 🙂 Intre timp, noi tabarasem pe Ikea, cumparat cutii, impachetat chestii, tras o cearta buna legata de ce mobila luam si ce lasam (fiecare are bucatile respective de rable carate din tinerete dupa noi, fara de care nu se poate muta!), mai tragem o cearta si pe tema bucatariei (eu visand la linie noua, cu dublu cuptor 😀 ), etc etc.

    Am terminat intr-un final, totul era pus pe categorii, impachetat, etichetat, urma sa predam apartamentul in urmatoarele zile. Razboiul era si el gata si linia mea completa de bucatarie urma sa ajunga 2 sapt mai tarziu fata de data mutarii.

    Cu 2 zile inainte de data x, lasa amicu cu apartamentu un mesaj opac pe telefonul alesului. Ca musai sa vb cu el. Singur. Pe mine ma trec caldurile: sa vezi ca s-au razgandit si nu ne mai dau casa viselor! M-am agitat inutil cam vreo 3 ore pe tema asta, alternand intre nervi si disperare.

    Cand vine alesu de la intalnirea cu amicu, arunca grenada fix in mijlocul viselor mele de bucatarie cu dublu cuptor: Apartamentul nu mai la dispozitia noastra pt moment. Amicul tocmai s-a mutat de acolo, inapoi la parinti, dupa ce a aflat ca copilul lui nu era de fapt al lui…fapt confirmat de teste oficiale. In dimineata aia bagase actele de divort. La mai putin de un an de la nunta. Dar, cum cea care urma sa ii devina exnevasta nu va putea plati apartamentul, probabil putem sa il preluam in cateva luni.

    Dupa socul initial, m-am apucat incet sa despachetez prima din cutiile asezate stiva, asteptand oamenii cu mutatu. Cautam pijamalele. Nici daca m-ai fi platit nu m-as mai fi mutat in apartamentul ala. Ce sa fac, is superstitioasa! Ales a inteles si mi s-a alaturat in cautarea de pijamale. Din pacate, bucataria a fost livrata la timp, la adresa noastra, si am stat cu o linie completa de bucatarie, in BUCATARIE, pana am putut sa o returnam. 🙂 Nu povestesc momentul in care a trebuit sa negociem cu cei de la care inchiriam casa ca de fapt…nu ne mai mutam 🙂

  29. @Helena: sa stii ca s-ar putea sa inaugurezi un nou trend! Am fost (din pacate…) deja la un “divorce party”, dar niciodata (inca) la “separation party”! Poate fi o experienta catartica. Recomand ca ritual de inceput distrugerea simbolica a unui maruntis apartinand “fostului” si enumerarea celor mai negre defecte 🙂

    La modul serios…sper ca nu esti singura in ziua aia si ca o vei celebra ca o noua sansa sa intalnesti oameni mai interesanti si mai compatibili (observa pluralul – dupa asa ceva, nu incepi never ever sa il cauti pe “unicu si inegalabilul” ca e prea stresant 😈 )

  30. @Mara: chestia cu distrugerea mie mi se pare un mit. Nu tine loc de “closure”. Adica e foarte bun pentru nervi, dar long term nu e deloc terapeutic. Mie mi se pare tot chestie de timp. Eu am refuzat ca vaca sa aplic pentru orice job in Boston pe motiv ca daca ne-ntilnim pe strada, eu mor prin deces (da, stiu, o cretina, right?!) si la urmatorul interviu in tirgul cu pricina n-am simtit absolut nimic. Dar au si trecut 5 anisori… Si am pastrat toate amintirile, poze, etc., ma uit la ele si nu simt nimic.

  31. Girls, @Mara, @Nicky, aici nu mai e cu drama. Gata drama, s- a gatat. Acum doar ironie cat cuprinde, hohote de ras, sarcasm, cinism si ce mai vreti. Dar e al naibi’ de bine cand poti rade de propriile drame. Iar pentru asta nu exista retete. Se activeaza in mod natural si instinctiv la momentul potrivit( e singura chestie serioasa pe care am spus- o 😛 ) Asa incat, imi pare rau daca s- a creat o atmosfera negativa si dramatica. Eu am scris totul in hohote de ras ( repet, neavand importanta daca sunt chiar si isterice). Cititi in cheie comica!
    @ Nicky, dar ce ai spune daca toy boy-ii sunt sunt forte boy si foarte toy si nici nu incape vorba sa vina platiti? 😉
    @ Mara, nu, nu , nu distrugem nimic pentru ca apoi nu mai avem de ce rade.

