Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

O cină cu mama soacră

Despre soacre, nurori și legendara iubire cu năbădăi dintre ele s-a mai povestit, pe blogul roz, aici, ocazie cu care doamnele cititoare s-au dezlănțuit în niște povești de râsu-plânsu’, da’ mai ales de plânsu’, pe care noi, astea mai norocoase, le-am citit mulțumindu-i compulsiv în gând lui Dumnezeu, că ne-a fericit dându-ne soți cu mame blânde, iubitoare și de treabă.

De data asta, sper ca lucrurile să încline mai mult spre râs.

Cel mai amuzant aspect al relației cu o soacră, fie ea bună sau rea, e încercarea aia permanentă, obsesivă, a nurorilor de a impresiona.

Aș fi căzut și eu în patima asta, dacă, iarăși, n-aș fi avut noroc. Norocul constă, mai exact, în faptul că, atunci când sunt pe terenul ei, acasă la ea, mai exact, mama jumătății mele să nu mă lase să fac mai nimic. Dacă mă apuc să spăl vasele, mă dă afară din bucătărie, dacă încerc să fac altceva, cam la fel. Maximum să pun niște farfurii pe masă sau, hai, să fac o salată îmi permite. Asta m-a scutit de a mă simți obligată s-o impresionez de fiecare dată când mă întâlnesc cu ea, arătându-i cât de bine mă mișc în rolul de gospodină. Mă simt așa numai când ne întâlnim pe terenul meu și nici atunci mereu. Uneori, am atâta treabă încât îl las pe fiu-său s-o impresioneze cu câte-o masă nefestivă, încropită pe loc. Oricum ar fi, ce e sigur e că, în aceste ocazii, ne și răzbunăm pentru faptul că, acasă la ea, nu ne lasă să facem nimic. Cu maximum de sadism, nu o lăsăm nici noi să clătească vreo farfurie sau să clintească vreun pai. :mrgreen:

Un moment cu emoții a fost ăla în care noi am renunțat să mai mâncăm carne, ceea ce părinților le-a provocat frisoane de îngrijorare. Și uite-mă în situația de a le pune o masă care să îi convingă că nu murim de foame, ba chiar mâncăm superbine. Și am făcut chifteluțe de linte cu sos de roșii și piure, de a declarat tata socru (un mare iubitor de carne, da?), că, de-acuma, el, în posturi, se va muta la București. Și-am mai făcut niște tofu prăjit, cu orez și un sos bun-bun-bun, din soia + ulei de susan + alte chestii și nu mai țin minte ce desert. Și uite-o pe mama soacră cum îmi cere rețetaaaaa cu tofu și mă pune să-i și cumpăr ulei de susan, ca să nu cumva să-și cumpere ea ceva greșit. 😆

Oau! Supertare o astfel de cerere, mai ales când vine de la cineva care gătește românește de-o viață, la un nivel… mmm… de top (v-am spus că m-am măritat pentru zacusca ei, de fapt, da? 😛 )

Screen Shot 2014-06-14 at 22.59.48

În fine, ca să revin, îi cumpăr femeii ulei de susan. Peste ceva vreme, îmi povestește că rețeta de la mine i-a ieșit așa și-așa, dar a încercat nu știu ce paste de post cu ulei de susan și rezultatul a fost groaznic. “Păi, cum le-ați făcut exact?”. “Am făcut așa, un sos de roșii cu usturoi și ulei d-ăla, și…”. 😆 I-am recomandat să nu mai fie așa creativă, pe viitor. 🙂

Buun. De ce m-am apucat să vă povestesc cele de mai sus? Pentru că Noul Fairy (care e de până la 2 ori mai vâscos decât înainte și durează chiar mai mult, da? :mrgreen: ) a lansat un concurs adresat nurorilor. Ele spun câte o poveste despre cum și-au impresionat soacrele, iar pe 20 iunie, la ora 16, 10 dintre povești, alese prin tragere la sorți, sunt premiate cu 10 cine la Goccia, la care vor fi invitate împreună cu soții din dotare și mamele acestora. La cratiță, va evolua însuși Chef Florin Dumitrescu. Cum procedați dacă vreți să puneți mâna gura pe unul din premii? Postați povestea aici, după care vă rog să vă întoarceți s-o postați și aici, la mine, ca să avem și noi la ce ne amuza și ce bârfi împreună.

Deci? Cum v-ați impresionat soacrele? :mrgreen: Sunt numai ochi, vă aștept. 🙂

83 comentarii

  1. Soacrelele gatesc bine 😀 😀

  2. Mai, eu am impresionat-o pe soacra-mea definitiv, cand m-am hotarat sa i-l iau de fi-su de pe cap, n-a mai fost nevoie de alta impresionare! 😀
    Dar soacra-mea gateste foarte bine, si are cateva chestii, aparent simple, pe care le face mai bune decat oricine (praji’ cu crema de lamaie, ciorba de perisoare, salata de icre sau boeuf, par example).

