Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut

Cititorii întreabă: “Există viață după despărțire?”

Screen Shot 2014-11-23 at 13.59.00

O cititoare mi-a scris mailul de mai jos:

intrebare cititoare

O ajutăm? Eu i-am scris deja ce cred eu, și anume că… daaaaaa, sigur există viață după tragedii sentimentale, ba chiar poate fi de 100 de ori mai bună. Dar are nevoie să-i răspundeți și voi. Și, dacă se poate, s-o ajutați cu povești încurajatoare. Să nu lăsăm omul la nevoie, zic. 🙂 Hai s-o ajutăm. 🙂

59 comentarii

  1. Exista, desigur daca si ea vrea sa existe. Din punctul meu de vedere este o chestiune de alegere personala combinata cu putina disciplina. Nu e ceva ce vine de la sine, ci ceva cu care trebuie sa lucrezi pana da rezultate. E nevoie de multa rabdare, de acceptare a momentelor nasoale de tristete si singuratate, dar de constientizare ca este doar o faza trecatoare.

    Dupa multa nefericire am ajuns sa ma bucur de acele nefericiri pentru a putea fi foarte fericita ulterior. Nu vedem scopul lucrurilor atunci cand “ni se” intampla, ci dupa cand ne mai detasam un pic. Eu zic sa aiba multa multa rabdare si increzatoare ca este doar o faza trecatoare! Si multa incredere in fortele proprii, acum o sa vada cat de puternica e de fapt!

    Succes!!!

  2. 10 ani de relatie? Wow. Cea mai naspa despartire a mea a fost dupa “doar” patru anisori (fara o saptamana – m-a parasit chiar inainte de aniversare), dar era omul de care imi legasem toate visele, toate sperantele, pe scurt ma vedeam deja alaturi de el, cu copii, nepoti si toate cele.

    Si n-a fost sa fie.

    Am plans dupa el o vreme. Am plans pana am ramas fizic fara lacrimi. Si apoi mi-a fost mai bine. A fost un proces treptat, greu, cu recidive (stiti telefonul ala pe care il dai fostului la miezul noptii cand te-ai imbatat? am facut-o si pe-aia), dar pana la urma mi-a fost mai bine. N-as putea zice cand si cum s-a produs declicul acela care m-a facut sa-mi dau seama ca nu mai merita, dar s-a intamplat. Si daca s-a intamplat dupa 4 ani, zic ca se poate si dupa 10.

    >:D<

  3. Draga mea, n-o sa-ti ascund ca va urma o perioada de tristete, de doliu, de invinovatiri sau autoinvinovatire. Pe care o vei depasi, mai ales ca ai avut curajul sa intrebi, sa ceri ajutor.
    Dar ce urmeaza dupa este extrem de interesant, vei incepe sa te cunosti mai bine, sa intelegi alte dimensiuni ale lumii inconjuratoare, sa descoperi multe lucruri faine.
    Nu numai ca exista, viata, dar poate fi chiar mai frumoasa, mai relaxata, mai limpede, mai in acord cu obiectivele tale. Nu stiu daca in final vei alege o alta relatie sau sa ramai singura, dar ambele variante sunt grozave, atata timp cat alegi ca din relatia care s-a stins sa-ti amintesti doar ceea ce fost frumos si sa inveti lectiile din restul. Nu am nici o indoaiala, acum la multi de ani de la despartire: viata de dupa e mult mai spectaculoasa si armonioasa.

  4. Ohooooo! Si inca cum! Nici nu-ti poti inchipui! 😀
    Problema e ca depinde doar de tine daca exista au ba. 🙂 E o alegere personala: poti sa te ingropi in bocete si depresie si sa nu mai iesi de acolo veci (sau prea tarziu) sau poti sa iti jelesti amorul pierdut atat cat se cuvine si apoi sa iesi din casa si sa-ti cauti de viata ta. Eu le repet prietenilor mei de cate ori trec printr-o faza similara ca nu am auzit sa fie penurie de femei sau de barbati pe Pamant.
    Da, am trecut si eu prin asta. Am avut vreo cateva zile in care am crezut ca nu imi va trece supararea vreodata, apoi imi aduceam aminte ca asa crezusem si data trecuta si uite ca, totusi, am supravietuit. Ba chiar cu brio! Deci, de cate ori ai indoieli, adu-ti aminte ca dupa “data trecuta” ti-ai regasit viata. 🙂

  5. Salut!
    Nu cred ca te pot convinge ca va fi bine, vei constientiza singura cumva, candva. Sper ca destul de repede.

    Pot sa iti spun doar o poveste. Eu si actualul meu sot (pentru ca am la activ o fosta casatorie si un fost sot) am fost prieteni ,acum douazeci si ceva de ani. La un moment dat, chiar ne-am logodit , a cumparat el niste verighete de argint …in fine, viata ne rezerva surprize, el in armata ,eu m.am maritat. Cu altul desigur.
    Anii au trecut , am trecut printr-o multitudine de probleme , violenta ,copii maltratati …nu are rost sa te indispun.
    In pragul divortului fiind, viata mi-a facut o surpriza, l-am reintalnit pe el, prietenul din adolescenta, cel ce pastrase timp de 18 ani acea verigheta langa cheile casei.
    De ce povestesc toate astea? Pentru ca eu am fost ,insensibila …dar mama mea, postarita la vremea cu pricina ,s-a hotarat sa scrie o scrisoare comandantului unitatii de unde ii scria acel baiat fetei ei , care se maritase. Iar el era la pamant !Mama a dus o multime de scrisori triste,nu voia ca acel baiat sa isi faca rau.
    Nu stiu retete de revenire dupa despartire. Eu mi-am revenit greu ,inca mai fug in vis, dar la mine ,sper, e cu totul altceva.

  6. Categoric exista viata dupa despartire. Va urma, asa cum au zis si alte persoane, o perioada neagra sau cel putin f dureroasa. Dupa cea mai crunta despartire din viata mea, am ales sa plec din tara, ca simteam ca ma sufoc. Nu puteam sa trec peste, toate ma duceau cu gandul la el. SI intr-o zi (la vreo doua luni de la desparire) mi s-a oferit sansa sa o iau de la capat in alta tara. Si am plecat mai horatarata ca niciodata, doar cu un geamantan dupa mine. Si despartirea aia s-a doveit a fi cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. La 3 luni dupa ce am ajuns in noua tara, am cunoscut un om minunat si acum suntem impreuna de 8 ani. Mereu imi spun, ca daca nu ma desparteam de persoana respecitva, nu m-as fi simtit implinita niciodata. Poate a fost un caz fericit sau poate ca fiecare avem pe cineva acolo pus deoparte si tre sa trecem prin tot soiul de incercari, dureri, suferinte ca sa-l intalnim. Nu va fi usor, dar e f posibil ca la un moment dat in viitor sa fie ffff bine. Lasa-ti sufletul sa-si faca “numarul”. Nu ai cum sa eviti asta si dupa o perioada lucrurile se vor aranja. Toate cele bune!

  7. Nu ma pricep la cuvinte mestesugite si nici nu stiu cum sa alin durerea cuiva, pot doar sa va trimit cateva randuri sincere. Da, exista viata dupa despartirea de un om in care ai crezut si pe care l-ai iubit. Si eu am fost in situatia asta odata, demult si am suferit enorm. Mereu am crezut ca daca eu sunt corecta si iubitoare, ca daca dau totul, nu are cum sa mi se intoarca ceva negativ inapoi. Mereu am fost sincera si onesta, mi-am pus viata pe tava celui pe care l-am iubit si viata mi-a dat exact pe dos. Am trecut prin tot felul de stari cumplite dar cu timpul m-am intarit, am invatat usor usor sa traiesc si altfel, m-am surpins intr-o zi oarecare cand un copilas m-a facut sa zambesc, cand mi-am dat seama ca dincolo de suferinta mea, exista viata. Acum sunt bine, am pt cine zambi, am pt cine trai, am gasit un om care face cat o mie chiar daca uneori e greu sa accept si sa tolerez multe neajunsuri si defecte din fiinta lui. Copilaria mea a fost una chinuita, cumplita datorita lipsei afectiunii si a violentei parintilor mei, iar eu mereu mi-am dorit pe cineva care sa ma iubeasca si sa ma protejeze. De-a lungul timpului am dat doar peste barbati care m-au tradat iar acum cand in sfarsit l-am intalnit pe El,ii multumesc Domnului ca viata mea s-a schimbat. Tot din cauza copilariei mele, am ajuns la aproape 30 de ani sa imi fie frica sa fac un copil desi sotul meu isi doreste foarte mult.

  8. Of! Despartirile sunt niste subiecte atat de personale incat imi este foarte greu sa dau un sfat. Totul tine doar de persoana in cauza, de personalitatea ei, de modul in care priveste viata, oamenii, tot microcosmosul care o inconjoara…
    Poti incerca sa vezi partea plina a paharului. Poti face ce vrei acum, esti LIBERA! Libera sa faci ce vrei, cand vrei, fara sa dai socoteala nimanui. Esti libera sa iesi cu cine vrei, sa ai experiente pe care inainte nu le puteai avea tocmai pentru ca faceai parte dintr-un cuplu. Acum nu trebuie sa te privesti ca fiind singura, ci libera! Liberatatea inseamna TOTUL. Un alt sfat este sa te iubesti pe tine insati. Stiu ca suna ca un cliseu, dar pentru mine este acelasi lucru cu “Cunoaste-te pe tine insuti”. Acum poti sa-ti dai seama mai bine ce iti place cu adevarat si ce nu, poti sa zici NU fara sa te simti vinovata, poti fii TU! Tu esti cel mai important lucru din viata ta. Nimeni nu poate trai in locul tau, simti in locul tau (si nici nu ar trebui). Ai grija de tine pentru ca nimeni, nici macar parintii nu pot avea grija de tine mai bine decat ai avea tu. Poti sa-ti gasesti un mentor – o persoana apropiata, o personalitate publica, un guru, orice om pe care il admiri – iar de fiecare data cand ai o cadere, intreaba-te: Bai, dar cum ar fi reactionat X-ulescu daca ar fi fost in situatia mea? S-ar putea ca acest lucru sa te ridice 🙂 De asemenea, este un moment foarte bun pentru largirea orizontului: citeste, calatoreste, afla lucruri noi in fiecare zi. Ocupa-ti mintea cu lucruri folositoare, viata este foarte scurta!