  32. Una din Bucuresti

    In paişpe ani ne-am mutat de sapte ori. Ultima data acum trei ani, din apt in casa, ca sa pot baga fetele la niste scoli mai bune, incluse in comunitate. Ultima mutare a durat doo saptamini, timp in care am facut naveta la scoala cea noua a fetelor si am carat cutii ca disperatii, basca angajat “mutatori”. Evident mergeam si la munca. Țicneală. Imi scriau de la scoala: de ce sint copiii obositi? Cind le-am spus ca sintem in proces de mutare au inteles imediat. Macar de data asta n-am mai schimbat orasul sau statul…eniuei, daca ma mai mut si de aici cred ca o iau razna 😐

  33. @Helena: am inteles ca nu (mai) e drama, ok, doar ca mie personal mi-ai rascolit niste amintiri. Si dom’le, daca baietii aia sint bine si vin degeaba, sa dea navala, zic! :mrgreen: Pe al nostru de care aminteam l-am platit, ce era sa facem, si a venit imbracat in politai, cu casetofonul in mina si pistolul la briu pretinzind ca “a venit chemat de vecinii care s-au plins de zgomot”. Un bou! M-am enervat de era sa-i cer banii inapoi.

    Si ca tot veni vorba, dom’le, ar trebui sa existe si pentru asta un sistem de inapoiere a banilor cheltuiti la nuntile soldate cu divorturi intr-un interval de timp pe care-l putem stabili de comun acord. Acu’ 2 ani am fost la o nunta… frateee, lux, nebunie, la un club pe teren de golf, frumos, elegant, dans pina-n… 12 noaptea (atita dureaza nuntile americane, o mare plictiseala). Dupa un an au bagat divort. Eu vreau cecul inapoi, adica daca pot returna marfa la magazin, asta de ce nu s-ar putea face?!

  34. Una din Bucuresti

    Am uitat sa spun ce era mai important!! Da, si acum vreau sa-l omor pe barbate-miu ca nu arunca nimic, deci bombaneli la greu in timpul mutatului, dat telefoane la prieteni jurindu-ma ca nu-mi mai trebuie, l-am facut nebun, OCD si hoarder, ce mai, nervi si oboseala la maxim. Cind ne-am mutat din casa la apt, acum 5 ani, aveam o vecina care statea acasa, barba-su era mare sef la NASA, si cind i-au trimis iarasi in Texas, asta plimba catelu’ in timp ce o companie îi impacheta si chilotii!! Am crezut ca crap, am inghitit in sec si m-am reintors la boii mei care nu erau in caruta, ci alergau bezmetic pe tarla 😥

  35. si pt ca pregatesc inca o mutare, tehnica mea, venita din experienta: arunc mai intai ce nu am fol. de 2 ani. Sigur nu le mai fol. in viitor. La fel cutiile ce nu le-am deschis inca de la mutarea anterioara.
    Apoi impachetez.
    Aveti careva cutii in plus?

  36. costicamusulmanu

    off topic
    dupa cum am promis (si nu am indeplinit din motive obiective), astazi am reusit sa impachetez cutia cu cele 6 sticlute;
    te rog sa-mi confirmi daca adresa redactiei din paginile revistei este buna;
    am nevoie si de un telefon fix de acolo precum si de o persoana de contact ce este de gasit la birou de catre curier;
    un mail, te rog, de pe orice adresa pina la ora 14, cind vine curierul

    multumesc

  37. Arakelian, împrietenește-te cu vânzătoarele/ gestionara de la cel mai apropiat magazin alimentar. Ele se străduiesc să aplatizeze și să arunce cutiile de carton de la baxurile de vin, cele în care vin ambalate zeci de napolitane etc. Eu așa am procedat la ultima mutare. Cutiile astea sunt mai mici, dar cu atât mai bune, pentru că sunt mai versatile la suprapunere și stratificare și ai garanția că le poți căra tu însăți.

  38. merci, Irina! Cutii mari am, medii nu inca. Pana acum ceream de la cei proaspat mutati /in curs de mutare sa imi doneze ce le ramane.

  39. Well, am facut si noi un 2 in 1: bebe si mutat in casa noua. Asta dupa ce abia terminasem de renovat apartamentul si aveam si noi, in sfarsit, lustre peste tot. Acum am luat-o de la capat: amenajat camere, comandat mobile, lustre ( astea numai pe hol ne trebuie cate aveam in total in apartament…). La care adaugati luarea deciziilor pe tema bebe: ce e mai bine, cum facem, cand.

    Si oricum nu terminam cu amenajatul casei pana cand va trebui sa facem botezul. Fun, fun, fun. Dar recunosc, macar – desi avem si noi pareri si doleante diferite si diverse discutii – cuvantul “divort” (oiatz, horror ce-mi suna) nici nu si-a facut aparitia.

    Eu zic ca o sa fim bine. Chiar cred in noi. Bine macar ca am fost amandoi de acord sa luam casa gata facuta, ca altfel cine stie ce Dumnezeu v-as fi povestit acum.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green