    • haha, zici că își dorea așa tare să scape de băiatu’ mamii? 😛

    • Ehh, era pe jumate’ o gluma (desi, intr-adevar, soacra-mea era ingrijorata ca boemu’ de fi-su n-o sa se aseze veci pururi la casa lui si nici n-o sa se faca om serios). Adevaru-i ca nu s-a facut el om foarte serios 😀 dar s-a asezat la casa lui chiar mult mai devreme decat se estimase initial.
      Daar….in cazul meu, s-ar putea sa nu fie chiar o gluma, pt ca fiu-meu e genu’ de computer geek care nu iasa niciodata nicaieri si sincer sunt ingrijorata de evolutia lui sociala. Mi-e teama ca si la 30 de ani tot pe capu’ nostru o fi…. 😀

  3. eu am impresionat-o cand am decis sa divortez, de-abia astepta sa scape de mine si sa-si recupereze odorul nepretuit

  4. Eu nu o impresionez prea des pt ca nu ma ridic la nivelul asteptarilor.Mai mereu e ori prea sarat ori nu are sare destula(dupa gustul soacrei).Ori prea moale…ori prea tare…ori prea ca la tara 🙂 ( cand e vorba de retete clasice…pe care oricum nu le nimeresc)
    Dar ultima oara am incropit …post fiind..niste legume la grill (vinete…ardei gras..ceapa…rosii ..ciuperci) aseZonate cu un sos magic .Asta a dat-o pe spate.Era ceva de genul: usturoi,xeama de lamaie,ulei de masline,baby spanach, caju,sare si piper
    Cu niste paine prajita….uau…
    A mancat fara sa mai comenteze :))

    • hahaha, săraca de tine. dar cum adică baby spinach în sos? l-ai blenduit împreună cu ingredientele celelalte? 🙄 vreau rețeta clară de sos, te-ai prins, da?

    • Paranteza: deci intuisem corect 😉
      On topic: o fi un pesto cu baby spanac 🙂
      Si mai on topic: n-am cum s-o impresionez, la hal… aaa felul
      in care gateste 🙄
      Si off topic: chiftelute de linte? Cuuuuummmmm?

    • ți-am trimis rețeta pe mail :mrgreen:

  5. Observ, deocamdată, că aici e vorba despre ”a impresiona” soacre.
    ”Impresionismul”, cel puțin în arta picturală, s-a clădit pe tușe dispersate în spectre de culoare, pe senzațiile dinamice, fugitive ale culorilor… Deci, nu e de mirare cât de ”fugitive” sunt impresiile voastre – fie că e vorba despre fuga băiatului de sub fusta soacrei soției, fie că e vorba despre întoarcerea fiului risipitor sub aceeași fustă marca ”pia mater”.
    Eu intru în discuție când treceți la ”futurism”. 🙄

  6. nevasta-mea nu vrea deloc s-o impresioneze pe soacra-sa, ma lasa numai pe mine la bucatarie. bine, imi si place! 8)

  7. Soacra mea gateste fara sare. Sotului meu ii place orice mancare as gati, daca are destula sare. Pe mamica lui nu am sanse sa o impresionez, nimeni nu gateste ca ea, toti bucatarii sunt prosti. In schimb incearca ea sa demonstreze ca e o mult mai buna bucatareasa decat mine si da niste rateuri monumentale. Tortul de la cununia mea pe care si-a dorit cu ardoare sa-l faca, a fost legendar, pentru ca nu se putea manca, era gretos de untos. Nasii au fost cei mai oropsiti, a stat pe capul lor pana si-au mancat portia.
    Inca mai incearca sa-mi dea lectii dar sotul meu mi-a interzis sa o ascult. Internetul este dusmanul ei acum, daca nu ar exista, as invata sa gatesc ca ea “traditional” (gras si fara sare).

    • vaaaaai. mai zi-ne, e amuzantă soacra ta, dar mai ales sarcasmul cu care povestești 😆 😆 😆

    • Saracul meu sotior, cand e doamna prin preajma iar eu am treaba cu copii, sta si pazeste mancarea ca sa nu fie “imbunatatita”. Acum cativa ani mi-a acrit ciorba cu zeama de varza (leguma pe care domnul meu o uraste cu pasiune si ea stie asta) sau alta data mi-a adaugat untura in ghiveciul de legume, pentru ca dupa mintea ei mancarea nu are gust fara carne sau grasime.
      Este foarte scandalizata de faptul ca ii cer sfatul sotului meu cand sunt la bucatarie pentru ca “barbatul trebuie sa manance ce i se pune pe masa”.
      Trebuie totusi sa recunosc faptul ca dulciurile ii ies foarte bine…cand nu doreste sa impresioneze.

    • Ramona, tocmai ca dulciurile, daca te referi la cornulete, aluaturi de placinte si altele se executa cu untura :(. Sanatate internetului! In rest, adaptam dupa gusturi dar vremea unturii a apus odata cu mutarea oamenilor de la prașilă. si cules la mecanizate si birou.