    Fii fericita! 🙂

    • Mi-ai adus aminte de un banc.

      Il paraseste nevasta pe Bula. Si ramane bietul Bula singur-singurel…

      Bai… deci chiar asa, singur singurel…

      Offffffff… singur singurel

      Bu-hu-hu-hu-huuuu-oaaa-oaa-oaa singur-singurel!!! Singur-Singurel! SINGUR-SINGUREL!

      Hmmm… Singur-singurel?

      Yupiii!!!!! Singur-singurel!!!!!

  9. Normal că există viață după despărțire!
    Uite, la un moment dat, mai mult din curiozitate, am fost la un curs de yoga, o chestie axată exclusiv pe exercițiu fizic și respirație, nu ne povestea nimeni despre mantre, chakre și alte alea. Nu am rezistat mai mult de o lună, că nu se mulează pe temperamentul meu.
    Dar acolo am învatat o lectie excelenta, pe care o aplic mereu.
    Aveam un exercitiu fizic deosebit de dificil, care presupunea să tinem muschii incordati timp de un minut. Era foarte greu, și foarte dureros.
    Și atunci, instructoarea ne-a spus o chestie desteaptă: ”Nu vă ganditi ca dacă nu rezistati in pozitia asta timp de un minut, ati eșuat. Fiecare secunda care trece, si in care rezistati in starea de incordare, in ciuda efortului, in ciuda durerii, este o victorie in sine”.
    Asa si in cazul tau.
    Nu te gandi ca suferi. E normal, accepta asta ca pe o faza absolut normala și absolut necesara. Fiecare zi in care iti asumi si accepti suferinta, dar alegi sa mergi mai departe, sa depasesti faza asta, e o victorie in sine.
    La final, vei reusi sa parcurgi tot ce era de parcurs in materie de durere, pierdere, regret, și vei fi pregatita sa treci la urmatoarea fază din viata ta. Aia in care iti vei gasi linistea, echilibrul, și, prin asta, o nouă șansă la fericire.
    Chestiile astea chiar se întâmplă, așa ca tine-te tare pe pozitie! De reusit, vei reusi, aici nu incape îndoială.

  10. Nu numai ca exista, abia atunci incepe…o noua viata.
    Evident, nu e usor si nici nu se intampla peste noapte. Este nevoie de timp, pentru a te redescoperi, pe TINE, dupa ce o lunga perioada ai fost o jumatate din “NOI”. Sa-ti amintesti sau sa inveti ce esti TU, ce iti place TIE, ce iti doresti TU, care sunt visele si planurile TALE.
    Mie mi s-a intamplat sa trec printr-o treaba de-asta. Ce pot sa-ti zic este ca in ziua in care am decis sa fiu LIBERA, nu SINGURA viata mea s-a schimbat. In bine! Si mi-am dat seama ca nimic nu este intamplator in viata, ca daca acea relatie nu s-ar fi incheiat, o multime de lucruri extraordinar de faine nu s-ar mai fi intamplat. A trecut mult timp de atunci, durerea a trecut, au ramas doar amintirile frumoase, lectiile invatate si speranta pentru minunile care sunt sigura ca sunt pe-aproape.
    Fruntea sus si success!

  11. Si eu tot dupa 10 ani am divortat si avem si-o pustoaica de 6 ani pe atunci.Dupa vreo 3 ani in care “mi-am lins ranile”, am inteles ca nu trebuie sa-mi fac prea multe vise ,ci doar sa merg inainte ca o barbata, investind si-n mine ,caci de-a lungul anilor am facut greseala sa nu fac prea des asta.Si cand am facut asta …l-am intalnit pe el si brusc toate temerile si zecile de probleme pe care mi le faceam au disparut una cate una.Suntem impreuna de sase ani aproape , mi-am indeplinit cel putin 70% din ce mi-am dorit,ne potrivim, ne iubim,ne plimbam ,ne traim viata frumos ca la 42 de ani…Copilul are 15 ani ,e ditamai domnisoara , cu tatal ei ,dupa ce totul a trecut , pastrez o relatie civilizata si frumoasa zic eu si totul este ok.
    Asadar ,da ,exista viata dupa despartire si chiar mai frumoasa .Culmea e ,ca-mi pare rau ca nu m-am despartit mai demult si-am irosit 10 ani sperand in zadar. Viata e atat de frumoasa, ca-i pacat sa irosesti si o ora din ea…

  12. Eu in ianuarie am pus punct unei logodne de 1 an, venita dupa 4 ani de relatie. Ca barbat am ajuns delasator si am gresit, iar ruptura dintre noi a fost prea mare… In momentul de fata dupa vreo 6 luni in care am suferit ca un caine si am slabit 20 de kilograme, pot spune ca sunt fericit si am cunoscut o fata noua, cu foarte multe calitati pe care nu le aveam in partea cealalta. Exista viata si dupa deapartire dar trebuie sa-ti doresti sa treci mai departe. Trebuie sa te inconjori de prieteni, sa iesi in oras, sa il stergi de pe facebook,twitter,instagram sau alte retele… Daca iti propui sa treci mai departe vei reusi..

  13. eu m-am trezit după 5 ani de relație că „știi, uite, I want out”. Oarecum mi-a căzut blocul în cap. Fără semne, fără discuții, toate erau roz și minunate, doar că tanaaaaa! gata. Din senin, așa. Orice am încercat eu să discut, să identific, să dreg, n-a fost chip. Mult timp mai târziu am aflat că, de fapt, exista o terță persoană în ecuație, însă, până să aflu, mi-am petrecut 3 luni stând într-un fotoliu întrebându-mă unde am greșit. Trei. Luni. Am ajuns la 39 de kile. Rotițele mi se învârteau în cap în fel și chip, în timp ce timpul trecea pe lângă mine. Mi-am și i-am găsit vine. Motivații. Până când am aflat că există cineva care nu-s eu. Ceva vreme, foarte puțină, ce-i drept, am învinovățit persoana și am scuipat vitriol în toate direcțiile, însă nu aia era problema, să fim sinceri. Nimeni nu pleacă de la prea mult bine, undeva am greșit, amândoi. Aia e. Decât să ajungem la a ne tolera reciproc în loc să ne bucurăm unul de altul, a fost mai bine așa. Terța a fost doar impulsul necesar pentru a ieși pe ușă odată.

    Acum, clinic și cinic vorbind, ești în sevraj. Like, srsly, drug withdrawal. Pentru că așa ne-a făcut pe noi natura, suntem un animal eminamente gregar, așa că eliberăm serotonine când suntem într-un mediu familiar și în care ne simțim în siguranță. Eliberăm endorfine când suntem cu perechea. Suntem, deci, fericiți. Substanța creează dependență. Drept pt care, când persoana nu mai e, nu mai e nici substanaț, dar corpul, obișnuit fiind cu ea în fiecare zi, o cere. De aia te simți așa. Acum. Până la urmă o să treacă. Ca orice alcoolic, fumător, drogat, you are craving. Only you are craving a person. O să treacă, până la urmă.

    O să se vindece. Încet, greu, dar asta e, nu poți azi să iubești pe cineva și mâine să nu-l mai iubești. O să lase cicatrici, o să doară multă vreme, să fim sinceri, doare ca dracu’, dar it fades away. Nu de tot. Dar când o să se vindece, o să vezi că ești deja lângă altcineva care e mai bun, mai blând, mai frumos, așa cum o să fii și tu, pentru că ai învățat deja ce greșeli să nu repeți. O să-ți fie mai bine.

  14. Nimic mai adevarat decat ca “timpul vindeca ranile”. Iar suferinta este recompensata cu fericire. Mereu. Dar cred ca modul in care trecem printr-o depsartire este f personal. Unii se arunca in aventuri, altii in hobby-uri, altii se izoleaza, altii se inconjoara de prieteni, oameni, orice doar sa nu fie singuri. Trebuie sa asculti doar de tine si sa faci asa cum simti. Nu cred ca exista retete. In principiu exista perioada de “doliu” pe care este foarte bine sa o traversezi, sa treci prin ea, dupa care viata isi va urma cursul si-ti va face nebanuite cadouri. E important insa sa-ti doresti. Sa fii deschisa, sa nu ai ura si resentimente. Cand ne despartim de cineva, mai ales atunci cand nu noi am ales asta, avem impresia ca cerul ne-a cazut in cap iar pamantul s -a deschis si noi am intrat acolo pt totdeauna. Incet, incet, viata ne arata ca ea, sau Dzeu, le-a aranjat pe toate asa cum trebuie, de fapt. Chiar daca esti intr-o peorioada neagra acum, e important sa nu uiti ca ceva mai bun ti se pregateste ! !

  15. Da, o sa doara rau o perioada, nu are rost sa te mint. Va ramane acolo o cicatrice mica in sufletul tau, dar vei trece peste momentele astea albastre.
    Stiu ce inseamna sa suferi dintr-o despartire, desi relatia mea de atunci nu se poate compara ca durata cu a ta. Stiu pentru ca imi pusesem toate visele si sperantele in el. Credeam ca este omul alaturi de care voi imbatrani frumos , eram convinsa ca va fi “happily ever after” . As fi facut orice pentru el.
    Motivele lui au fost penibile – in primul rand, “distanta”(desi din acelasi oras, eu lucram la Bucuresti), dorinta mea de cariera, faptul ca aveam joburi diferite(el -armata), mica diferenta de varsta dintre noi ( eu > el cu 3 ani) s.a. Aceeasi distanta la care se gasea si fosta, la Iasi, ca studenta, cea de care nu stiam si la care s-a intors si cu care s-a casatorit(nu stiusem ca eu fusesem “rebound-ul” lui, relatia “de sacrificiu” dupa un un break-up).
    Ea? O tipa banala ca look, genul super casnic si supus, pe care o inseala la greu( prietenii stiu de ce si….am avut amici comuni, care il cunosc bine). Ea mimeaza fericirea cu poze pe facebook, gen “la cafenea” sau ” la pub”(trebuie musai sa arate ultima rochie cumparata sau ultimul cocktail baut in club , ultimul tort pregatit etc),si se vede cum tot timpul se “lipeste” de el, sanchi, ce mare amor. Ghinionul ei face sa se vada, in alte poze din pubul respectiv, cum lui i se scurrg efectiv ochii dupa o alta gagica. Una intr-adevar frumusica………si muult mai subtirica si tinerica. Iar ea priveste imbufnata, cu ura, la gagica respectiva. Mi-am dat seama ca am fost de fapt o norocoasa, puteam sa fiu eu in locul ei, scriind pe facebook dedicatii de ziua lui si facand torturi, in timp ce el se uita la altele, si mi-as fi trait viata mintindu-ma singura.
    Lucrurile se intimpla cu un anumit motiv, chiar daca atunci, in focul momentului ni se pare groaznic, nedrept si nemeritat…si nu intelegem de ce ni se intimpla noua. Dar exista intotdeauna un nou rasarit , exista o noua zi . Acum sunt casatorita cu un om extraordinar , am invatat din experienta asta, am descoperit un om cu suflet cu care pot sa imi impartasesc viata si mi-am regasit echilibrul. Asa cum o sa ti-l regasesti si tu, sunt sigura.
    Capul sus, e si maine o zi si vei fi fericita !

  16. Fetele aatea. Mereu faceti o drama din nimicuri. Da, e foarte nasol sa te desparti de cineva dupa atata. Timp. Dar daca gandesti logic, mai bine te desparti inaunte de alte obligatii (casatorie, copii, etc). Asa ca trebuie sa te bucuri, pt ca se putea si mai rau.

    ConcluIe: plangi vreo saptamana, bagi vreo luna iesiri la greu in cluburi si fci tot ce in mos rezonabil n-ai face (flirt, alcool, dans, poate si ceva mai obscur 🙂 si pe urma iti vezi de viata. Plus ca o migrena de la alcool schimba focusul suferintei.
    Sper sa te ajute si sa treci repede peste.

  17. Sorina, antrenoarea de seductie

    Eu am o telenovela de 5 zile. O sa spui ca nu incape comparatie, dar poate, cine stie, o sa te ajute.

    Dar sa incep cu inceputul. Iubisem un giugiu-mic timp de 3 ani jumate. Numai ca omul era cam fricos pentru sexul lui si cam naiv pentru varsta lui. Eu n-am vazut asta mult timp. Am scris si poezii. 3 ani jumate. Nu mai mergea.

    Am iesit apoi cu un ciumpalac pe care nu-l mai vazusem de foarte mult timp, dar cu care tinusem legatura (mai avusesem noi niste incercari de afectiune in trecut, terminate dramatic si cu ignorari pe Facebook). Si el era in aceeasi situatie, doar ca upsssss, in doua ore ni s-au intors inimioarele la 180 de grade. Mi-a dat increderea de sine de care aveam nevoie, am invatat o multime de lucruri de la el. Doar ca dupa 5 zile a plecat. Stiam ca o iubea pe ea si nu pot sa fiu suparata pe el.

    Dar uite, cu iubirea fata de ceilalti invatata de la giugiu-mic si increderea in mine pe care mi-a dat-o ciumpalacul, am ajuns sa-mi vad linistita si impacata de viata. Eu zic sa nu ajungi sa urasti pe nimeni, ci dimpotriva, sa fii recunoscatoare pentru tot ce a fost. El a avut rolul sau in viata ta si tu ai avut rolul tau in viata lui. Acum urmeaza sa primesti ceva de care ai nevoie in momentul asta.

    Ai grija de tine >:D<

  18. Greu de dat sfaturi, la fiecare e altfel. In principiu, poti sa te bucuri de libertate, sa faci lucruri pe care nu le faceai cand erai cu el. Poti incerca sa reiei legaturile cu prieteni cu care nu te vedeai destul de des; poti iesi in oras asa cum n-ai facut de mult, sa bei un cocktail si sa dansezi toata noaptea. Nu inseamna sa bei zilnic si sa cheltuiesti mai mult decat iti permiti, ci doar sa iti condimentezi putin viata. Iesi la cumparaturi, citeste o carte invita o prietena buna la cina si la o comedie… Unii aleg sa se izoleze, sa planga zile in sir, etc. Evident ca o sa faci si asta, ideal ar fi sa nu faci doar asta! La mine au contat foarte mult apropiatii, m-au ajutat sa uit. Lucru pentru care le multumesc si azi, la mai bine de 10 ani! Sunt fericita acum, am intalnit omul de care aveam nevoie, si nici nu am stiut ca asa ceva imi doresc! Desigur, m-am si maturizat…. de atunci vad in fiecare cheste negativa o provocare si o “calire”…

  19. Mintea noastra are o capacitate uimitoare de a ne apara.
    Probabil ca in primele zile vei nega emotional ce ti se intampla, cautand motive sa crezi ca se va intoarce. Ca totul se va intoarce la cum era. Probabil vei pune o pauza pana cand te vei trezi din cosmar.

    Daca insa nu te vei trezi decat la concluzia ca asta e realitatea, trage o gura de aer in piept si pregateste-te sa te dai intr-un roller coaster emotional, in frig, cu perioade abrupte si intense si perioade in care doar aluneci incet, cu capul in jos.
    Mecanismele tale de rezilienta vor scoate capsoarele de te miri unde. Eu am fumat si am scris, altii mananca si plang, altii vorbesc ore in sir la telefon. Altii beau, dar nu iti doresc asta. De fapt, nici pe aia cu fumatul nu ti-o doresc.
    Orice ai face in perioada urmatoare, te sfatuiesc sa ai grija doua lucruri:
    1. Nu iti pune corpul in pericol. mananca, dormi, ingrijeste-te. stomacul tau, ficatul tau, pielea ta nu au nicio vina.
    2. Nu fii prea aspra cu tine. Daca ai nevoie sa porti aceeasi conversatie despre el de 5 ori, fa-o. Daca vrei sa iesi in fiecare seara in locuri galagioase, iesi. Nu lasa pe nimeni sa iti spuna cum ar trebui sa treci prin asta si cand sa fii bine, e procesul tau de vindecare. Ia-ti timp si treci prin el asa cum simti.

    Ultima chestie – vei fi mai bine. Cu fiecare zi care trece vei simti ca uite, nu ai fost infranta. Rezisti. Uita-te in oglinda, tine capul sus, timp sigur mai ai. Marcheaza zilele in care te simti bine, marcheaza micile momente de bucurie, zambetele strainilor aratosi din autobuz, prima ninsoare, un cantec nou si bun.
    Asta e o calatorie in care o sa te descoperi mai bine si vei fi mai aproape de cea mai buna varianta a ta. Pentru ca, la naiba, nu evoluam in momentele in care ne e bine, ci-n alea in care ne e greu si suferim.

    Bafta!

  20. Da, exista viata dupa despartire. Si fericire. Si idei. Si mai exista un lucru util: razbunarea! Mwoaaaahahaha!

    • Razbunarea e o pierdere de vreme, de resurse, de …tot. Mai bine iti vezi de viata si de persoana ta, pe care ai ignorat-o probabil prea mult timp.

      7 ani de relatie, 5 de casatorie, un copil de 3 ani, game over anul asta. Singurul meu regret e ca nu am terminat-o mai devreme, n-am fost suficient de sincera cu mine ca sa recunosc ca nu mai merge. Si tributara prostiilor cu “un copil are nevoie de ambii parinti”…

  21. Da, poți supraviețui unei despărțiri. Am trecut prin asta. Mai demult. Eu nu am avut nici sfaturi și nici susținere. Asa ca am intrat în depresie. Pe scurt am ajuns în fata unui psiholog. El mi a stabilit un program. O perioada aleasa de mine la întâmplare fără sa știu ce urmează. 90 zile. El a zis 10% din perioada stai în casa și plângi dar mănânci, te odihnești, te uiți la filme (dacă îți permite timpul) după 9 zile începe o scara cu 81 de zile sau trepte….mazgalite în calendar în care am stabilit 81 de lucruri p care as fi vrut sa le fac și nu am reușit lângă el. pare ffff banal dar ni am avut timp sa ma mai gândesc la el, ma gândeam la mine. Multă bafta și capul sus. Sigur cineva te așteaptă. Acum sunt căsătorită și fericita și am un bebe ca floarea cu un bărbat pe care, de multe ori ma gândesc, ca e prea bun ca sa fie adevărat. O sa fie bine!

  22. Am citit nu de mult un articol despre cum poti “merge mai departe” dupa o despartire, care se incheia cam asa:

    “It’s true, Sam wasn’t the one. But he helped me rediscover that there are hundreds or perhaps thousands of people we can choose, and that love is not a product of waiting, of being patient, but is instead a rest stop, perhaps one of many, where we decide, for however long, to stay.”
    http://www.nytimes.com/2014/11/09/fashion/Modern-Love-on-the-road-to-the-one-sometimes-a-rest-stop.html?rref=collection%2Fcolumn%2Fmodern-love

    Uneori nu e vorba nici de destin, nici de “one and only” sau “pentru totdeauna” ci pur si simplu de aventuri alaturi de diverse persoane, despre care credem ca ne completeaza la un moment dat.
    Atat 🙂 De aceea nu trebuie sa pierdem mai mult timp decat e necesar procesand trecutul, pt ca riscam sa pierdem din vedere o noua aventura, alaturi de altcineva 🙂 Suna poate usor cinic, dar trebuie pastrata perspectiva si sa ne gandim ca nu avem tot timpul din lume… 😉

  23. Se spune ca trebuie sa suferi jumtate din durata relatiei rupte pana intri intr-alta. Suna inspaimantator. Dar nu e asa.
    Eu am incheiat o relatie de 7 ani in 2011 – deci mai am vreo jumatate de an suferit 🙂 Logodna, nume de copii puse pe hartie etc. Nu era cazul. Chiar nu. Deci bine ca s-a incheiat.
    Sunt inca singura, dar am crescut, m-am vindecat, am invatat, m-am regasit pe mine. Si cel mai de pret: o multime de noi prieteni, multe intalniri, povesti demne de filmele alea-cliseu americane, mici drame, dar multe multe momente amuzante.
    Crede-ma ca viata ti le aduce atunci cand e cel mai bine pentru tine. Poate dura mai putin pana gasesti pe cineva. Nu a fost cazul meu, dar nu am regrete.
    Clipele de libertate sunt priceless, vei descoperi lucruri despre tine, pasiuni, vei avea timp. Fericirea ta nu depinde de nimeni – doar de tine!
    Eu am facut o multime de lucruri pe cont propriu, de la calatorii si concerte, pana la revelioane in orase necunoscute. Eu asa am luptat cu mine. Si cred ca mai am de furca. Dar nu e sfarsitul lumii. E greu la inceput, dar nu e imposibil. Fruntea sus si viata merge mai departe. Pe bune!