      Tin minte ca raposata bunica, dupa ce isi prajea ochiurile intr-un cazan de untura isi mai turna si cu lingura in farfurie. Eu, copil fiind, 3-4 ani, mi-am luat de la tata bataie ca n-am mancat slanina. Ce naiba sa fac daca atunci cand simt grasime ma inteapa la sinusuri ? Ma-sa-n cur..

    • Io zic sa-i faci cadou o carte de povesti care sa contina si “Sarea in bucate” 😀

  8. Fetelor, ce de soacre poame acre!

    Eu cu a mea am rezolvat simplu: distanta geografica, mentine relatiile bune.

    Ne vedem rar, mergem noi la ea, dintre noi doua e terorizata ea, ca stie ca sint exigenta si nu ma lasa nici sa spal vase, nici sa pun sau sa string masa.
    As zice ca nu e rau, pina la urma…

    • “dintre noi doua e terorizata e ea” 😆 😆 😆 😆
      hahahaha, cum ai reușit? 😯 dă rețeta, poate au nevoie și alte nurori. 😀

    • retzeta fericirii e el, fiul. nu mai are nici macar 0,00000000001 reminiscente de cordon ombilical, deci relatia ei cu mine trece prin el.
      strict gastronomic, eu sint vegana si i-am facut niste scheme simple (asta mai mult ca sa inteleaga ca nu e un plan de a-l lichida pe fiul sau), de unde a dedus ca ar putea sa gateasca periculos pentru noi. ergo, inainte sa mergem la ea intreaba de 10 ori ce sa gateasca, daca poate sa puna nu-stiu-ce mirodenie sau ingredient. teroare, frate!

    • cel mai bine e sa stai cu soacra pe aceeasi strada, dar in orase diferite.

  9. eu si sotul meu suntem impreuna de 12 ani, dintre care ultimii 6 sunt cu acte in regula, deci am o oarecare experienta in materie de soacre :), iar un lucru e cert… distanta este complet irelevanta.

    si tot din proprie si nefericita experienta va mai spun ca relatia cu soacra are mereu 3 etape: inceput, cuprins si incheiere. iar pt o casnicie linistita si o soacra cuminte eu va sugerez un cuprins cat mai scurt si o incheiere in continua desfasurare. 😀

  10. Si eu sunt dintre cele norocoase, cu soacra ma inteleg bine – atunci cand e sa fie, ca suntem la 2.000 km distanta, femeia suna si vorbeste cu mine mai des decat cu fie-su, care-i un ocupat! :mrgreen: In bucatarie n-am cum s-o impresianez din pacate, din doua motive: unul, ca sufera de diabet si are un regim strict si doi (sau poate-ar trebui sa zic ca asta-i unu!) mananca te miri ce, nu-i mancacioasa deloc, dar e innebunita cu aranjamentele, cand venim in vizita ne tranteste niste platouri asa de bibilite si garnisite, ce mai, opere de arta! Si cam atat, ca referitor la continut, dai gata 3 opere d-astea de arta si fugi sa-ti iei o paine, ca-ti chioraie matele de foame! 🙄
    Dar cu ceva tot am impresionat-o si cu asta m-a dat gata si ea pe mine, ca sa vezi! A venit in vizita acum cativa ani buni. Aveam copiii micuti, 5 si 2 ani si in fiecare dimineata ne sareau in pat si incepea o dragalire si-un gadilici de 15-20min inainte de plecat la gradi, faza la care biata femeie se uita cu mirare si oarecum repros (“o sa vi se urce-n cap de cat ii rasfatati!”). Apoi, intr-o zi, vazand cum ma comport cu copiii in general si cum las orice nu arde, curge sau da-n foc imediat ce unul dintre ei solicita o lamurire, un ajutor sau vreun pupic, mi-a declarat, naucitor, ca am o rabdare de admirat si sunt o adevarata mama, asa cum si trebuie sa fie orice mama, ca ea nu a fost asa ci mai rece si indiferenta. N-a spus-o ca o scuza sau pe un ton admirativ, ci ca o constatare semi-lauda. Dar m-a emotionat teribil, caci aprecierile din partea ei vin foarte rar. Cand ma mai enerveaza cu una-alta (mai ales cu parerile politice! 😆 ) imi aduc aminte cuvintele de atunci si imi trece 😉

  11. Candva unul din colegii mei a venit la lucru cu un amestec de stari: suparat si invins.
    Discret am spus:
    – Ascundeti tot ce are cat de cat o parte taioasa si vorbiti cu femeia de serviciu sa aiba tot timpul mopul la indemana.
    Noi, ceilalti cu stari deasupra nivelului apei, am inceput sa presupunem: a) l-a inselat nevasta. b) a venit soacra pe la el. c) l-a inselat nevasta inca odata. d) etc…
    S-a dovedit a fi cea mai rea dintre ele. Groaznicul b. Tacere de mausoleu, un telefon suna sinistru undeva departe…
    – Dar cum a fost ma’ Gigi, intreb eu in loc sa bag un cui in priza, sa beau apa de la flori, sau sa fac orice altceva mai inspirat.
    – Rau ma’. Si a inceput bietul om sa povesteasca prin ce a trecut, cum a incercat sa tina piept ambitiilor soacrei de a face o mica unitate de infanterie la ei in casa, cu program de instructie si ce mai trebuie, iar el ar fi capatat gradul de soldat simplu.
    La urma a incheiat:
    – Ma’, stiti cum e femeia asta ? E ca o basculanta din aia de 16 tone, incarcata cu pietris si scapata la vale fara frana.