  24. da, eu ca de obicei sint de alta parere decit antescriitorii mei. nu mai exista viata dupa ce te-ai despartit de costica. trebuie musai sa te sinucizi prin una din urmatoarele variante: te arunci in urma trenului, te spinzuri cu guma de la chiloti sau te otravesti cu ciorba vasluiana (atentie, asta ultima provoaca chinuri cumplite).
    miine dimineata dupa ce ai vazut ca intr-adevar soarele nu mai rasare dupa despartirea de costica, iei mata un cutit de bucatarie si-ti tai degetu mic de la mina stinga ca sa ai o idee despre ce te asteapta daac te otravesti cu ciorba vasluiana de exemplu, ca dupa ciorba vasluiana iti mor toate degetele, da ai macar o idee cum se simte.
    costica, costica, fara tine viata n-are rost, m-azvirl di pi jamu di la parter.

  25. E normal sa suferi o vreme. Insa asta poate duce la obiceiul de a iti plange de mila si de a te afunda in depresie. De aceea e foarte important sa inveti sa iti gasesti echilibrul, la inceput pentru perioade scurte de timp, apoi din ce in ce mai lungi, pana cand echilibrul devine din nou starea ta naturala. Cum iti poti gasi echilibrul? Depinde de tine: o plimbare singura, o iesire cu prietenii, un spectacol, o carte, dar mai ales, invata sa iti poti pastra echilibrul chiar daca esti singura. De ce e atat de dificil sa iti gasesti echilibrul, mai ales dupa o despartire? In primul rand, din cauza credintei ca daca esti fara el, nu mai poti fi fericita, sau ca nu mai poti fi vreodata fericita. O teama coplesitoare, care e insotita de sentimentul ca daca nu te mai gandesti o clipa la asta la aceasta problema, ea va ramane nerezolvata pentru totdeauna. Dar daca te gandesti un pic, realizezi ca poti sta 5 minute relaxata, si sa amani analizarea situatiei pentru alt moment. De aceea, cel mai bine e mai intai sa iti stabilesti ca peste o ora de exemplu te vei gandi la orice problema care te face sa te temi. Apoi, pana va veni acea ora, sa incepi sa intri intr-o stare in care te simti in echilibru, si treptat, chiar in siguranta. Orice grija care iti tulbura starea, o poti amana pentru timpul special dedicat rezolvarii problemelor care te ingrozesc atat. Ideea e ca treptat sa iti creezi o modalitate de a intra cat mai usor in starea de echilibru, in care gandesti mai limpede, esti mai relaxata, nu te mai temi. Iar cand vine ora acelei analize, daca simti nevoia, poti sa te gandesti la problemele care te obsedeaza: “de ce s-a intamplat asta? unde ai gresit? de ce tocmai tie? oare vei mai fi vreodata fericita? oare vei mai avea vreodata incredere in cineva?” etc, etc. Abordeaza intrebarile care te framanta, insa intotdeauna pe cat se poate dintr-o stare de echilibru. Poti sa te intrebi unde ai gresit, dar nu te invinui. Gandeste-te ca ai avut toate intentiile bune, si ca inveti, si ca data viitoare va fi mai bine. Sau poate nici nu e vina ta, oricum, nu ai facut nimic sa meriti atata suferinta. Ideea e sa nu lasi gandurile sa te doboare; le poti confrunta, insa pastreaza-ti echilibrul.

    Poate ai crezut ca el e jumatatea ta, unica posibila, si ca acum totul s-a sfarsit. In realitate, el a fost jumatatea ta pentru o parte din drum. Daca iei tramvaiul, nu esti sortita sa ramai pe veci in acel tramvai. Sau sa locuiesti pe veci in aceeasi casa. Viata inseamna schimbare. Accepta amintirile frumoase, iubeste-le, insa mergi mai departe. “El” nu e o singura persoana, “el” e o succesiune de relatii in care te cunosti mai bine pe tine insati, si inveti mai multe nu despre “el”, ci despre relatii. Niciodata nu putem fi siguri ca persoana cu care ne-am unit destinul pentru o perioada de timp, va fi cu noi intotdeauna. Insa atata timp cat este, ne putem bucura. La fel cum ne-a placut la liceu, dar exista viata si dupa liceu, viata e compusa din etape, urmate de alte etape.

    Regaseste-ti echilibrul. Invata tot ce poti din ce s-a intamplat, fara sa te invinuiesti. Recapata-ti stralucirea. Apoi iesi in lume, si ia totul usor, nu ca si cum il astepti pe Fat Frumos 2.0, ci ca si cum inveti iar sa mergi dupa un accident, si nu incerci imediat sa ajungi la olimpiada. Distreaza-te, esti din nou fara obligatii, profita un pic. Esti din nou apreciata de barbati, lasa-i sa te curteze si sa te rasfete un pic. Din relatiile sociale relaxate pe care le vei avea dupa ce iti vei redobandi echilibrul, va aparea cel cu care iti vei impleti urmatoarea perioada din viata, poate tot restul vietii.

  26. Astazi am citit un articol si am ras cu pofta:” te simti ca ultimul gososar din borcan, ca oaia in panta la o despartire”. Am o luna de zile de cand am finalizat divortul si 2 luni de cand ne-am separat. Sunt poaspata si trec si am trecut prin stari de nu as vrea sa le exprim, desi trebuie: bocete, pastile, ceaiuri pe baza de plante, trezit la 4 noaptea si ganduri valuri si iar plansete, job pus in pericol si job fain, colegi de la munca inlaturati, prieteni exasperati, neuroni rupti in doua, iubeam, disperam, radeam, nauceam, uram si iar de la cap cu toate. Mi-am impus sa trec, sa ma fortez sa trec. Am iesit in oras, nu am gasit taxi la intoarcere. Iar am disperat fiindca am simtit ca sunt singura, iar al luat totul de la cap cu aceleasi stari. Apoi, am zis ca trebuie sa fac ce nu am mai facut. Am mers la tetru. Vai cat imi place, vai ce iubesc acest loc, acesti oameni. Am inceput sa citesc, doar ce am chef, nu ce e la moda. Am mai dat cate un examen, am inceput sa fiu atenta la colegii mei si lucrurile simt ca o iau inspre bine. Fac planuri de redecorare casa, planuiesc excursii, concerte, lucruri pe care le faceam milogindu-ma de el. Mi-am zis, hai ca se poate si se va putea. Nu esti singura, esti intre relatii. Merg in sibiu curand, asa cu trenul, asa cu o prietena. Ce-are? Ba ce fain o sa fie!!! 6 ani am fost impreuna si am disperat rugandu-ma de el sa facem lucruri impreuna. Casatoriti am fost 2 ani. Am facut orice sa fie bine. Nicicum nu a mers. Hai ca merge separat. Mie incepe sa-mi placa cu mine si sa simt libertatea ca pe ceva fain, benefic, un castig. Fac fix ce vreau eu si fix si ce gafe vreau eu.:)))) cine ma mai urecheaza? Eu? Nu ma urechez. Am 31 de ani si ma simt ca la 25. Uite, aveam un prieten foarte fain, de care m-am indragostit.:( trist, pt ca el ma vede ca pe o faina prietena. I-am zis ca sunt indragostita de el. Ghinion! Nu mai vorbim. Ammpierdut un camarad din cauza strarilor mele.:( hai, incepe sa faci cate ceva, cate un puc in fiecare zi si bucura-te cand faci si gandeste-te ca nu ai mai facut. Sa nu mergi in aceleasi locuri unde mergeai cu el. Fa altceva si altfel! Pe mine prietenii m-au convins ca exista ceva fain dupa despartire. Stii, mi-am dat seama ca am o gramada de prieteni, nu 3-4, ci vreo 20 asa. Dar ce faini sunt toti! Sa tot ies cu ei si laser tag, si la 31 de ani. Iuhuuu! Spor si ia-le usor! Mai ia-le si tu si mai vin si singure! Ta na na!

  27. Daca pune întrebări, persoana e încă în viata. 🙂
    Desi, atunci cand suferi, iti dai seama cât de mult lumea ta interioara e de o mie de ori mai larga si mai importanta decat faptul ca esti in viata, conform biologiei, medicinei sau vecinului de la doi. Prin urmare, tocmai ce iti revelaza suferinta, adica viata interioara, e pista: medicamentul pentru viata spirituala este… tocmai viata spirituala. Doua trei idei in articolul de mai jos, pentru ca timpul care va veni sa nu fie doar timp exterior, ci timp interior, cu sens adunat in el, pentru a ajunge cat mai repede la cea de-a doua viata. Cu bine,
    http://www.lapunkt.ro/2013/09/24/ce-faci-cand-iesi-dintr-o-relatie-de-lunga-durata/

  28. Eu as avea nevoie de incurajari ca sa pot face pasul de despartire. Sunt intr-o relatie care nu-mi aduce nimic bun, dar tot aman. In faza in care sunt acum, as zice ca viata de dupa despartire este cea mai buna. Nu pot sa scriu cu umor, dar il apreciez la altii, iar zilele trecute mi-am dat seama ca cel ce mi-e alaturi (de aproape 2 decenii), mi-a omorat rasul. Intolerabil!
    Ceea ce e bun, de-abia de-acum urmeaza; sus capul, cititoare a Simonei, niciun aterizat in viata noastra nu ne merita suferinta!