  12. Tare imi place sa va citesc(inclusiv comentariile).Fiind asa mai prostovana,ma rezum la atat dar va iubesc tare!.Cat despre soacre…si acum ma tratez!

  13. Soacra-mea e varianta mai varstnica a celebrei Wednesday din Adams Family.Daca in loc de fructe de mare i-as fi trantit un crocodil umplut cu orez, s-ar fi uitat la animal luuung si mi-ar fi zis “e bun, dar parca are o privirea cam trista”.
    Orice as incerca sa spun, sa fac, sa povestesc, ei i s-a intamplat mai mult, mai sus, mai puternic.Ma gandeam sa-i fac un fresh de baby matraguna, dar mi-e teama ca mi-ar da o replica de genul ” nu se simte bine gustul, am eu acasa o punga luata din Franta, o nebunie, te lingi pe degete”.

    • Varianta baby matraguna+cianura de potasiu +venin de nora? Nu dai gres decat daca are ea pe acasa intr-un sipetel bine ascuns niste venin de pe vremea cand era doar nora si nu soacra.

    • Nevasta lu' Sandman

      Soacra lu’ Sandman a avut o soacra minunata, un adevarat inger pe pamant. Si asta nu doar pentru ca i-a crescut fiica de la 3 saptamani, pana la 7 ani, o luna si cinci zile (asta dupa ce-si crescuse extraordinar si fiul, pe socru lu’ Sandman), ci si pentru ca a invatat-o sa nu fie proasta in viata. Din pacate, a reusit sa o “invete” doar sa mimeze bine ca nu-i proasta. Ceea ce soacra lu’ Sandman face si in prezent.

    • Nevasta lu' Sandman

      Laud-o pe fiica-ta!!! Zi-i ca-i cea mai minunata fiica din lume, etc., etc. Sigur va amuti brusc. Atentie! Nu face greseala de a folosi termenul “copil”, ci doar “FIICA”. 😉

    • N-am înțeles nimic din dialogul între Sandman și Nevasta lui Sandman. De la baby-mătrăgună încolo mi s-a rupt filmul. Sandman? Nevasta lui Sandman? 🙄 Help!

  14. Eu stau si ma gandesc daca fetele ce au postat acolo vor sa arate cum si-au impresionat soacrele sau vor sa impresioneze organizatorii.
    In fine , de ce trebuie sa impresionam ? De ce aceasta sfortare de sentimente ca sa ne iasa bine . Daca nu ne iese , cade cerul?!
    Cand eram mai tanara aveam si eu aceasta mentalitate si rau am facut. Tot incercand sa impresionez mi-am dat seama ca nu pe altii trebuie sa-i impresionez cu ceva ci pe mine. In ceea ce priveste soacrele , eu am avut ceva experiente la modul ca am avut cateva soacre la viata mea si acum imi dau seama ca soacra e doar un om si nicidecum juriul de la Master Chef. Sau e mai rau de atat? 😀

  15. Johnny Handsome

    Soacra silenţioasă

    Să vă povestesc ce-am păţit cu soacră-mea sîmbătă. Plecase în vizită la un nepot, noi ne-am văzut de ale noastre, iar, pe seară, o sună nevastă-mea. Nimic, nene, nu răspundea. A încercat de nu ştiu cîte ori, cu gîndul că nu prea are semnal la telefon, se mai întîmplase. Colac peste pupăză, ne sună şi nevasta nepotului spunîndu-ne că a sunat şi ea şi nu răspunde. Sun şi eu şi nimic. Jale mare, ce mai. Îmi zice nevastă-mea(a se remarca că nu am folosit termenul “m-a rugat”) să mă urc în maşină şi să dau o fugă pînă la ea. Ceea ce şi fac, cu gîndul să o cert dacă şi-a uitat telefonul pe undeva, cu toate că nu face d-astea. Ajung la destinaţie, poarta încuiată. Deschid şi intru, strigînd-o. Iese speriată, nu ştia cine e la ora aia. O întreb de telefon şi-mi răspunde că n-a sunat. Iau telefonul, avea vro 15 apeluri pierdute. Da’ era pe modul silenţios. Şi încep s-o cert: că să se uite mai des la telefon, că să-şi mai pună ochelarii să vadă ecranul ăla, că ne-a speriat(chiar ne-a), c-o fi, c-o-mpărţi. Băi, mă sorbea din ochi cînd o certam.
    În altă ordine de idei, i-am zis odată bancul cu berea şi soacra şi nu s-a supărat. Soacră-mea e cool.