    • Am scris mai sus. Sunt o persoane activa, vesela, happy, imi place sa rad, sa fac glume ironice si…am pierdut mult din felul meu, extrem de mult. E lucrul de care imi pare rau!!! Cad destul de des pe ganduri si plang si disper, dar sunt din ce in ce mai bine. Fa exact cum iti spune inima! Daca te desparti, vei avea nevoie onperioada doar de ratiune, nu si jnima. Bafta cu tine in primul rand!

    • @ Dana.
      Am fost excat in papucii tai?: am avut nevoie de un mare sut in cur ca sa pot pune punct unei casnicii care mi-a furat rasul, puterea de a visa (cu ochii deschisi, sau inchisi), increderea in mine.
      VIATA TA NU TI-O TRAIESTE ALTUL! Iesi, FUGI cat mai repede!
      Am gasit puterea in mine, in copilul meu, in parinti si in prieteni (si da, uneori si un pahar de vin bun iti da un imens impuls) si-am plecat.
      DOAMNE, SUNT VIE! Si mi-au trebuit 7 ani de viata, 7 ani in care am experimentat cum e sa fii singur in 2!.
      E minunata viata de dupa despartire!

    • eu am cel mai cel exemplar uman de sot. Suntem de 25 ani casatoriti si 27 ani impreuna.Avem doi copii frumosi,de 22 si 10.Acum divortam…alcoolul. Ma doare inima de el, dar nu mai pot accepta asta.NU VREA DEZALCOOLIZARE si bea 2 l vin sau 3 l de bere pe zi-acum le si amesteca. Uneori bea pana la miez de noapte,iar la 7 dim incepe orele la liceu. Fain barbat, frumos,inteligent,manierat… si iubit. Pacat ca se sinucide!

  29. Uf… uf uf draga mea, daca ti-as putea trimite ciocolata multa si imbratisari pufoase de aici din Anglia… N-am cum, asa ca o sa-ti spun un mic secret.

    Traim intr-o cultura in care, de mici, auzim povesti cu Fat Frumos si Ileana Cosanzeana care traiesc fericiti pana la adanci batraneti; si care bineinteles ca n-au nici unul fosti sau foste. Pe urma suntem adolescenti, si vedem filme siropoase; in care, din cand in cand, exista fosti si foste- dar doar la modul: “Ea e cuplata cu un pampalau, El e cuplat cu o scorpie, e clar ca nu merge; aia doi (pampalaul si scorpia zic) sunt doar de nashpa, El si Ea trebuie sa se gaseasca reciproc si sa se iubeasca apoteotic pe tunuri- si pe urma sa vezi ca si ei o sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti”. Si revistele. Si poeziile. Sufletul pereche, Mr. Right, One True Love. Iubirea-adevarata-se-poate-trai-o-singura-data-in-viata. In filmul asta ne imaginam cu totii atunci cand iubim. Iar cand ne despartim, inevitabil, doare. Doare tare de tot. Dar eu cred ca doare si mai tare din cauza culturii in care traim, si a povestilor pe care ni le spunem toata viata. Gen: “Deci n-a fost iubire adevarata? Eu sunt ala de naspa- pampalaul, scorpia? Sau omul pe care pana acum l-am iubit cu pasiune? Sau a fost iubire adevarata- si asta inseamna ca nu voi mai iubi niciodata la fel?”.

    Cultura in care traim nu ne spune indeajuns ca DA- e posibil sa traiesti cea mai frumoasa poveste de dragoste- de mai multe ori (OK, povesti diferite; ceea ce spun e ca poti sa iubesti autentic de mai multe ori in viata- iar fiecare in parte nu o invalideaza pe cealalta). Nebuna care iti scrie acum a iubit de 3 ori- and I stand by it with all my heart.

    Ce doare tare- si asta nu mai tine de cultura- e ca in 10 ani de relatii oamenii cresc impreuna, ca doi copaci cu radacinile imbratisate; se influenteaza, se schimba unul pe celalalt si isi gandesc viata, planurile de viitor, identitatea impreuna. Iar atunci cand, dintr-o data, cresteti in directii diferite, nu mai stii ce sa faci, Ai un gol pe care nu stii cu ce sa-l umpli. Povestile cu Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana si happily ever after nu te invata ce sa faci cand se intampla; dimpotriva, te fac sa crezi ca ai esuat.

    Ce incerc eu sa-ti spun acum e ca NU, NU AI ESUAT; in viata fiintelor umane cu dorinte, personalitati proprii si liber arbitru, asta se poate intampla (atentie: “poate” nu inseamna “inevitabil”: poate ca impreuna cu urmatorul barbat de care te vei indragosti vei trai fericita ca Ileana Cosanzeana pana la adanci batraneti; dar indiferent daca asa va fii sau nu tu esti o fiinta valoroasa si puternica si ai inca in tine capacitatea de a fi fericita- cu sau fara Fat Frumos). . Poti sa iubesti din nou- atunci cand sufletelul tau va fi pregatit pentru iubire.

    Pana atunci, iubeste-te pe tine insati. Ia-ti timp pentru tine; grieve your past relationship and practice self-care; rasfata-te. Mergi la coafor/spa/cinema/teatru/concerte/ce-ti face tie placere. Fa-ti program des cu prietenii la care tii si in care ai incredere. Nu vorbi despre el- pur si simpl petrece timpul cu niste oameni in compania carora te simti bine. Ia legatura cu colegii de liceu pe care nu i-ai mai vazut de niste ani, sau cu verii si matusile cu care vorbsti doar de Craciun (presupunand ca iti place de ei, dar n-ai avut timp sa tii legatura; NU daca sunt nesuferiti!) Organizeaza o iesire cu gashca la munte/planifica ce vreti sa faceti de Revelion. Inscrie-te la cursuri de salsa/zumba/gatit/sarit coarda/astrofizica- ceva care sa iti dea un motiv de a iesi din casa si a face ceva interesant o data pe saptamana. Tine-te ocupata cu lucruri care te fac sa te simti bine in pielea ta. Daca nu reusesti sa ti-l scoti din minte (si mai ales daca nu reusesti sa vorbesti cu familia/prietenii despre altceva, iar pe ei deja ii simti ca s-au saturat sa te auda bocind despre X-ulica, vorbeste cu un psiholog. Cel putin pe moment, blocheaza-l pe Ex pe toate canalele de comunicare (messenger, facebook, telefon etc.). Daca pe viitor, cu calm, atunci cand nu te mai doare, o sa vrei sa reiei legatura cu el si sa ramaneti amici, poti sa il deblochezi atunci; daca nu, nu. Strange toate lucrurile care iti aduc aminte de el, pune-le intr-o cutie pe care scrii “Ex” si pune cutia pe un dulap, undeva unde nu umbli niciodata. Sterge numarul lui dn mobil (inainte sa-l stergi, poti sa il scrii pe un biletel pe care sa il lasi in cutia cu Ex, daca mai tarziu, nu in starea asta emotionala, vei dori sa reiei legatura cu el). Pana atunci si/sau pana la urmatorul, ai grija de cea mai importanta persoana din viata ta: tu insati.

    Hai fruntea sus si (vorba maica-mii) le facem noi pe toate ca suntem femei destepte!

  30. Si daca tot ti-am scris asa de sufletzel, hai sa-ti spun si povestea mea (sa nu zici ca vorbesc balarii 🙂 ).

    Prima data am iubit la 18 ani, pe (sa-i spunem) Computer Geek. Amandoi bloggeri, el student, cu un an mai mare ca mine. Nee trimiteam ursuleti pufosi pe skype, scriam pe blog impreuna (Blog de Aberat se chema, l-o mai fi tinand cineva minte?), mergeam la Schimb de Carti si ne trimiteam cele mai siropoase SMS-uri posibile. Ne-am despartit dupa 7 luni si am suferit ca la 18 ani (gen cu izbucnit in plans fara motiv pe strada). Intre timp am intrat la facultatea de filosofie, si am inceput si eu sa vad ca (tot vorba maica-mii) n-a murit mama barbatilor. (Tipii de la filosofie sut foaaarte dragutzi; cu toate tiglele pe casa nu-s, da’ lasa ca e mai interesant asa). Am fost la cateva intalniri cu unu’ simpatic (stia sa cante si la chitara), dar neah… nu s-a legat neam. Intre timp a reaparut in peisaj Computer Geek- iar la 6 luni dupa despartire eram din nou impreuna. Si a fost frumos. (Cum m-a cucerit inapoi: mi-a scris o poveste pe mess, cu soundtrack cu tot; chiar imi pare rau ca n-am mai pastrat-o (de atunci, e-he-he, dragii babei, am schimbat calculatorul de vreo 3 ori si am si emigrat); dar mai am inca chestia pe care a scris-o pe blog dupa http://fragilematter.blogspot.co.uk/2009/01/i-do-do-you.html Cand ne-am despartit din nou, dupa doi ani si ceva, de data asta for good, aproape ca n-am plans deloc. Ma simteam “pe pilot automat”. Mi-am interzis sa sufar, pentru ca stiam ca el ma vrea pe mine fericita; si eu vreau ca el sa fie fericit- si el ar fi mai fericit fara mine- a fost cel mai greu lucru pe care l-am facut vreodata, dar e un lucru pe care sunt extrem de mandra ca l-am facut. Ne-am promis, de la inceput, ca ramanem prieteni si ne-am tinut de asta. In momentele alea, cand eram “pe pilot automat” principala chestie care ma ghida era: “Voi iubi din nou, cu aceeasi intensitate; si ii doresc si lui acelasi lucru”. Si s-a implinit, pentru amandoi.Anul acesta cand vin in tara, poate ca o sa o cunosc pe iubita lui. Din cate mi-a povestit, e o persoana deosebita (si am incredere in gusturile lui, ca doar a stat cu mine, nu? :P). E fericit si ma bucur enorm pentru el. Si nu regret nimic.

    A doua oara am iubit la 21 de ani; pe cineva (un Filosof; am zis eu ca tipii de la filosofie sunt draguti? ) cu care am rezonat emotional foarte profund la acel moment din viata mea; dar cu care as fi fost profund incompatibila pe termen lung; ca planuri de viitor (eu am emigrat, el nu desi a avut in repetate randuri ocazia; eu stiu ca o sa vreau la un moment dat in viata casnicie si copii; el stie sigur ca nu), si ca personalitate (amandoi hipersensibili, eu idealista, optimista si hippie, el cinic; eu simtind ca e treaba mea sa fiu manic pixie dream girl pentru el si sa ii pisicesc spiritul de artist neinteles- chestie care e foarte frumoasa si romantica primele 2 saptamani, dar profund distructiva daca fondezi o relatie serioasa pe asta. Si fix 2 saptamani au fost. 2 saptamani pe care mi le-am permis doar pentru ca stiam ca nu pot fi mai mult de 2 saptamani. Aveam a way out; sigura si batuta in cuie, atata timp cat totul intre noi inca era incredibil de frumos si de intens. Toate astea s-au intamplat cu 2 saptamani inainte sa plec din tara, la master in UK, fara intentia de a ma mai intoarce vreodata altfel decat in vacante. Am fost 100% sinceri unul cu celalalt atunci cand am plecat- nu ne promitem nimic. Si am ramas cu 2 saptamani; care se numara printre cele mai frumoase amintiri ale mele. Am pastrat legatura. acum doua veri am fost la mare impreuna, strict ca amici, si impreuna cu inca un amic al lui. Acum iubeste si el pe altcineva- se pare ca de data asta e serios si sper din tot sufletelul meu ca ea o sa stie sa il faca fericit.

    A treia oara m-am indragostit la 23 de ani, si de atunci, de aproape 3 ani, il iubesc pe Englezul meu cu ochi albastri mai mult in fiecare zi. Uite asa arata viata dupa despartire; iubesti din nou, si din nou- si uneori se intampla sa traiti impreuna fericiti pana la adanci batraneti (tot ce se poate cu Englezul meu, desi inca n-am ajuns chiar la adanci batraneti, deci nu pot confirma 100%). Iar daca nu se intampla, iubesti din nou. Iubirea nu e o resursa finita, pe care o pierzi atunci cand o daruiesti. Iar eu cea care sunt acum, persoana de care s-a indragostit Englezul meu cu ochi albastri sunt cea care sunt in parte si pentru ca acum niste ani am iubit un Filosof si un Computer Geek.

  31. Hai ca ti-am scris romane intregi, te las cu Beatlesii care zic ceva tare frumos pentru sufletzelul tau si cu inca o vorba de duh de la maica-mea: “Dupa barbat si dupa troleu sa nu alergi niciodata; ca intotdeauna vine urmatorul”.

  32. Am uitat sa ti mai spun ca perioadele de singuratate sa incerci sa le privesti ca perioade de gratie. Stiu ca acum suna total nepotrivit insa sunt cele in care noi, oamenii, progresam cel mai mult. Ne maturizam si ne cunoastem. Invata sa te simti bine cu tine insati (si asta nu o poti face decat in singuratate) si sigur vei gasi implinirea, pe viitor.

  33. Viața mea a început după despărțire și e de o mie de ori mai bună! Atunci am crezut că se rupe pământul sub mine, acum îmi dau seama ce bine a fost că am scăpat de el. Curaj!

  34. Oooh… S-au scris și melodii oe tema asta!

  35. Da, cu siguranta exista! Dar nu va fi usor sa ajungi acolo, durerea nu trece usor. Vei ajunge insa si acolo.
    Pana atunci, are dreptate Emanuel: cui pe cui se scoate, fa indiferent ce, dar trebuie sa ai o ocupatie tot timpul.
    Si nu refuza distractiile, chiar daca nu ai nici un chef de ele. Straduieste-te sa uiti, sa speram ca vei reusi destul de repede. Dar cu siguranta DA, exista viata dupa despartire!

  36. Hai s-o scriu sub alt nom decat ala cu care mai cotrobai pe aici, ca parca nu-mi vine s-o zic pe aia cu “i s-a intamplat unei prietene”. Incerc sa tin detaliile la minim, dar daca ajuta in vreun fel pe cineva pot sa clarific.

    La mine au fost aproape cinci ani. Ultimul an a fost oribil, pentru ca el nu stia sa spuna ce gandeste sau vrea si s-a indepartat dintr-o data. Mai facea asa. Am zis c-o fi stresul, c-o fi diferenta culturala (ma gasisem si eu sa-mi pun pata pe unul “strain de neam”). Amandoi aveam ceva motive similare sa fim stresati, nu stiu cum se facea de mie-mi rezista coafura si lui nu. Nu se instrainase de tot, ca sa nu-mi fie limpede – tot petreceam mult timp impreuna aproape in fiecare zi, doar ca el se “racea” din ce in ce mai des si pentru mai mult timp. Am intrebat de cateva ori ce s-a intamplat, m-a imbarligat artistic de fiecare data si cred ca asta m-a chinuit cel mai mult. Adica nu meritam o explicatie, dar eram suficient de folositoare pentru stima lui de sine. Ajunsesem intr-o situatie de-aia de “naiba ma ia daca stau si tot el daca plec”. Incercasem de doua ori consiliere psihologica si nu mersese nicicum, doar continuam sa fiu expusa “stimulului” si lucrurile se inrautateau. Nu-mi placea ideea cu tratamentul farmacologic, fi-r-ar sa fie de “stigmat”, iar povesti de speriat copiii sunt multe si postate pe internet. Ca sa scurtez istoria, am aterizat la doctor si am intrebat de/cerut pastile (reusisem sa dezvolt un episod depresiv major cu garnitura de atacuri de panica). Tot mi se parea ca trisez mergand pe mana medicatiei, dar doctorul n-a fost de acord cu ideea asta. Am mai avut o ultima discutie “grea” (si tot neclara) cu Eeeel. A urmat un an pe antidepresive, an in care m-am apucat de tot ce mi-ar fi placut sa fac dar nu avusesem timp. Am incercat, pe cat m-a tinut buzunarul, dansuri, scrima, arte martiale, am invatat sa inot, am inceput sa merg la lucru pe bicicleta si la sfarsitul anului aluia in care mi-am luat cu indarjire pastilele eram in cea mai buna forma din viata mea. Mi-au prins bine si cateva cursuri gratuite online (MOOCs), de la istorie antica la arta si cosmologie. Mai chitaiam din cand in cand, de obicei dupa ce ma intalneam cu el, dar aveam diverse lucruri de facut si chiar reusisem sa nu mai am timp.

    Intamplarea fericita a venit si ea, sub forma unui prieten vechi care s-a mutat din nou in oras. Stiu ca intamplarile astea nu sunt garantate, dar ma bucur ca am avut ceva rezerve emotionale regenerate macar pentru aceasta a doua oara cand mi-a iesit in cale prietenul asta. Cu putina teama, am oprit treptat tratamentul si n-am avut probleme. Nu e niciun element dramatic in relatia de acum, dar a trebuit sa ma obisnuiesc cu normalitatea si inca mai am cateva reflexe defensive. Cand imi vine cateodata sa dau cu cutzatu-n piatra el imi zice linistit “let it all out”. Mi-e bine, desi votez, he he, pentru o oarecare “aplatizare” a emotiilor – am invatat ce inseamna fericirea tranzitorie (si cat de scump am platit-o) si cat de pretioasa e linistea.

  37. Analogie de pescar:
    Dupa cativa pesti mari scapati, urmeaza ala Mare!
    Si mai stiu ca afirmatia: “Pana la sfarsit totul va fi bine. Daca nu e bine, inseamana ca nu e sfarsitul”
    Spor

  38. exista, categoric.
    cred ca depinde doar de tine. sa te ierti pe tine, sa te accepti,apoi sa il ierti pe celalalt.fara asta nu poti merge mai departe. vei trage dupa tine un bagaj toxic mereu.
    eu ,asa cum sunt, am pus capat tuturor relatiilor mele. am incercat de trei ori sa inchei si casnicia, dar nu am avut noroc sau nu s-a putut.
    cred ca atunci cand scapi dintr-o relatie, indiferent cum,e mult mai bine decat atunci cand ramai in interiorul unei relatii toxice si incerci sa il convingi pe celalalt ca divortul e de aur. si cum nici asa nu se poate,stergi cu buretele, si construiesti din nou, o noua relatie in interioul celei putrede.

    nu stiu cum sa te incurajez,ca eu am alt psihic. as vrea sa iti spun ca ai o valoare mult mai mare decat crezi, ca nu te iubesti si ar fi cazul sa o faci, ca daca el nu te doreste sau te-a inselat, nu inseamna ca el e singurul mascul din univers.
    fa tot ceea ce tu consideri ca te elibereaza, nu te lasa judecata de ceilalti,ca nici nu stii cate instante de judecata zac in fiecare dintre cunoscutii tai si mai ales nu accepta sa iti faca altul viata.

    pe mine vecinatatea mortii m-a eliberat de tot si toate,ma iubesc de mor,si chiar daca am trecut printr-o vara de cosmar, chiar daca domnul a calcat stramb si nu a vrut sa plece din relatie, cu tot dramtismul,taiatul venelor la propriu etc, am preferat sa ii rup piciorul,pardon coastele,ca din coasta am fost scoasa, parca, pentru ca asta am simtit. si nu dau socoteala nimanui.

    si daca am mai dat o sansa, nu am facut-o de dragul copilului, nici de dragul nimanui,ci pentru ca am considerat ca pentru prima data un om care s-a chinuit pana acum merita sa se regaseasca pe sine. a zis ca drumul asta,al regasirii il vrea doar cu mine sa il faca. acum,eu nu am simtul orientarii,dar sper sa ajungem la destinatie.

    nu stiu ce se intelege din ce am scris,dar sa stii ca te inteleg, cu empatia stau cam prost.
    incepe prin a te ierta pe tine si a te iubi,a te accepta. esti frumoasa.