  16. eu n-am soacra dar o sa fiu una peste niste ani asa ca..e educativ ce citesc pe aici :mrgreen:

  17. cruela de vila

    a fost o data ca nici o data, soacra-mea! 😳
    Dumnezeu s-o odihneasca ❗
    Ca era nascuta in aceeasi zi cu mine! 😳
    (in alt an , evident)
    Prima data cand am impresionat-o de-a dreptul a fost pe cand aveam deja primul copil ( cca 4 ani) si eram ( foarte) gravida cu al doilea.
    Au venit in vizita, din alt oras, de la cca 600 km, schimband 3?, nuuu: 4 trenuri!, ea cu maica-sa! :mrgreen:
    Sotu a plecat dimineata la munca; eu nu; probabil eram in vreunprenatal sau ceva…
    Si mie imi place sa dorm dimineata muuuult si cand nu sunt gravida, d’apai cand sunt si am alibi! :mrgreen:
    Deci ele s-au sculat si eu nu.
    Dimineata vreau sa zic.Cu noaptea-n cap vreau sa zic.Cel putin dupa standardele mele.
    Paranteza: inainte de a fi la casa noastra , noi am locuit o perioada si la ei acasa.
    Vine vremea sa ma scol.Si ma scol.Scol si copilu.spalat, alea alea, si la un moment dat zic suav catre copil: si acum sa mancam si noi!
    Pe ele nu le invit, ca nu mi-as fi imaginat ca vor sta nemancate pina ma trezesc eu sa le dau de mancare 🙄 , fiindu-le rusine sa-si ia din frigider alea-alea…
    Guess what: nu numa ca nu mancasera , dar nici n-au zis! :mrgreen:
    Impresia? Priceless! :mrgreen:

  18. Trebuie sa recunosc, n-am nici o sansa s-o impresionez pe mama ‘mnealui. Si asta pentru ca socrii mei abia daca se ating de farfuriile popalnite dinaintea lor, atunci cand mai trec sa ne viziteze (si dai si multumeste Doamne, ca nu se intampla prea des!) Ce sa zic? Gospodina din mine murea de ciuda la primele experiente de gen, mai ales ca de fiecare data cand le calcam ograda, ei se chinuie sa ne umple de mancare, ca pe calici. Functioneaza usor pe principiul: te iubesc, deci iti dau de mancare, ma iubesti, deci mananci. Jale, urlete si poale-n brau de la mic dejun si pana la cina.
    Am incercat, insa, sa-l impresionez pe fi-su, cu talentele mele culinare. Si una dintre aceste incercari s-a dovedit plina de surprize, lacrimi si dezastre.
    Era 8 martie si cum imi primisem un buchetel frumos de “numaistiuceflori”, m-am lasat impresionata de lacrimile crocodiliene sa nu-i pun a doua zi in farfurie niste macinici in zeama lunga, ci niste mucenici moldovenesti, aurii si unsi cu miere. Si da-i si framanta, dospeste, toaca si potriveste pana cand si ultimul neuron a fost rapus de caldura si efort. Si uite cum reusesc eu sa salvez robotul de bucatarie, care se infundase cu miez de nuca, direct cu degetul. Si elicea o ia creanga si degetul se comporta ca o stropitoare!
    Si las copiii cu mama si fugim la spital si se imbraca in halat si ma duce in sala de operatii si-mi inteapa degetul cu ace si-l amorteste si-l coase si eu plang si obosesc si ma panseaza si plecam acasa!
    Si nu ma las! bag mucenicii la cuptor si cand ies… bucurie mare si extaz gastronimic. Asa ca, plin de bun simt si mandru ca are asa bucatareasa acasa, o suna pe ma-sa si ii zice ca… am facut mucenici asa de buni, cum n-a mancat in viata lui!
    Ii iau telefonul si incerc sa ma scuz c-am indraznit magaria, ca n-am vrut sa-i fac mai buni decat ea! Si ii zic femeii ca nu i-am facut de post! (nah!) si ca am pus si ou, si lapte, si ce-oi mai fi aruncat acolo, in oala! Iar ea rade si e amabilia si atunci, si a doua zi, cand ne anunta ca avem pachet pe tren! (panica! eu n-am primit niciodata, iar sotul de cand era caminist, prin studentie!) dar se duce domul fiu sa-si ia pachetelul de la mamitica si… e usor de ghicit, nu? ii trimisese mucenici moldovenesti, din coca de cozonac, aromati si plimbati din Bacau, la Bucuresti!