  39. dana, multam.
    strumful?
    e perfect.
    si ta-su, cu toate pacatele, coasta rupta,venele taiate, e tatal perfect.
    sincer,sincer. anii de spital, noptiile de garda, la una nu a lipsit, o data nu a tras chiulul.

    unele relatii e bine sa se incheie ca sa te descoperi pe tine.si sa te iubesti.

    • Mda…ce bine ar fi fost sa fi fost macar partener de “parintzeala”, n-aveam pretentii la perfect 😀

      Ultima fraza o sa mi-o lipesc pe usa de la intrare, merci !

  40. povestea mea e mai ciudata insa e un exemplu ca da; exista viata dupa despartire, m-am maritat la 19 ani, la 20 am nascut o minune de baiat la 21, am divortat, iar ne)am impacat si tot asa; insa perioadele in care am fost despartiti ; ultima data 3-4 ani; m-au ajutat foarte mult sa descopar cine sunt eu cu adevarat; in afara de sotie sau mama; am invatat ce imi place sau nu sa fac si cel mai important ce ma face fericita si am invatat pot fi foarte fericita doar pentru ceea ce sunt eu ca persoana nu pentru persoana care e langa mine; asadar; curaj; viata e frumoasa si are multe de oferit; descopera)le si mai ales descoperate pe tine!

  41. Nu am timp de povesti cu despartiri – desi am expermientat cateva.
    La una dintre despartirile alea dintr-o relatie adictiva (cu sunat noaptea, ziua, urmarit etc.) am auzit un sfat bun:
    trebuie sa lasi iarba sa creasca pentru ca sa acopere cararea aceea pe care ai tot umblat-o.
    Nu mai umbla!
    Atunci am luptat cu minutele in care sa nu ma gandesc la El, si am numara victoriile.

  42. Ma ce sa mai astepti o luna doua trei sa plangi.Nu-ti merita nimeni nici macar o lacrima,du-te-n baie sau unde ai o oglinda si uita-te bine la tine stai asa o ora doua trei si intreaba-te daca meriti tu sa plangi .in primul rand nu te mai iubeste e clar ca daca te iubea erati impreuna si atunci ce sa plangi du-te la mama ta ca ea e cea mai buna prietena stai in casa parinteasca cateva zilesa ai in preajma ta persoane care te iubesc neconditionat si gata scutura-te si punct si stop joc punct si de la capat.si ai sa gasesti pe cineva care sigur o sa te merite,si o sa te iubeasca. mai bine stai singur decat sa fii singur in doi.dar sigur vei gasi pe cineva super ai incredere in tine ca esti un om bun si meriti tot ce e mai bun pe lumea asta

  43. Acum vreo 2 ani am trecut si eu printr-o perioda din asta groaznica cind simteam tot aerul din lume cum ma apasa. Tot ce pot sa-ti zic este ca trece, asta e vestea buna:)
    In perioada aia, am dat din intimplare peste blogul unui tip parasit de nevasta. Isi poveste el acolo viata lui dupa. Mi s-a parut interesant sa vad si cum suna abordarea din partea cealalta, a unui tip. Mi s-a parut citindu-l ca scrisul pentru el e ca o terapie. Poate n-ar fi rau sa incerci si tu sa scrii. Si ca sa te amuzi poti sa-l citesti. Uneori e hazliu, alteori e melancolic. Na..iti ia din ginduri oricum
    Uite o mostra la care am ris in hohote dar in acelasi timp este on-topic cu ce ai cerut tu aici.

    http://pindicghiocel.blogspot.com/2011/03/ziua-358-reguli-de-buna-practica-pentru.html

    Viata merge inainte. Multa bafta!

    • Mi-a placut postul si am mai citit apoi prin blogul lui. Am avut multa vreme problemele de la punctele 3 si 4, dar nu mi-au venit in minte solutiile lui.

  44. Trec peste partea cu o sa-ti lipseasca o vreme dar o sa fie bine. Sa sarim direct la ce ai de facut.
    Mergi la sala, sau apuca-te de un sport , sau practica-l de adevaratelea pe ala de-l practicai mai mult in teorie. Aia cu endorfinele si serotoninele nu e basm, o sa te simti un pic (mic) mai bine la capul tau trist zilele astea. In plus o sa arati un pic (mare) mai bine, ceea ce e intotdeauna o chestie care noua muierilor ne face bine la increderea in noi (si in viitor..). In plus, iti da o ocupatie pentru serile in care canapeaua proprie pare prea mare iar ale prietenilor sunt ocupate. (nu stiu altii cum sunt dar cand am divortat eu momentul critic era seara pe la 9 asa, pana atunci mai era ce mai era, dar cand se lasa seara – “vorba” Sandei Ladosi – imi venea sa ma urc pe pereti, dupa ce ma dau cu capul de fiecare din ei).
    N-ai precizat varsta dar nici nu conteaza de fapt. Ca ai 24 sau 34 sau 44 sau 54 sau .. nici n-are importanta, oricum ti se pare ca ai 100 de ani si te simti presata de timp , eventual si de gandul nebun “cum o mai iau eu de la capat la varsta asta?” (eu cea mai batrana in viata mea am fost la 28 de ani ….). Cu variatiunea de seara “o sa mor singura”. Acum n-o sa dezvolt prea mult miracolul gandirii pozitive – ca depinde de fiecare cat si cum functioneaza – si o sa ma concentrez pe partea practica. Contraintuitiv , poate, uita-te la filme de dragoste. In multe ea e singura dupa nu-s cati ani cu un domn, si apare alt domn si e dragoste cu nabadai si cu happy end si e clar ca daca nu era singura rata frumusete de poveste de dragoste cu dragostea vietii ei. Plus ca daca plangi se cheama ca ai plans la film, ceea ce e mai bine decat sa fi plans dupa el. Si femeile care au relatii fericite si implinite se mai smiorcaie la filmele de dragoste , deci macar nu te simti patetica …
    Pe langa astea toate, stiu ca suna a cliseu nesimtit dar da, fa o schimbare de look. Culoarea parului, sau tunsoarea, sau pur si simplu stai un week-end intreg (ca acum ai toooot timpul doar pentru tine) si joaca-te cu ce ai in garderoba, combina-le in fel si chip in care nu le-ai combinat pana acum. Nu stiu de ce functioneaza, dar functioneaza. A, nu-ti imagina ca o sa simti un mare chef sa faci lucrurile astea. Fa-le fara chef – pofta vine mancand . Iar asta cu “pofta vine mancand” noteaz-o, ca e valabila pentru toata viata ta pana iti revine cheful de viata. Cat stai sa-ti lingi ranile singura pe canapea depinde doar de tine. Forteaza-te sa iesi cu prietenii, sa iesi singura la plimbare , sa gatesti cate ceva dragut pentru tine, sau pentru o prietena,sa faci un sport, sa te ocupi de un hobby – nou sau vechi , sa traiesti… O sa fie fortat la inceput , dar cu timpul o sa incepi sa te bucuri intr-adevar de lucrurile astea. Si o sa te trezesti intr-o zi ca esti singura dar fericita cu viata si preocuparile si prietenii tai. (si cam cand o sa te distrezi mai bine o sa apara alt EL, ca asa e viata nedreapta 🙂 ; unde nici nu te gandesti – asa ca nu-l cauta , am incercat eu tot ce nici cu mintea nu gandesti si pana la urma EL-ul meu a aparut la mine in bucatarie…).
    Stiu ca suna a gluma ce am scris, dar nu e. Intre cele doua casnicii ale mele au fost 5 ani, din care vreo 4 (adunati) singura-singurica, adica in afara vreunei tentative de relatie. Cu exceptia primului an de dupa divort, care a fost trist … restul au fost atat de faini ca uneori ii si spun barbatului meu ca daca mai intarzia vreun an-doi nu era bai :). Am calatorit mult si am incercat un catraliard de lucruri in anii aia. Unele au ramas cu mine pentru totdeauna. Skiul (scriu suspinand ca astept bebe si iarna asta nu pup 🙁 ). Scrabble-ul (pe net sau cu cine gasesc dornic sa joace in viata reala). Bucataria frantuzeasca. Am cunoscut multi oameni, mi-am facut prieteni, am petrecut (ca tot n-o facusem la 20 de ani), m-am rasfatat (si acum uneori ma bucur cand e al meu plecat 2-3 zile, sa pot eu sa ma manifest cu ritualuri lungi de imbaiere, cu castraveti pe ochi si masti de culori dubioase si bigudiuri si tot tacamul), am invatat ca sunt iubibila si merit sa ma iubesc. Si cu cat m-am iubit mai mult, m-au iubit si ceilalti mai mult…