  19. cruela de vila

    si be)
    Soacra-mea era o mare bucatareasa.Si o a vea ajutor de nadejde pe maica-sa, deoarece la ei in casa vietuiau urmatorii: doi parinti, 4 copii, 2 bunici, diverse nurori, diversi nepoti ( de fiu) si diverse rude de diverse grade , mai ales vara cand veneau neamurile la plaja la Constanta.Plus caera campioana la nasit si avea o colectie impresionanta de fini, pe care ii invita la…? MAAAA-SAAAAAAAA!
    :mrgreen:
    Ati inteles deci: cand erau doar 10 persoane la masa era banal! :mrgreen:
    Eiiiiii si ma facui io nuroraaaaa; si vine momentul in care trebuie sa invit familionul la masa; pranza duminical; stiti deja: 10 persoane!
    In conditiile in care aveam o casa mica , cu o bucatarie si mai mica ( cred ca 2mp era mult)
    La mesele duminicale soacra-mea facea un antreu ( din care te saturai ) ciorba, friptura, sarmale si desert…DECAT! :mrgreen:
    Unde tata mare si cand sa execut eu asa festin.
    Am gasit intr-o carte de bucate o chestie care se cheama Gustarea lui Bachus si am dedus ca e facuta ca mai mult sa bei decat sa mananci asa ca am zis : this is THE SHIT!
    hai ca sunteti norocosi, am gasit reteta online; luati d-acilea:
    😉
    Gustarea lui Bachus
    Ingrediente:

    300 g de pulpa de porc, 150 g de cirnaciori, 250 g de creier, 150 g de ciuperci, 50 g pasta de rosii, 100 ml de vin, 150 ml de ulei, sare, piper, usturoi, verdeata
    Mod Preparare

    Taiati carnea in fasii subtiri, carnaciorii in felioare si prajiti-le impreuna in ulei. Creierul prajiti-l separat, apoi adaugati-l taiat peste carne si carnaciori. Tot separat caliti bine ciupercile si adaugati-le in compozitie. Dupa gust, potriviti de sare, piper, vin, usturoi, stingeti cu putina apa calda, dati vasul la cuptor sa fiarba la foc potrivit 20-25 de minute.

    Deci grasime tata, sa mearga beuturica.
    Booooon.
    Zis si gatit.
    Vine turma ( pardon, familia).
    Cumnatul cel mare , cand vede o singura farfurie cu un singur fel de mancare, intreaba dezgustat spre siderat: DOAR ATAT?
    Si eu senina : manca tu aiai si cand termini mai vorbim.
    Le-am dat tuici si vinuri si chestii si era cat pe ce sa nu poata manca to din farfurii, ca e foarte satioasa. :mrgreen:
    La final soacra-mea rostit patrairhal ( matriarhal? :mrgreen: )
    BUN-O AI, DAR RAR O DAI!
    😆 😛 😆 😛 😆 😛 😆

  20. cruela de vila

    si-acum, c-am incalecat p-o sha shi v-am spus povestea mea ( aceea cu soacra-mea) vaz ca mai trebuie s-o mai povestesc si in alte parti, desi nu vreau sa iau masa nici cu soacra :mrgreen: nici cu ( fostul ) sot ! :mrgreen:
    deci: nu va ganditi cate vase as fi avut de spalat la mai multe feluri de mancare?
    :mrgreen:
    nemaivorbind ca nu stiu daca vesela din dotare mi–ar fi permis! :mrgreen:

  21. cruela de vila

    Acum am citit si conditiile si desi nu sunt nici nora nici socara, sunt impresionata:
    :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:
    Concursul se desfășoară în perioada 12 – 20 iunie (ora 14:00). Numele celor 10 câștigătoare vor fi anunțate pe site, pe pagina dedicată concursului, vineri, 20 iunie, la ora 16:00, iar câștigătorii vor fi contactați pentru atât pe mail cât și la telefon până vineri, 20 iunie, ora 20:00. În cazul în care câștigătorii nu își vor confirma prezența la cina de pe 25 iunie fie pe mail, fie la telefon, până vineri, ora 21:00, premiile le vor fi anulate.
    :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:
    Deci vineri este zi dedicata corespondentei pe mail/telefon: pina la ora 20,00 primesti invitatia si pina la 21,00 o accepti! :mrgreen:
    Cu tot cu sot si soacra!
    :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:
    GE-NI-AL!

  22. cruela de vila

    deci se aleg 10 castigatori si eu nu ma numar printre ei;
    trece ora 20, nu am primit nici mail, nici telefon si plec sa ma-mbat de suparare.
    dar: se face ora 21,00 si niste nemernici ( in sensul ca insuficient de merituosi :mrgreen: ) nu confirma;li se anuleaza ( dupa ce ca li se drapeleaza :mrgreen: )!invitatiile vreau sa zic! 😳
    si nu mai invita in locul lor pe altii?
    si daca ii invita cum vor face, ca uoamenii stie ei ca la 20,00 s-anchis urnele!
    :mrgreen:
    IMPRESIONANT!
    stiu: voi fi soacra perfecta! :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  23. cruela de vila

    s-a-nchis! 😳

  24. Sa va spun cum l-am impresionat eu pe socra miu de crede si in ziua de azi ca sunt o gospodina desavarsita. Aveam 21 de ani si locuiam in Londra cu prietenul (care acum e sotul, da’ cateodata uit si il prezint tot prietenu’). Socrul meu statea tot in Londra (nu cu noi), dar ne vedeam destul de rar ca eram fiecare cu treburile noastre si distantele destul de mari (soacra mea era in Romania).
    Eu gateam rar spre foarte rar, nici nu mi placea, nici nu stiam si nici de invatat nu aveam chef.
    Intr o zi, mi s a facut dor de salata de vinete si am facut (nu mi a iesit grozava dar avea miros si, oarecum, gust de salata de vinete), si in plus am facut si niste pui la cuptor. Ca un facut ne viziteaza socra miu si il invit la masa, omul plecat de atata timp de acasa, manca numai chinezarii si mc-uri, cand a dat de salata mea si de puiul copt cu piure a zis ca e in rai si atata m-a laudat ca am crezut si eu (aproape).
    In alta zi, la fel, a aterizat fix cand puneam masa (nu mai stiu ce porcarie gatisem, dar era calda, pe masa si mai ales, romaneasca). Asta I-a intarit convingerea ca sunt absolut minunata de nora, ca gatesc tot timpul si fiul o sa fie bine hranit. Si asa mi am castigat reputatia.
    Intre timp am invatat si sa gatesc si soacra mea care e tanara, deschisa spre nou si de gasca e innebunita dupa ce pun eu pe masa (ca si ea, ar manca mai mult vegetarian, mancaruri mai usoare, daca nu ar fi socra miu asa un carnivor).

    • hahahaha, ăsta se cheamă noroc porcesc, pardon de expresie, că înțeleg că ești vegetariană! 😆 😆 😆

    • Da, e din seria “prost sa fii, noroc sa ai”.
      Nu, nu sunt vegetariana (inca), gatesc cu carne dar mananc foarte putina si rar.
      Ma ghidez dupa “dieta bunica-mii” si anume mancaruri cu legume multe, proaspete si rar carne (ea poate ca mananca o data pe saptamana) si la 86 de ani e slaba, dreapta si la minte brici.

  25. n-am priceput nimic din ce-a zis cruela.
    o fi fost de la beutura.
    eu azi n-am beut decast apa.
    ma rog, si trei beri, da alea nu se pune, ca erau proaste, nemtesti.

  26. Uite d’aia spal eu vasele doar de 2-3 ori pe săptămână. Mi-am luat un Fairy d’asta nou dar e asa de viscos ca trebuie sa astept si 3 zile pina curge o picatura din sticla.

  27. Eu am impresionat o fosta posibila soacra cind am fost sa o vizitez la cabinet (era stomatolog) si mi-a dat cadou o margarina Rama (era proaspat dupa rivulutie, cind inca se mai primeau cadouri de la pacienti in natura) si m-a intrebat: Stii ce sa faci cu ea?! Asteptind probabil ca eu sa-i fac o mare descriptio Molda… astaaaa, reteta cozonac. La care eu am privit-o senina si am spus: Da, o desfac si o intind pe piine.

    Inutil de precizat ca nu m-am maritat cu fiu-sau nu numai datorita interventiei ei salutare (“nu e gospodina, o sa mori de foame”), ci mai ales pentru ca nu intentionasem nici o secunda sa fac asta, eu vroiam sa emigrez libera si indepandenta cum ma facuse mamanul meu. :mrgreen:

  28. prima masa,ca si urmatoarele dupa, are un scenariu identic: soacra din dotare ,biologica, alaturi de fata cea mica, intre timp ajunsa f mare, mancau cam o ora fara sa spuna nimicuta. dupe, stingeau patima pantagruelica in neste palinka.
    asa o data, asa de doua ori, zic:am noroc!
    ii zic sotului despre noroc si zice: pe naiba! n-a gatit ceva comestibil.cele mai tari opere de arta sunt arpacas fiert si dulceata de visine cu tot cu smaburi.

    initial am zis:sper sa gatesc ca mama ta! sotul: Doamne fereste!

    povestea de iubire s-a frant brusc, in momentul in care a aflat ca ne vom casatori.

    drept pentru care, in una din raclamatiile depuse la politie,a folosit si expresia: sa dovedeasca faptul ca stie sa gateasca!

    de gatit ea, cred ca am mai spus: o singura data am fost invitata la niste clatite.
    cand am vazut totul negru,slinos, m-a apucat brusc o durere infinita de masea. paharul de apa era asa de lipicios,incat am zis ca ma duc la baie. acolo,de jurul imprejurul budei tronau toate borcanele de muraturi.

    a fost totusi f frumoasa,la viata ei si inca mai e. veninul conserva.

    soacra doi, vitrega.
    de gatit ,gateste, dar l-a chinuit pe saracul socra-miu numai cu supa de vaca, sarmale nesarate si o prajitura cu cocos.
    bune la gust,toate,din punctul meu de vedere.
    dar socrul,saracul, Dumenzeu sa il ierte,era ungur………….si ii tanjea inima dupa oarece carne la garnita,pe care i-o aducea subsemnata,cand se repauza pe plaiuri secuiesti.

    si ea a fost f frumoasa.