  45. Recunosc ca n-am citit toate comentariile, asa ca este posibil sa repet ce-au spus altii.
    Da, exista viata dupa despartire, depinde de tine cum ti-o faci.
    In primul rand trebuie sa te lamuresti tu cu tine ce vrei. Il vrei pe el inapoi? Sau vrei sa-ti revii dupa despartire? Nu te ajuta deloc sa te minti.
    Daca inca nu esti hotarata sa renunti la el, atunci apuca problema din alt unghi, vezi daca ai cum sa-l recuperezi. Eu una nu-s adepta firului innodat, dar stiu destui carora le-a iesit, Ideea e sa se si poata in sensul unei relatii fericite, nu doar formale.
    Daca esti hotarata sa te tratezi de despartire, sau n-ai incotro, treci la planificarea la sange a timpului si gandurilor. 😀
    Vei avea de intampinat o perioada de tranzitie. Cu cat inlocuiesti mai repede toate lucrurile pe care le faceai cu el, ba chiar si pe el, cu altceva, cu atat mai usor iti va fi.
    In primul rand, trebuie sa-ti umpli timpul la maxim cu chestii care-ti plac si care sa te stoarca de puteri. Un hobby, un sport. De preferat chestii noi. Poate aveai o pasiune pe care n-ai explorat-o pentru ca el nu ti-o impartasea. Mai toate femeile au. Workoholismul e si el o solutie, dar e una extrema.
    Fa-ti o viata sociala in afara celei pe care-o aveati impreuna. Stiu ca suna airea, dar nu ajuta deloc sa iesi la cafea cu prieteni comuni, chiar daca acestia vor incerca sa te consoleze. Intalnirile de genul asta iti alimenteaza depresia.
    Aia cu schimbarea de look suna fumata si demna de reviste glossy, dar intr-un fel, functioneaza. Mintea ta n-o sa te mai asocieze imediat ce te uiti in oglinda cu el langa. Daca ai si aici vreo idee la care ai renuntat din cauza de el, excelent. Stiu destule femei care nu s-au tuns scurt sau nu s-au vopsit blond pentru ca nu i-ar fi placut dansului si s-au oprit in primul coafor post-dansul.
    Fa lucruri pentru tine, intr-un mod egoist. Traieste in prezent. Nu-ti face planuri de viitor inca, pentru ca pana nu-ti revii le vei strijini pe o fundatie defecta.
    Gaseste-ti o relatie pansament. Un fuck-buddy (atractie reciproca + inteligenta, altfel o dai in alte chestii). Scuze ca-ti zic direct. Mai toate cuplurile mai intai devin treptat sexless, si abia dupa aceea se rup. Pentru o femeie stima de sine scade nu direct proportional cu frecventa sexului, ci mult mai abrupt. Trebuie recuperata.
    Nu te agata de primul barbat care-ti iese in cale incercand sa-l inlocuiesti pe cel pierdut. Fii realista si da-ti timp sa iti faci un update al propriilor asteptari. Intr-o relatie lunga asteptarile sunt modelate dupa oferta. Posibil sa nu mai fii chiar la curent cu tine insati.

    Pastrand o doza de realism, va dura pana vei renunta sa compari pe toti si toate experientele pe care le ai cu el si cu relatia voastra. Va dura pana vei renunta sa faci lucruri demonstrative. Ooo, ai sa faci. Unele din sfaturile de mai sus functioneaza si asa. Ideal e sa ajungi in punctul in care sa raportezi chestiile astea la persoana ta, nu la fostul, nici macar la noul. Se numeste castigarea independentei. De dorit sa pastrezi o doza sanatoasa de independenta si identitate in noua ta relatie, pe care sigur o vei avea. Relatia in sine va avea de castigat.

    Fruntea sus! Girl power! 😀

  46. Draga mea,
    Eu am fost fix in pielea ta – aproape 11ani de relatie dusi pe apa sambetei. Motivele nu conteaza. Dar ce conteaza e ca Da, viata exista si dupa un episod din acesta.
    Scriind acum aproape ca retraiesc fazele si etapele prin care am trecut: negarea, lupta si incercarile de a repara saude a avea inapoi ceea ce nu imi mai apartinea, apoi resemnarea si acceptarea – atunci doar poti spune ca esti pe calea spre vindecare.
    Se va intampla – iti garantez asta 🙂
    Si mai cred ca ajuta sa te inconjori de oameni care te fac sa razi din orice. Sugestia mea e sa fii putin atenta la oamenii noi care iti apar in viata – desi tu crezi ca esti absorbita in problema si drama cpe care o traiesti, mereu in momentele astea viata ne scoate in cale personaje care sa contrabalansezs si sa armonizeze.

    Secretul este in a lupta cu timpul facand Orice ce face sa uiti sau ce te face fericita… Dupa o perioada vei fi deja in alta poveste – aceea in care indiferent de cine e in viata ta – tu veri fi bine cu tine insati – si asta e tot ceea ce conteaza.
    Capul sus – poti trece prin asta! 🙂

  47. Doamna fara vagabond

    Bună! În mod normal nu scriu comentarii, pentru că din păcate nu prea am darul vorbelor meșteșugite. Dar te plac. Pari o persoană de treabă, văd că suferi și m-am gândit că poate pot să fac ceva util cu propria-mi suferință. Spre exemplu, să încerc să te ajut pe tine. Fiindcă dacă gaura aceea din pieptul meu e încă acolo, după ultima mea despărțire, ar putea foarte bine să slujească puțin în folosul comunității, în loc să-mi toace nervii degeaba.
    Deci, v-ați despărțit. Groaznic. Pe bune acum, știu că uneori durerea e atât de atroce încât ajungi s-o resimți fizic. Știu că nu mai ai aer, că te simți ca un zombie. Poate nu mai ai somn, poate nu mai poți mânca, sau din contră, bagi ciocolată până la epuizare, Plângi, te zbați, nimic nu mai are sens fără El. Nici tu nu te mai poți defini în absența lui. Da, asta-i partea de cacao. Partea bună, în schimb, e că toate astea sunt…o iluzie. Este, așa cum spunea cineva mai jos, sevrajul. Sevrajul după persoana ta iubită, după zona ta de comfort. După ceva ce pare tot-ul tău, însă n-a fost așa nici o clipă. Nu pentru că v-ați despărțit, ci pentru că în afara faptului că te-a dezamăgit și te-a întristat major, n-a luat nimic din tine cu el când a plecat, de fapt și de drept. Pentru că nu avea ce, Tu ești Tu și nu depinzi de nimic de pe lumea asta. Tu ești tot întreagă, avariată doar, dar nu irecuperabilă, în nici un caz. Te gândești că s-au dus 10 ani pe apa sâmbetei? Nu-i așa, au fost 10 ani în care ai învățat o grămadă de lucruri! O să-ți dai seama de asta când o să le folosești. Au fost ani frumoși, iar acum te pregătești de alții și mai frumoși. De un alt spectacol, și mai strălucitor, cu și mai multe lumini.
    Aș vrea să te rog, în momentele când te cuprinde disperarea (încă sunt, dar se vor rări și vor trece pe nesimțite) să îți amintești următoarele lucruri. Nu sunt încurajări, nici vorbe mari, e doar adevărul gol goluț, din perspectiva unei femei abandonate de câteva ori, după relații de ani de zile:
    1. E ok să suferi. Vrei să plângi? Plângi. Descarcă-te. Vrei să îți suni prietena în miezul nopții? E ok și asta, o să înțeleagă. Vrei să faci plimbări de 5 km zilnic sau să mănânci caracatiță cu sirop de afine? Superb. Fă-o. Cheia e să faci orice îți aduce o urmă de comfort în perioada asta. Singurul aspect de care trebuie să ai grijă e ca acțiunile tale să nu aibă consecințe negative pe termen lung. În rest, nimeni nu te poate judeca și nu-ți poate spune ce ar trebui să faci și cum ar trebui să reacționezi.
    2. Știi vorba aia pe care o spunem des ca un reproș? “Ai uitat de unde ai plecat!” Ei bine , se aplică. Oamenii…uită. Așa, pur și simplu…resorturile psihicului nostru ne protejează de marile traume și dureri prin…uitare. Dă-le timp să acționeze. Procesul e lent și de durată (timp în care tu o să continui să-ți oferi mici plăceri care să-ți însenineze zilele cenușii), însă îți spun cu mâna pe inimă ca durerea se va estompa cu fiecare clipă ce trece, până la nivelul la care o potențială conversație cu el ți se va părea de-a dreptul banală. Nici n-o să tresari. Crede-mă, vei ajunge acolo.
    3. Singura ta datorie în momentul de față este să supraviețuiești. Atât. Nu să menajezi pe nimeni, nu să-ți faci griji dacă bați oamenii la cap, nu să te simți jenată în vreun fel. Nu să înveți ceva din lecția asta sau alte bla bla-uri de genul. Disecția cadavrului, de unde vor rezulta și învățămintele, o s-o faci mai târziu, la rece. În momentul de față, nu contează. Acum trebuie doar să îți dai timp să treci peste asta, în felul tău. Și gândește-te, în exclusivitate, la tine.
    4. Am citit undeva un interviu cu o bătrânică ce depășise lejer suta de ani. A spus că toată viața dânsei, s-a ghidat după un motto: “Poți face ceva să schimbi lucrul care s-a întâmplat? Dacă nu, atunci de ce să-ți mai faci griji pentru asta?”. Personal, m-am înclinat.
    5. Mândrește-te cu inima aia caldă a ta care acum suferă. Asta demonstrează că ești o femeie adevărată, capabilă de sentimente complexe și un om de valoare. Te respect pentru asta.
    În încheiere, îți doresc să-ți fie bine. Și îți va fi. Ai încredere, sus e un Dumnezeu și ne veghează pe toți. Iar lumina zorilor cade deopotrivă și peste cei veseli și peste cei triști. Cu bine!

  48. Da! Exista viata dupa despartire.
    Nu esti singura , nici prima femeie care se departe dupa o perioada lunga de timp indiferent de motiv. Daca tu ai pus punct capat relatiei ai curajul sa iti asumi acest lucru. Daca nu ai fost tu ai curajul sa accepti .
    Asa cum ti-au recomandat si altii invata sa te cunosti pe tine .
    Dupa 9 ani de relatie , 2 de casnicei si 2 de divort pe mine m-a ajutat o intrebare foarte simpla : Ce vreau sa fac azi? Dar strict ce vrei tu , in mod egoist si simplu! In timp vei realiza ca tu esti propriul respinsabil cu fericirea.
    Multa incredere in tine

  49. Este minunat ce se intampla aici! Girl power full power! Si mai mult, draga protagonista, cred ca te-ai convins de raspunsul la intrebarea ta. Nimeni dintre toti comentatorii nu a spus ca nu exista viata dupa despartire. Toata lumea are argumente pro viata dupa despartire. Deci treaba e clara. Viata exista si e frumoasa, dar cu siguranta si perioada asta grea are rolul ei, e important sa stii sa il traiesti la maxim si sa inveti tot ce poti din el. Multe incurajari, sustinere si pupici. Esti frumoasa si puternica si meriti sa fii fericita!!!

  50. Va multumesc mult pentru tot

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Acest site foloseste serviciul Gravatar pentru afișarea pozei de profil a comentatorilor. Pentru setarea unui avatar, accesați acest link.

Question Razz Sad Evil Exclaim Smile Redface Biggrin Surprised Eek Confused Cool LOL Mad Twisted Rolleyes Wink Idea Arrow Neutral Cry Mr. Green