    • cruela de vila

      azi am aflat ca o prietena de-a mea e specialista in sarmale cu arpacas;chestie pe care alt prieten a definit-o poetic ca fiind varza cu coliva! :mrgreen:

  29. Simpaticelor.
    La mine aia de spera sa-mi fie soacra tot incerca sa-si bage coada. Era genul ala caruia-i pute tot. A, si gatea prost. Da’ prost de tot, iar eu sint si gurmand si gourmet, ma iertati.
    Bun, am zis, asa zici tu? E-n regula, cucoana, ti-o coc eu. Si intr-o buna zi cind biriia pe bancheta din spate despre felul in care conduc am tras fain frumos pe dreapta, am dat-o jos si acolo am lasat-o. De-atunci n-am mai bagat-o in seama pina s-a dus, ca n-a avut rost nici atunci iar acum. Vorba cu rudele ti le suporti mi se pare o timpenie.

    • OMG!!!!! cum s-o dai jos din mașină? 😆 😆 😆 😆

    • cruela de vila

      simplu!
      cand si-a luat frati-miu carnet si MAMA era in masina, ii facea astuia creierii calendar ( desi ea n-are carnet! :mrgreen: ) , ca cine are prioritate,, ca cum sa cionduca, etc.
      Eu ( care nici eu n-aveam carnet) il admiram pe frati-miu care era un monument de calm, in timp ce eu fierbeam.
      Asa ca am anuntat-o oficial: cand mi-oi lua eu carnet, ai dreptul la 3 incercari! la a 4-a ai coborat! 😈
      Ce credeti ca s-a-ntamplat cand chiar mi-am luat carnet?
      Ma lauda constant ca ce frumos conduc!
      :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

    • Pai iac-asa, Simona, o dai afara din masina. Evident se va comporta ca pisica, se va agata ea de ceva dar strategia trebuie urmata din momentul in care realizezi ca e care pe care si nu win-win. Ca exista soacre in toate mintile si exista si idioate. Io nimerisem o idioata, ma rog, era si proasta de putea locul sub ea, noroc ca fie-sa e desteapta foc. Doar conduce ca o cizmulita neasortata 😀

  30. la mine a fost simplu. i-am zis ca poate sa gateasca ce vrea, eu spal vasele. la sfarsitul zilei, le-am pus in masina de spalat vase. 😀

  31. ah, soacra-mea, draga de ea! imi fac tot felul de strategii, cum sa o impresionez! e o femeie extraordinara! special pentru ea am invatat sa fac o ciorba de piuneze, o nebunie! si o prajitura cu foi din lame de ras, nemaipomenita!

    si ce copil cuminte si bun am fost pana s-o cunosc!

  32. Domne, nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la soacra-mea imi vine sa-i fac statuie, fara misto. Poate o fi si din cauza ca e divortata de 1000 de ani si a crescut 2 fete singura, fara aventuri cu alti barbati (de care sa fim la curent…) dar m-a primit in familie cu entuziasm si m-a tratat regeste… o fi si din cauza ca fiica-sa aia mare (adica sotia mea), la momentul casatoriei, stia sa gateasca foarte bine ceai si sandvisuri (eu venind dintr-o familie in care mama gatea demential) … dupa un curs intensiv de cateva luni, sotia a invatat sa “gateasca” si cafea (ea nu a baut cafea decat dupa casatorie, adica dupa 24 de ani!!!! o mai exista o fiinta ca ea???).
    Anii au trecut, sotia a trecut la clasa de avansati in anumite preparate (chiar la experti in cateva) dar tot eu sunt cel care gateste in anumite ocazii (cand invitam familionul la noi) sau care da verdictul cand ne invita soacra si gateste ea.
    Ce sa mai zic, traiasca soacrele!

  33. In decembrie, anul trecut, ne-am dus la taiat de porc in sat sa o ajutam pe bunica iubitului, eu, el si una bucata viitoare soacra. Bunica o adevarata conducatoare, cu mana de fier ne indruma pe fiecare ca pe niste oi ratacitoare. Buna, cum o alintam noi, a dat ordin sa nu punem nimic pe pat, eu o intreb pe soacra unde sa imi pun hainele groase ca muream de cald in bucatarie. Mi le-a luat din mana si le-a azvarlit pe pat. Vine buna si striga pe noi ca de ce am ocupat patul cu haine… Soacra catre maica-sa: Da nu eu le-am pus !! ; Soacra catre mine: Ti-am zis sa nu le pui pe pat!! 😯 ❗ ❗ ❗ ❓ ❓ ❓

  34. Ce e mai rău decât o soacră? Pai trei sau patru bineînțeles ! Când viitorul soț nu a avut mama ,dar in schimb 3-4 surori 2 mătuși si o bunica care brusc sunt interesate si critice de fiecare mișcare pe care o faci 😀

  35. Unora li se suie la cap si pentru ca li se da de regula prea multa importanta.Care impresionat domle ,pentru ce?Efectul e scontat si e o pierdere de vreme.Sa te comporti ca si cum nu ar exista e potiunea fericirii intr-un cuplu.Ma barfeste si imi poarta de ceva vreme sambetele..stii ce fac ?O ignor!O ignor cu delicatete si diplomatie.Cat o sa latre?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green